Știri
Știri din categoria Diverse
Armata israeliană a primit ordin să demoleze case în sudul Libanului și să distrugă toate podurile peste râul Litani, potrivit Libertatea. Măsura este prezentată ca parte a operațiunilor militare desfășurate de Israel în sudul Libanului, pe fondul confruntărilor cu mișcarea șiită Hezbollah, aliată regimului din Iran.
Conform informațiilor din articol, armata israeliană a primit instrucțiuni să distrugă „imediat” toate podurile peste râul Litani, care curge în sudul Libanului, la aproximativ 30 de kilometri de frontiera cu Israel.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a motivat decizia prin riscul ca satele și infrastructura vizate să fie folosite în scopuri ostile.
Israel Katz susţine că satele și podurile respective ar putea fi utilizate pentru „activităţi teroriste”.
Potrivit explicațiilor citate, demolările ar urmări să împiedice transportul de arme către sudul Libanului și „activitățile teroriste” ale Hezbollah împotriva Israelului. Contextul invocat de sursă include intensificarea tensiunilor după lansarea, la 28 februarie, a unei operațiuni militare americano-israeliene împotriva regimului din Iran, urmată de atacuri cu rachete ale Hezbollah asupra Israelului și de o campanie de bombardamente în Liban, precum și de o ofensivă terestră țintită în sudul țării.
Recomandate
Polonia împinge UE spre o integrare militară mai profundă , prin propunerea unei „Legiuni Europene” care să funcționeze ca forță permanentă și să poată recruta inclusiv veterani ucraineni după încheierea războiului, potrivit Digi24 . Miza este una de arhitectură de securitate și, implicit, de alocare a resurselor: Europa ar urma să preia „sarcina principală pe teren”, reducând dependența operațională de Statele Unite. Ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski , a susținut ideea într-un interviu acordat publicației Kathimerini, citat de Ukrinform. El a argumentat că Uniunea Europeană are nevoie de „o integrare militară mult mai profundă” și de o forță permanentă specializată, capabilă să atragă profesioniști cu experiență din „întreaga familie europeană”, inclusiv ucraineni cu experiență de luptă, după încheierea conflictului cu Rusia. „Nu putem apela la Washington de fiecare dată când izbucnește un incendiu în curtea noastră – fie că este vorba de o amenințare convențională, fie că Moscova folosește fluxurile migratorii din Africa și Orientul Mijlociu ca armă împotriva UE.” Nu „alternativă la NATO ”, ci un pilon european mai puternic Sikorski a insistat că inițiativa nu ar urmări să dubleze structurile NATO și nici să creeze o alternativă paralelă, ci să întărească „pilonul european” în interiorul Alianței. În această logică, rolul Statelor Unite rămâne „indispensabil” pentru apărarea colectivă, însă ar evolua spre furnizarea de capacități tehnologice și de informații, în timp ce Europa ar trebui să ducă greul operațional „pe teren”. De ce contează: presiune pentru decizii de organizare și resurse Propunerea pune pe agenda UE o discuție despre cum ar putea fi organizată o forță permanentă și din ce bazin de personal ar putea fi alimentată, inclusiv prin integrarea unor militari ucraineni cu experiență. În același timp, mesajul politic este că Europa trebuie să-și asume mai mult din responsabilitatea pentru securitatea proprie, în condițiile în care amenințările invocate includ atât riscuri militare convenționale, cât și utilizarea migrației ca instrument de presiune. În context, Digi24 notează și o declarație atribuită fostului ambasador al SUA în Ucraina, Roman Popadyuk, potrivit căreia Ucraina ar avea „cea mai numeroasă și mai experimentată armată din Europa”, ceea ce ar face-o un element important în viitoarea arhitectură de securitate a continentului. [...]
Rusia avertizează că un transfer de armament din SUA via Turcia către Ucraina ar putea deteriora relațiile bilaterale , după ce Moscova a cerut explicații Washingtonului și Ankarei privind o posibilă livrare, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de dimensiunea militară, este una de stabilitate diplomatică și de predictibilitate a relațiilor dintre state care, cel puțin formal, au încercat să joace și roluri de mediatori. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova , a spus că Kremlinul a contactat oficiali din SUA și Turcia pentru a-și exprima îngrijorarea legată de un „viitor transfer” de arme către Ucraina, informație relatată de Kyiv Independent. Ce ar include pachetul de armament invocat Declarațiile vin la o săptămână după ce documente ale Congresului SUA ar fi indicat că Turcia intenționa să transfere către Kiev un lot de arme fabricate în SUA , inclusiv sisteme cu rază lungă de acțiune. În material sunt menționate: 70 de rachete M39 ATACMS (sisteme de rachete tactice ale armatei, cu rază lungă de acțiune); 12 lansatoare multiple de rachete M270 (MLRS); peste 2.000 de muniții cu dispersie; 47.000 de proiectile de obuzier. Potrivit aceleiași surse, Turcia ar urmări să renunțe la sisteme mai vechi pe măsură ce trece la modele noi. De ce contează: presiune asupra rolului de „mediator” și asupra relațiilor bilaterale Zaharova a avertizat că o astfel de livrare ar produce „daune grave” relațiilor Rusiei cu Washingtonul și Ankara și ar submina eforturile SUA și Turciei de a acționa ca mediatori în conflictul dintre Kiev și Moscova. „Încercările de a folosi o retorică care promovează pacea, în timp ce se furnizează simultan arme către (Ucraina), erodează inevitabil încrederea reciprocă, mai ales pe fondul asigurărilor repetate ale oficialilor turci că Turcia evită livrările de arme «letale» către Kiev.” În același timp, Turcia este prezentată ca având o poziționare dublă: menține un parteneriat economic și politic cu Moscova, dar a furnizat și arme către Kiev și s-a promovat ca potențial mediator. Contextul politic din SUA, potrivit materialului Articolul notează că președintele SUA, Donald Trump, și-a început al doilea mandat promițând să pună capăt războiului din Ucraina, însă demersurile de mediere ar fi intrat în impas pe fondul războiului pe care îl duce în prezent împotriva Iranului. Totodată, după preluarea mandatului, Trump ar fi redus semnificativ sprijinul militar pentru Kiev, în linie cu doctrina „America First”, ceea ce ar fi obligat Ucraina să se bazeze mai mult pe alți parteneri pentru armament esențial. În acest context, Moscova transmite că a cerut „lămuriri” despre livrarea viitoare și susține că „nu este prea târziu” pentru o reevaluare. „Nu este prea târziu să evaluăm situația cu luciditate”, a spus Zaharova. [...]
Un avertisment venit din interiorul principalei bănci de stat a Kremlinului indică o frânare structurală a economiei ruse, sub presiunea sancțiunilor și a loviturilor asupra infrastructurii energetice , cu un potențial de creștere limitat și risc de tensiuni sociale, potrivit Stirile Pro TV . Economistul-șef al Vnesheconombank (VEB), Andrei Klepaci , a declarat că Rusia nu va putea câștiga „războiul de uzură” economic, relatează publicația, citând The Moscow Times . În evaluarea sa, Rusia rămâne tot mai mult în urmă la capitolul dezvoltare tehnologică, iar costurile generate de sancțiuni continuă să crească. Infrastructura energetică, o vulnerabilitate cu efect macroeconomic Klepaci atrage atenția că pierderile provocate de atacurile Forțelor Armate ale Ucrainei asupra infrastructurii petroliere și de gaze, portuare și logistice se transformă „într-o barieră macroeconomică semnificativă pentru creșterea economiei ruse”. În același timp, el susține că Ucraina și țările care o sprijină reușesc să gestioneze dificultățile economice, în pofida presiunilor războiului. „Pierdem atât competiția tehnologică, cât și pe cea economică la nivel mondial. (...) în anumite privințe, o pierdem și în fața Ucrainei. (...) economia ucraineană, în ciuda tuturor lucrurilor, supraviețuiește.” Creștere potențială de 1–1,5% și risc de criză socială Potrivit estimărilor lui Klepaci, ritmul potențial de creștere al economiei ruse ar putea să nu depășească 1–1,5%, pe fondul noilor sancțiuni și al atacurilor ucrainene. În opinia sa, acest cumul de factori ar putea conduce „inevitabil” la o criză socială în Rusia, posibil într-un moment în care nu este anticipată. În discursul său, el a făcut paralele cu Revoluția din Februarie 1917 și cu destrămarea Uniunii Sovietice, adăugând că nu crede într-o destrămare a Rusiei, dar se declară „aproape sigur” că țara va ajunge la o criză socială. Context: atacuri asupra carburanților și extinderea sancțiunilor Publicația notează că Ucraina atacă de câteva luni infrastructura petrolieră a Rusiei, iar aceste lovituri ar fi provocat deja o criză a carburanților. Totodată, sunt menționate atacuri regulate asupra centrelor logistice ale companiei Wildberries, cu pagube totale estimate la „sute de miliarde de ruble”. La finalul lunii iulie, Uniunea Europeană a publicat listele celui de- al 21-lea pachet de sancțiuni , care includ, între altele, mai multe rafinării și aproximativ o sută de bănci, inclusiv unele aparținând platformelor de comerț online. [...]
O Dacia 1300 fabricată în 1981 a ajuns să fie listată în Germania la 5.500 de euro (aprox. 27.500 lei), un semn că exemplarele bine păstrate din modelul produs la Mioveni intră tot mai des în zona mașinilor de colecție, cu prețuri peste așteptările pieței locale , potrivit Libertatea . Mașina este scoasă la vânzare în zona Hersbruck, din Bavaria, iar anunțul a fost publicat pe platforme germane de vânzări auto. Conform descrierii, automobilul are prima înmatriculare în 1981 și un rulaj de aproximativ 85.000 de kilometri. Ce include oferta din Germania Potrivit anunțului citat de publicație, exemplarul listat la 5.500 de euro are următoarele caracteristici: motor de 1,3 litri; putere de aproximativ 54 CP; viteză maximă în jur de 140 km/h; culoare gri. FinanciarPress, care a relatat despre anunț (fără ca Libertatea să indice un preț diferit), precizează că mașina aparține unui pasionat de automobile istorice. De ce contează: Dacia 1300, din mașină de masă în obiect de colecție La peste 45 de ani de la fabricație, Dacia 1300 – cândva una dintre cele mai răspândite mașini de pe șoselele României – este tratată tot mai des pe piețele occidentale drept automobil istoric sau de colecție, pe fondul rarității exemplarelor păstrate în stare bună. Modelul nu este complet necunoscut în Germania: Dacia 1300 a fost exportată inclusiv în fosta Republică Democrată Germană, iar automobilele românești au ajuns și pe alte piețe europene. Context: un model cu producție de milioane de unități Primele Dacia 1300 au fost lansate comercial în România în 1969, pe baza Renault 12, în urma acordului dintre statul român și Renault. În istoricul oficial al mărcii, Dacia arată că familia de modele pornită de la 1300, împreună cu versiunile și derivatele sale, a generat peste două milioane de automobile în aproximativ 35 de ani. În anii ’80, Dacia 1300 a evoluat în Dacia 1310. [...]
Scăderea record a nivelului Rinului obligă companiile să mute marfa pe rutier și feroviar , cu efect direct în costuri și în riscul de blocaje logistice pentru industria germană, potrivit Știrile Pro TV . Situația este pusă pe seama valului de căldură prelungit din Europa și lovește una dintre cele mai importante rute de transport de mărfuri de pe continent. Datele agenției germane pentru navigație interioară WSV arată că, la Kaub (în apropiere de Koblenz), nivelul indicat de stația de măsurare a coborât vineri seara la 6 centimetri, iar sâmbătă dimineață era de 8 centimetri. Recordul anterior, consemnat în 2018, era de 25 de centimetri. Publicația notează, citând Reuters și News.ro, că Rinul este în realitate cu aproximativ un metru mai adânc decât valoarea indicată de acest reper, însă cota de la Kaub este folosită tradițional pentru evaluarea condițiilor de navigație. Mutarea transporturilor: presiune pe costuri și pe capacități Nivelul extrem de redus al apei face dificil transportul fluvial, astfel că o mare parte a mărfurilor este redirecționată către camioane și trenuri. Rinul este o arteră esențială pentru industria europeană, fiind utilizat pentru transportul de produse chimice, materii prime, combustibili și alte mărfuri. Companiile germane au început deja să raporteze perturbări, iar producători din chimie, utilități, siderurgie și agricultură avertizează asupra: creșterii costurilor, blocajelor în transport, reducerii producției. Riscul macro: pragul de la Kaub și impactul potențial în industrie Nivelul apei la Kaub nu a mai depășit 78 de centimetri de la jumătatea lunii iulie. Potrivit Institutului pentru Economie Mondială din Kiel , dacă nivelul rămâne sub acest prag timp de 30 de zile consecutive, producția industrială poate scădea cu aproximativ 1% — o situație întâlnită și în 2018 și 2022. În acest context, seceta prelungită și temperaturile ridicate amplifică presiunile asupra industriei germane, care este forțată să caute alternative de transport mai costisitoare pentru a menține fluxurile de aprovizionare și livrare. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de lovire la distanță prin dezvoltarea unei rachete balistice care ar putea ajunge la peste 800 km, într-un calendar accelerat „până la toamnă”, potrivit Libertatea . Miza operațională este dublă: o nouă opțiune de atac asupra infrastructurii militare ruse și integrarea în proiecte europene de apărare antirachetă. Compania ucraineană de tehnologie pentru apărare Fire Point spune că racheta balistică FP-7 este în proces de certificare și ar urma să fie gata în această toamnă. Directoarea companiei, Iryna Terekh, a declarat pentru POLITICO că FP-7 are o rază de acțiune de 200 km și un focos de 150 kg și este dezvoltată atât pentru lovirea țintelor terestre, cât și pentru utilizarea în sisteme de apărare antirachetă. FP-9: varianta cu rază lungă, până la 855 km În paralel, Fire Point dezvoltă FP-9, descrisă ca o rachetă balistică cu o rază de acțiune de până la 855 km și un focos de 800 kg. Potrivit companiei, și această variantă „ar putea fi gata tot în această toamnă”, ceea ce ar pune zona Moscovei în raza sa de acțiune. În logica operațională invocată de companie, Ucraina urmărește să-și consolideze capacitățile proprii de lovire la distanță, inclusiv pentru a putea ataca lansatoarele rusești de rachete. Legătura cu proiectul european Freyja și modelul Patriot FP-7 este inclusă în proiectul european Freyja, prezentat ca primul sistem comun european de apărare antirachetă. Fire Point ar urma să furnizeze rachetele și lansatoarele, iar aliații Ucrainei să contribuie cu alte componente, precum radare de supraveghere și urmărire. Dezvoltarea sistemului este descrisă în două etape: o primă versiune similară interceptorului Patriot PAC-2; ulterior, o versiune de tip „hit-to-kill” (interceptare prin impact direct), similară PAC-3. Producție și vulnerabilități: licențe, componente și riscul lovirii fabricilor Ucraina încearcă, în paralel, să obțină de la SUA o licență pentru producerea propriilor PAC-3, însă producția este afectată de blocaje la nivelul componentelor. În acest context, Terekh spune că o soluție mai realistă ar fi ca Ucraina să primească dreptul de a produce capetele de ghidare ale rachetelor, o componentă esențială și dificil de fabricat. Pe fondul acestor eforturi, Fire Point afirmă că Rusia tratează dezvoltarea rachetelor balistice ucrainene ca pe o amenințare serioasă și încearcă să identifice și să împiedice producția lor în masă, inclusiv prin lovirea laboratoarelor și fabricilor implicate. Context: drone și alte platforme cu rază lungă În prezent, Ucraina se bazează în special pe drone cu rază lungă, precum FP-1 (până la 2.300 km) și FP-2 (700 km). Fire Point mai produce și racheta de croazieră FP-5 „Flamingo”, cu un focos de o tonă și o rază de până la 3.000 km, iar compania susține că Ucraina a atacat Rusia în acest an cu de două ori mai multe drone decât a folosit Rusia împotriva Ucrainei. Informațiile despre termenele de finalizare („până la toamnă”) și performanțe provin din declarațiile companiei și din relatarea citată de Libertatea; nu sunt prezentate în material confirmări independente privind intrarea efectivă în dotare sau producția la scară. [...]
