Debitului Dunării la un minim istoric pune presiune pe operațiuni critice, inclusiv la Cernavodă, iar efectul colateral este că a scos la suprafață fundațiile Podului lui Constantin cel Mare, la granița româno-bulgară, potrivit Economedia.

Fundațiile au devenit vizibile în apropierea satului Ghighen (nordul Bulgariei), pe fondul reducerii accentuate a debitului fluviului. Arheologi bulgari au folosit drone pentru a fotografia și cartografia structurile și pentru a evalua starea lor de conservare.

„Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase, deoarece natura dezvăluie pentru scurt timp un obiect care, în cea mai mare parte a timpului, rămâne ascuns sub apele Dunării. Ne oferă o ocazie rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său natural”, a declarat Pavel Popov, reprezentant al Muzeului Istoric Regional din Pleven, citat de Reuters.

De ce contează: nivelurile mici afectează infrastructura și energia

Descoperirea arheologică vine într-un context operațional sensibil: Administrația Națională „Apele Române” indică faptul că debitul Dunării la intrarea în țară a ajuns joi la un nou minim istoric, de 1.400 mc/s, nivel estimat să se mențină cel puțin până pe 12 august.

În paralel, nivelul Dunării la Cernavodă este monitorizat deoarece este „esențial pentru funcționarea în siguranță” a Centralei Nucleare Cernavodă. Conform ANAR, joi nivelul era de -218 cm, iar prognozele indică o scădere până la -228 cm în următoarele zile. Autoritățile precizează însă că stabilizarea debitului pentru aproximativ o săptămână oferă timp suplimentar pentru gestionarea situației și aplicarea măsurilor necesare pentru menținerea funcționării sistemului energetic.

Context: un pod roman de circa 2,4 km, vizibil doar în astfel de episoade

Podul lui Constantin cel Mare a fost construit la ordinul împăratului Constantin și inaugurat în 328, legând Ulpia Oescus (astăzi în Bulgaria) de cetatea Sucidava (astăzi în România). Cu o lungime estimată la aproximativ 2.400 de metri, este considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale Antichității, dar ar fi fost folosit relativ puțin timp și se estimează că a fost distrus în mare parte în jurul anului 367.

Seceta severă și valurile de căldură din această vară au redus semnificativ nivelul mai multor fluvii europene, inclusiv Dunărea și Rinul, iar astfel de episoade scot temporar la iveală vestigii care, în mod normal, rămân acoperite de ape.