Știri
Știri din categoria Apărare

Rusia ar fi trecut la producție în masă a rachetei de croazieră ușoare S8000 „Banderole”, ceea ce poate crește presiunea operațională asupra apărării aeriene ucrainene, inclusiv prin atacuri mai frecvente și mai ieftine, potrivit Mediafax, care citează informații ale Forțelor Aeriene Ucrainene preluate de presa ucraineană.
După mai bine de un an de teste, Rusia ar fi început producția în masă a noii rachete, scrie Kyiv Post, iar arma este deja folosită în atacurile asupra Ucrainei, conform datelor transmise de partea ucraineană.
Un grup ucrainean de cercetare OSINT, OKA_GORA, susține că fabricile rusești ar produce în prezent cel puțin zece rachete „Banderole” pe zi, cu posibilitatea creșterii ritmului în perioada următoare, în funcție de rezultatele de pe câmpul de luptă.
Potrivit informațiilor prezentate de partea ucraineană, Rusia ar fi folosit până acum „Banderole” și pentru a distrage atenția sistemelor de apărare aeriană înaintea atacurilor cu rachete mai puternice, ceea ce poate forța Ucraina să consume interceptori și resurse de monitorizare pe ținte mai ieftine.
„Banderole” este descrisă ca o rachetă de croazieră cu cost redus, construită cu componente provenite din China, Statele Unite și Coreea de Sud. Spre deosebire de rachetele de croazieră grele folosite de armata rusă, nu ar avea sisteme antibruiaj, nu ar putea urma traiectorii complexe și nu ar fi echipată cu contramăsuri pentru evitarea interceptării.
Focosul ar fi de aproximativ 100–150 kg, de aproape trei ori mai mic decât la rachetele de croazieră convenționale, iar viteza ar fi între 480 și 600 km/h, sub intervalul obișnuit de 800–900 km/h indicat pentru rachetele grele rusești. Totuși, datele citate sugerează că profilul de zbor și semnătura termică a motorului pot face ca sistemele ucrainene de monitorizare să o identifice drept o rachetă de croazieră convențională.
În comparație cu Kh-101, o rachetă de croazieră din arsenalul Rusiei estimată la aproximativ 1,5 milioane de dolari (aprox. 6,9 milioane lei) bucata, „Banderole” ar avea un cost de producție estimat între 150.000 și 300.000 de dolari (aprox. 690.000–1,38 milioane lei). Precizia ar fi însă mai redusă: capacitatea de a lovi la o distanță de aproximativ 20–30 de metri de ținta stabilită, potrivit informațiilor prezentate de partea ucraineană.
Platforme de monitorizare a spațiului aerian consultate de Kyiv Post ar fi raportat, în noaptea de miercuri spre joi, atacuri cu rachete „Banderole” asupra orașelor Krivoi Rog și Nikolaev.
Observatori ucraineni mai spun că, între iunie și mijlocul lunii iulie, Rusia a lansat frecvent salve de una până la trei astfel de rachete în bombardamente nocturne, iar din 15 iulie aproape în fiecare noapte ar fi fost detectate rachete venind din direcția Mării Negre, cu Odesa printre țintele principale. Autoritățile locale au anunțat anterior că forțele rusești lansează, în medie, între nouă și zece rachete pe noapte asupra Odesei și a porturilor Iliciovsk și Iujnîi, majoritatea fiind de tip „Banderole”.
Recomandate

O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]

Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]

Siria obține împrumuturi saudite de 403 milioane de dolari pentru reconstrucție și servicii publice , într-un pachet de acorduri care include și cooperare în domeniul apărării, potrivit Al Jazeera . Înțelegerea mută accentul relației Riyadh–Damasc de la sprijin politic la finanțare concretă pentru sectoare-cheie, într-un moment în care regiunea rămâne sub presiunea tensiunilor de securitate și a riscurilor pentru transportul maritim și energia globală. Acordurile au fost semnate miercuri, în timpul celei de-a doua vizite la Riyadh, în mai puțin de o lună, a președintelui sirian Ahmed al-Sharaa, unde a fost primit de prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman. Ministerul sirian de Externe a descris acordul dintre ministerele apărării drept „cel mai notabil” dintre documentele semnate, fără să facă publice condițiile. Ce include pachetul financiar: 403 milioane de dolari în împrumuturi concesionale Fondul Saudit pentru Dezvoltare a agreat împrumuturi în valoare de peste 403 milioane de dolari (aprox. 1,85 miliarde lei), în baza a șase acorduri cu Ministerul de Finanțe al Siriei, în condiții concesionale (finanțare mai ieftină decât cea de piață), potrivit agenției oficiale Saudi Press Agency, citată de Al Jazeera. Sumele menționate în articol sunt alocate astfel: 100 milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei) pentru refacerea și dotarea unor unități medicale afectate; 60 milioane de dolari (aprox. 276 milioane lei) pentru repararea locuințelor avariate; 105 milioane de dolari (aprox. 483 milioane lei) pentru întărirea protecției civile; 90 milioane de dolari (aprox. 414 milioane lei) pentru reabilitarea termocentralei din Alep; 30 milioane de dolari (aprox. 138 milioane lei) pentru dezvoltarea sistemelor de apă potabilă în Damasc și Idlib. Articolul menționează șase acorduri, însă listează cinci destinații și valori; nu este precizat explicit al șaselea proiect și nici dacă diferența până la „peste 403 milioane de dolari” acoperă o altă componentă. Cooperarea în apărare și opțiunea unei alianțe regionale Acordul de cooperare în apărare vine la câteva zile după ce ministrul sirian de Externe, Asaad al-Shaibani, a spus că guvernul analizează posibilitatea aderării la un pact de apărare reciprocă între Arabia Saudită, Turcia și Pakistan. „Discuțiile sunt în desfășurare pentru a evalua intrarea Siriei în alianța Mecca”, a declarat al-Shaibani sâmbătă, la Manama Dialogue, o conferință de securitate din Bahrain. Un cercetător politic sirian, Ahmed Qassem, a declarat pentru Al Jazeera că frecvența vizitelor lui al-Sharaa la Riyadh „indică amploarea provocărilor de securitate” din regiune și din Siria și a susținut că țara ar avea nevoie de o „forță de descurajare” pentru a-și proteja suveranitatea și a descuraja „creșterea incursiunilor israeliene” pe teritoriul său. De ce contează: reconstrucția Siriei se leagă de securitatea regională și de riscurile economice Într-un comunicat publicat pe X, Ministerul sirian de Externe a spus că discuțiile dintre al-Sharaa și Mohammed bin Salman au vizat „situația regională și internațională”, inclusiv efectele escaladării militare asupra securității regionale, siguranței transportului maritim, fiabilității aprovizionării cu energie și stabilității economiei globale. Cei doi lideri au cerut detensionare și soluționarea pașnică a disputelor și au solicitat încetarea imediată a acțiunilor care amenință navigația în Marea Roșie, strâmtoarea Bab al-Mandeb și strâmtoarea Hormuz. Contextul menționat de Al Jazeera este că Arabia Saudită caută sprijin din partea SUA și a unor state din Europa și Orientul Mijlociu pentru suport defensiv și ofensiv într-un război reînnoit împotriva houthiților din Yemen, grup care a atacat aeroporturi și facilități petroliere saudite. Ce urmează Pe lângă componenta de apărare și împrumuturile pentru proiecte publice, cele două guverne au semnat și un memorandum privind cooperarea industrială, plus încă două memorandumuri în agricultură și protecția mediului. Arabia Saudită este prezentată drept un susținător-cheie al guvernului sirian de la venirea la putere a lui al-Sharaa, după înlăturarea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024, iar ultima întâlnire dintre cei doi lideri avusese loc la Riyadh pe 6 octombrie, cu discuții despre reconstrucția Siriei. [...]

For Ucraina, SUA accelerează achiziția a peste 1.000 de rachete de croazieră ERAM, cu primele livrări în trei luni , potrivit Kyiv Post . Inițiativa indică o trecere spre muniții „de masă”, mai ieftine și produse rapid, cu impact direct asupra ritmului de aprovizionare și a capacității Ucrainei de a lovi ținte la distanță. Forțele Aeriene ale SUA caută contractori din industria de apărare care să poată produce peste 1.000 de rachete de croazieră lansate din aer, destinate Ucrainei. Demersul este formalizat printr-un „Request for Information” (RFI) – o solicitare de informații către companii, publicată pe platforma guvernamentală de achiziții SAM.gov, cu termen-limită pentru răspunsuri pe 19 noiembrie. Ce este ERAM și ce cerințe tehnice sunt menționate Racheta vizată este Extended Range Attack Munition (ERAM), descrisă ca o muniție relativ mică și cu cost redus, proiectată pentru producție în serie. În documentația citată, sunt menționate câteva cerințe principale: greutate de circa 227 kg; rază de acțiune de peste 460 km; viteză de peste Mach 0,6; precizie de lovire în limita a 10 metri, inclusiv în condiții de bruiaj electronic sau semnal GPS degradat; efecte de explozie și fragmentare, plus o capacitate limitată de penetrare la impact. Forțele Aeriene ale SUA descriu ERAM drept o rachetă de croazieră de „nouă generație”, concepută pentru a oferi „masă accesibilă” în luptă și o capabilitate de lovire de la distanță, ghidată cu precizie, împotriva țintelor fixe de mare valoare. Calendarul de producție: livrări în 3 luni, finalizare în 15 luni Elementul operațional central este calendarul: contractorii ar urma să livreze primele rachete în cel mult trei luni de la atribuirea contractului, iar întregul lot (peste 1.000 de unități) ar trebui livrat în 15 luni. În contextul războiului, un astfel de termen scurt sugerează o presiune pentru creșterea rapidă a volumelor, nu doar pentru dezvoltare tehnologică. Context: testare, contracte anterioare și întrebări deschise despre utilizare Kyiv Post notează că, în 2024, Forțele Aeriene ale SUA au acordat contracte către două companii mai mici – Zone 5 Technologies și CoAspire – pentru dezvoltarea prototipurilor ERAM, iar în ianuarie 2026 a avut loc un test cu încărcătură reală la baza Eglin din Florida. Publicația precizează că nu este clar dacă Ucraina folosește deja ERAM în luptă. În august 2025, administrația Trump a anunțat o vânzare de 825 milioane de dolari (aprox. 3,8 miliarde lei) pentru 3.350 de rachete ERAM către Ucraina. Separat, în iunie 2026, presa ucraineană a relatat că Kievul ar fi putut folosi AGM-188A „Rusty Dagger” (o variantă ERAM) într-un atac asupra unei fabrici de semiconductori din regiunea Voronej, însă informația nu a fost confirmată independent. În paralel, extinderea producției ridică și întrebarea în ce măsură armata americană intenționează să utilizeze, la rândul ei, acest tip de armament, mai arată materialul. [...]

Forța Spațială a SUA ia în calcul să trimită până în 2029 cinci sateliți militari în spațiul dintre Pământ și Lună , într-o mișcare care ar extinde explicit planificarea operațională a Pentagonului către orbita Lunii și ar deschide o nouă zonă de competiție militară, potrivit Futurism . Publicația notează că inițiativa vizează lansarea a cinci sateliți în spațiul cislunar (regiunea dintre Pământ și Lună), care ar urma să ajungă pe orbite ce includ partea îndepărtată a Lunii. Demersul este descris ca o posibilă serie de misiuni de recunoaștere, cu traiectorii de tip „slingshot” (manevră de asistență gravitațională) în jurul Lunii. Ce cere Pentagonul industriei și de ce contează operațional Informația a apărut după ce industria aerospațială a primit un buletin adresat producătorilor, în care Pentagonul arată că este „interesat, la nivel de intenție” („notionally interested”) de astfel de lansări. Conform relatării, mesajul către industrie urmărește să afle dacă există capacitatea de a livra o soluție „rapidă” și cu „risc redus” pentru o misiune de recunoaștere către partea îndepărtată a Lunii. În același timp, notificarea citată de Futurism sugerează că aceste vehicule ar putea funcționa ca „vehicule-semințe” pentru a fundamenta o viitoare strategie de achiziție, în perspectiva unei „constelații cislunare proliferate” — adică o rețea mai numeroasă de sateliți, distribuiți pe mai multe orbite, pentru redundanță și acoperire mai bună. „Domeniu de război” în spațiul cislunar: rațiunea invocată Potrivit Futurism, oficiali ai Forței Spațiale americane descriu spațiul cislunar ca pe un „domeniu de război” („warfighting domain”). În acest context, generalul-maior Stephen Purdy a indicat drept principal impuls preocuparea legată de China și planurile Beijingului de a ajunge pe Lună până în 2030. În relatarea citată, Purdy susține că China nu ar urmări o demonstrație singulară, ci „activitate susținută”, și că își construiește capacitățile necesare pentru a derula aceste misiuni. „Acesta nu este un proiect științific pe patru sau cinci ani. Este vorba despre a obține capabilități cât mai curând.” Ce urmează Materialul nu indică o decizie finală de lansare, ci o etapă de evaluare și consultare a industriei privind fezabilitatea unei soluții rapide și cu risc redus. Dacă planul va fi confirmat, ar însemna trecerea de la discuții doctrinare la pași concreți de prezență militară în proximitatea Lunii, cu implicații directe pentru arhitectura viitoare de sateliți și pentru competiția strategică SUA–China în spațiu. [...]

Planul unei forțe europene de stabilizare în Ucraina ar include dreptul de ripostă la atacuri rusești , ceea ce ar schimba practic regulile operaționale ale unei misiuni de „menținere a păcii” și ar ridica miza riscului de escaladare, potrivit Digi24 . Forța multinațională ar fi pregătită de Marea Britanie și Franța și ar urma să fie alcătuită aproape exclusiv din militari europeni, fără să se bazeze pe sisteme sau tehnologii americane, inclusiv pe rețeaua Starlink, conform informațiilor publicate de The Guardian și preluate de Digi24. Desfășurarea rămâne, deocamdată, ipotetică și ar fi luată în calcul doar după încheierea unui armistițiu. Ce se schimbă operațional: „menținerea păcii” cu reguli de autoapărare Oficiali occidentali citați în material susțin că trupele britanice și ale aliaților europeni ar avea dreptul să riposteze dacă ar fi atacate de Rusia, în cadrul unei misiuni de menținere a păcii. Un oficial familiarizat cu planurile a indicat că misiunea ar avea un caracter defensiv: „Este evident că ne vom proteja forțele împotriva oricărei agresiuni.” În același context, planurile includ și posibilitatea ca trupele europene să se apere împotriva atacurilor cu drone, ceea ce, în practică, poate genera incidente armate chiar și în condițiile unui armistițiu fragil. Testarea planului: exercițiu în Polonia cu 11 țări și 2.800 de militari Planurile urmează să fie testate în cadrul exercițiului militar „Koalicja ”, programat la sfârșitul acestei luni în Polonia. Exercițiul este conceput pentru a simula o desfășurare rapidă în Ucraina dacă războiul se încheie. Conform datelor prezentate: participă 11 țări și aproximativ 2.800 de militari; Franța contribuie cu 1.500 de militari din Divizia 1; Marea Britanie trimite 300 de militari din Brigada 7 Mecanizată Ușoară. De ce contează: o forță europeană fără sprijin tehnologic american Un element central al planului este evitarea dependenței de tehnologia americană. Întrebată despre utilizarea Starlink pentru comunicații, o sursă citată afirmă că forța nu ar depinde de sistemele americane. În paralel, generalul-locotenent Tom Bateman, comandantul forței, a declarat că Marea Britanie, Franța și alte state europene s-au angajat să ofere Ucrainei „garanții de securitate solide și obligatorii” după încetarea ostilităților, în condițiile în care o eventuală desfășurare rămâne incertă și legată de evoluția negocierilor pentru armistițiu. [...]