Știri
Știri din categoria Apărare
Australia își schimbă conducerea militară, cu o miză de reformă internă, după ce a numit pentru prima dată o femeie la șefia armatei terestre, într-un moment în care forțele armate încearcă să crească ponderea femeilor în funcții de comandă și se confruntă cu acuzații de hărțuire și discriminare, potrivit Reuters.
Guvernul australian a anunțat că locotenent-generalul Susan Coyle, în prezent șefa capabilităților comune (joint capabilities), va deveni șefa armatei în iulie, înlocuindu-l pe locotenent-generalul Simon Stuart. Numirea face parte dintr-o remaniere a conducerii forțelor de apărare.
Prim-ministrul Anthony Albanese a spus că, din iulie, Australia va avea „prima femeie șefă a armatei” în istoria de 125 de ani a armatei australiene. Ministrul apărării, Richard Marles, a numit decizia un „moment profund istoric” și a reluat mesajul atribuit lui Coyle: „nu poți fi ceea ce nu poți vedea”.
Numirea vine pe fondul eforturilor armatei australiene de a crește numărul femeilor ofițer și de a îmbunătăți reprezentarea în structurile de conducere. În prezent, femeile reprezintă aproximativ 21% din Forțele de Apărare ale Australiei (ADF) și 18,5% din rolurile de conducere la nivel înalt, iar ADF are o țintă de 25% participare totală a femeilor până în 2030.
În paralel, ADF se confruntă cu „un val” de acuzații privind hărțuirea sexuală și discriminarea sistemică. Reuters notează că, în octombrie anul trecut, a fost depus un proces colectiv (class action) care susține că ADF nu ar fi protejat mii de femei ofițer de agresiuni sexuale, hărțuire și discriminare.
Tot luni, guvernul a anunțat și alte numiri la vârf:
Susan Coyle, în vârstă de 55 de ani, s-a înrolat în 1987 și a ocupat mai multe roluri de comandă la nivel înalt. Marles a precizat că ea va fi prima femeie care conduce oricare dintre ramurile de servicii ale armatei australiene.
Recomandate
SUA, Marea Britanie și Australia accelerează dezvoltarea de drone subacvatice pentru a proteja cablurile și conductele de pe fundul mării , infrastructură critică prin care circulă aproape tot traficul global de date și o parte tot mai mare din energia transportată transfrontalier, potrivit CNN . Miza este una operațională și economică: întreruperile pot bloca plăți internaționale, comerț și servicii digitale, iar guvernele occidentale invocă un risc în creștere de sabotaj. Inițiativa este derulată în cadrul pactului de apărare AUKUS și a fost anunțată la reuniunea miniștrilor apărării din cele trei țări, organizată la Singapore. Livrările ar urma să înceapă anul viitor, conform informațiilor din articol. De ce contează: cablurile submarine duc 95%–99% din datele intercontinentale În prezent, aproximativ 570 de cabluri submarine transportă între 95% și 99% din datele de telecomunicații intercontinentale, cu încă 80 planificate. Cablurile de fibră optică pot duce „terabiți pe secundă”, în timp ce sateliții au o capacitate mult mai redusă, notează publicația. Pe lângă internet, pe fundul mărilor se extind și rețele de cabluri pentru energie „verde”, care transportă electricitate între țări, ceea ce crește expunerea la incidente cu impact economic. Ministrul apărării din Australia, Richard Marles, a spus că aceste cabluri – „arterele civilizației moderne” – sunt tăiate într-un ritm fără precedent, invocând o serie de atacuri asupra infrastructurii critice submarine în ultimele 18 luni. Ce aduce AUKUS: recunoaștere, lovire și contramăsuri cu sisteme fără echipaj Programul vizează dezvoltarea de vehicule subacvatice fără echipaj, cu rol în: recunoaștere și răspuns la amenințări în mediul submarin; creșterea capabilităților de luptă antisubmarin și împotriva țintelor de suprafață; contramăsuri împotriva minelor, potrivit declarațiilor AUKUS. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a afirmat că vehiculele vor fi „foarte adaptabile” și vor sprijini operațiunile subacvatice. La rândul său, ministrul britanic al apărării, John Healey, a indicat că proiectul va îmbunătăți capacitatea de reacție la amenințări, inclusiv cele care vizează cabluri și conducte, prin senzori și sisteme de armament pentru drone subacvatice. Amenințări invocate: Rusia, China și vulnerabilități în Golful Persic Guvernele occidentale văd un risc în creștere de sabotaj din partea Rusiei și Chinei asupra cablurilor submarine și sunt îngrijorate că Iranul ar putea exploata densitatea rețelelor de date din apele puțin adânci ale Golfului Persic. Marea Britanie a anunțat recent că a urmărit trei submarine rusești care ar fi cartografiat discret cabluri submarine în nordul Atlanticului. Healey a transmis un avertisment direct către președintele rus Vladimir Putin: „Vedem activitatea voastră deasupra cablurilor și conductelor noastre. Și ar trebui să știți că orice încercare de a le deteriora nu va fi tolerată și va avea consecințe grave.” Tot în Marea Britanie, o anchetă parlamentară a avertizat anul trecut că infrastructura ar putea fi vizată într-o criză și a spus că nu există încredere că țara ar putea preveni astfel de atacuri sau s-ar putea reface într-un interval acceptabil. Blocaje cu efect rapid: Hormuz și Marea Roșie, puncte sensibile pentru internet și comerț Articolul indică Strâmtoarea Hormuz drept un coridor critic: aproximativ șase cabluri submarine majore trec pe sub strâmtoare, transportând volume mari de trafic pentru comerț electronic, servicii de tip „cloud” (livrare de resurse informatice la distanță), bănci și comunicații. Presa de stat iraniană a evidențiat vulnerabilitatea zonei, iar o publicație semi-oficială a cerut ca toate cablurile de fibră optică din Hormuz să fie supuse unor permise de supraveghere și „taxe suverane”. În paralel, aproape toate cablurile submarine trec și prin Marea Roșie, pe unde circulă cea mai mare parte a datelor dintre Europa, Asia și Africa. Întreruperile în astfel de puncte – fie din cauza navigației, fie a cablurilor, fie a ambelor – ar avea „consecințe economice rapide și extinse”, arată CNN. Context: centrele de date pentru inteligență artificială cresc presiunea pe infrastructură Dezvoltarea accelerată a centrelor de date pentru inteligență artificială amplifică importanța cablurilor submarine, deoarece aceste facilități au nevoie atât de securitate fizică, cât și de capacitatea de a livra volume mari de servicii digitale către clienți din afara regiunilor unde sunt construite. CNN menționează proiecte în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și notează că un conflict în Golf a perturbat planurile Meta și ale partenerilor săi pentru proiectul 2Africa Pearls în zonă, o extensie a unui sistem de cabluri submarine de 45.000 km. În acest context, AUKUS încearcă să transforme protecția infrastructurii submarine într-o capabilitate militară permanentă, nu doar într-o reacție punctuală la incidente. Ce rămâne de urmărit este ritmul livrărilor „de anul viitor” și modul în care aceste sisteme fără echipaj vor fi integrate în patrularea și descurajarea amenințărilor în zonele cele mai expuse. [...]
Volodimir Zelenski susține că Rusia folosește dronele care ajung în România ca să testeze reacția NATO , într-un context în care Bucureștiul a confirmat oficial originea rusească a dronei care a lovit un bloc din Galați, potrivit Adevărul . Declarațiile au fost făcute duminică, 31 mai, într-un interviu, la două zile după incidentul din Galați. Zelenski a reacționat și după ce președintele României, Nicușor Dan , a publicat imagini și date tehnice care indică faptul că drona prăbușită este de fabricație rusească, mesaj pe care liderul ucrainean l-a redistribuit. „Mulţumesc pentru claritate, dragă Nicuşor Dan. Faptele sunt cel mai bun leac împotriva minciunilor lui Putin şi demonstrează că manipulările Rusiei nu ţin.” „Rusia testează apărarea antiaeriană a NATO”, spune Zelenski Președintele Ucrainei afirmă că armata ucraineană încearcă să intercepteze toate dronele rusești, inclusiv pe cele care se îndreaptă spre teritoriul unor state vecine, dar că nu reușește întotdeauna. În aceste situații, spune el, Ucraina își informează partenerii și încearcă să ofere asistență, într-un interviu acordat CBS News. Zelenski susține că pătrunderea dronelor în spațiul aerian al unor țări precum România, Moldova, Polonia sau statele baltice nu este accidentală, ci parte dintr-o strategie de presiune asupra statelor care sprijină Ucraina și de evaluare a capacității de reacție a Alianței Nord-Atlantice. „Rusia folosește drone pentru a pune presiune pe țările NATO și pentru a evalua reacția. Acesta este semnalul lor tipic: nu ajutați Ucraina. Cred că ar trebui să existe un răspuns mai puternic din partea NATO.” Contextul din România: anchetă tehnică și confirmarea tipului de dronă În România, președintele Nicușor Dan a prezentat duminică rezultatele anchetei tehnice privind incidentul de la Galați, arătând că specialiștii au stabilit „fără dubiu” că drona este de tip Geran-2 și provine din Federația Rusă. Concluzia se bazează pe analiza componentelor recuperate, a sistemelor electronice și a inscripțiilor de pe fragmente. Potrivit autorităților române, incidentul este considerat cel mai grav eveniment de securitate produs pe teritoriul României de la începutul invaziei ruse în Ucraina, după ce drona a lovit un bloc de locuințe, provocând doi răniți și pagube materiale. [...]
Ucraina își întărește apărarea antiaeriană cu un nou lansator IRIS-T , în condițiile în care Rusia a folosit, într-o singură săptămână, aproape 4.000 de mijloace de lovire împotriva infrastructurii civile, potrivit datelor prezentate de Volodîmîr Zelenski pe Telegram și relatate de Kyiv Post . Zelenski a spus că, în ultimele șapte zile, Rusia a lansat „peste 2.300 de drone de atac”, „aproape 1.560 de bombe aeriene ghidate” și „108 rachete de diverse tipuri”, susținând că loviturile au vizat „infrastructură civilă obișnuită”, inclusiv clădiri rezidențiale și noduri energetice. Presiune pe apărarea aeriană și efecte în teren În același context, publicația notează un val de atacuri din weekend: un „roi” de 229 de vehicule aeriene fără pilot (UAV) de luptă și momeală, inclusiv muniții rătăcitoare Shahed și drone-capcană „Parodiya”, lansate din mai multe zone din Rusia și din Crimeea ocupată. Potrivit informațiilor prezentate, forțele ucrainene (aviație, trupe de rachete și unități de război electronic) au neutralizat 212 dintre aceste ținte. Totuși, un atac în districtul Koriukivka (regiunea Cernihiv) a distrus șapte camioane de marfă și a ucis un civil de 58 de ani. A urmat un atac de tip „double-tap” (două lovituri succesive) în Zaporojie, care a ucis un muncitor din industrie și a vizat echipele de intervenție, conform aceleiași surse. IRIS-T, livrare nouă; Zelenski cere și muniție Zelenski a anunțat că Ucraina a primit „ieri” un nou lansator operațional IRIS-T, mulțumind Germaniei pentru sprijinul constant, dar subliniind că este nevoie și de rachete pentru ca sistemele de apărare aeriană să aibă „capacități suficiente” de respingere a atacurilor. „Ieri, am primit un nou lansator IRIS-T. Mulțumim Germaniei pentru contribuția constantă la protecția oamenilor. Mii și mii de vieți au fost salvate datorită unui astfel de sprijin puternic. Dar avem nevoie și de rachete pentru ca sistemele de apărare aeriană să aibă capacități suficiente pentru a respinge atacurile rusești.” De ce contează: apărarea antiaeriană devine condiție pentru economie și industrie Mesajul administrației de la Kiev, așa cum este redat în articol, pune accent pe obținerea de capabilități anti-balistice, considerate o prioritate strategică. Argumentul invocat este că un „scut” extins, capabil să intercepteze rachete balistice, ar ajuta la stabilizarea economiei interne și la protejarea sectoarelor industriale aflate în revenire. În paralel, Zelenski a menționat și aranjamente defensive pe termen lung cu Suedia, inclusiv un pachet de sprijin orientat către întărirea Forțelor Aeriene ucrainene cu avioane Saab JAS 39 Gripen , precum și contribuții noi la inițiativa PURL (Partnership for Fund for Ukraine’s Resilience and Recovery), cerând continuarea sprijinului european și american. [...]
Doborârea unei drone poate fi evitată deasupra unui oraș din cauza riscului pentru civili , chiar dacă aceeași măsură este fezabilă într-un „mediu operațional” fără populație, potrivit explicațiilor date de căpitan-comandorul Alexandru Pavelescu , pilotul român care a doborât recent o dronă în Estonia, într-un clip publicat de G4Media . Mesajul are relevanță operațională: regulile de angajare a țintelor (decizia de a trage) depind de mediul în care are loc interceptarea și de consecințele posibile la sol. Pavelescu spune că situația din Estonia nu poate fi comparată direct cu un incident precum cel de la Galați, tocmai pentru că, în zona Baltică, drona interceptată se afla într-un context în care folosirea armamentului nu genera un risc direct pentru populația civilă sau pentru o zonă urbană. De ce contează diferența Estonia–Galați În cazul unui oraș, decizia de angajare trebuie să ia în calcul nu doar amenințarea, ci și efectele secundare ale interceptării asupra oamenilor de la sol, explică pilotul. El avertizează că distrugerea unei drone poate avea consecințe greu de controlat în zone locuite. „Fragmentele rezultate în urma distrugerii unei drone sau schimbarea necontrolată a traiectoriei acesteia pot produce efecte imprevizibile într-o zonă locuită.” În acest context, pilotul reformulează întrebarea publică: nu „de ce s-a tras în Estonia?”, ci dacă ar fi fost aceleași consecințe asupra unui oraș precum Galați — iar răspunsul, „cel mai probabil”, ar fi fost negativ. Contextul misiunii și poziția pilotului Potrivit aceleiași surse, în urmă cu aproape două săptămâni, un avion F-16 românesc aflat în misiune NATO în statele baltice a doborât o dronă intrată în spațiul aerian al Estoniei, iar Pavelescu, care a pilotat aeronava, a fost decorat de conducerea MApN . „Rolul militarilor este să elimine amenințările, dar și să protejeze oamenii. Uneori, cea mai dificilă decizie este să alegi soluția care reduce cel mai mult riscul pentru populație.” [...]
SUA își schimbă modelul de achiziții militare spre producție de masă și adaptare rapidă , folosind lecțiile de pe frontul ucrainean, în timp ce menține sprijinul pentru apărarea antiaeriană a Kievului, potrivit Adevărul . Mesajul transmis de șeful Pentagonului, Pete Hegseth , leagă direct nevoile urgente ale Ucrainei (în special rachete Patriot ) de o reconfigurare mai amplă a industriei și doctrinei americane. Miza imediată: rachete Patriot și creșterea producției de muniții Întrebat la postul DRM News dacă Washingtonul va răspunde solicitărilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski privind suplimentarea livrărilor de rachete pentru sistemele antiaeriene Patriot, Hegseth a indicat o schimbare de ritm în producție, cu accent pe volume mai mari. „Schimbăm modul de producție pentru toate aceste tipuri de muniție critică. Vrem să ne asigurăm că companiile noastre livrează mult mai mult, pe întregul spectru, nu doar cu puțin mai mult.” În același timp, oficialul american a salutat eforturile aliaților europeni și a reiterat presiunea ca statele NATO să își majoreze bugetele de apărare spre ținta de 5% din PIB, subliniind că SUA vor continua să sprijine Ucraina și să „faciliteze” o implicare mai mare a Europei. „Vrem ca ei să se poată apăra și vom găsi o cale să asigurăm acest lucru.” Contextul operațional: deficit de apărare antirachetă și intensitatea atacurilor Schimbarea de abordare vine pe fondul unor presiuni crescute în relația Kiev–Washington. Publicația notează că Zelenski i-a trimis președintelui american Donald Trump o scrisoare în care avertiza asupra unui deficit critic în apărarea antirachetă, invocând un atac masiv rusesc în care ar fi fost folosite: 54 de rachete de croazieră; 30 de rachete balistice; trei rachete hipersonice „Zircon”; două rachete balistice „Kinjal”. În acest context, Zelenski a cerut rachete interceptoare PAC-3 (muniția folosită de sistemele Patriot) sau licențe pentru producția locală, discuție începută în administrația Biden și continuată acum cu echipa lui Trump. Potrivit sursei, Ucraina susține că obținerea licențelor ar putea-o transforma într-un furnizor de securitate și pentru alte regiuni, precum Orientul Mijlociu. Lecția Ucrainei pentru Pentagon: „scalare” și adaptare săptămânală Dincolo de sprijinul punctual, Pentagonul își ajustează doctrina și achizițiile, în special în zona dronelor, pe baza datelor tactice din Ucraina. La summitul de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, Hegseth a descris o orientare de la platforme „de nișă”, sofisticate și scumpe, către tehnologii adaptabile, care pot fi produse în masă și modificate rapid. Planul bugetar al administrației Trump ar aloca 56 de miliarde de dolari (aprox. 252 miliarde lei) pentru supremația în sisteme fără pilot și integrarea lecțiilor de pe câmpul de luptă, menționează articolul. În logica descrisă de Hegseth, avantajul nu mai este doar „cel mai avansat” sistem, ci capacitatea industriei de a scala repede și de a actualiza frecvent soluțiile, inclusiv prin ajustări rapide de software și design pentru a contracara bruiajul. [...]
Iran a redeschis cel puțin 50 din 69 de intrări la baze subterane de rachete lovite anterior, ceea ce arată că strategia SUA și Israelului de a bloca aceste facilități prin bombardarea gurilor de tunel are limite operaționale și poate genera costuri mari fără un efect durabil, potrivit unei analize CNN bazate pe imagini satelitare. Imaginile arată că Teheranul a folosit mijloace relativ simple – buldozere, încărcătoare frontale și camioane basculante – pentru a degaja molozul, a repara drumurile și a astupa craterele create de lovituri. Concluzia experților citați este că distrugerea sau „îngroparea” intrărilor nu echivalează cu neutralizarea stocurilor de rachete aflate în adâncime și nici cu eliminarea capacității de lansare, atâta timp cât Iranul păstrează lansatoare și echipaje. Ce arată imaginile satelitare: refacere rapidă, cu echipamente „low-tech” Analiza indică faptul că Iranul a deblocat 50 din 69 de intrări la tuneluri, la 18 facilități subterane de rachete. În paralel, au fost reparate și elemente de infrastructură lovite în timpul campaniei aeriene: drumuri bombardate pentru a împiedica deplasarea lansatoarelor, cratere umplute, iar în două locații chiar reasfaltare. Un exemplu descris este o bază din apropiere de Isfahan, unde loviturile au încercat să blocheze patru intrări. La două dintre ele au fost observate cel puțin 18 cratere, sugerând un consum semnificativ de muniții pentru a menține tunelurile închise. La începutul lunii mai, o imagine satelitară arăta un camion basculant folosit pentru a umple craterele, în timp ce alte intrări fuseseră deja redeschise și drumurile refăcute. La o bază din apropiere de Khomeyn, o imagine de la mijlocul lunii aprilie arăta cel puțin 10 vehicule de construcții implicate în redeschiderea unei intrări. Miza operațională: stocul de rachete ar fi rămas în mare parte intact Experții citați de CNN estimează că Iranul ar mai avea în jur de 1.000 de rachete depozitate în aceste situri subterane. Pentru că sunt amplasate adânc sub rocă – unele facilități fiind sub sute de metri – stocurile ar fi puțin probabil să fi suferit pagube semnificative în urma loviturilor la nivelul solului. Sam Lair, de la James Martin Center for Nonproliferation Studies, susține că Iranul poate continua lansările atât timp cât are lansatoare și echipaje, chiar dacă producția ar fi oprită, deoarece stocul existent poate alimenta operațiunile. De ce contează pentru strategia SUA: succes tactic, risc de eșec strategic Un punct central al analizei este diferența dintre efectul tactic al loviturilor (întârzierea accesului la tuneluri și reducerea temporară a ritmului de lansare) și rezultatul strategic. Lair avertizează că, fără obiective de război „rezonabile” și o teorie realistă a victoriei, astfel de acțiuni pot rămâne doar succese punctuale. „Armata SUA este bună la obținerea de succese tactice (...). Totuși, dacă asta nu este însoțită de un set de obiective strategice rezonabile și o teorie a victoriei realizabilă, se poate transforma într-un eșec strategic.” Pentagonul nu a răspuns întrebărilor punctuale despre concluziile CNN, iar purtătorul de cuvânt Sean Parnell a reluat o declarație anterioară despre capacitatea armatei americane de a acționa „la momentul și locul alese de președinte”. Context: încetarea focului și riscul reluării ostilităților Refacerea accelerată a intrărilor ar fi avut loc după încetarea focului convenită pe 8 aprilie, la peste șapte săptămâni de la momentul descris în material. În acest interval, Iranul și SUA ar fi ajuns și la un acord provizoriu pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz , însă CNN notează că ar mai fi necesare luni de negocieri pentru detalii. Dacă ostilitățile se reiau, refuncționalizarea bazelor subterane ar putea permite Iranului să lanseze mai multe rachete cu rază lungă către Israel și alte state din Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor analiștilor că amenințarea acestui arsenal este subestimată, inclusiv în contextul unei rezerve în scădere de interceptoare de rachete în SUA. Loviturile asupra industriei de rachete: efect posibil limitat în timp SUA și Israel au vizat și lanțul de aprovizionare al rachetelor – de la fabrici de componente electronice la producția de combustibil și corpuri de rachetă. Totuși, analiza sugerează că aceste lovituri ar putea să nu întârzie refacerea capacităților atât cât și-ar dori Washingtonul și Ierusalimul: unele fabrici atacate recent fuseseră lovite și în „războiul de 12 zile” de anul trecut, iar imagini satelitare ar fi indicat că Iranul reconstruise deja o parte din facilitățile lovite în iunie. În plus, evaluări ale serviciilor de informații americane ar indica faptul că Iranul a început deja să refacă capabilități militare-cheie, inclusiv reluarea producției de drone și înlocuirea lansatoarelor și a capacității de producție. Timur Kadyshev, cercetător la Universitatea din Hamburg, rezumă asimetria de costuri: pentru a produce pagube, sunt necesare arme sofisticate și scumpe, în timp ce recuperarea se face cu mijloace simple. „Trebuie să folosești arme foarte sofisticate, foarte scumpe ca să produci acest tip de pagubă, iar recuperarea este foarte «low-tech» – sunt doar buldozere.” [...]
