Voyager 1 va depăși în noiembrie 2026 pragul de o zi-lumină față de Pământ, iar asta înseamnă întârzieri și mai mari în comunicații, un detaliu care contează direct pentru operarea sondei și pentru felul în care NASA își planifică comenzile și colectarea de date, potrivit Digi24.

Voyager 1, lansată în 1977, este cel mai îndepărtat obiect construit de om și se îndepărtează de Terra cu 61.100 km/h. Chiar și așa, după aproape 49 de ani de zbor, nu a ajuns încă la distanța pe care lumina o parcurge într-o singură zi.

NASA a calculat momentul în care sonda va atinge acest prag: 18 noiembrie 2026, la ora 2:16 AM PST (ora 12:16 în România). Atunci, Voyager 1 ar urma să ajungă la 25,9 miliarde de kilometri de Pământ, echivalentul unei zile-lumină.

De ce pragul de o zi-lumină schimbă operarea sondei

Miza nu este una simbolică, ci una practică: crește latența comunicațiilor (întârzierea dintre trimiterea unei comenzi și primirea răspunsului). Managerul de proiect Voyager la JPL, Suzy Dodd, a explicat pentru CNN că, dacă o comandă este trimisă luni la ora 8 dimineața, răspunsul poate veni abia miercuri dimineața, în jurul aceleiași ore.

În acest context, fiecare ajustare de software, fiecare comandă de calibrare și fiecare verificare a stării instrumentelor trebuie planificate cu mai mult timp înainte, iar eventualele erori se corectează mai greu.

Instrumente oprite, energie în scădere și „fereastra” rămasă

Sonda este alimentată cu plutoniu, iar energia disponibilă scade treptat. În ultimul an, NASA a oprit instrumentele unul câte unul pentru a prelungi funcționarea.

Conform articolului, au mai rămas două instrumente active:

• magnetometrul;
• subsistemul undelor plasmatice, care continuă să eșantioneze pulsațiile electromagnetice slabe din spațiul interstelar.

NASA estimează că Voyager 1 va mai putea comunica cu Pământul până la începutul anilor 2030, înainte ca sursa de alimentare să scadă sub pragul minim necesar funcționării.

Context: o misiune care a depășit de mult obiectivele inițiale

Voyager 1 a fost trimisă inițial să treacă pe lângă Jupiter și Saturn, obiective îndeplinite în 1979 și 1980. Ulterior, Voyager 1 și Voyager 2 au transmis imagini din apropierea planetelor gigant și au continuat să colecteze date, fiind și singurele sonde care au operat în afara heliosferei (bula de particule și câmpuri magnetice generate de Soare), potrivit NASA.

Chiar și după încetarea comunicațiilor, misiunea nu „dispare”: ambele sonde poartă discuri de cupru placate cu aur, gravate cu informații despre viața și cultura de pe Pământ, inclusiv saluturi în peste 50 de limbi, sunete naturale și muzică.