Știri
Știri din categoria Educație financiară
Clienții vechi pot ajunge să plătească mai mult decât cei noi pentru același serviciu, deoarece multe companii păstrează cele mai bune prețuri „la sertar”, activate abia când ceri rezilierea, potrivit unei analize din Adevărul. Mecanismul e cunoscut informal drept „taxa de loialitate”: dacă nu semnalezi că pleci, rămâi pe tariful standard, chiar dacă există reduceri disponibile pentru retenție.
Fenomenul a fost ilustrat de o discuție virală pe Reddit (comunitatea r/Frugal), pornită de la un utilizator care a încercat să închidă abonamentul Uber One și a primit imediat o contraofertă mai ieftină pentru următoarele trei luni. În reacțiile strânse ulterior, alți utilizatori au descris reduceri obținute prin aceeași tactică la internet, telefonie mobilă, platforme de streaming și abonamente la publicații.
Logica economică este costul mai mare al atragerii unui client nou față de păstrarea unuia existent, explică analistul economic Adrian Negrescu. În practică, asta se traduce prin bugete și proceduri dedicate pentru retenție (păstrarea clienților), în timp ce clientul care plătește fără să conteste prețul nu declanșează nicio intervenție.
„Companiile (...) știu că atragerea unui client nou costă mult mai mult decât păstrarea unuia existent. De aceea, bugetul de retenție este generos. În schimb, clientul «cuminte» nu generează niciun semnal de alarmă, așa că nu îi vor face niciodată o ofertă mai bună.”
Un detaliu operațional important: simpla discuție despre factură nu este suficientă. Potrivit unui angajat din telecomunicații citat în material, ofertele de retenție se activează doar când clientul spune explicit că vrea să renunțe la servicii și declanșează procedura de reziliere.
Pentru a crește șansele de a primi o ofertă, utilizatorii cu experiență recomandă ca solicitarea să fie susținută de un argument concret: o ofertă reală a unui competitor, cu un tarif mai mic.
Negrescu indică drept momente favorabile pentru negociere ieșirea din perioada contractuală inițială sau imediat după o majorare de preț.
Publicația avertizează că aceste contraoferte sunt adesea limitate la trei sau șase luni, după care abonamentul revine automat la tariful standard sau chiar la unul mai mare. Dacă utilizatorul nu își setează un memento pentru renegociere sau anulare, „economia” se poate evapora rapid.
Exemplul dat este al unui fost abonat Starz, care ar fi primit succesiv prețuri tot mai mici la tentativele de anulare, ajungând la un moment dat să plătească sub un dolar pe lună. Strategia din spatele unor astfel de sume foarte mici: compania mizează pe faptul că utilizatorul nu va mai anula și va uita, iar după expirarea promoției va fi taxat din nou la preț întreg. O abordare similară este descrisă și în cazul Audible, unde unii abonați urmăresc perioadele promoționale și reiau procesul de anulare pentru a declanșa noi discounturi, dar analizează atent contraoferta înainte să o accepte.
Din relatările utilizatorilor, cele mai dispuse să ofere reduceri „la prima amenințare cu plecarea” sunt companiile de internet și telecomunicații. Sunt menționate și rezultate similare pentru platforme de streaming și aplicații (de la servicii de divertisment la software), precum și pentru abonamente la publicații internaționale.
Există însă o limitare tehnică majoră: tactica nu funcționează dacă abonamentul este facturat prin Apple sau Google. În acest caz, anularea se face din setările contului (iCloud/Google Play), iar decizia nu ajunge direct la furnizorul serviciului, ceea ce blochează posibilitatea unei contraoferte.
Negrescu recomandă ca discuția să rămână politicoasă, dar fermă, și punctează trei măsuri de protecție pentru client:
„Nu accepta din start prima ofertă. Întreabă direct dacă există ceva și mai bun. Apoi, foarte important, cere o confirmare scrisă a noilor condiții și asigură-te că știi exact ce se întâmplă când expiră promoția.”
Miza, potrivit analistului, este că folosirea acestui mecanism poate reduce costuri recurente fără schimbarea furnizorului, dar doar dacă utilizatorul rămâne atent la durata promoției și la condițiile de revenire la prețul standard.
Recomandate
Regula celor 30 de zile poate reduce cheltuielile impulsive la gadgeturi scumpe , oferind timp pentru a verifica dacă achiziția e cu adevărat necesară și pentru a prinde eventuale reduceri, potrivit BGR . Tehnica vizează în primul rând controlul bugetului și evitarea „regretului cumpărătorului”, mai ales când tentația vine din lansări noi, teama de a rata ceva (FOMO) sau influența socială. Regula este simplă: când apare dorința de a cumpăra un gadget nou (de la telefon sau consolă până la electrocasnice mari ori chiar o mașină), amâni decizia 30 de zile. În acest interval, ideea este să recunoști impulsul, să notezi produsul, să faci puțină documentare și să îți construiești o listă cu argumente pro și contra. După o lună, reevaluezi dacă îl mai vrei, ce valoare îți aduce și dacă poți trăi fără el sau ai deja ceva similar. De ce contează pentru buget: decizia mai lentă reduce risipa BGR susține că așteptarea are două efecte directe: limitează cheltuielile „din impuls” care pot deraia un buget planificat și îți dă timp să pui bani deoparte pentru o achiziție mare. În plus, perioada de așteptare poate coincide cu apariția unor promoții sau discounturi, ceea ce scade costul final fără să te grăbești. Regula nu este, de fapt, „despre gadgeturi”, ci o metodă financiară folosită pentru a controla cheltuielile impulsive în general — inclusiv mâncatul în oraș, upgrade-urile frecvente de tehnologie și alte cheltuieli recurente. Beneficii specifice pentru tehnologie: „ taxa de early adopter ” și mai multă informație Pentru produse tech, amânarea poate reduce riscul de a plăti „taxa de early adopter” (costul suplimentar și neplăcerile asociate cumpărării imediat după lansare). BGR notează că, la scurt timp după lansare, multe dispozitive primesc actualizări software pentru securitate și remedieri de erori; cumpărarea mai târziu poate însemna o experiență mai stabilă. Un alt avantaj este că, după 30 de zile, există de regulă mai multe recenzii și experiențe ale utilizatorilor, care te ajută să evaluezi mai realist dacă produsul merită banii. Limite și riscuri: prețuri în creștere și stocuri epuizate BGR atrage atenția că așteptarea nu garantează un preț mai mic. Există situații în care prețurile pot crește, mai ales în contextul penuriilor de componente (precum RAM, plăci grafice și hard disk-uri), ceea ce poate împinge în sus costul unor gadgeturi. În plus, produsul poate ieși din stoc și, în scenariul nefavorabil, poate deveni indisponibil o perioadă lungă. Publicația punctează însă contraargumentul: cheltuielile esențiale și disciplina bugetară pot conta mai mult decât cumpărăturile neplanificate, chiar dacă asta înseamnă să ratezi un produs. Când e prea mult: alternativa de 72 de ore pentru sume mici Pentru achiziții mai mici, BGR spune că regula de 30 de zile poate fi excesivă, sugerând în schimb o „regulă de 72 de ore” ca timp suficient pentru a evita o decizie impulsivă. Iar dacă bugetul este comun (cu soț/soție sau partener), o discuție înainte de cumpărare poate adăuga un filtru suplimentar de raționalitate. [...]
Plățile „invizibile” nu sunt, în sine, cauza cheltuielilor mai mari , iar miza reală este educația financiară, nu forma banilor, potrivit unei declarații a CEO-ului BCR, Sergiu Manea , într-un interviu pentru Wall-Street . Mesajul vine în contextul extinderii rapide a plăților cu cardul, telefonul sau ceasul, care pot face actul plății mai puțin „tangibil” pentru consumatori. În material este invocat și un argument din economia comportamentală: plățile fără numerar (cashless) pot reduce ceea ce economiștii numesc „durerea plății” – senzația concretă de pierdere a banilor în momentul tranzacției. Investopedia este citată cu ideea că plata digitală poate face cheltuiala mai abstractă, mai rapidă și mai ușor de ignorat. „Canalul” de plată versus decizia financiară Sergiu Manea susține că instrumentul de plată este doar un canal, iar controlul cheltuielilor ține de felul în care oamenii înțeleg banii și își construiesc deciziile pe termen lung. În interviul acordat publicației, el respinge ideea că numerarul ar ajuta automat la conștientizarea cheltuielilor. „Eu nu cred că forma fizică a banilor te ajută să conștientizezi cât cheltuiești, ci cunoștințele despre bani. (…) Decizia unui om despre propriii bani vine din cum îi face, cum îi cheltuiește, cum își vede viața în viitor și care sunt perspectivele pe termen lung asupra vieții financiare.” De ce contează: generațiile tinere pornesc direct în „contactless” Un alt punct al discuției este schimbarea de comportament la nivel generațional: pentru tineri, banii sunt tot mai puțin un obiect fizic și tot mai mult un sold într-o aplicație, o notificare sau un abonament recurent. În acest context, Manea spune că ideea „controlului” prin bancnote trebuie privită cu prudență, pentru că mulți tineri nici nu mai sunt obișnuiți cu interacțiunea fizică cu banii. Educația financiară, problema structurală În România, dezbaterea despre cash versus digital se suprapune peste un nivel redus de educație financiară, iar CEO-ul BCR argumentează că tema ar trebui urcată pe agenda publică, mai ales în perioade de tensiune economică și socială. În viziunea sa, educația financiară nu înseamnă doar buget lunar, ci și înțelegerea unor concepte și riscuri de bază: ce este inflația; ce presupune o investiție; cum recunoști o escrocherie financiară; cum evaluezi riscurile și iei decizii consecvente. Ce indică „ Școala de Bani ”, programul BCR Manea leagă nevoia de educație financiară și de rezultatele programului „Școala de Bani”, despre care spune că a ajuns la aproximativ un milion de oameni. Potrivit acestuia, după participare, „două treimi” și-ar fi schimbat comportamentul sau ar fi decis să se raporteze diferit la propria viață financiară. În același context, el afirmă că România este „constant și continuu pe ultimul loc la cunoștințe financiare” și că, deși accesul la servicii bancare este „ok”, produsele și deciziile asociate unei vieți financiare trebuie înțelese mai bine pentru a progresa. [...]
Dragoș Anastasiu cere ca statul să-și respecte termenele și datoriile către firme potrivit Agerpres , avertizând că fără respectarea legilor și fără debirocratizare nu poate fi recâștigată încrederea mediului de afaceri, indiferent cine va fi la guvernare. Fostul vicepremier a vorbit la Buzău, la semifinala județeană a „Maratonului pentru Educație Antreprenorială” (ediția a IV-a), organizat de Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) , eveniment dedicat elevilor, profesorilor și antreprenorilor. De ce contează: încrederea firmelor depinde de comportamentul statului Anastasiu a susținut că statul transmite „un semnal de neîncredere” atunci când nu își respectă propriile obligații în relația cu antreprenorii, inclusiv termenele pentru autorizații, și când are datorii semnificative către companii. În același context, el a spus că, după o perioadă în care România „a trăit peste puterile” sale, urmează un moment de corecție care ar putea însemna inclusiv o posibilă recesiune, dar pe care îl consideră necesar. Ce măsuri pune pe listă: reguli, simplificare, fără ajutoare „pe banii antreprenorilor” În viziunea sa, statul ar trebui să se concentreze pe câteva direcții, aplicabile indiferent de schimbările politice: respectarea legilor și a angajamentelor față de mediul de afaceri; simplificare și debirocratizare, pe motiv că România ar fi „superbirocratizată”, peste nivelul deja ridicat de birocrație din Europa; evitarea schemelor de ajutor de stat finanțate, în esență, „pe banii antreprenorilor”, în condițiile în care statul nu își onorează la timp obligațiile față de companii. Context: antreprenoriatul a crescut, dar are nevoie de reguli previzibile Anastasiu a apreciat că economia României a făcut progrese în ultimii ani și a descris-o drept una „emergentă”, în curs de consolidare. El a legat evoluția antreprenoriatului de educația antreprenorială și de programele dedicate elevilor, argumentând că o economie puternică este condiția pentru un stat puternic. [...]
Raiffeisen Bank a testat educația financiară „la plecare”, în Gara de Nord , printr-o activare care a vizat decizii rapide de bugetare într-un moment tipic de cheltuieli impulsive, potrivit Economedia . Înainte de mini-vacanța de 1 Mai, mii de călători au trecut pe la „ Peronul Financiar ”, unde au primit recomandări despre cum să-și gestioneze banii în vacanță. Inițiativa a fost construită ca o experiență interactivă de câteva minute, gândită să fie parcursă înainte de urcarea în tren. Mesajul central a fost că relaxarea și planificarea financiară pot coexista, într-un context în care, de regulă, atenția se mută de la buget pe consum. „Ne-am dorit să fim prezenți cu un mesaj simplu: distracția și planificarea financiară pot merge mână în mână. Peronul Financiar a marcat, astfel, atât începutul mini-vacanței de 1 Mai, cât și un moment bun pentru decizii financiare mai conștiente. Prin această inițiativă, ne-am propus să aducem discuțiile despre bani într-un context în care, de obicei, ne gândim mai mult la relaxare și mai puțin la alegerile financiare.” – Laura Mihăilă, Director Marketing, Comunicare & CX, Raiffeisen Bank România. Ce au făcut concret participanții Călătorii au completat un quiz financiar, pe un ecran interactiv, cu trei întrebări despre comportamentul de consum în vacanță, inclusiv: dacă pleacă la drum cu un plan sau „merg pe intuiție”; cum aleg ce cumpără la destinație; care este „mantra” lor când vine vorba de cheltuieli. Pe baza răspunsurilor, participanții au primit o încadrare într-un tipar de comportament (de exemplu, „Cheltuitorul Express” versus „Cheltuitorul de Ocazie”), plus un sfat personalizat și un „kit de relaxare financiară”, conform descrierii din material. De ce contează: bugetul de vacanță e adesea „din mers” Contextul invocat este unul de presiune pe buget în escapadele scurte, când cheltuielile tind să fie mai puțin controlate. Economedia citează un studiu Raiffeisen Bank, potrivit căruia peste 4 din 10 români alocă bugetul de vacanță direct din venitul lunar disponibil, ceea ce crește importanța planificării cheltuielilor chiar și pe termen scurt (detalii în studiul băncii: Raiffeisen Bank ). Dincolo de componenta educativă, spațiul a funcționat și ca zonă de pauză în gară (șezlonguri, zone foto, suveniruri), iar organizatorii susțin că obiectivul a fost ca oamenii să plece la drum cu „un plan mai clar” pentru cheltuielile din vacanță. [...]
Opt din zece români își reduc consumul, iar amânarea cumpărăturilor mari devine o reacție de masă la scumpiri , potrivit Euronews . Datele indică o presiune directă asupra bugetelor gospodăriilor și o prudență care poate frâna cererea pentru bunuri și servicii neesențiale în 2026. Aproape 77% dintre respondenți spun că au redus drastic cheltuielile neesențiale în ultimele luni, iar peste jumătate au decis să amâne achizițiile importante, arată un sondaj realizat de TBI Bank . În termeni economici, comportamentul descrie o comprimare a consumului discreționar (cheltuieli care nu sunt strict necesare), cu efecte potențiale asupra sectoarelor dependente de vânzări „la impuls” sau de achiziții planificate (de la electronice la amenajări). Stabilitate financiară „fragilă” și spațiu mic pentru economisire Sondajul indică o situație financiară vulnerabilă: aproape 40% dintre respondenți își descriu situația drept stabilă, dar mai slabă decât anul trecut, iar un sfert nu resimt nicio schimbare. În același timp, 13% declară că se confruntă cu dificultăți mai mari decât în 2025. Presiunea se vede și în capacitatea de a acoperi cheltuielile curente: aproape jumătate spun că abia reușesc să-și acopere cheltuielile lunare; doar 3 din 10 mai reușesc să pună bani deoparte. Ce apasă cel mai mult: costul vieții și veniturile care nu țin pasul Creșterea costului vieții este principala problemă pentru peste 63% dintre români, urmată de stagnarea veniturilor și creșterea cheltuielilor, dar și de apariția unor costuri neprevăzute. În acest context, decizia de a tăia cheltuieli și de a amâna achiziții mari funcționează ca o „plasă de siguranță” pe termen scurt, dar semnalează și o încredere redusă în evoluția bugetului personal. Cât ar rezista românii fără venituri În scenariul pierderii veniturilor, aproape 3 din 10 respondenți spun că ar putea rezista cel mult trei luni, iar puțin peste 20% ar face față între trei și șase luni. Pentru a se simți în siguranță financiar, cei mai mulți indică nevoia de venituri mai mari (un job mai bine plătit) și de un fond de rezervă pentru situații neprevăzute. Sondajul a fost realizat în aprilie 2026, pe un eșantion de 1.146 de respondenți. [...]
Oprirea sistemului de plăți poate deveni o vulnerabilitate de securitate economică , iar confuziile publice despre rolul băncilor și despre indicatori precum ROBOR amplifică riscul, a avertizat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu , la Forumul Educației Financiare organizat de ASE, potrivit Antena 3 . Isărescu a spus că își face „autocritica” pentru faptul că, după 35 de ani, persistă „neînțelegeri” și „confuzii” în discursul public privind rolul băncilor, rolul băncii centrale și modul în care funcționează sistemul bancar într-o economie de piață. În acest context, guvernatorul a indicat drept exemplu recurent dezbaterea despre ROBOR, despre care a afirmat că „tulbură” societatea și poate deveni periculoasă. „Persistă în discursul public neînțelegeri, confuzii privind rolul băncilor. Rolul Băncii Centrale, cum funcționează. (…) Dau un exemplu care a rezbătut în opinia publică: discuția asta cu ROBOR-ul. (…) Eu îmi dau seama ce periculoasă e toată discuția asta.” De ce contează: sistemul de plăți, infrastructură critică Mesajul central al guvernatorului este că neînțelegerea funcționării sistemului bancar nu rămâne doar o problemă de educație financiară, ci poate deveni o vulnerabilitate. Isărescu a atras atenția că sistemul de plăți – operat de bănci – poate fi o țintă în „războiul hibrid”, iar blocarea lui a fost, în trecut, „primul lucru” care apărea în scenarii de atac. „Primul lucru care se apărea acum vreo 35 de ani în cazul unui atac terorist era că se bloca sistemul de plăți. Face parte din arsenalul războiului hibrid.” În același pasaj, Isărescu a spus că în România se fac „300.000 de plăți” pe zi și a detaliat că fiecare bancă are „între 10-20 de mii” dintre acestea, în contextul instituțiilor care participă la stabilirea ROBOR. ROBOR, „cartelizare” și transmiterea politicii monetare Guvernatorul a respins ideea că ROBOR ar fi rezultatul unor „înțelegeri neconcurențiale” între bănci, subliniind că este „indicele pieței monetare” și că piața interbancară este esențială pentru transmiterea politicii monetare. Totodată, a reamintit că banca centrală „nu dă credite populației” într-o economie de piață, rolul acesta revenind băncilor comerciale. Isărescu a menționat și IRCC, indice introdus de politicieni, sugerând că schimbarea indicilor nu rezolvă problema de fond, dacă mecanismele nu sunt înțelese la nivel public. „Banca Centrală într-o economie de piață nu dă credite populației. (…) Băncile comerciale fac asta. Acest lucru nu se înțelege. Eu ca veteran ar trebui să-mi fac autocritică.” În sprijinul ideii că ROBOR nu este „manipulat”, guvernatorul a indicat că acesta „din iunie până azi a scăzut cu 2 procente”, fără a oferi în material nivelurile exacte ale indicelui. Context: declarațiile, la Forumul Educației Financiare Declarațiile au fost făcute la Forumul Educației Financiare organizat de Academia de Studii Economice din București , sub Înaltul Patronaj al președintelui României. Potrivit materialului, la eveniment a vorbit și președintele Nicușor Dan, pe tema importanței educației financiare. [...]
