Campania de sancțiuni a SUA împinge Cuba într-o dependență economică tot mai mare de piața americană, într-un paradox în care presiunea politică se traduce printr-un flux comercial în creștere, mai ales la combustibili, potrivit Digi24, care citează o analiză Axios și date ale Consiliului Economic și Comercial SUA–Cuba.

Secretarul de stat american Marco Rubio descrie strategia drept un „război economic fără precedent” și spune că mesajul către liderii de la Havana este că „nu există nicio cale de scăpare”. În același timp, economia Cubei este prezentată ca fiind într-un „colaps lent”, pe fondul sancțiunilor americane și al administrării interne deficitare.

Ce include campania de presiune și de ce contează economic

Din 2025, administrația Trump ar fi adoptat „două duzini” de măsuri distincte pentru a crește presiunea asupra Cubei, iar amploarea sancțiunilor este descrisă ca fără precedent. Printre elementele menționate:

• sancționarea a 40 de entități, de la companii străine active pe insulă la conglomerate de stat cubaneze din sectoarele combustibililor, bancar și minier;
• măsuri care vizează cel puțin 38 de persoane (sancțiuni economice, restricții de vize și revocarea dreptului de ședere);
• presiuni asupra altor state să nu mai sprijine programul cubanez de export de medici, pe care Departamentul de Stat îl califică drept „trafic de persoane”;
• rapoarte oficiale care critică Havana pe drepturile omului, combaterea terorismului și rolul în susținerea unor activități politice „anticapitaliste și antiamericane”.

Miza economică este că, pe măsură ce sancțiunile îngustează opțiunile de finanțare și aprovizionare, Cuba ajunge să depindă tot mai mult de importuri și canale comerciale legate de SUA, inclusiv prin intermediul unor companii americane care intră pe piață în anumite segmente.

Dependență de facto și reconfigurarea pieței de combustibili

Materialul descrie Cuba drept „de facto, o colonie renegată” a SUA, în sensul dependenței pentru o mare parte din alimente, combustibil, medicamente și monedă, toate deficitare pe insulă.

În zona combustibililor, publicația notează că firmele străine ar părăsi Cuba sub amenințarea sancțiunilor, în timp ce companii americane – în special distribuitori de combustibil – își fac loc pe piață, pe fondul slăbirii întreprinderilor cubaneze de stat. Această dinamică ar alimenta și apariția unei piețe negre „capitaliste” în formare.

Un exemplu din articol indică dificultatea tranzacțiilor financiare: un om de afaceri din comerțul cu combustibili susține că unele companii cubaneze ar fi trimis curieri la Miami cu lanțuri grele de aur folosite ca monedă de schimb, deoarece restricțiile bancare fac tranzacțiile cu Havana „imposibile”.

Comerțul SUA–Cuba: exporturile de combustibil au urcat la 96 mil. dolari

În primele șase luni ale anului, exporturile de combustibil ale SUA către Cuba au crescut la 96 de milioane de dolari (aprox. 442 milioane lei), potrivit organizației non-profit Consiliul Economic și Comercial SUA–Cuba. Mai mult de jumătate din sumă ar fi fost înregistrată în luna iunie, pe măsură ce presiunile economice s-au intensificat.

Președintele consiliului, John Kavulich, este citat afirmând:

„Trump și Rubio au inițiat cel mai eficient program de sancțiuni împotriva unei țări țintă, mai eficient decât oricare dintre predecesorii lor.”

Context: pierderea sprijinului Venezuelei și efectul asupra energiei

Un punct de inflexiune descris este capturarea, la 3 ianuarie, a lui Nicolas Maduro din Venezuela, aliat major al Cubei. Venezuela furniza Cubei până la 100.000 de barili de petrol pe zi, iar acum insula „abia mai reușește” să-și asigure alimentarea cu energie electrică, pierzând și o sursă importantă de venituri din revânzarea unei părți din petrol pe piața mondială.

Ce urmează: litigii, noi sancțiuni și incertitudine privind „reformele”

Pe lângă sancțiuni, articolul menționează creșterea numărului de procese după o hotărâre recentă a Curții Supreme a SUA legată de „Legea LIBERTAD”, care permite cetățenilor americani să dea în judecată companii private pentru „trafic” cu proprietăți confiscate în timpul Revoluției Cubaneze. Legea codifică embargoul, care poate fi ridicat doar după eliberarea prizonierilor politici, garantarea drepturilor civile și organizarea de alegeri libere.

În paralel, premierul Cubei ar fi anunțat extinderea activităților permise în sectorul privat, prezentată drept o mișcare istorică, însă Rubio susține că Havana „simulează reforme” pentru a câștiga timp și a eluda sancțiunile. Administrația americană a impus deja noi sancțiuni și afirmă că vor urma și altele, fără un calendar detaliat.