Ion Țiriac evită implicarea în fotbal, un domeniu pe care spune că nu îl stăpânește, deși rămâne activ în sport prin proiecte de sprijin pentru tineri, potrivit Adevărul. Mesajul are relevanță operațională: magnatul delimitează explicit unde nu intră cu decizii și resurse, într-o zonă (fotbalul) care atrage de regulă atenție, influență și bani în România.

Țiriac, descris ca investitor cu experiență în mai multe domenii, afirmă că există un sector în care „nu se simte deloc stăpân pe situație” și pe care îl evită în mare parte: fotbalul.

De ce stă departe: „nu mă pricep la fotbal”

Într-o declarație preluată de Digi Sport, Ion Țiriac spune că nu se consideră expert în fotbal și își argumentează poziția printr-o critică la adresa jocului fără minge și a efortului fizic depus de jucători.

„Eu am mai spus (...) că sunt singurul din ăia 20 milioane de români care nu se pricepe la fotbal. (...) Domnule, după părerea mea, jucătorul român de fotbal nu știe să joace fără minge.”

Țiriac susține că, din cele 90 de minute, un jucător ar avea mingea doar câteva minute, iar în rest „așteaptă să-i dea pasa”. În aceeași intervenție, el afirmă că un fotbalist ar trebui să alerge „cel puțin 15 kilometri” și se declară „absolut trist” de situația echipei României, spunând că nu vede „portița de ieșire”.

Implicarea rămâne, dar prin fundație

Chiar dacă evită fotbalul ca zonă de expertiză și implicare directă, Țiriac rămâne conectat la sport prin fundația pe care o conduce, care sprijină tinerii oferindu-le acces gratuit la antrenamente de tenis și fotbal, conform articolului.

Context sportiv: reperele carierei lui Țiriac

Materialul trece în revistă și câteva realizări sportive ale lui Ion Țiriac, între care:

• trei finale de Cupa Davis (1969, 1970, 1972), jucate alături de Ilie Năstase, pierdute în fața SUA;
• un titlu de Grand Slam la dublu (1970), obținut împreună cu Ilie Năstase;
• activitate de manager și antrenor pentru mai mulți tenismeni de renume;
• participări cu echipa României de hochei pe gheață la JO de iarnă de la Innsbruck și la Campionatul Mondial (1958–1964).