Știri
Știri din categoria Diverse
Germania își pune un termen-limită pentru a decide reintroducerea serviciului militar obligatoriu, pe fondul eșecului recrutării voluntare de a aduce suficienți oameni în armată, potrivit Libertatea. Miza este una operațională: fără un flux constant de recruți, Berlinul riscă să nu-și poată susține planul de creștere a efectivelor și de modernizare a Bundeswehr într-un context de securitate deteriorat în Europa.
Thomas Roewekamp, președintele Comisiei de Apărare din Bundestag, a declarat că decizia trebuie luată cel târziu până la 31 iulie 2027, iar discuția „foarte serioasă” despre capacitatea sistemului voluntar de a livra țintele de personal ar urma să aibă loc în prima jumătate a anului viitor, conform AFP, citată de publicație.
Germania a introdus în noiembrie un nou model de serviciu militar voluntar, însoțit de obligativitatea înregistrării pentru bărbații de 18 ani. Totuși, între ianuarie și mai, programul a atras doar 530 de noi recruți, deși aproximativ 300.000 de tineri au fost contactați.
În acest context, Roewekamp avertizează că, dacă obiectivele nu pot fi atinse prin voluntariat, Germania „va trebui să revină la recrutarea obligatorie”.
Berlinul și-a asumat creșterea efectivelor la cel puțin 260.000 de soldați până în 2035, de la aproximativ 185.000 în prezent. Oficialul german a indicat că îngrijorarea principală vizează mai ales creșterea numărului de militari profesioniști și contractuali, adică personalul necesar pentru operarea capabilităților cheie (aviație de luptă, tancuri, nave, sisteme antiaeriene Patriot).
Dacă va fi introdus, serviciul obligatoriu nu ar urma să vizeze întreaga generație de aproximativ 350.000 de bărbați germani de 18 ani, ci doar numărul necesar anual pentru atingerea obiectivelor de recrutare ale Bundeswehr, potrivit declarațiilor citate.
În ultimele luni au avut loc manifestații de amploare împotriva reintroducerii serviciului militar obligatoriu. Roewekamp spune că înțelege incertitudinea, dar susține că, după suspendarea serviciului obligatoriu în 2011, Germania nu a mai discutat cu generația tânără despre „război și pace” și despre necesitatea apărării.
În același timp, oficialul reia avertismentul transmis frecvent de autoritățile de la Berlin: Rusia ar putea fi pregătită să atace o țară NATO până în 2029.
Germania a suspendat armata obligatorie în 2011, după aproape șase decenii de aplicare.
Recomandate
Diviziunile interne și proiectele comune blocate țin UE departe de deciziile de securitate care contează , în pofida discursului despre „autonomie strategică”, potrivit unei analize preluate de Digi24 , care folosește summitul G7 de la Evian (15–17 iunie) ca studiu de caz. În esență, analiza susține că, dincolo de declarațiile de unitate, marile dosare internaționale ajung să fie tranșate fără UE, care rămâne „în cel mai bun caz, un spectator informat”. Un exemplu invocat este momentul în care președintele SUA, Donald Trump, a semnat o copie fizică a acordului său cu Iranul la o cină organizată după G7 la Palatul de la Versailles, găzduită de Emmanuel Macron – un gest prezentat mai degrabă ca o reușită diplomatică a Franței decât ca un demers al Uniunii. Ucraina: coordonare europeană, influență limitată în negocieri G7 a emis nouă declarații comune și a folosit un limbaj ferm privind Ucraina, promițând să crească furnizarea de capabilități de apărare aeriană și să intensifice presiunea asupra economiei de război rusești. Totuși, analiza notează lipsa unor prevederi concrete și a unor termene, precum și absența angajamentului pentru „garanții de securitate solide și cu caracter juridic obligatoriu” și pentru „desfășurarea Forței Multinaționale – Ucraina”, puncte susținute separat de Franța, Germania și Regatul Unit („E3”) într-o declarație comună cu Volodimir Zelenski din 7 iunie. În paralel, „traiectoria de la Geneva” din februarie – negocieri mediate de echipa lui Trump – a reunit Rusia și Ucraina, însă fără ca Europa să fie inclusă în următoarea rundă, deși Zelenski ceruse implicarea europeană, potrivit aceleiași analize. Fisuri instituționale la Bruxelles și costuri de credibilitate Un episod descris ca relevant pentru incapacitatea UE de a vorbi „cu o singură voce” este reacția liderilor europeni după ce Antonio Costa , președintele Consiliului European, ar fi cerut biroului său să contacteze Kremlinul fără consultarea statelor membre, pentru a pregăti terenul unor eventuale negocieri de pace privind Ucraina. Cancelarul german Friedrich Merz și Emmanuel Macron l-au contrazis public, iar Macron a spus că: „El (Costa) nu poate reprezenta statele UE atunci când sunt în joc garanțiile de securitate”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a insistat ulterior pe necesitatea unui mesaj european unitar către Vladimir Putin, dar analiza subliniază contrastul dintre această ambiție și realitatea disensiunilor expuse public. Industria de apărare: proiecte mari, cooperare fragilă Pe dimensiunea operațională și industrială, analiza indică drept semnal de alarmă retragerea oficializată de Germania, la 8 iunie, din Future Combat Air System (FCAS) – proiect comun de avioane de vânătoare estimat la 100 de miliarde de euro. FCAS includea și motoare, senzori și o rețea digitală de informații („combat cloud”), iar disputa ar fi vizat inclusiv rolul de lider al companiei franceze Dassault și viziuni diferite asupra produsului final. În același context, este menționată intenția Germaniei de a-și reconstrui forțele armate cu peste 750 de miliarde de euro până în 2030, investiție care, în logica Berlinului, ar trebui să se traducă și într-un rol industrial și strategic mai mare – dar care, aplicată cooperării europene, poate deveni contraproductivă, potrivit analizei. Separat, Regatul Unit a prezentat pe 20 iunie trei prototipuri de rachete cu rază lungă, dezvoltate fără componente fabricate în SUA, într-un program de 18 luni („Proiectul Brakestop”), cu scopul explicit de a elimina posibilitatea unui veto american asupra desfășurării lor în Ucraina. Analiza apreciază reușita tehnică, dar o vede ca inițiativă națională, nu europeană, deci insuficientă pentru „suveranitatea strategică” a Europei. Concluzia de fond: UE își afirmă tot mai des autonomia strategică, însă rămâne cu un decalaj între ambiție și capacitatea de a acționa coerent, iar acest lucru îi reduce influența în dosarele de securitate care generează decizii, bugete și proiecte industriale pe termen lung. [...]
Forțele Aeriene ale SUA pun pe masă un contract de până la 984 milioane dolari (aprox. 4,5 miliarde lei) pentru a menține operațională flota E-4B , avioanele de comandă aeriană folosite în situații de criză majoră, potrivit Interesting Engineering . Acordul vizează susținerea și modernizarea sistemelor de misiune până în iunie 2037, într-un moment în care armata americană pregătește, în paralel, înlocuirea platformei. Contractul a fost atribuit companiei Strategic Mission Systems LLC și este de tip IDIQ (indefinite-delivery/indefinite-quantity), adică permite emiterea de comenzi pe parcurs, în funcție de necesar, până la plafonul maxim. Finanțarea inițială alocată este de aproximativ 24,9 milioane dolari (aprox. 114 milioane lei), din bugetul de operare și mentenanță pentru anul fiscal 2026. Ce cumpără efectiv Forțele Aeriene: comunicații, modernizare și mentenanță pe termen lung Pachetul de servicii acoperă suport pentru comunicații, modernizare și susținere pe termen lung a sistemelor de misiune ale flotei E-4B National Airborne Operations Center (NAOC). Miza operațională este păstrarea capabilităților de comandă și control aeropurtate, inclusiv în scenarii în care infrastructura de la sol nu mai este disponibilă. Lucrările urmează să fie realizate în: Oklahoma City (Oklahoma), San Antonio (Texas), Offutt Air Force Base (Nebraska). Atribuirea s-a făcut printr-o procedură „single-source” (fără competiție), prin Air Force Life Cycle Management Center de la Tinker Air Force Base. De ce contează: flota rămâne critică până la înlocuire E-4B, cunoscut și ca „Doomsday Plane”, este descris ca post de comandă aerian pentru guvernul SUA în situații de urgență națională, inclusiv în condiții extreme. Articolul menționează că aeronava poate susține comunicații securizate și coordonarea forțelor strategice, inclusiv prin legături satelit, radio și date, și este proiectată să reziste efectelor unui impuls electromagnetic (EMP) asociat unui eveniment nuclear. Deși Forțele Aeriene urmăresc programul Survivable Airborne Operations Center (SAOC) pentru a înlocui flota E-4B, platformele actuale vor continua să fie folosite „încă mai mulți ani”, iar modernizarea este prezentată ca necesară pentru menținerea disponibilității operaționale până la intrarea în serviciu a generației următoare. În același context, materialul notează că aeronava poate fi realimentată în aer, pentru a rămâne în zbor perioade extinse, și poate găzdui peste 100 de persoane, inclusiv oficiali guvernamentali și personal de comunicații și suport operațional. [...]
Lotul 4 al A0 Nord e aproape de recepția finală, dar deschiderea traficului depinde de Lotul 3 , astfel că o investiție de peste 312 milioane lei rămâne, deocamdată, condiționată operațional de un tronson vecin, potrivit Libertatea . Directorul general al CNAIR, Cristian Pistol , spune că Lotul 4 al Autostrăzii A0 Nord, între Pantelimon și Glina, a ajuns la un stadiu de execuție de aproape 99% și se apropie de recepția la terminarea lucrărilor. Tronsonul are 4,47 kilometri și este realizat de asocierea SA&PE Construct SRL – Spedition UMB SRL – Tehnostrade SRL. Ce mai lipsește pe șantier În această perioadă se fac ultimele operațiuni înainte de recepție, inclusiv: montarea unor tuburi pentru scurgerea apelor; aplicarea stratului de protecție anticorozivă pe elementele de beton de la suprastructura podului peste Lacul Cernica (1,3 km), descris ca fiind cea mai complexă structură de pe acest lot. Conform datelor prezentate, pe șantier lucrează 100 de muncitori și 11 utilaje. Miza: conexiunea cu A2, dar cu o condiție Lotul 4 ar urma să asigure legătura cu Autostrada A2 București–Constanța. Totuși, Cristian Pistol precizează că deschiderea circulației pe acest tronson depinde de finalizarea lucrărilor pe Lotul 3 (Afumați – Pantelimon), fără de care Lotul 4 „nu are descărcare”. Cost și finanțare Valoarea contractului pentru execuția Lotului 4 este de 312,63 milioane de lei, fără TVA, iar finanțarea este asigurată prin Programul Transport 2021–2027 . Autostrada A0 București Nord este împărțită în patru loturi și are o lungime totală de 48 de kilometri. [...]
Elveția a mutat o mare parte din tranzitul de marfă pe calea ferată prin tuneluri , reducând presiunea asupra Alpilor și schimbând economia transportului pe una dintre cele mai aglomerate rute europene, potrivit Știrile Pro TV . Miza nu este doar viteza, ci un model operațional care combină infrastructura subterană cu politici publice pentru a limita poluarea și riscurile din văile alpine. Sub munți, Elveția a construit o rețea cu peste 1.400 de tuneluri, iar totalul tunelurilor și galeriilor ajunge la peste 2.000 de kilometri, legând căi ferate, drumuri, sisteme de alimentare cu apă și rețele energetice, notează The Economic Times, citat de publicație. Ideea centrală: mutarea fluxurilor de transport și a infrastructurii critice în subteran, acolo unde relieful și clima fac suprafața vulnerabilă. De ce contează pentru transportul de marfă: costuri energetice mai mici și capacitate mai mare Punctul de inflexiune a venit în anii 1990, când elvețienii au susținut Inițiativa Alpină, o politică ce urmărește transferul transportului de marfă pe distanțe lungi de pe șosele pe calea ferată. Contextul era unul practic: văile alpine deveniseră sufocate de camioane, cu efecte directe prin emisii de motorină, zgomot și accidente. Inginerii au proiectat apoi tuneluri care să permită trenuri de marfă mai lungi și mai grele, evitând urcările abrupte ale rutelor montane. Publicația arată că, odată cu un coridor feroviar „aproape plat” pe sub munți, trenurile consumă mai puțină energie decât pe vechile trasee, ceea ce schimbă eficiența economică a transportului feroviar pentru marfă. NRLA și Gotthard: infrastructura care a schimbat fluxurile prin Alpi Cel mai vizibil proiect este Noua Legătură Feroviară prin Alpi (NRLA) , care include: Tunelul de bază Gotthard ; Tunelul de bază Lötschberg; Tunelul de bază Ceneri. Piesa centrală este Tunelul de bază Gotthard, inaugurat în 2016. Cu aproximativ 57 de kilometri, este prezentat ca fiind în continuare cel mai lung tunel feroviar din lume. Efectul asupra modului de transport este cuantificat în articol: astăzi, aproximativ 75% din transportul de marfă care traversează Alpii în Elveția se face pe calea ferată, o schimbare majoră față de dependența de camioane pe rutele de suprafață. O rețea subterană cu rol și de reziliență climatică Rețeaua nu se oprește la transportul feroviar de pasageri. Potrivit materialului, mii de galerii subterane susțin inclusiv: autostrăzi; hidrocentrale; sisteme de alimentare și gestionare a apei; rute de evacuare și intervenție în caz de urgență. În același timp, articolul notează limitele și costurile: excavarea a presupus resurse uriașe (inclusiv milioane de tone de rocă scoase doar pentru Gotthard), iar impactul asupra mediului a fost „inevitabil”, motiv pentru care autoritățile au pus accent pe monitorizare strictă și programe de refacere a mediului. În logica adaptării la fenomene meteo extreme, rutele subterane pot menține transportul funcțional când drumurile de la suprafață devin impracticabile din cauza ploilor torențiale sau alunecărilor de teren, mai arată publicația. Modelul, însă, presupune timp: multe proiecte au avut nevoie de zeci de ani de la planificare la finalizare, iar efectele s-au acumulat treptat. [...]
România intră într-un cadru UE care împinge accelerarea investițiilor în stocarea energiei , după ce a semnat la Luxemburg acordul tripartit privind stocarea, cu implementare în perioada 2026–2028, potrivit Libertatea . Miza economică este reducerea volatilității prețurilor la electricitate și integrarea mai eficientă a producției din surse regenerabile. România a fost reprezentată la reuniunea miniștrilor Energiei din UE de secretarul de stat din Ministerul Energiei, Cristian Bușoi , care a anunțat semnarea acordului și a indicat că acesta urmărește consolidarea capacității de stocare pentru integrarea regenerabilelor, reducerea limitării producției („curtailment” – oprirea/limitarea forțată a producției când rețeaua nu poate prelua energia) și prețuri „mai mici și mai stabile” pentru consumatori, precum și stimularea electrificării și creșterea competitivității companiilor. Ținta UE până în 2030: salt de la 55 GW la circa 200 GW Bușoi a descris dezvoltarea stocării drept una dintre cele mai mari provocări ale sistemului energetic european în contextul tranziției către regenerabile. Conform estimărilor citate, UE ar avea nevoie de aproximativ 200 GW capacitate de stocare până în 2030, față de 55 GW cât se estimează că vor fi instalați la începutul lui 2026 – o creștere de aproape patru ori. „Realizarea acestui obiectiv va necesita dezvoltarea unor tehnologii diverse de stocare, capabile să răspundă diferitelor intervale, fie ca soluții independente, fie integrate cu sursele regenerabile de energie atunci când acestea sunt eficiente din punct de vedere economic.” Ce înseamnă pentru România: proiecte în creștere și o schemă de sprijin aprobată de Comisie La nivel local, publicația notează că România are trei dintre cele mai mari instalații de stocare operaționale și că, în aprilie 2026, capacitatea totală de stocare era de 1.100 MWh. Până la mijlocul lunii iunie, aceasta a crescut cu 500 MWh, la 1.630 MWh, cu o putere instalată de 878 MW. În paralel, Comisia Europeană a aprobat o schemă de sprijin pentru România de 150 de milioane de euro (aprox. 750 de milioane de lei), destinată dezvoltării capacităților de stocare. Măsura urmărește instalarea unor sisteme de stocare de cel puțin 2.174 MWh până la 31 decembrie 2030. Publicația menționează și o rezervă: un expert avertizează că bateriile de stocare ar putea scumpi electricitatea și mai mult, deși sectorul este într-un ritm susținut de dezvoltare. De ce contează: stocarea devine condiție pentru regenerabile și stabilizarea prețurilor Acordul este prezentat ca un element central în eforturile UE de a crește ponderea regenerabilelor și de a stabiliza prețurile la energie. În practică, stocarea înseamnă păstrarea energiei produse în exces (de exemplu, din solar și eolian) pentru momentele în care producția scade sau consumul crește, cu efect direct asupra continuității alimentării și asupra variațiilor de preț. [...]
Munții Făgăraș ar putea genera aproape 100 de milioane de euro pentru economia locală până în 2030 , dacă zona este protejată și integrată într-un sistem de conservare care să susțină ecoturismul, potrivit Libertatea . Miza economică este mutarea veniturilor dinspre exploatarea lemnului către servicii turistice cu valoare adăugată locală – cazare, ghidaj, produse tradiționale și puncte gastronomice. Estimarea apare într-un studiu de impact realizat de compania de consultanță Roland Berger , citat de Știrile Pro TV, și pornește de la ideea că „pădurea și peisajul” pot produce bani recurent, fără degradarea resursei naturale. În scenariul descris, câștigul ar ajunge în comunități printr-un turism cu reguli mai stricte decât cel de masă, orientat spre experiențe în natură și consum local. Cum s-ar transforma potențialul în bani pentru comunități Modelul invocat în material se bazează pe servicii și produse furnizate de localnici, nu pe dezvoltări mari de tip hotelier. Exemplele de activități din ecoturism menționate includ: cazare în pensiuni mici; servicii de ghidaj și drumeții organizate; excursii pentru observarea faunei; mese tradiționale și puncte gastronomice locale; vânzarea de produse alimentare făcute în gospodărie. În prezent, Fundația Conservation Carpathia colaborează cu aproximativ 40 de producători locali și o rețea de 10 puncte gastronomice locale, potrivit Știrile Pro TV. Totodată, peste 80% dintre angajații implicați în activitățile din zonă provin din localitățile de la poalele Munților Făgăraș. Parcul național, între promisiune economică și opoziție locală Conservation Carpathia susține crearea unui mare parc național în zonă, proiect supranumit „Yellowstone-ul Europei”, cu obiectivul de a deveni „cel mai mare parc național forestier” de pe continent. Organizația lucrează din 2009 pentru protejarea și refacerea ecosistemelor din Carpații Meridionali. Proiectul se lovește însă de opoziție din partea unor comunități locale și a industriei forestiere, pe fondul temerilor că protecția strictă ar reduce exploatarea lemnului – de care depind locuri de muncă – și ar putea bloca proiecte de infrastructură, precum pârtii de schi sau drumuri. Repere economice: comparația cu Germania și pragul de cheltuială al turistului Fundația indică drept exemplu Parcul Național Pădurea Bavareză din Germania, unde impactul total este estimat la peste 500 de milioane de euro anual, cu peste 1,3 milioane de vizitatori pe an și o cheltuială medie de aproximativ 80 de euro pe sejur. Pentru Făgăraș, materialul menționează că cheltuiala medie a turiștilor depășește deja 50 de euro, iar diferența până la un impact mai mare ar putea veni din organizare, promovare, servicii locale mai bune și protejarea peisajului care atrage turiștii. István Szabó, director în cadrul fundației, afirmă că peste 60% din banii cheltuiți de turiști în astfel de programe se pot întoarce direct la localnici și producători. Ce ar trebui să urmeze pentru ca scenariul să se materializeze Conservation Carpathia susține că ecoturismul poate deveni o alternativă economică „reală” doar dacă localnicii au acces la finanțare, pregătire, promovare și reguli clare, astfel încât o parte cât mai mare din venituri să rămână în zonă. În lipsa acestor condiții și a unei acceptări locale mai largi, potențialul de aproape 100 de milioane de euro până în 2030 rămâne, deocamdată, o proiecție dependentă de implementare și de modul în care se rezolvă conflictul dintre conservare și exploatarea resurselor. [...]
