Polonia și Ungaria riscă să rămână blocate în modele economice cu randament în scădere dacă nu își refac rapid sistemele de educație și formare, într-un context în care automatizarea și inteligența artificială accelerează schimbarea cererii de competențe, potrivit Ziarul Financiar.

În analiza citată, miza este una economică: avantajele care au susținut creșterea în Europa Centrală și de Est – costuri mai mici cu forța de muncă și rolul de subcontractor pentru Vest – se erodează, iar concurența regională se intensifică. Țările care își adaptează mai repede modelul de creștere pot câștiga „startul” în următoarea etapă de dezvoltare.

De ce educația devine „prima schimbare” în noul model de creștere

Pe fondul extinderii automatizării, vechile modele de creștere ale României, Poloniei și Ungariei „se învechesc rapid” și trebuie înlocuite, iar tranziția către o economie bazată pe cunoaștere depinde de forța de muncă înalt calificată. În acest cadru, educația este prezentată ca infrastructură economică: baza pentru competențe relevante „pentru vremurile în care trăiesc” și pentru urcarea pe lanțul valoric.

Eric Maskin, laureat al premiului Nobel pentru economie și profesor la Harvard, avertizează că schimbarea de direcție ar trebui făcută treptat, pentru a evita șocuri prea puternice, dar cu o țintă explicită: o forță de muncă mai calificată.

Ce ar trebui să finanțeze statul: școală și recalificare

Maskin indică două direcții de intervenție publică, ambele cu implicații bugetare și de politici publice:

• finanțarea educației de înaltă calitate, atât la nivel secundar, cât și superior, argumentul fiind că studenții nu au, de regulă, resursele necesare pentru a-și plăti singuri educația;
• formarea și recalificarea profesională, pe fondul dispariției unor ocupații, mai ales a celor cu calificare mai redusă, sub presiunea inteligenței artificiale. Ideea centrală este că șomajul nu este inevitabil dacă există acces la reconversie, însă aceasta cere investiții guvernamentale „semnificative”.

Polonia: succesul poate deveni capcană fără trecerea la mărci proprii și management nou

Polonia este descrisă ca o economie care a crescut „sub umbrela Germaniei” și care joacă acum „în altă ligă”, ajungând la o economie de „1.000 de miliarde de dolari”. Tocmai această performanță poate deveni o capcană dacă modelul bazat pe forță de muncă ieftină și subcontractare intră în declin ireversibil, notează publicația poloneză de business Rzeczpospolita, citată de ZF.

Pentru a-și păstra poziția, companiile poloneze sunt împinse să treacă de la „operaționalizare pură și simplă” la operațiuni la scară largă, prin:

• construirea de mărci proprii puternice;
• avansarea „cât mai sus” pe lanțul global al marjelor;
• gestionarea unui test succesoral: transferul de la generația de antreprenori ai tranziției către manageri tineri, educați în universități occidentale, pregătiți pentru competiția globală și revoluția tehnologică.

Separat, o serie de antreprenori polonezi indică energia drept condiție majoră pentru competitivitatea industrială și cer reevaluarea politicilor privind costurile energiei pentru companii și securitatea accesului la tehnologie și componente.

Ungaria: modelul „fabricilor de asamblare” se lovește de lipsa de competențe

În Ungaria, modelul economic al „fabricilor de asamblare” a devenit depășit, fiind limitat în principal de lipsa forței de muncă suficient calificate, apreciază Sándor Zakor, șeful companiei de recrutare Prohuman Group.

Acesta consideră neglijarea educației și a formării profesionale a adulților drept „cea mai mare greșeală a ultimilor 16 ani” și susține că sistemul școlar de tip prusac – descris ca inflexibil, bazat pe disciplină ierarhică și memorare mecanică, nu pe competențe – nu ar trebui „reparat”, ci înlocuit, inclusiv prin închiderea a o mie de școli.

Ce urmează, în termeni economici

Mesajul comun pentru Polonia și Ungaria este că tranziția către un model bazat pe competențe superioare nu mai este opțională: pe măsură ce salariile cresc și capitalul care caută producție ieftină se poate reloca, avantajul competitiv se mută către țările care pot furniza rapid oameni calificați și pot susține companii capabile să urce în lanțul valoric. În această logică, educația și recalificarea devin nu doar politici sociale, ci condiții de creștere economică.