Știri
Știri din categoria Apărare
România și Ucraina discută un program comun de drone cu buget de 200 milioane euro (aprox. 1 miliard lei), potrivit HotNews, care citează un răspuns al Ministerului Apărării Naționale (MApN) transmis către StartupCafe. Miza este una operațională: trecerea de la achiziții punctuale la capacități dezvoltate și produse în regiune, pe fondul cererii accelerate pentru sisteme fără pilot.
MApN precizează că discuțiile vizează „cercetarea, dezvoltarea și producția de drone”, inclusiv „dezvoltarea unor noi tipuri de sisteme”. În material nu sunt oferite detalii despre calendar, parteneri industriali, tipurile de drone vizate sau modul de împărțire a bugetului între cele două părți.
Informația apare în contextul în care ministerul a răspuns unei solicitări a StartupCafe, iar HotNews preia elementele comunicate. Pentru mai multe detalii, publicația trimite către articolul integral de pe StartupCafe.
Recomandate
Ucraina își reduce transparența asupra eficienței apărării antiaeriene , după ce armata a decis să nu mai publice bilanțuri detaliate ale loviturilor rusești cu rachete, pe fondul unei presiuni tot mai mari asupra interceptărilor, potrivit HotNews . Decizia a fost anunțată de Iurii Ignat , șeful comunicațiilor aviației militare ucrainene, care a transmis pe Facebook că rapoartele de dimineață ale comandamentului vor fi modificate. Concret, vor fi restricționate informațiile privind numărul de rachete lansate de Rusia, câte au fost doborâte de apărarea antiaeriană, câte au fost neutralizate sau nu și-au atins țintele. În același timp, alertele în timp real rămân neschimbate, iar autoritățile vor continua să comunice „totaluri generale”, fără detalierea de până acum. Context: creșterea atacurilor și deficitul de interceptoare Patriot Ignat a indicat că, în luna iulie, Rusia a lansat asupra Ucrainei peste 450 de rachete de diferite tipuri, dintre care 200 au fost balistice. În paralel, Ucraina se confruntă cu o lipsă de rachete interceptoare pentru sistemele Patriot , ceea ce complică interceptarea rachetelor balistice, lansate „tot mai frecvent”. Publicația notează că rachetele balistice sunt mai greu de interceptat decât rachetele de croazieră sau dronele, din cauza vitezei mari și a traiectoriei foarte înclinate. Ce se vede deja pe teren În ultimele săptămâni, Kievul a fost lovit săptămânal, cu victime civile și clădiri rezidențiale distruse. În noaptea de 5 august, Ucraina nu a reușit să intercepteze niciuna dintre cele 28 de rachete balistice lansate de Rusia, potrivit informațiilor citate. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina a primit anul acesta doar o treime din numărul de rachete interceptoare pentru Patriot față de perioada corespunzătoare din 2025. Informațiile au fost relatate și de Agerpres , care citează AFP. [...]
Europa rămâne fără interceptori Patriot, iar asta limitează capacitatea Ucrainei de a-și apăra infrastructura în iarnă , într-un moment în care Rusia este așteptată să intensifice atacurile cu rachete balistice, potrivit Politico . Problema nu este doar una de solidaritate militară, ci de stocuri: principalii donatori europeni spun că au puține rachete de rezervă, iar producția nouă nu va veni la timp. Ucraina cere „sute” de interceptori, însă livrările sunt constrânse de trei factori: ritmul lent al producției, presiunea pe stocurile SUA (afectate de războiul cu Iranul) și faptul că statele europene trebuie să păstreze un minim pentru propria apărare și angajamentele din NATO. De ce contează: apărarea antirachetă se lovește de plafonul stocurilor Politico notează că deficitul vizează în special rachetele Patriot PAC-3 și PAC-2, considerate printre puținele mijloace eficiente ale Ucrainei împotriva rachetelor balistice rusești. Pentru drone și rachete de croazieră, Ucraina poate folosi și alte sisteme, adesea mai ieftine, dar amenințarea balistică rămâne dificil de acoperit fără Patriot. Fostul ministru ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov, a descris dezechilibrul dintre ritmul atacurilor și cel al livrărilor, iar ministerul ucrainean al apărării a raportat că în iulie apărarea aeriană a interceptat 29 din 195 de rachete balistice rusești, în timp ce alte 40 nu și-au atins țintele. Germania și alți donatori: între sprijinul pentru Kiev și propria protecție Germania, unul dintre cei mai mari donatori, a transferat deja sisteme Patriot și muniție, dar trebuie să-și gestioneze stocurile astfel încât să-și poată proteja teritoriul și să-și respecte obligațiile în NATO. Un oficial german de rang înalt, brigadierul general Jürgen Schrödl, a spus că Berlinul „ajunge la limită” și că trebuie asigurată și protecția proprie. Presiunea se mută și asupra altor state cu stocuri relevante, precum Polonia, Spania și Grecia, pe fondul discuțiilor despre cât pot ceda fără să-și slăbească apărarea națională. Blocajul de producție și dependența de deciziile SUA Dependința de Patriot face ca deciziile de la Washington să fie esențiale, deoarece majoritatea interceptorilor PAC-3 sunt produși în SUA, iar vânzările și acordurile de producție depind de Casa Albă. Politico arată că președintele Donald Trump a sugerat la summitul NATO de la Ankara posibilitatea unei producții sub licență în Ucraina, dar ulterior a nuanțat, spunând că nu există un acord și că transferul de tehnologie este dificil. Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a avertizat că o înțelegere de producție pe termen lung nu ar fi încheiată înainte de această iarnă, iar fabricarea primelor rachete ar dura și mai mult. Separat, Ucraina a semnat un acord pentru interceptori PAC-2 fabricați în Germania, însă aceștia sunt puțin probabil să ajungă înainte de anul viitor. Ce opțiuni are Ucraina până la iarnă Pe termen scurt, Kievul încearcă să obțină interceptori din stocurile aliaților și ia în calcul o abordare mai agresivă de lovire a lansatoarelor rusești. În paralel, Ucraina dezvoltă un interceptor propriu, Freyja, dar proiectul are nevoie de investiții, inginerie și testare înainte să poată acoperi rolul Patriot împotriva rachetelor balistice. În acest context, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a spus că Ucraina se luptă să cumpere, să schimbe sau să obțină muniție disponibilă, pe fondul cererii crescute în Orientul Mijlociu, al refacerii stocurilor Pentagonului și al preocupărilor europene privind propria vulnerabilitate. [...]
Ucraina neagă intenția, iar Bulgaria anchetează incidentul cu drona lângă gazoductul Transbalcanic , un episod care ridică din nou miza securității infrastructurii energetice din regiune. Potrivit Economica , Kievul spune că nu a direcționat deliberat niciun „mijloc” către Bulgaria și că lucrează la stabilirea circumstanțelor și a detaliilor tehnice. Purtătorul de cuvânt al diplomației ucrainene, Heorhii Tykhyi , a declarat, potrivit Ukrainska Pravda , citată de Mediafax , că forțele de apărare ale Ucrainei nu au vizat Bulgaria în mod intenționat. „Putem afirma cu certitudine că forțele de apărare ale Ucrainei nu au direcționat în mod deliberat niciun mijloc către Bulgaria. În prezent, stabilim toate circumstanțele celor întâmplate și toate detaliile tehnice.” Ce s-a întâmplat și de ce contează pentru infrastructura energetică Declarațiile vin după ce o dronă venită dinspre România a explodat la aproximativ 100 de metri de frontieră și la circa un kilometru de o stație de comprimare a gazelor de pe traseul gazoductului Transbalcanic, potrivit informațiilor transmise de premierul bulgar Rumen Radev și citate de Mediafax . Ministerul bulgar al Apărării a indicat că drona ar fi, cel mai probabil, un aparat-momeală „Maya”, folosit pe scară largă de Forțele Armate ale Ucrainei, și a precizat că, la acest moment, nu există motive să se creadă că incidentul a fost intenționat. Ancheta este în desfășurare, potrivit Ministerului bulgar de Interne. Reacția României: radarul nu a indicat traversarea spațiului aerian În România, Ministerul Apărării a transmis că sistemele radar nu au detectat niciun vehicul aerian care să fi traversat spațiul aerian românesc către Bulgaria înaintea exploziei, potrivit Mediafax . Ministerul Afacerilor Externe a anunțat că este în contact cu omologii bulgari și cu Ministerul Apărării Naționale, inclusiv pe componenta de informare a aliaților NATO, și că așteaptă rezultatele anchetei autorităților bulgare. România spune că este pregătită să ofere asistență, potrivit Mediafax . Contextul invocat de Kiev Tykhyi a legat astfel de incidente de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei și a susținut că efectele se extind dincolo de Ucraina, pledând pentru încheierea rapidă a conflictului și pentru eforturi comune cu partenerii pentru a „constrânge Moscova la pace”. În lipsa concluziilor anchetei bulgare, rămâne neclar traseul exact al dronei și cum a ajuns în proximitatea unei infrastructuri energetice sensibile, însă cazul adaugă presiune pe cooperarea regională și pe coordonarea în cadrul NATO pentru gestionarea incidentelor de la granița estică. [...]
Ordinul lui Donald Trump de a reveni la catapulte cu abur pe viitoarele portavioane americane riscă să împingă în sus costurile și întârzierile programului clasei Ford , într-un moment în care Marina SUA are deja probleme de personal și termene depășite, potrivit HotNews . Memorandumul de securitate națională semnat joi le cere secretarului apărării, Pete Hegseth, și secretarului interimar al marinei, Hung Cao, să pregătească în 60 de zile un plan pentru înlocuirea Sistemului Electromagnetic de Lansare a Avioanelor (EMALS) și a ascensoarelor avansate pentru arme cu sisteme „cu abur și hidraulice” pe USS Doris Miller , un portavion din clasa Ford. Nava are deja o întârziere de doi ani față de termenul prevăzut, conform Wall Street Journal . Costuri și risc de execuție: „miliarde de dolari” și reproiectare la jumătatea lucrărilor Associated Press notează că schimbarea ar urma „probabil” să coste miliarde de dolari și ar readuce pe cele mai avansate nave ale Marinei un sistem care necesită mai mulți marinari pentru operare și este mai dificil de întreținut. Din perspectiva industriei, General Atomics – compania care produce sistemul electromagnetic pentru portavioanele din clasa Ford – avertizează, într-o declarație citată de Wall Street Journal, că o astfel de decizie „necesită o reevaluare atentă”. Compania spune că lucrările la noua navă sunt finalizate în proporție de aproape 50% și că o schimbare de direcție în acest punct ar implica „riscuri semnificative legate de costuri, calendar și integrare”. Impact operațional: mai mult personal, într-o Marină cu deficit de recrutare Un argument central pentru EMALS, potrivit Associated Press, este că poate lansa aeronave la viteze mai mari, ocupă mai puțin spațiu și, în același timp, este mai ușor de întreținut și necesită mai puțini oameni pentru operare. Publicația indică și un exemplu concret: pe USS Ford, sistemul electromagnetic ar fi redus numărul de marinari necesari pentru operarea catapultelor de la aproximativ 12 la doi. Revenirea la un sistem mai „intensiv” în personal vine într-un context dificil pentru recrutare: la începutul anului, Marina SUA avea aproximativ 20.000 de posturi neocupate în întreaga flotă. În februarie, Marina Militară a promovat sistemul într-un comunicat de presă, susținând că USS Ford poate lansa și recupera aeronave la o rată mai mare decât portavioanele din clasa Nimitz. Context strategic: aliați și rivali merg pe electromagnetic În timp ce Trump vrea să renunțe la tehnologia de ultimă generație, cele mai noi portavioane chinezești folosesc catapulte electromagnetice, iar Franța a anunțat că intenționează să utilizeze acest sistem pe viitorul său portavion, potrivit informațiilor preluate de HotNews din Associated Press. Pe plan politic intern, senatorul democrat Mark Kelly (Arizona), fost astronaut și pilot de încercare, a criticat public decizia. „Am decolat de pe puntea portavioanelor de sute de ori, am o diplomă de master în inginerie aeronautică și sunt pilot de încercare, și nici măcar eu nu i-aș da sfaturi Marinei cu privire la modul de proiectare a unor sisteme specifice de pe navele sale.” „Donald Trump ar trebui să se limiteze la ceea ce știe cel mai bine – săli de bal, faliment și prostii.” O a doua decizie cu miză industrială: nave militare construite în străinătate În același memorandum, Trump a autorizat forțele navale ale SUA să construiască nave militare în străinătate, cu o condiție: constructorii străini care au „investiții substanțiale și durabile” în șantiere navale din SUA ar putea fi autorizați temporar să construiască până la două nave în șantierele lor „mamă”, pentru a suplimenta producția internă. În acest context, constructorul australian Austal a anunțat că grupul sud-coreean Hanwha s-a oferit să cumpere operațiunile Austal din SUA pentru 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), pe fondul interesului holdingului sud-coreean de a se extinde pe piața americană de apărare. Pentru programul portavioanelor din clasa Ford, miza imediată rămâne însă una de execuție: dacă reproiectarea cerută se confirmă, Marina și industria trebuie să gestioneze simultan costuri mai mari, riscuri de integrare și presiuni de personal, într-un calendar deja întârziat. [...]
Arabia Saudită încearcă să internaționalizeze securitatea pe ruta Bab al-Mandeb–Marea Roșie , lansând o coaliție navală multinațională care ar urma să coordoneze schimb de informații, planificare operațională și exerciții comune, într-un moment în care atacurile asupra navelor saudite cresc riscul de întrerupere a unei artere critice pentru comerțul global, potrivit Al Jazeera . Coaliția – descrisă de Ministerul Apărării de la Riad drept „deschisă” și în continuare în proces de extindere – vizează protejarea libertății de navigație prin Strâmtoarea Bab al-Mandeb , Marea Roșie și Golful Aden. Anunțul a venit după a treia reuniune a alianței, organizată pe 13 august la Jeddah, iar ministerul a prezentat momentul drept „lansarea efectivă” către etapa de activare instituțională și operațională. Cine participă și în ce stadiu este alianța Ministerul saudit al Apărării a anunțat că 15 țări au semnat o declarație, iar 13 au finalizat până acum procedurile naționale și au aderat oficial la cartă. Primele state menționate ca participante sunt: Bahrain Bangladesh Comore Djibouti Egipt Iordania Kuweit Pakistan Qatar Arabia Saudită Somalia Sudan Turcia Yemen Detaliile de funcționare sunt încă „în curs de formulare”, însă cadrul prezentat include schimb de informații și informații de intelligence, dezvoltarea planificării operaționale, exerciții și antrenamente navale comune, consolidarea capabilităților militare și desfășurarea de operațiuni navale comune. Arabia Saudită l-a numit anterior pe contraamiralul Abdullah bin Salem Al-Shehri la comanda coaliției, cu atribuții de coordonare a apărării navale comune și de cooperare cu statele membre și alte coaliții maritime. De ce contează: presiunea pe rutele energetice și riscul de blocaj Contextul imediat este escaladarea regională legată de războiul SUA–Israel cu Iranul, care, potrivit articolului, afectează infrastructura energetică și civilă din regiunea Golfului și mută o parte din presiune și asupra rutelor maritime. Publicația notează și tensiunile crescute în jurul Strâmtorii Hormuz, descrisă ca fiind „virtual închisă”, rută care „fost” transporta aproximativ 20% din exporturile globale de petrol și gaze naturale. În paralel, nave sub pavilion saudit pe ruta Bab al-Mandeb–Marea Roșie–Golful Aden au fost atacate repetat de luptători houthi susținuți de Iran, din Yemen, ceea ce amplifică riscul ca Bab al-Mandeb – pasaj vital între Marea Roșie și Golful Aden – să fie blocat. Va funcționa: alianță defensivă, eficiența depinde de implementare Ahmed Nagi, analist senior pentru Yemen la International Crisis Group, spune că alianța ar putea fi importantă, dar relevanța ei va depinde de eficiența practică, amintind că inițiative maritime anterioare (inclusiv din perioada crizei pirateriei din Golful Aden) au avut uneori semnificație politică, dar au întâmpinat dificultăți în a produce rezultate „tangibile” pe teren. Nagi mai arată că demersul Riadului urmărește nu doar descurajarea houthiților, ci și „încadrarea” atacurilor asupra transportului maritim din Marea Roșie ca problemă globală, nu strict saudită. În evaluarea sa, alianța este „în mare parte defensivă”, fără indicii că ar fi concepută pentru operațiuni ofensive împotriva houthiților, deși avertizează că Arabia Saudită ar putea decide, la un moment dat, să răspundă mai direct dacă atacurile continuă. „În cele din urmă, obiectivul este să crească costul atacurilor houthi și să creeze o descurajare mai puternică”, a spus Nagi. Pentru companii și piețe, miza imediată este dacă această arhitectură de cooperare se transformă rapid în capabilități operaționale care să reducă riscul pe una dintre rutele cheie dintre Asia și Europa – sau dacă rămâne, cel puțin inițial, mai degrabă un instrument politic de coagulare a sprijinului internațional în jurul securității navigației. [...]
SUA ridică bariere vamale pentru dronele importate, iar producătorii europeni riscă să piardă cota preferențială dacă folosesc componente chineze , potrivit Euronews . Administrația Donald Trump a aprobat tarife de până la 100% pentru drone și componente, invocând securitatea națională și nevoia de a reduce dependența de producția externă într-o tehnologie considerată esențială în războiul modern. Noile tarife au fost adoptate în baza Secțiunii 232, instrument folosit de SUA pentru măsuri comerciale motivate de considerente de securitate națională. Miza pentru companii este dublă: costuri mai mari la intrarea pe piața americană și presiune pentru localizarea producției sau pentru schimbarea lanțurilor de aprovizionare. Cum arată noile tarife și ce intră la 100% Tariful maxim, de 100%, se aplică pentru: drone cu greutate la decolare de peste 25 de kilograme; drone care transportă echipamente de imagistică termică; stații de andocare și anumite componente considerate critice. Dronele mai mici și mai puțin performante, precum și alte categorii de componente, vor fi taxate cu 25%. Cota de 15% pentru UE vine cu condiții stricte de origine Uniunea Europeană primește un tarif preferențial de 15% (în aceeași categorie fiind Japonia, Coreea de Sud, Elveția, Liechtenstein și Taiwan), în timp ce Marea Britanie beneficiază de cea mai redusă cotă, de 10%. Însă accesul la aceste cote depinde de reguli de origine: hardware-ul, software-ul și tehnologia unei drone trebuie să provină „în mare parte” din țările eligibile sau din SUA. Condiția poate deveni un obstacol pentru producătorii europeni, în contextul în care motoarele, bateriile, camerele și controlerele de zbor sunt cumpărate frecvent de la furnizori chinezi. Dacă o dronă nu îndeplinește criteriile, poate fi reîncadrată la 25% sau chiar la 100%, în funcție de dimensiuni și capabilități. Cine este expus și ce schimbări operaționale pot urma Piața americană este una dintre destinațiile importante pentru industria europeană a dronelor, care s-a dezvoltat rapid în ultimii ani. Printre companiile menționate ca expuse se numără: Parrot (Franța), cu gama ANAFI certificată conform normelor americane de achiziții în apărare; Quantum Systems (Germania), care vinde aeronave de recunoaștere către clienți americani; Tekever (Portugalia), care își extinde activitatea în SUA. Impactul poate fi totuși inegal: Quantum Systems operează deja capacități de producție în SUA, iar mai mulți producători europeni au început să dezvolte operațiuni locale pentru a respecta regulile americane care favorizează furnizorii interni. Noile tarife ar putea accelera această tendință. Când intră în vigoare și ce stimulente pregătește Washingtonul Tarifele pentru drone urmează să intre în vigoare la 21 de zile de la semnarea ordinului. Pentru anumite componente mai puțin sensibile este prevăzută o perioadă de 180 de zile. Secretarul american al Comerțului a primit sarcina de a elabora un program de recompensare a companiilor care își mută producția în Statele Unite, ceea ce indică o combinație de penalizare prin taxe și stimulare prin politici industriale. Context: parte dintr-un pachet mai larg pentru industria de apărare Decizia privind dronele vine în aceeași zi cu semnarea unui memorandum pentru construirea unui al cincilea șantier naval american (primul nou șantier de acest tip în peste 80 de ani), plus un nou centru pentru repararea componentelor și o reorganizare a structurilor navale. În paralel, există discuții despre refacerea stocurilor de muniții: presa americană a relatat că războiul din Iran ar fi consumat o parte importantă a rezervelor, informații neconfirmate independent și contestate de Casa Albă. În ansamblu, măsurile indică o orientare spre creșterea capacității interne de producție pentru sectorul apărării, cu efecte directe asupra companiilor străine care vând pe piața americană și asupra modului în care își construiesc lanțurile de aprovizionare. [...]
