Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia ar fi trecut la producție în masă a rachetei de croazieră ușoare S8000 „Banderole”, ceea ce poate crește presiunea operațională asupra apărării aeriene ucrainene, inclusiv prin atacuri mai frecvente și mai ieftine, potrivit Mediafax, care citează informații ale Forțelor Aeriene Ucrainene preluate de presa ucraineană.
După mai bine de un an de teste, Rusia ar fi început producția în masă a noii rachete, scrie Kyiv Post, iar arma este deja folosită în atacurile asupra Ucrainei, conform datelor transmise de partea ucraineană.
Un grup ucrainean de cercetare OSINT, OKA_GORA, susține că fabricile rusești ar produce în prezent cel puțin zece rachete „Banderole” pe zi, cu posibilitatea creșterii ritmului în perioada următoare, în funcție de rezultatele de pe câmpul de luptă.
Potrivit informațiilor prezentate de partea ucraineană, Rusia ar fi folosit până acum „Banderole” și pentru a distrage atenția sistemelor de apărare aeriană înaintea atacurilor cu rachete mai puternice, ceea ce poate forța Ucraina să consume interceptori și resurse de monitorizare pe ținte mai ieftine.
„Banderole” este descrisă ca o rachetă de croazieră cu cost redus, construită cu componente provenite din China, Statele Unite și Coreea de Sud. Spre deosebire de rachetele de croazieră grele folosite de armata rusă, nu ar avea sisteme antibruiaj, nu ar putea urma traiectorii complexe și nu ar fi echipată cu contramăsuri pentru evitarea interceptării.
Focosul ar fi de aproximativ 100–150 kg, de aproape trei ori mai mic decât la rachetele de croazieră convenționale, iar viteza ar fi între 480 și 600 km/h, sub intervalul obișnuit de 800–900 km/h indicat pentru rachetele grele rusești. Totuși, datele citate sugerează că profilul de zbor și semnătura termică a motorului pot face ca sistemele ucrainene de monitorizare să o identifice drept o rachetă de croazieră convențională.
În comparație cu Kh-101, o rachetă de croazieră din arsenalul Rusiei estimată la aproximativ 1,5 milioane de dolari (aprox. 6,9 milioane lei) bucata, „Banderole” ar avea un cost de producție estimat între 150.000 și 300.000 de dolari (aprox. 690.000–1,38 milioane lei). Precizia ar fi însă mai redusă: capacitatea de a lovi la o distanță de aproximativ 20–30 de metri de ținta stabilită, potrivit informațiilor prezentate de partea ucraineană.
Platforme de monitorizare a spațiului aerian consultate de Kyiv Post ar fi raportat, în noaptea de miercuri spre joi, atacuri cu rachete „Banderole” asupra orașelor Krivoi Rog și Nikolaev.
Observatori ucraineni mai spun că, între iunie și mijlocul lunii iulie, Rusia a lansat frecvent salve de una până la trei astfel de rachete în bombardamente nocturne, iar din 15 iulie aproape în fiecare noapte ar fi fost detectate rachete venind din direcția Mării Negre, cu Odesa printre țintele principale. Autoritățile locale au anunțat anterior că forțele rusești lansează, în medie, între nouă și zece rachete pe noapte asupra Odesei și a porturilor Iliciovsk și Iujnîi, majoritatea fiind de tip „Banderole”.
Recomandate
Rusia își mărește plafonul legal al armatei cu 26.000 de oameni, de la 1 august 2026 , o ajustare pe care analiștii o văd drept limitată, dar care menține deschisă discuția despre o posibilă mobilizare mai amplă, potrivit Focus . Decretul semnat de Vladimir Putin ridică „mărimea maximă” a forțelor armate ruse la 2.426.130 de persoane, cu 26.000 mai mult decât anterior, iar măsura intră în vigoare în august. De ce contează: semnal administrativ, nu încă o mobilizare „Institute for the Study of War” (ISW), un think tank din Washington, apreciază că această creștere este mai mică decât în anii trecuți, când efectivele au fost majorate cu peste 100.000 de posturi de fiecare dată. Din acest motiv, ISW califică pasul drept „marginal”. În același timp, publicația finlandeză Uusi Suomi susține că majorarea se înscrie într-o reformă structurală a armatei ruse începută în 2023, care include crearea de noi districte militare și unități suplimentare. Context: sensibilitatea politică a unei noi mobilizări Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte, Dmitri Medvedev , a negat existența unor planuri pentru o nouă mobilizare, însă, potrivit materialului, nu a reușit să elimine îngrijorările din populație. În toamna lui 2022, Putin a ordonat încorporarea a 300.000 de rezerviști, decizie care a provocat reacții puternice: proteste în mai multe zone și plecarea din țară a zeci de mii de persoane. De atunci, notează publicația, Kremlinul a evitat o nouă mobilizare, pe fondul costurilor sociale și politice asociate. [...]
Noul șef al armatei ucrainene mizează pe lovituri în adâncime pentru a eroda economia Rusiei , într-o linie operațională care poate influența atât ritmul sprijinului occidental, cât și riscurile de escaladare, potrivit HotNews . Mihailo Drapatîi a discutat telefonic cu comandantul suprem al forțelor aliate din Europa ale NATO, generalul american Alexus Grynkewich , la mai puțin de o săptămână de la preluarea funcției. Într-o postare pe rețelele de socializare, Drapatîi spune că i-a prezentat „în linii mari” viziunea pentru obținerea victoriei împotriva Rusiei și „capabilitățile militare necesare” pentru atingerea acestui obiectiv. O temă centrală a convorbirii a fost intensificarea atacurilor ucrainene asupra țintelor aflate adânc pe teritoriul Rusiei, precum și împiedicarea infiltrării trupelor ruse în liniile defensive ucrainene. „Abordări asimetrice” și ținte economice Generalul ucrainean a legat explicit campania de lovituri la distanță de un obiectiv economic: reducerea capacității Moscovei de a susține efortul de război. „Lucrăm la creșterea numărului de victime în rândul inamicului și la reducerea capacității economice a Moscovei. Folosim abordări asimetrice și tehnologii ucrainene în acest scop.” În context, „abordări asimetrice” înseamnă folosirea unor mijloace relativ ieftine și flexibile (precum dronele) pentru a lovi ținte cu valoare mare, fără a angaja direct forțe comparabile ca mărime și resurse. Ce efecte au avut până acum loviturile în adâncime Ucraina și-a intensificat în ultima perioadă atacurile cu drone și rachete asupra unor ținte aflate la sute de kilometri în spatele liniei frontului, în Rusia, notează Agerpres. Potrivit relatărilor din presa occidentală, Kievul ar fi beneficiat de sprijinul serviciilor de informații ale aliaților occidentali pentru unele atacuri cu rază lungă. HotNews menționează că atacurile ucrainene, inclusiv cele asupra rafinăriilor de petrol, au perturbat ocazional aprovizionarea cu combustibili în Rusia și în teritoriile ucrainene ocupate. În același timp, numărul victimelor civile provocate de aceste atacuri a crescut în ultimele săptămâni. Ucraina se apără împotriva invaziei ruse lansate în februarie 2022, cu sprijin militar și financiar din partea aliaților occidentali. [...]
Distrugerea „Sarma” indică o vulnerabilitate operațională a noilor sisteme rusești și ridică semne de întrebare asupra investiției Moscovei în artileria reactivă mobilă , potrivit Focus . Ucraina susține că a distrus pentru prima dată lansatorul multiplu de rachete „Sarma”, un sistem nou pe care Rusia îl prezintă drept mai performant decât HIMARS . Lovitura ar fi avut loc pe 22 iulie, în timpul unui atac rusesc de amploare în direcția Dobropillia, în regiunea Donețk, conform relatărilor preluate de publicație de la mediul militar ucrainean „ Militarnyi ”. Sistemul ar fi fost lovit în lupte lângă satul Șahove, iar un videoclip publicat de brigada Azov ar arăta că un lansator a fost distrus de o dronă de atac ucraineană (autenticitatea materialului nu este verificată independent în textul sursă). Ce s-a întâmplat în teren și ce forțe au fost implicate Conform aceleiași relatări, luptele ar fi durat aproximativ patru ore, iar Rusia ar fi folosit unități ale armatelor 8 și 41, precum și ale Diviziei 90 tancuri. „United24 Media” este citată cu informații despre utilizarea dronelor Gerbera și Lancet și a artileriei reactive cu rază lungă. De partea ucraineană ar fi participat: unități ale Gărzii Naționale; forțele speciale „Alpha” ale serviciului de securitate SBU; forțele de drone; forțele aeriene; grăniceri, inclusiv unitatea „Phoenix”. Ucraina mai afirmă că, în același angajament, ar fi distrus 7 tancuri, 6 vehicule blindate de luptă, un BM-21 Grad, un „Sarma”, 3 vehicule speciale și 47 de vehicule ușoare, iar 123 de militari ruși ar fi fost uciși și 29 răniți. Aceste cifre sunt prezentate ca afirmații ale părții ucrainene. De ce contează „Sarma” din perspectivă operațională și de cost „Sarma” este descris ca un sistem nou de artilerie reactivă de 300 mm, dezvoltat în cadrul programului „Kama” și gândit ca alternativă mai ușoară la Tornado-S, în încercarea Rusiei de a introduce un lansator mai mobil „după modelul HIMARS”, potrivit „Militarnyi”. Sistemul ar folosi ca platformă un camion KamAZ-63501 (patru axe) cu cabină blindată și ar avea 6 tuburi de lansare, față de 12 la Tornado-S, ceea ce ar reduce greutatea cu aproape 10 tone, conform descrierii din sursă. Proiectul ar fi fost făcut public de presa de stat rusă în 2023. Dincolo de aspectul tactic, sursa indică și o dimensiune economică: Ministerul rus al Apărării ar fi comandat în 2024 două divizioane, însumând 12 vehicule de lansare și tot atâtea vehicule de transport și încărcare. Costul unui lansator este menționat la 155 milioane ruble, adică aproximativ 1,9 milioane dolari (aprox. 8,7 milioane lei), conform „Militarnyi”. În acest context, pierderea unui astfel de sistem — dacă este confirmată — sugerează că noile capabilități rusești, concepute pentru mobilitate sporită, rămân expuse dronelor de atac și loviturilor de precizie, ceea ce poate reduce randamentul investițiilor în echipamente recent introduse pe front. [...]
Retragerea unor sisteme S-300 și S-400 din nordul Rusiei riscă să slăbească protecția unor obiective navale strategice , pe fondul presiunii tot mai mari a atacurilor ucrainene cu drone, potrivit Focus . Publicația germană relatează, citând Barents Observer , că în zona Severodvinsk ar fi dispărut din pozițiile anterioare „cel puțin 20” sisteme mobile de apărare antiaeriană S-300 și S-400. Imagini satelitare ar indica faptul că amplasamente de pe insula Iagri și de pe muntele Mironova sunt acum goale. Miza operațională este ridicată: aceste sisteme asigurau protecția unor ținte considerate critice pentru capacitățile navale ale Rusiei, inclusiv șantierul Sevmash (singurul din Rusia care construiește submarine cu propulsie nucleară) și Zviozdocika, descris ca cel mai mare centru de reparații pentru astfel de submarine din țară. Conform aceleiași surse, indiciile ar sugera că, cel puțin temporar, aceste obiective ar fi acoperite doar de mijloace de apărare cu rază scurtă și medie. Presiunea dronelor și „redistribuirea” resurselor Unde au fost mutate sistemele nu este cunoscut oficial. Experți citați de Barents Observer indică însă o posibilă schimbare de priorități, pe fondul resurselor limitate și al intensificării atacurilor ucrainene. Kristian Åtland, expert pe zona arctică, afirmă că un deficit de rachete interceptoare, ca urmare a atacurilor ucrainene, ar fi putut forța Kremlinul să concentreze „o parte considerabilă” din apărarea antiaeriană în alte regiuni. Erik Solli, de la Institutul Norvegian pentru Afaceri Internaționale, spune că accentul ar fi „cel mai probabil” pe apărarea Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor centre urbane strategice. Context: mutări similare și vulnerabilități la atacuri asupra rafinăriilor Kyiv Post susține că relocări similare ar fi vizibile și în alte regiuni, inclusiv în Arctica și în zona Saratov. Într-o analiză citată, se arată că înainte de război Rusia ar fi avut circa 116 batalioane cu 927 lansatoare din familia S-300/S-400, iar 580 de lansatoare ar fi fost mutate de la pozițiile permanente de atunci. Separat, publicația rusă din exil Meduza scrie că Rusia nu ar avea nici acum un sistem integrat capabil să respingă constant roiuri mari de drone, iar apărarea existentă ar întâmpina limite în special împotriva țintelor lente, care zboară la joasă altitudine. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din primăvara și vara lui 2026 ar fi scos în evidență aceste vulnerabilități. În ansamblu, informațiile sugerează o redistribuire a apărării antiaeriene către zone considerate mai urgente, cu potențialul cost operațional al unei protecții reduse pentru infrastructură militară sensibilă din nordul Rusiei. Unde au ajuns exact sistemele retrase rămâne, deocamdată, neconfirmat oficial. [...]
Regatul Unit alocă 8,4 miliarde lire pentru submarine nucleare, într-un efort cu miză bugetară și industrială potrivit Mediafax . Investiția vizează programul noilor submarine nucleare din clasa Dreadnought și se înscrie în planul de creștere a cheltuielilor de apărare, pe fondul angajamentelor NATO și al consolidării descurajării nucleare. Premierul britanic Andy Burnham a anunțat că finanțarea este destinată submarinelor aflate în construcție la șantierul naval din Barrow-in-Furness, Mediafax notând că informația este relatată de BBC. Înlocuirea flotei Vanguard și calendarul de livrare Programul Dreadnought este gândit pentru a înlocui cele patru submarine din clasa Vanguard, aflate în serviciu din 1992 și echipate cu rachete Trident . Noile submarine sunt programate să intre în serviciu în anii 2030, odată cu retragerea actualei flote. Dimensiunea financiară și efectele în economie Suma de 8,4 miliarde lire sterline (aprox. 49,6 miliarde lei) este prezentată ca „primul pas” pentru refacerea flotei nucleare britanice. În același context, guvernul indică un pachet mai larg de 63,6 miliarde lire sterline (aprox. 375,2 miliarde lei), care ar urma să acopere: întreținerea flotei nucleare existente; continuarea programului Dreadnought; dezvoltarea viitoarei generații de submarine; modernizarea infrastructurii navale și a facilităților de producție. Executivul estimează că programul nuclear de apărare susține în prezent aproximativ 47.000 de locuri de muncă în Regatul Unit, iar acest număr ar putea crește la 65.000 până în 2030. În plus, guvernul preconizează crearea a aproximativ 22.000 de programe de ucenicie până în 2035. Presiunea țintelor NATO și tensiunile politice interne Guvernul se confruntă, totodată, cu dificultăți legate de promisiunea de a atinge ținta NATO de 3,5% din PIB pentru apărare până în 2035, la care s-ar adăuga încă 3% pentru investiții auxiliare, potrivit informațiilor din articol. Mediafax mai notează că John Healey, ministru al Apărării în cabinetul Starmer, și-a dat demisia din funcție din cauza frustrărilor legate de lipsa unui calendar clar pentru atingerea țintei de 3%. În noua sa poziție de ministru de Finanțe, Healey ar urma să gestioneze împreună cu Burnham identificarea resurselor necesare, însă articolul nu oferă detalii despre soluțiile bugetare avute în vedere. [...]
Escaladarea militară SUA–Iran pune din nou în risc rutele petroliere din Strâmtoarea Ormuz , după ce armata americană a anunțat că a început atacuri asupra Iranului ca represalii pentru o tentativă de atac surpriză asupra forțelor americane din Orientul Mijlociu, potrivit HotNews . Comandamentul Central al SUA (Centcom) a transmis pe X că loviturile reprezintă „un răspuns puternic” la atacurile de marți ale Iranului asupra bazelor americane din Iordania și asupra navelor din Strâmtoarea Ormuz, o arteră maritimă critică pentru transportul de petrol din Golf. Ce a declanșat noul val de lovituri Potrivit relatării, ostilitățile s-au intensificat la o zi după ce conflictul s-a extins prin primele atacuri comune americano-saudite anunțate public, care ar fi vizat forțe intermediare iraniene din Irak. În paralel, după câteva zile de calm relativ, ambele părți ar fi oprit temporar atacurile, pe fondul unor discuții prezentate de Donald Trump drept „negocieri foarte prietenoase”, însă Teheranul a negat că ar avea loc negocieri. Cu câteva ore înainte de atacurile anunțate miercuri, Trump a spus că SUA vor riposta, afirmând la Casa Albă: „Îi vom lovi foarte tare, pentru că este rândul nostru să-i lovim”. Strâmtoarea Ormuz, din nou în centrul riscului operațional Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a susținut că a vizat o bază aeriană americană și un centru de comandă din Iordania „ca răspuns la actele de agresiune ale armatei americane care ucide copii”. Tot IRGC a afirmat că forțele navale au atacat trei petroliere în Strâmtoarea Ormuz, după ce acestea ar fi ignorat avertismentele și ar fi navigat pe o „rută nesigură și ilegală”. Pentru companii și piețe, miza imediată este riscul de întreruperi și costuri suplimentare de securitate și asigurare pe o rută descrisă în material drept „vitală” pentru regiunea Golfului. Context: conflict prelungit și tensiuni regionale HotNews notează că, atunci când SUA și Israelul au lansat atacuri militare asupra Iranului în februarie, Trump a spus că războiul va dura doar câteva săptămâni, însă conflictul ar dura deja de cinci luni. Separat, materialul menționează că Forțele de Mobilizare Populară (PMF) din Irak au declarat că cel puțin 20 de membri au fost uciși în atacuri americano-saudite asupra bazelor lor, iar președinția irakiană a condamnat bombardamentul ca fiind „un atac inacceptabil” și o încălcare a suveranității Irakului. Trump a declarat pentru Fox News că atacurile au fost „coordonate cu guvernul irakian”. Pe fundal rămâne rivalitatea de decenii dintre Arabia Saudită și Iran pentru influență regională, pe linii confesionale (sunniți vs. șiiți), care complică orice dezescaladare rapidă. [...]
