Știri
Știri din categoria Apărare
România primește acces în timp real la platforma americană Counter-UAS Marketplace, ceea ce poate scurta semnificativ achizițiile de sisteme anti-dronă. Potrivit Adevărul, România devine a doua țară din lume, după Marea Britanie, care intră în acest mecanism american ce oferă acces rapid la peste 1.600 de soluții de combatere a dronelor.
Acordul este prezentat de Ambasada României în SUA ca un pas pentru consolidarea securității naționale și regionale, într-un context de risc în creștere la Marea Neagră și pe flancul estic al NATO. Miza operațională este accelerarea identificării și cumpărării de tehnologii anti-dronă, într-un domeniu în care „timpul face diferența”, după cum a transmis ministrul Apărării.
Platforma Counter-UAS Marketplace este descrisă ca un instrument modern care:
În termeni practici, accesul la această platformă poate însemna o scurtare a ciclului de selecție și cumpărare a echipamentelor, într-o perioadă în care amenințările cu drone au devenit recurente în proximitatea graniței cu Ucraina.
Conform informațiilor citate, ministrul Apărării, Radu Miruță, a semnat luni, 27 aprilie, împreună cu Daniel P. Driscoll, Secretarul Forțelor Terestre ale SUA, o scrisoare de intenție pentru cooperarea în domeniul dronelor și al sistemelor anti-dronă (document menționat de Adevărul și în materialul asociat despre cooperare).
Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a declarat că relația cu Armata SUA reprezintă un pilon esențial al securității regionale.
În ultimele luni, localități din apropierea graniței cu Ucraina, inclusiv în județele Tulcea și Galați, au fost vizate de incursiuni ale unor drone rusești, iar unele s-au prăbușit, potrivit sursei.
La Galați, la sfârșitul lunii aprilie, autoritățile au evacuat 217 persoane după ce fragmentele unei drone au fost descoperite în municipiu; o anexă gospodărească și un stâlp de electricitate au fost avariate, conform relatării Adevărul.
Recomandate
Guvernul a aprobat accesarea împrumutului SAFE de circa 16,68 miliarde euro (aprox. 83,4 miliarde lei), ceea ce deschide drumul către o prefinanțare de 15% (cca. 2,5 miliarde euro, aprox. 12,5 miliarde lei), dar banii vin condiționat, în tranșe, pe baza unor „jaloane” de achiziții și proiecte potrivit Economica . Miza imediată este una operațională și bugetară: România intră într-un mecanism de finanțare europeană cu dobândă competitivă, însă cu obligații de implementare și cu aprobări ulterioare prin lege, în regimul datoriei publice. Cum funcționează SAFE și când pot veni primii bani În cadrul Programului SAFE , Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre 150 miliarde euro sub formă de împrumuturi pentru investiții în apărare. Pentru România, alocarea este de aproximativ 16,68 miliarde euro, a doua ca mărime după Polonia, conform informațiilor transmise de Executiv. Mecanismul presupune două documente între Comisia Europeană și România: un acord de împrumut , care stabilește perioada de disponibilitate și condițiile detaliate; un acord operațional , care leagă implementarea planului de investiții de accesarea împrumutului. După intrarea în vigoare a acordului de împrumut, Comisia Europeană ar urma să disponibilizeze o prefinanțare de 15% , adică circa 2,5 miliarde euro. Ulterior, sumele se acordă în tranșe , condiționat de îndeplinirea unor jaloane asociate achizițiilor și proiectelor incluse în Planul de investiții al României. Perioada de disponibilitate a împrumutului este până la 31 decembrie 2030 . Prefinanțarea va fi dedusă procentual din tranșele ulterioare până la compensarea integrală, cel târziu până la 31 decembrie 2028 , conform mecanismului din acord. Cine gestionează banii și cine răspunde de jaloane Conform comunicării citate, arhitectura de implementare împarte responsabilitățile astfel: Ministerul Finanțelor : gestionează fondurile acordate României în cadrul instrumentului; Cancelaria Prim-Ministrului : supervizează general Planul; Ministerul Apărării Naționale , MAI , SRI , STS , SIE , SPP , Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Administrația Națională a Penitenciarelor : asigură realizarea proiectelor/achizițiilor din plan și îndeplinirea jaloanelor care condiționează tranșele. După semnare, acordul de împrumut va fi aprobat prin lege , în baza legislației privind datoria publică. Ce achiziții militare sunt incluse în plan (exemple din listă) În lista de achiziții prezentată în material apar, între altele: 139 transportoare blindate 8×8 Piranha 5 și derivate – valoare estimată 831,2 milioane euro; 1.115 platforme de transport auto multifuncționale pe roți – 344,4 milioane euro; 12 elicoptere multi-misiune H225M – 852 milioane euro; mașina de luptă a infanteriei pe șenile (232 bucăți și derivate) – 2,5984 miliarde euro; sisteme și muniții (inclusiv armament individual tip NATO și muniție) – 816,573,877 euro; proiecte pentru apărare aeriană/antidronă (radare, sisteme VSR, C-UAS, SBAMD etc.), cu valori estimate distincte în listă. Documentul adoptat de Guvern este disponibil în material, ca memorandum: memorandum SAFE . Infrastructură rutieră cu utilitate duală: 4,2 miliarde euro Programul include și 4,2 miliarde euro pentru proiecte rutiere cu utilitate duală (civilă și militară), orientate spre conectivitatea strategică către Ucraina și Republica Moldova. Sunt menționate: A7 (Autostrada Moldovei) : Pașcani – Suceava și Suceava – Siret; A8 (Autostrada Unirii) : Pașcani – Iași – Ungheni, inclusiv podul de la Ungheni; Drumul Expres Pașcani – Siret . Aceste investiții, însumând aproximativ 200 km, trebuie finalizate până în decembrie 2030 , conform sursei. SAFE nu este grant: implicații de datorie publică SAFE nu aduce bani nerambursabili, ci un împrumut „foarte avantajos”, cu dobândă estimată la maximum 3%, potrivit materialului. România „nu va plăti nimic timp de 10 ani”, iar rambursarea efectivă ar urma să înceapă în 2035 ; maturitatea împrumutului este extinsă, cu o perioadă de până la 45 de ani pentru plată. [...]
Desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Cipru arată presiunea operațională pe apărarea antiaeriană britanică , în condițiile în care Marina Regală își antrenează nava pentru scenarii de atac cu rachete în estul Mediteranei, potrivit Daily Mail . Imagini filmate în timpul unui exercițiu din 25 aprilie arată nava executând manevre bruște de evitare, în timp ce echipajul repetă proceduri pentru atacuri cu rachete balistice. HMS Dragon, un distrugător de tip 45, operează într-o misiune de apărare aeriană a teritoriului britanic suveran din zonă, inclusiv baza RAF Akrotiri din Cipru. Ce face nava și de ce contează operațional Rolul principal al HMS Dragon este apărarea antiaeriană: detectează și neutralizează amenințări cu ajutorul sistemului de rachete Sea Viper . Conform materialului, țintele pot include drone, aeronave și rachete care ar putea fi lansate de actori ostili, inclusiv grupări susținute de Iran sau adversari regionali. Nava este sprijinită de elicoptere Wildcat ale Escadrilei Navale 815, înarmate cu rachete Martlet. Contextul desfășurării: accelerare și coordonare aliată HMS Dragon a plecat din Portsmouth pe 10 martie, la o săptămână după ce ar fi primit ordin să se pregătească pentru desfășurare în Mediterană. Decizia a venit după un atac cu dronă în apropierea RAF Akrotiri, episod care a determinat Franța și alți aliați din UE și NATO să trimită nave pentru a contribui la apărarea insulei, mai notează publicația. Secretarul britanic al Apărării, John Healey, a lăudat ritmul pregătirilor, afirmând că o activitate care „în mod normal” ar dura șase săptămâni a fost finalizată în șase zile. În paralel, în jurul Ciprului sunt poziționate și alte capabilități navale europene, inclusiv un portavion francez, iar președintele Emmanuel Macron a transmis, în timpul unei vizite în Cipru, că insula poate „conta pe Franța”, potrivit relatării. Semnal de capacitate subțiată în flota britanică Materialul plasează desfășurarea și în contextul reducerii disponibilității flotei: Marina Regală ar fi rămas cu cinci fregate active după retragerea unei alte nave. HMS Iron Duke nu ar mai fi așteptată să revină pe mare, după ce ar fi fost scoase armamente și senzori și nu ar mai fi navigat din octombrie 2025, la mai puțin de trei ani după un refit de 103 milioane lire sterline (aprox. 600 milioane lei), conform Daily Mail. HMS Dragon are un echipaj de circa 200 de marinari și este „considerată” capabilă să protejeze o zonă de aproximativ cinci ori mai mare decât suprafața Ciprului, mai notează publicația. [...]
Evaluările serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul ar avea în continuare nevoie de circa un an pentru a construi o armă nucleară , în pofida noii campanii militare SUA–Israel, ceea ce sugerează că loviturile recente au produs doar daune limitate programului nuclear și că miza s-a mutat pe localizarea și eliminarea stocului de uraniu puternic îmbogățit, potrivit news.ro , care citează Reuters. În evaluările citate, termenul estimat nu s-ar fi schimbat față de vara trecută, când analiștii apreciau că atacul americano-israelian a amânat calendarul cu până la un an. Concluzia rămâne, în mare parte, aceeași și după două luni de război pe care președintele SUA, Donald Trump, spune că l-a lansat parțial pentru a împiedica Teheranul să dezvolte o bombă nucleară. De ce contează: fără control asupra uraniului, efectul militar rămâne limitat Campania începută la 28 februarie s-a concentrat în principal pe ținte militare convenționale, deși Israelul a lovit și o serie de instalații nucleare importante. Faptul că estimarea privind „timpul până la armă” rămâne neschimbată indică, potrivit sursei, că o întârziere semnificativă ar necesita distrugerea sau eliminarea stocului rămas de uraniu puternic îmbogățit (HEU). Războiul este într-o perioadă de suspendare după armistițiul convenit pe 7 aprilie, în vederea unui acord de pace, însă tensiunile rămân ridicate. În acest context, Iranul a blocat traficul prin Strâmtoarea Ormuz , afectând aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și declanșând o criză energetică globală, potrivit materialului citat. Ce spun estimările: de la 3–6 luni, la 9–12 luni Înainte de războiul de 12 zile din iunie, agențiile de informații americane ar fi evaluat că Iranul ar putea produce suficient uraniu de calitate militară și ar putea construi o bombă în trei până la șase luni, potrivit a două surse. După atacurile SUA din iunie asupra complexelor de la Natanz, Fordow și Isfahan, estimările ar fi fost împinse la aproximativ nouă luni până la un an. Loviturile ar fi distrus sau avariat grav cele trei uzine de îmbogățire despre care se știa că funcționau la acel moment. Punctul vulnerabil: 440 kg de uraniu îmbogățit la 60% nu pot fi localizate Agenția de supraveghere nucleară a ONU nu a reușit să verifice unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, menționează materialul. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) consideră că jumătate din cantitate era depozitată într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetare Nucleară din Isfahan, dar nu a putut confirma acest lucru după suspendarea inspecțiilor. AIEA estimează că stocul total de uraniu puternic îmbogățit ar fi suficient pentru 10 bombe, dacă ar fi îmbogățit în continuare, potrivit aceleiași surse. Ce opțiuni sunt discutate: inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU În ultimele săptămâni, oficialii americani ar fi luat în considerare operațiuni „periculoase” care să împiedice semnificativ eforturile nucleare ale Iranului, inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU despre care se crede că este depozitat în tunelurile de la Isfahan. Eric Brewer, fost analist senior al serviciilor de informații americane, a explicat de ce nu este surprinzător că evaluările nu s-au schimbat, în condițiile în care loviturile recente nu au prioritizat ținte legate direct de programul nuclear: „Din câte știm, Iranul încă deține toate materialele sale nucleare.” Incertitudini: asasinatele și apărarea antiaeriană pot schimba ecuația, dar nu există consens Sursa notează că evaluarea capacității nucleare a Iranului rămâne dificilă și că, deși există un consens larg privind capacitatea de a construi o armă, apar și evaluări divergente. Unii oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au susținut că loviturile asupra apărării antiaeriene iraniene ar fi redus amenințarea nucleară prin diminuarea capacității Iranului de a-și proteja siturile. Separat, asasinatele atribuite Israelului împotriva unor oameni de știință nucleari iranieni ar fi introdus incertitudini suplimentare. David Albright, fost inspector nuclear al ONU, a spus: „Cred că toată lumea este de acord că știința nu poate fi bombardată, dar know-how-ul poate fi cu siguranță distrus.” Iranul a negat în repetate rânduri că urmărește obținerea de arme nucleare. Agențiile de informații americane și AIEA afirmă că Teheranul a oprit eforturile de dezvoltare a unei ogive nucleare în 2003, deși unii experți și Israelul susțin că a păstrat în secret părți cheie ale programului, potrivit materialului. [...]
Israelul a emis noi ordine de evacuare în sudul Libanului, semnalând o nouă escaladare operațională pe teren, în pofida armistițiului invocat de ambele părți , potrivit news.ro . Forțele de Apărare Israeliene (IDF) le-au cerut marți dimineață locuitorilor din două orașe din sudul Libanului să părăsească zona, susținând că, din cauza „încălcării acordului de încetare a focului de către Hezbollah ”, armata este „obligată să acționeze cu forța” împotriva mișcării susținute de Iran. Informațiile sunt relatate de BBC News, citată de news.ro. Ce a declanșat ordinele de evacuare IDF a acuzat anterior, în aceeași dimineață, că Hezbollah ar fi lansat două atacuri cu mortiere asupra forțelor israeliene din sudul Libanului. Hezbollah nu a comentat deocamdată acuzațiile. Bilanțul victimelor și disputa privind armistițiul Luni, atacuri israeliene au ucis 17 persoane în Liban, potrivit Ministerului libanez al Sănătății. Același minister afirmă că numărul morților de joi până acum a ajuns la 110. Israelul susține că 17 dintre soldații săi au fost uciși în aceeași perioadă și acuză Hezbollah că a lansat „sute” de rachete și drone. În plan politic și de reglementare a conflictului, situația rămâne ambiguă: Hezbollah nu a fost semnatar al acordului de încetare a focului dintre Israel și Liban, convenit luna trecută, dar a indicat că va respecta termenii dacă Israelul va face la fel. IDF afirmă că acordul îi permite să acționeze împotriva „atacurilor planificate, iminente sau în curs de desfășurare”, interpretare contestată de oficialii libanezi, care acuză Israelul de încălcări repetate ale armistițiului. [...]
Uniunea Europeană își testează capacitatea de reacție la crize fără NATO , printr-un exercițiu care a simulat activarea clauzei de apărare reciprocă în cazul unui atac hibrid la scară mare, potrivit Financial Times . Exercițiul, desfășurat luni, a reunit ambasadori responsabili de politica de securitate și experți din mai multe instituții europene, au declarat diplomați citați de agenția dpa. Miza a fost verificarea, în condiții de criză, a coordonării între statele membre și a modului în care ar funcționa mecanismele UE dacă un stat ar cere sprijin în baza Articolului 42.7 din Tratatul Uniunii Europene . Ce s-a testat și de ce contează operațional Din motive de confidențialitate, nu au fost publicate detalii despre desfășurare. Oficialii au confirmat doar că au lucrat pe un scenariu „fictiv, dar realist”, care a vizat reacția la atacuri hibride — adică acțiuni sub pragul unui război convențional, menite să destabilizeze un stat. În scenariul folosit, astfel de atacuri ar fi putut include: zboruri ilegale ale unor drone; sabotaje; atacuri informatice asupra rețelelor electrice. Rezultatele exercițiului urmează să fie folosite pentru pregătirea unui plan de consolidare a clauzei de apărare reciprocă a UE. Context: reducerea dependenței de SUA și scenarii paralele cu NATO În UE există de mai mult timp discuții pentru întărirea clauzei, iar cancelarul german Friedrich Merz a susținut aceste eforturi la Conferința de Securitate de la München , în februarie, potrivit aceleiași relatări. Obiectivul invocat de diplomați este reducerea dependenței Europei de Statele Unite și pregătirea pentru situații în care NATO nu ar putea acționa — de exemplu, din cauza unui veto american. În același timp, diplomații citați de dpa au indicat că UE ar putea acționa și în paralel cu NATO, inclusiv prin presiuni asupra unui adversar folosind politici comerciale sau măsuri diplomatice. Ce prevede Articolul 42.7 și cum a fost folosit până acum Articolul 42.7 (clauza de apărare reciprocă) prevede că, dacă un stat membru este victima unui atac armat pe teritoriul național, celelalte state membre sunt obligate să ofere „ajutoare și asistență prin orice mijloace disponibile”. Potrivit materialului, formularea este mai puternică decât cea a Articolului 5 din tratatul NATO, care lasă la latitudinea fiecărui stat modul concret de sprijin. Clauza a fost activată o singură dată până acum, după atacurile teroriste din 2015 de la Paris. [...]
Israel intră în faza de modernizare a realimentării în aer , după ce primul său avion cisternă Boeing KC-46A Pegasus a efectuat primul zbor în SUA și ar urma să fie livrat în Israel în „aproximativ o lună”, potrivit TWZ . Aeronava a primit numele ebraic „Gideon”, iar intrarea ei în serviciu este menită să reducă presiunea de pe flota mică și îmbătrânită de KC-707 a Forțelor Aeriene Israeliene (IAF), intens folosită în misiuni la distanță mare. Ministerul israelian al Apărării a transmis că acesta este primul din șase KC-46 comandate, în cadrul unui program mai amplu de consolidare a capabilităților. Imagini recente arată aeronava în configurație de test, fără însemne naționale aplicate încă. De ce contează: capacitate mai mare, dependență mai mică de flota veche Miza operațională este creșterea capacității de realimentare în aer, un multiplicator de forță pentru aviația de luptă, mai ales în scenarii care cer lovituri la distanțe mari. TWZ notează că IAF a folosit intens vechile KC-707 Re’em în operațiuni împotriva Iranului și în alte misiuni de luptă pe rază lungă, ceea ce a alimentat întrebări privind suficiența resurselor de realimentare. În prezent, IAF este evaluată ca având „nu mai mult de șapte” avioane cisternă 707, potrivit aceleiași surse, iar KC-46 ar urma să permită, în timp, retragerea treptată a platformelor considerate depășite. Comanda și costurile: aprobări SUA și contracte pentru primele aeronave Articolul amintește etapele principale ale achiziției: în 2020, Departamentul de Stat al SUA a aprobat o posibilă vânzare de opt KC-46 către Israel, cu un pachet estimat la 2,4 miliarde dolari (aprox. 11,0 miliarde lei); în 2022, Departamentul Apărării al SUA a acordat Boeing un contract de 930 milioane dolari (aprox. 4,3 miliarde lei) pentru primele patru KC-46 destinate Israelului, cu livrări așteptate înainte de finalul lui 2026; anul trecut, Israel a adăugat încă două aeronave la comandă, pe fondul utilizării ridicate a flotei 707. Configurația finală rămâne neclară: „sisteme israeliene” și posibile roluri extinse Ministerul israelian al Apărării susține că KC-46 va fi echipat cu sisteme israeliene și adaptat cerințelor operaționale ale IAF, însă nu precizează ce echipamente vor fi integrate. TWZ indică drept posibilitate ca aeronavele să fie configurate și ca nod de comunicații și comandă-control, similar rolurilor pe care le îndeplinesc deja actualele 707, inclusiv prin comunicații prin satelit pentru legături securizate dincolo de linia vizuală. Rămâne, de asemenea, incert modul în care vor fi livrate aeronavele din perspectiva sistemului de vizualizare la distanță (Remote Vision System – RVS), esențial pentru operarea brațului de realimentare, un element care a creat dificultăți programului KC-46 în SUA, potrivit articolului. Ce urmează Dacă livrarea are loc în intervalul indicat de Ministerul Apărării, IAF intră în următoarele săptămâni într-o etapă de tranziție către o flotă de realimentare mai modernă. În paralel, rămâne de urmărit ce modificări locale va primi „Gideon” și dacă Israel va decide să extindă comanda, scenariu pe care TWZ îl consideră plauzibil. [...]
