Distrugerea deliberată a locuințelor din satele de frontieră din sudul Libanului riscă să transforme strămutarea într-un fenomen de durată, pe fondul unei tactici descrise de ONG-uri și academicieni drept „domicid”, potrivit Digi24. Miza depășește distrugerile punctuale: dacă localități întregi devin nelocuibile, revenirea populației poate fi blocată pe termen lung, cu efecte directe asupra economiei locale și a coeziunii comunităților.

O analiză publicată de The Guardian, citată în material, arată că armata israeliană ar fi distrus sate întregi în cadrul invaziei din sudul Libanului, minând locuințe cu explozibili și dărâmându-le prin detonări masive declanșate de la distanță. Sunt menționate trei localități de-a lungul frontierei Israel–Liban — Taybeh, Naqoura și Deir Seryan — iar presa libaneză ar fi raportat detonări masive și în alte sate de frontieră.

De ce contează: revenirea acasă devine incertă

Demolările ar fi avut loc după ce ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a cerut distrugerea „tuturor caselor” din satele de frontieră, „în conformitate cu modelul folosit în Rafah și Beit Hanoun din Gaza”, pentru a opri amenințările la adresa comunităților din nordul Israelului. În același context, articolul notează că armata israeliană a distrus 90% din locuințele din Rafah, în sudul Fâșiei Gaza.

Israelul a declarat că va ocupa „vaste zone” din sudul Libanului, printr-o „zonă de securitate” până la râul Litani, și că persoanelor strămutate nu li se va permite să se întoarcă până când nu va fi garantată siguranța orașelor din nordul Israelului. Aceste poziții au alimentat îngrijorarea privind o strămutare pe termen lung.

Acuzații de „domicid” și riscuri de încălcare a legilor războiului

Tactica de distrugere în masă a locuințelor a fost descrisă de academicieni drept „domicid” — o strategie de distrugere sistematică a locuințelor civile pentru a face zone întregi nelocuibile, potrivit materialului. Armata israeliană susține că demolările vizează infrastructura Hezbollahului (tuneluri și instalații militare) pe care acuză gruparea că ar fi ascuns-o în locuințe civile.

Grupuri pentru drepturile omului afirmă însă că detonările în masă de la distanță ar putea reprezenta o distrugere gratuită, adică o crimă de război, în condițiile în care legile războiului interzic distrugerea deliberată a locuințelor civile, cu excepția cazurilor justificate de necesitate militară legitimă.

„Posibilitatea ca Hezbollah să utilizeze unele structuri civile din satele de frontieră ale Libanului în scopuri militare nu justifică distrugerea pe scară largă a satelor întregi de-a lungul frontierei”, a declarat Ramzi Kaiss, cercetător pentru Liban la Human Rights Watch.

Impact local: afaceri și comunități „șterse”

Materialul descrie și efectul economic imediat asupra comunităților: locuitori care își văd distruse magazinele și proprietăți construite în ani de muncă. Un exemplu este motelul Luna din Naqoura, ridicat în 2012, despre care proprietarul spune că ajungea vara la grad de ocupare de 100% și găzduia turiști străini, libanezi în vacanță și membri ai forțelor ONU aflați în permisie.

În paralel, articolul subliniază rolul diasporei: familii împrăștiate în Australia, Africa și Europa, pentru care satele de frontieră rămăseseră un punct de întoarcere sezonieră. Dacă locuințele sunt rase, această „ancoră” dispare, iar revenirea devine, practic, imposibilă.

Ce urmează

Din informațiile prezentate, direcția imediată depinde de evoluția situației de securitate și de modul în care vor fi evaluate demolările în raport cu dreptul internațional umanitar. În plan practic, dacă accesul persoanelor strămutate rămâne restricționat și localitățile sunt lăsate nelocuibile, sudul Libanului riscă o depopulare prelungită, cu pierderi economice locale și cu efecte sociale greu de reversat.