Știri
Știri din categoria Apărare
Trimiterea portavionului USS George H.W. Bush ridică la trei prezența navală americană în Orientul Mijlociu, un semnal de întărire operațională într-o zonă unde SUA își calibrează rapid capacitatea de descurajare și reacție, potrivit G4Media.
Armata americană a indicat joi că portavionul USS George H.W. Bush se află în prezent în Oceanul Indian și „navighează” în zona de responsabilitate a Comandamentului SUA pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM), conform unei postări pe platforma X care include și o imagine cu puntea plină de avioane militare.
Mișcarea ridică la trei numărul portavioanelor americane desfășurate în regiune, după ce USS Gerald R. Ford și USS Abraham Lincoln fuseseră trimise anterior în Orientul Mijlociu.
Prin adăugarea celui de-al treilea portavion, SUA își extind capacitatea de a susține operațiuni aeriene de pe mare, într-un cadru în care portavioanele funcționează ca platforme mobile pentru avioane de luptă și sprijin.
În informațiile transmise, armata americană precizează poziționarea navei în Oceanul Indian, în aria de responsabilitate a CENTCOM, la data de 23 aprilie.
G4Media notează că informația este relatată de AFP și transmisă de Agerpres. În același timp, în regiune se aflau deja portavioanele Gerald R. Ford și Abraham Lincoln, trimise anterior în Orientul Mijlociu.
Nu sunt oferite detalii suplimentare în material despre misiunea exactă, durata desfășurării sau un calendar al operațiunilor, astfel că amploarea și obiectivele concrete ale întăririi rămân neprecizate în această etapă.
Recomandate
Prima fotografie aeriană cu bombardierul stealth B-21 Raider scoate la vedere opțiuni de proiectare care vizează costuri și operare mai eficiente , într-un program pe care SUA îl tratează ca investiție-cheie pentru modernizarea flotei de atac la distanță, potrivit Libertatea . Imaginea, surprinsă în timpul unei realimentări în aer, oferă indicii despre arhitectura aeronavei de generația a șasea, gândită să înlocuiască B-2 și B-1 Lancer. Ce arată fotografia: simplificare tehnică, miză pe „invizibilitate” Fotografia publicată de Forum Militar indică faptul că B-21 are două motoare , spre deosebire de B-2, care are patru. Conform specialiștilor citați, această alegere ar reduce greutatea și complexitatea mecanică și ar diminua consumul de combustibil, cu efect asupra autonomiei. Publicația franceză notează și un design „discret” al intrărilor de aer și al evacuărilor, elemente care ar reduce semnătura radar și infraroșie (amprenta după care aeronava poate fi detectată de senzori). Eficiență operațională: autonomie mai mare, dependență mai mică de realimentare În aceeași logică de eficientizare, cockpitul pare mai compact, într-o configurație care ar urmări integrare digitală și siguranță sporită. Potrivit Capital.fr , Northrop Grumman susține că B-21 este „cel mai eficient bombardier” creat până acum și că poate opera pe distanțe lungi cu o dependență minimă de realimentare aeriană. B-21 păstrează forma de „aripă zburătoare” a B-2 și este proiectat să poată livra atât armament convențional, cât și nuclear, la nivel global, cu sprijinul capabilităților de realimentare în aer. Costuri și calendar: peste 800 milioane euro pe unitate, livrări din 2027 Libertatea menționează un cost estimat de peste 800 de milioane de euro per unitate (aprox. 4,0 miliarde lei), ceea ce poziționează B-21 ca investiție majoră în modernizarea flotei SUA. Primele unități sunt programate pentru livrare în 2027 , conform articolului. Context: competiția tehnologică și „zgomotul” informațional La începutul lunii aprilie 2026, cercetători chinezi au susținut că aeronava ar avea două defecte legate de aerodinamică și semnătura radar; Libertatea notează că astfel de afirmații pot fi încadrate la propagandă, însă apariția imaginii poate aduce informații noi într-un domeniu atent monitorizat. În paralel, articolul plasează programul B-21 în competiția strategică cu China, menționând și evoluțiile Beijingului în zona avioanelor de generația a șasea, pe fondul evaluărilor atribuite Pentagonului privind schimbarea echilibrului de putere în securitatea regională. [...]
NATO pregătește o schimbare majoră în supravegherea aeriană, cu un program de „câteva miliarde de dolari”, pentru a reduce dependența de avioanele SUA , pe măsură ce își reînnoiește flota de recunoaștere, potrivit G4Media , care citează surse din cadrul Alianței (via dpa, preluat de Agerpres). Miza este una operațională: înlocuirea actualelor aeronave AWACS, folosite inclusiv pentru monitorizarea spațiului aerian din Europa de Est. Ce ar urma să cumpere NATO și de la cine Potrivit informațiilor citate, viitoarea flotă din cadrul Sistemului de avertizare și control aeropurtat (AWACS) ar urma să fie formată din avioane fabricate de compania canadiană Bombardier, echipate cu sistemul de recunoaștere GlobalEye și cu un sistem de alertă timpurie dezvoltat de compania suedeză Saab. Sursele NATO au confirmat aceste detalii după un articol publicat inițial de portalul francez La Lettre. Dimensiunea programului și calendarul deciziei În acest moment, se preconizează o comandă de circa 12 avioane de supraveghere aeriană Global 6000 sau Global 6500, evaluată la „câteva miliarde de dolari”. Un purtător de cuvânt al NATO nu a negat și nici nu a confirmat informația. Anterior, fusese indicat că o decizie finală ar urma să fie luată la summitul NATO de la Ankara, în iulie. Agenția NATO de sprijin și achiziții (NSPA) este responsabilă de proiect. De ce se schimbă planul inițial: retragerea SUA din program NATO planificase inițial să comande aeronave Boeing E-7A Wedgetail din SUA, însă planul a fost abandonat după ce guvernul american a anunțat anul trecut că se retrage din programul respectiv. În paralel, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Berlinul ia în considerare achiziționarea avionului de avertizare timpurie GlobalEye, construit de Saab. În contextul retragerii SUA, se preconizează ca Germania să suporte cea mai mare parte a costurilor, potrivit informațiilor citate. Context: flota actuală și rolul ei în Europa de Est Până acum, aeronavele Boeing 707 – unele cu o vechime de aproape patru decenii – au constituit baza sistemului radar aerian al NATO. În prezent, aceste avioane sunt utilizate în principal pentru monitorizarea spațiului aerian în Europa de Est. [...]
UE încearcă să transforme clauza de apărare reciprocă într-un mecanism aplicabil , după ce Cipru a cerut la summitul informal de la Nicosia un „ghid” care să spună concret ce se întâmplă dacă un stat membru este atacat, potrivit Digi24 . Miza este una operațională: articolul 42.7 din Tratatul UE obligă statele să ofere „ajutor și asistență”, dar nu există un cadru comun care să stabilească pașii, coordonarea și responsabilitățile. Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides , a cerut liderilor UE să elaboreze un plan care să arate cum ar funcționa în practică asistența prevăzută de articolul 42.7, în condițiile în care, spune el, există clauza, dar nu e clar ce urmează după invocarea ei. De ce revine în prim-plan articolul 42.7 Pentru Cipru, discuția are un context imediat: luna trecută, o dronă Shahed a lovit o bază aeriană britanică de pe coasta de sud a insulei. Potrivit oficialilor ciprioți, drona ar fi fost lansată din Liban, ceea ce readuce în atenție expunerea insulei la o regiune „din ce în ce mai instabilă”. Ca reacție la acest atac, mai multe state UE – Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia – au trimis unități navale echipate cu sisteme anti-dronă. Intervenția a fost rapidă, însă descrisă ca mai degrabă improvizată, în lipsa unui cadru convenit la nivelul Uniunii. Ce obligă clauza și ce lipsește, în practică Articolul 42.7 este clauza de apărare reciprocă a UE și prevede că toate cele 27 de state membre trebuie să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor” dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate. Până acum, articolul a fost invocat o singură dată: de Franța, după atentatele de la Paris din 2015. Digi24 notează însă că a fost vorba de un atac terorist, nu de un atac militar convențional între state, iar Parisul a folosit articolul pentru a cere sprijin în combaterea terorismului. În acest context, Christodoulides a indicat explicit problema de fond: „Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.” Suprapunerea cu NATO, o problemă de responsabilități O altă dilemă discutată este relația cu articolul 5 al NATO (clauza de apărare colectivă). Având în vedere că multe state UE sunt și membre NATO, suprapunerea obligațiilor poate crea confuzie într-o criză: ce mecanism are prioritate și cum se împart responsabilitățile, transmite RFI, citată de Digi24. Rămâne neclar și cât de „colectivă” ar fi reacția UE: dacă ar exista o coordonare la nivelul Uniunii, după un model apropiat de NATO, sau dacă răspunsul ar cădea în principal în sarcina statelor vecine. [...]
Folosirea dronelor devine prioritate pentru Armata Română , inclusiv prin achiziții și programe de producție, iar o parte din finanțare ar urma să vină prin instrumentul european SAFE , cu condiții diferite în funcție de tipul proiectului, potrivit Economedia . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a discutat la DC News despre felul în care războiul din Ucraina schimbă logica investițiilor militare, în special prin rolul dronelor și prin adaptarea doctrinei de utilizare a tehnicii grele. SAFE: două tipuri de proiecte, cu reguli diferite Miruță a spus că, în cadrul SAFE, există „două zone de proiecte de drone”: achiziții în comun , unde „nu ai treabă cu Ucraina”, iar Armata Română ar avea „deja pregătiți următorii pași”; coproducție , unde finanțarea vine „cu o condiție mai strictă”: doar pe coproducție cu Ucraina . Ministrul a explicat că această condiție a fost gândită la nivelul Comisiei Europene ca un dublu obiectiv: sprijin pentru frontul ucrainean și „partajarea experienței”. Schimbarea de doctrină: tancuri, drone și costul vulnerabilității Întrebat despre rolul tancurilor Abrams în condițiile în care dronele relativ ieftine pot produce pagube mari, Miruță a susținut că utilizarea trebuie recalibrată la „noile realități” de pe câmpul de luptă, fără a concluziona că tancurile devin inutile. „Nu înseamnă că armata nu are nevoie de tankuri. Înseamnă că este o greșeală să trimiți tankurile în fața unei drone.” În același context, ministrul a indicat că evoluția rapidă a tehnologiei dronelor „a schimbat parte din doctrină” și că România are în vedere atât achiziția, cât și „un program foarte ambițios” de construcție de drone prin SAFE. Miza operațională: competențe digitale și integrarea fluxurilor de date Dincolo de platforma în sine, ministrul a pus accent pe componenta de operare și integrare, susținând că personalul trebuie pregătit pentru utilizarea noilor tehnologii. „Eu cred că aproape fiecare militar din România ar trebui să știe să gestioneze un joystick de dronă.” Miruță a descris eficiența unui proiect cu drone ca fiind legată de capacitatea de a lua decizii pe baza datelor din mai multe sisteme (radare, avioane F-16/F-35, tancuri Abrams), agregate și analizate prin software, subliniind că acest proces implică „date sensibile ale Ministerului Apărării”. În acest cadru, modernizarea ar presupune, în viziunea sa, dezvoltarea competențelor digitale ale Armatei Române, inclusiv în zona de software care coordonează o dronă. [...]
Israel alocă 200 de milioane de dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru muniții aeriene , semnalând o accelerare a pregătirii operaționale pe termen scurt , potrivit Agerpres . Ministerul Apărării israelian a anunțat joi achiziționarea de muniții aeriene în valoare de 200 de milioane de dolari, în cadrul unui demers de „consolidare a pregătirii pentru scenarii de luptă pe termen scurt” și pentru „un deceniu de activitate intensă în domeniul securității”, conform informațiilor transmise de EFE. Dincolo de valoarea contractului, mesajul central este unul operațional: autoritățile indică o nevoie imediată de rezerve și capacitate de reacție, dar și o planificare pe termen lung a consumului de muniție, într-un context de securitate pe care îl anticipează ca fiind prelungit și intens. [...]
Pentagonul cere peste 54 mld. dolari (aprox. 248 mld. lei) pentru a accelera războiul autonom , o mutare bugetară care poate redirecționa masiv contracte către industria americană de drone și inteligență artificială, dar care vine pe fondul avertismentelor că armata și companiile de AI nu sunt pregătite pentru riscurile acestor sisteme, potrivit The Guardian . În proiectul de buget pentru 2027, Pentagonul solicită peste 54 de miliarde de dolari pentru Defense Autonomous Warfare Group (DAWG), un departament nou creat, ceea ce ar reprezenta o creștere de 24.000% față de anul trecut. Documentele bugetare descriu finanțarea ca fiind destinată „sistemelor autonome și operate de la distanță” în toate mediile – aer, uscat și deasupra și sub mare – inclusiv programului „Drone Dominance”. Ce înseamnă, practic, această cerere de buget Suma cerută este, potrivit articolului, de peste jumătate din întregul buget de apărare al Regatului Unit. Fostul director al CIA David Petraeus a numit-o, într-un articol de opinie publicat cu o zi înainte, „cea mai mare angajare unică pentru războiul autonom din istorie”. DAWG a absorbit o inițiativă din perioada administrației Biden care urmărea achiziția de drone cu cost redus pentru posibile conflicte viitoare în Pacific. Nu este însă clar, din documentele citate, dacă banii vor merge preponderent către achiziția de tehnologii existente sau către dezvoltarea unora noi. Oficiali americani au descris obiectivul grupului ca fiind colaborarea cu sectorul privat pentru testarea diferitelor sisteme de drone autonome, cu scopul de a le dezvolta și integra în armată. Cine ar putea câștiga: ecosistemul de companii de drone și AI Materialul indică existența unui ecosistem în creștere de companii americane care ar putea beneficia de această finanțare, de la jucători consacrați la start-up-uri. Sunt menționate: Anduril (fondată de Palmer Luckey); Neros Technologies; Skydio; Powerus, o companie nouă susținută de cei doi fii mai mari ai lui Donald Trump. Olaf Hichwa, cofondator și director tehnologic la Neros Technologies, spune că vede cererea de buget ca pe un semnal că Pentagonul reacționează la evoluția rapidă a tehnologiilor de pe câmpul de luptă, în special în Ucraina, dar avertizează asupra riscului de a cumpăra tehnologii „care arată bine într-un demo”, nu neapărat sisteme „gata de luptă”. Riscuri și fricțiuni: lipsa doctrinei și vulnerabilități în sistemele de AI În paralel cu dimensiunea finanțării, mai mulți experți citați avertizează că SUA – și companiile de AI – nu sunt pregătite pentru responsabilitățile și riscurile războiului autonom. Jeffrey Ladish, director la Palisade Research și fost cercetător de securitate la Anthropic , afirmă că firmele de AI ar trebui să fie îngrijorate de viitorul armelor bazate pe AI și susține că sistemele autonome pot schimba dinamica confruntărilor militare, inclusiv prin facilitarea loviturilor de stat. Peter Wallich, fost oficial al UK AI Security Institute și consilier al MIT’s AI Risk Initiative, spune că evaluările au găsit „eșecuri exploatabile” chiar și în cele mai avansate sisteme, iar într-un context de apărare acestea pot pune în pericol militari și civili. Materialul notează și un conflict de luni de zile între Pentagon și Anthropic, după ce compania a încercat să interzică utilizarea modelului său pentru supraveghere în masă sau arme letale complet autonome. În cererea bugetară, Pentagonul își reafirmă intenția de a obține „cele mai noi modele” de la „cele mai importante laboratoare americane de AI de frontieră” pentru utilizare în întreg Departamentul Apărării. Context de reglementare: decuplarea de China în lanțul de aprovizionare Finanțarea apare pe fondul eforturilor SUA de a separa părți ale ecosistemului de tehnologie pentru apărare de China, după ce în decembrie au fost adoptate interdicții ample privind dronele și componentele fabricate în China. Critici: „fond de cheltuieli” și alternativa Ucrainei Nu toți văd cererea de buget ca pe o alocare eficientă. Kristofer Harrison, fost specialist pe Rusia în Departamentul de Stat, este citat spunând că finanțarea „pare un fond de cheltuieli pentru Anduril” și sugerează că SUA ar putea obține rezultate mai bune lucrând cu producători ucraineni, care ar fabrica drone mai ieftine și în volume mai mari decât start-up-urile americane. Pentagonul a fost contactat pentru comentarii, dar articolul menționează că nu a oferit un răspuns. [...]
