Știri
Știri din categoria Apărare
Nava americană de asalt amfibie Tripoli a ajuns în Orientul Mijlociu, anunță AGERPRES, care citează AFP, pe fondul tensiunilor regionale.
Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM) a transmis că nava, un portelicopter (navă capabilă să opereze elicoptere și aeronave cu decolare scurtă), a ajuns vineri în regiune. Tripoli este, în mod obișnuit, staționată în Japonia.
Potrivit comunicatului CENTCOM, Tripoli conduce un grup naval care include aproximativ 3.500 de soldați și pușcași marini. Grupul ar include aeronave de transport și de luptă, precum și echipamente pentru asalt amfibiu.
În imaginile publicate odată cu comunicatul, pe puntea navei apar mai multe elicoptere Seahawk și aeronave Osprey, utilizate în principal pentru transportul trupelor.
În același context, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat vineri că SUA și-ar putea atinge obiectivele privind Iranul fără a recurge la desfășurarea de forțe terestre, mai notează AGERPRES.
Recomandate
Pentagonul ar urma să trimită încă 3.000–4.000 de militari în Orientul Mijlociu , potrivit Reuters , care citează două persoane familiarizate cu subiectul. Mișcarea ar adăuga noi efective la consolidarea militară americană din regiune, în timp ce președintele Donald Trump vorbește despre posibilitatea unui acord cu Teheranul pentru a pune capăt războiului. Sursele Reuters spun că militarii ar proveni din Divizia 82 Aeropurtată , o unitate de elită a armatei SUA, staționată la Fort Bragg, Carolina de Nord. Oficialii au vorbit sub protecția anonimatului și nu au indicat unde anume în Orientul Mijlociu ar urma să fie dislocați soldații sau când ar ajunge în regiune. Dislocarea și ce se știe despre misiune Potrivit Reuters, nu a fost luată o decizie privind trimiterea de trupe americane pe teritoriul Iranului, însă dislocarea ar crește capacitatea pentru eventuale operațiuni viitoare în regiune. Armata SUA a direcționat întrebările către Casa Albă, care nu a răspuns imediat solicitării de comentariu. Divizia 82 Aeropurtată este descrisă ca având capacitatea de a se desfășura în 18 ore de la primirea ordinelor și este specializată în asalturi cu parașuta. În termeni operaționali, o astfel de unitate este folosită, de regulă, pentru reacție rapidă și pentru misiuni care cer mobilitate ridicată. Consolidarea prezenței SUA în regiune, pe fondul războiului Reuters amintește că a relatat anterior, pe 20 martie, despre decizia SUA de a trimite mii de pușcași marini și marinari la bordul navei USS Boxer (navă de asalt amfibiu), împreună cu unitatea sa expediționară de pușcași marini și navele însoțitoare, tot către Orientul Mijlociu. Înainte de aceste întăriri, în regiune se aflau aproximativ 50.000 de militari americani, potrivit aceleiași surse. Reuters notează că războiul este deja în a patra săptămână și a afectat piețele globale. Opțiuni discutate de administrația Trump și mizele politice Conform Reuters, administrația Trump a analizat opțiuni care ar putea include acțiuni legate de Strâmtoarea Hormuz , inclusiv posibilitatea de a desfășura forțe americane pe țărmul Iranului. De asemenea, au fost discutate variante privind trimiterea de forțe terestre pe insula Kharg, descrisă drept nod pentru 90% din exporturile de petrol ale Iranului. În același timp, știrea despre întăriri vine la o zi după ce Trump a amânat amenințările de a bombarda centrale electrice iraniene, invocând discuții „productive” cu Iranul, potrivit Reuters. Iranul a negat ulterior că ar fi avut loc discuții. Date despre sprijinul public și amploarea loviturilor Reuters relatează că o eventuală folosire a trupelor terestre americane, chiar și pentru o misiune limitată, ar putea aduce riscuri politice pentru Trump, în contextul sprijinului public redus pentru campania din Iran și al promisiunilor electorale de a evita noi implicări în conflicte din Orientul Mijlociu . Un sondaj Reuters/Ipsos publicat marți arată că 35% dintre americani aprobă loviturile SUA asupra Iranului, în scădere de la 37% într-un sondaj realizat săptămâna trecută, în timp ce 61% le dezaprobă (față de 59% anterior). Reuters mai notează că SUA au efectuat lovituri asupra a 9.000 de ținte din interiorul Iranului de la începutul operațiunilor militare americane și israeliene, pe 28 februarie. Efective suplimentare discutate: între 3.000 și 4.000 de militari, potrivit uneia dintre surse Unitatea indicată: Divizia 82 Aeropurtată (reacție rapidă, asalturi cu parașuta) Prezența SUA în regiune înainte de întăriri: circa 50.000 de militari Sprijin public în SUA pentru lovituri (Reuters/Ipsos): 35% aprobă, 61% dezaprobă Număr de ținte lovite în Iran, potrivit Reuters: 9.000 de la 28 februarie [...]
Portavionul american USS Gerald Ford a ajuns în Split pentru mentenanță , potrivit TVR Info , care citează AFP. Nava a sosit sâmbătă dimineață în orașul croat, venind din insula Creta, iar ambasada SUA a descris escala drept o „vizită portuară și o mentenanță programate”. Jurnaliști ai AFP au observat portavionul îndreptându-se spre port, în timp ce comunicatul ambasadei a indicat că vizita include și întâlniri la bord cu responsabili locali și „personalități cheie”, ca semn al relației bilaterale dintre SUA și Croația. Escala are loc după un incident la bord: USS Gerald Ford se afla în Marea Roșie pentru a participa la operațiuni militare împotriva Iranului când, pe 12 martie, a izbucnit un incendiu. Doi marinari au fost răniți, iar focul a produs pagube importante la aproximativ 100 de cabine. Comandamentul naval american pentru Orientul Mijlociu a transmis pe platforma X că propulsia navei nu a fost afectată și că portavionul rămâne „deplin operațional”. Nava părăsise mai devreme în cursul săptămânii baza navală de la Suda, în Creta. În context mai larg, sursa arată că SUA și Israelul au lansat pe 28 februarie o campanie aeriană asupra Iranului, după o consolidare militară americană în Orientul Mijlociu care includea USS Gerald Ford și portavionul Abraham Lincoln. Retragerea lui USS Gerald Ford pentru mentenanță este prezentată ca un element care reduce temporar capacitatea disponibilă, în condițiile în care avioanele de luptă aflate la bord au contribuit la primele două săptămâni de lovituri aeriene. [...]
Israelul a început să raționalizeze utilizarea rachetelor de interceptare de ultimă generație pentru a-și conserva stocurile, pe fondul barajelor zilnice lansate de Iran, relatează Digi24 , care citează Wall Street Journal. Potrivit materialului, două rachete balistice iraniene au lovit recent orașele Dimona și Arad, după ce Israelul ar fi încercat fără succes să le intercepteze folosind versiuni modificate ale unor muniții mai puțin avansate. Joi, Israelul s-a confruntat cu un nou bombardament, localnicii raportând sirene continue și mai multe lovituri de rachete în diferite zone ale țării. În acest război, dar și în conflictul cu Iranul din iunie 2025, Israelul a folosit cu succes interceptori de ultimă generație din seria Arrow pentru a doborî rachete balistice. În perioada recentă, Israelul a utilizat și versiuni îmbunătățite ale sistemului David’s Sling (un sistem de apărare aeriană destinat, în principal, rachetelor cu rază scurtă), inclusiv împotriva unor ținte mai mari și cu rază mai lungă, însă cu rezultate mixte. Decizia de a apela la muniții cu capacități reduse este prezentată ca un semn al presiunii asupra apărării aeriene, în condițiile în care interceptoarele sunt scumpe și dificil de produs, iar Iranul folosește rachete și drone fabricate în masă. În paralel, SUA și Israelul ar fi redus o parte importantă din capacitatea Iranului de a lansa rachete, dar nu complet, ceea ce transformă conflictul și într-o competiție de rezistență a stocurilor de muniție. „Numărul de interceptori de orice tip este limitat. Pe măsură ce luptele continuă, stocul se diminuează. Și pe măsură ce se diminuează, trebuie să faci calcule mai atente cu privire la ce să folosești.” Conform articolului, Iranul a lansat peste 400 de rachete și sute de drone asupra Israelului de la începutul războiului, iar în ultimele săptămâni intensitatea atacurilor a rămas relativ constantă. Presiunea este amplificată de faptul că Hezbollah lansează zilnic zeci de proiectile către Israel, ceea ce obligă autoritățile să decidă, pentru fiecare amenințare, dacă o interceptează sau o lasă să cadă în zone neocupate și, dacă interceptează, cu ce sistem. În acest context, sistemul multistratificat de apărare aeriană al Israelului, dezvoltat în mare parte împreună cu SUA, funcționează cu tipuri diferite de muniții, fiecare optimizat pentru anumite amenințări. Raționalizarea interceptoarelor de vârf indică, implicit, o gestionare mai strictă a resurselor defensive pe termen scurt, pe măsură ce conflictul se prelungește. [...]
Forțele armate ale Statelor Unite au lansat peste 850 de rachete Tomahawk în patru săptămâni de conflict cu Iranul , conform Antena 3 CNN . Acest consum rapid de arme de precizie a generat îngrijorări la Pentagon, determinând discuții interne despre necesitatea de a asigura un stoc suficient pentru viitoarele operațiuni militare. Rachetele Tomahawk, folosite de pe nave și submarine, au fost un element central al atacurilor americane încă din Războiul din Golf din 1991. Cu o rază de acțiune de peste 1.600 de kilometri, acestea permit lovituri precise fără a expune piloții americani la riscuri. Totuși, producția anuală limitată face ca stocurile să fie insuficiente pentru un conflict de lungă durată. Îngrijorări la Pentagon Situația a declanșat dezbateri în cadrul Pentagonului și Congresului cu privire la strategia militară și riscurile asociate cu epuizarea stocurilor de rachete. Oficialii americani au subliniat necesitatea relocării unor rachete din alte regiuni, cum ar fi Indo-Pacific, și a intensificării producției pentru a evita o criză de resurse. "Armata americană are tot ce îi trebuie pentru a executa orice misiune, la timpul și locul ales de președinte și pe orice termen", a declarat Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, subliniind că analiza mass-media privind utilizarea armelor este eronată. Impactul asupra stocurilor Se estimează că SUA ar fi epuizat un sfert din stocurile sale de Tomahawk în doar patru săptămâni, ceea ce a forțat Marina să efectueze reaprovizionări chiar la bordul navelor implicate în operațiuni. Fiecare distrugător poate transporta zeci de rachete, iar capacitatea de reaprovizionare pe mare este în curs de dezvoltare. MacKenzie Eaglen, cercetător la American Enterprise Institute, estimează că, înainte de conflict, Marina avea între 4.000 și 4.500 de Tomahawk-uri. Alte estimări sugerează un număr mai mic, în jur de 3.000, din cauza utilizării în conflicte anterioare. Provocări și perspective Pe lângă Tomahawk-uri, forțele americane au lansat și peste 1.000 de rachete interceptoare de apărare aeriană ca răspuns la contraatacurile iraniene. Sistemele Patriot și THAAD, considerate printre cele mai avansate din lume, au fost utilizate intens, dar stocurile acestor arme rămân, de asemenea, limitate și nedezvăluite public. În concluzie, ritmul ridicat de consum al rachetelor Tomahawk și provocările logistice asociate subliniază necesitatea unei strategii pe termen lung pentru a asigura capacitatea de apărare a SUA în fața unor posibile conflicte viitoare. [...]
Pentagonul pregătește opțiuni pentru o „lovitură finală” în războiul cu Iranul , inclusiv folosirea forțelor terestre și o campanie masivă de bombardamente, potrivit Axios , care citează doi oficiali americani și două surse la curent cu discuțiile interne. Miza, notează publicația, este că o escaladare majoră devine mai probabilă dacă negocierile diplomatice nu avansează și mai ales dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. În evaluarea unor oficiali americani, o demonstrație de forță care să încheie luptele ar putea crește pârghiile în eventuale discuții de pace sau i-ar oferi președintelui Donald Trump un rezultat pe care să-l prezinte drept victorie. În același timp, sursele Axios atrag atenția că Iranul influențează decisiv felul în care se poate termina conflictul, iar multe dintre scenariile discutate ar putea, de fapt, să prelungească și să intensifice confruntarea, în loc să o încheie rapid. În interviuri acordate Axios, oficiali și surse familiarizate cu discuțiile descriu patru variante principale de „lovitură finală” pe care Trump le-ar putea alege: invadarea sau blocada insulei Kharg (principalul nod al exporturilor petroliere iraniene), invadarea insulei Larak (un punct care sprijină controlul Iranului asupra Strâmtorii Hormuz), preluarea insulei Abu Musa și a altor două insule mai mici (controlate de Iran, dar revendicate și de Emiratele Arabe Unite) și blocarea ori capturarea navelor care exportă petrol iranian pe partea estică a Strâmtorii Hormuz. Separat, armata americană ar fi pregătit și planuri pentru operațiuni terestre în interiorul Iranului, cu obiectivul de a securiza uraniu îmbogățit la nivel înalt, depozitat în instalații nucleare. Alternativa discutată, potrivit Axios, ar fi lovituri aeriene la scară largă asupra acestor facilități, pentru a împiedica accesul Iranului la material. Axios arată că Trump nu a luat încă o decizie privind aceste scenarii, iar oficiali ai Casei Albe descriu orice potențiale operațiuni terestre drept „ipotetice”. Totuși, sursele publicației susțin că președintele este pregătit să escaladeze dacă discuțiile cu Iranul nu produc rezultate concrete în curând, inclusiv prin punerea în aplicare a amenințării de a bombarda centrale electrice și infrastructură energetică, pentru care Teheranul a avertizat că va riposta masiv în zona Golfului. Pe fondul acestor semnale, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a avertizat miercuri că Trump este gata să lovească „mai dur ca niciodată” dacă nu se ajunge la un acord. În paralel, sunt așteptate întăriri americane în Orientul Mijlociu, inclusiv mai multe escadrile de avioane de luptă și mii de militari; o unitate expediționară de pușcași marini ar urma să ajungă în această săptămână, iar o alta este în curs de dislocare, în timp ce elementul de comandă al Diviziei 82 Aeropurtate a primit ordin să se deplaseze în regiune împreună cu o brigadă de infanterie de câteva mii de militari. De cealaltă parte, oficiali iranieni spun că nu au încredere în demersul de negociere al lui Trump și îl văd ca pe o acoperire pentru atacuri surpriză. Președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris pe X că informațiile iraniene indică pregătirea unei operațiuni de ocupare a uneia dintre insulele Iranului, cu sprijinul unei țări din regiune, și a avertizat că, în cazul unei acțiuni, „toată infrastructura vitală” a acelei țări ar urma să fie lovită fără limită. În același timp, o sursă implicată în eforturile de organizare a negocierilor a declarat pentru Axios că Pakistan, Egipt și Turcia încearcă în continuare să aranjeze o întâlnire între părți, iar deși Iranul a respins lista inițială de cerințe a SUA, nu a exclus complet negocierile, însă neîncrederea rămâne obstacolul principal. [...]
Un atac iranian asupra bazei aeriene americane Prince Sultan a rănit cel puțin 12 soldați , potrivit HotNews.ro , care citează presa americană și AFP. Doi dintre militarii răniți sunt în stare gravă, iar atacul ar fi produs și avarii la aeronave. Atacul a vizat baza aeriană Prince Sultan din Al-Kharj, la sud-est de Riad, și a fost executat cu cel puțin o rachetă și mai multe drone, notează The New York Times și The Wall Street Journal , citând surse anonime. Conform WSJ, militarii se aflau într-o clădire a bazei în momentul loviturii, iar incidentul a avut loc vineri, 27 martie. Aceleași informații indică faptul că mai multe avioane de realimentare în zbor ar fi fost avariate. Potrivit contului OSINTdefender de pe X, imagini din satelit ar sugera că o aeronavă KC-135 Stratotanker (avion-cisternă pentru realimentare în aer) ar fi fost distrusă și că alte aparate ar fi putut fi avariate, însă aceste detalii nu sunt confirmate oficial. Pentagonul și Comandamentul Central al SUA nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii ale AFP, mai scrie HotNews.ro. În contextul conflictului cu Iranul început pe 28 februarie, 13 militari americani au fost uciși până acum, iar peste 300 au fost răniți; armata americană a transmis vineri că 273 dintre răniți s-au întors deja la datorie. [...]
