Știri
Știri din categoria Apărare
România, Bulgaria și Turcia își extind cooperarea operațională pentru combaterea minelor marine în Marea Neagră, prin lărgirea misiunilor grupului MCM Black Sea, un demers care susține direct libertatea de navigație și protecția infrastructurii critice din zonă, potrivit Economica.
Acordul semnat în cadrul Summitului NATO din Turcia evidențiază angajamentul comun al celor trei state aliate riverane Mării Negre pentru întărirea securității maritime și dezvoltarea cooperării aliate în domeniu. În acest cadru, MCM Black Sea TG este prezentat ca o inițiativă care demonstrează interoperabilitatea regională și contribuie la consolidarea securității în bazinul Mării Negre.
Pentru România, componenta operațională are o miză directă: menținerea unei prezențe navale permanente în zona de responsabilitate, inclusiv în întreaga Zonă Economică Exclusivă (ZEE) a României. Conform sursei, această prezență nu este doar o măsură de descurajare, ci și un instrument de reacție imediată.
În același timp, protecția infrastructurii critice din Marea Neagră este descrisă ca necesitând o abordare „complexă, integrată și pe termen lung”, iar grupul MCM este parte din acest răspuns.
Memorandumul de Înțelegere pentru constituirea Grupului Operativ pentru Combaterea Minelor Marine din Marea Neagră a fost semnat la 11 ianuarie 2024 de miniștrii apărării din România, Bulgaria și Turcia, fiind prima inițiativă trilaterală de acest tip între cele trei state.
Misiunea principală a grupului este asigurarea libertății de navigație în apele Mării Negre, prin:
De la operaționalizarea grupului, la 1 iulie 2024, au fost desfășurate zece activări ale MCM Black Sea. Comanda este exercitată prin rotație, în mandate de câte șase luni; România a deținut comanda în perioada 9 iulie 2025 – 8 ianuarie 2026.
În prezent, comanda este asigurată de Turcia, iar aceasta urmează să fie preluată de Bulgaria începând de 9 iulie.
În plan operațional imediat, vânătorul de mine M 271 „Căpitan Constantin Dumitrescu” va participa, în perioada 9–24 iulie 2026, la a XI-a activare a MCM BS TG. Misiunea principală este monitorizarea zonei de responsabilitate maritimă și asigurarea libertății de navigație în raioanele în care se vor desfășura activități de instruire în cadrul exercițiului multinațional BREEZE 2026.
Recomandate
Noua țintă NATO de 3,5% din PIB rămâne, pe termen scurt, inaccesibilă pentru majoritatea aliaților , iar ritmul de creștere al bugetelor de apărare indică presiuni suplimentare asupra finanțelor publice în Europa. Datele actualizate ale Alianței, prezentate de HotNews , arată că în 2026 doar cinci state NATO ar urma să atingă pragul de 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare propriu-zise. Ținta de 3,5% până în 2035 a fost asumată de liderii NATO la summitul de la Haga de anul trecut, în creștere de la obiectivul anterior de 2%. Separat, aliații au convenit și investiții suplimentare de încă 1,5% din PIB în proiecte legate de apărare, inclusiv pentru întărirea securității cibernetice. Cine este în fruntea clasamentului cheltuielilor Potrivit datelor NATO publicate marți, cele mai mari alocări ca pondere în PIB sunt estimate astfel (pentru acest an): Lituania: 5,33% Estonia: 5,1% Letonia: 4,92% Polonia: 4,68% Grecia: 3,65% În același timp, unele state sunt estimate să rămână la nivelul de 2% sau foarte aproape de acest prag, precum Belgia (2%), Portugalia (2,1%) și Italia (2,1%). Marile economii și media europeană: sub noul prag Proiecțiile citate indică SUA la 3,17% din PIB, Germania la 2,69%, Regatul Unit la 2,56% și Franța la 2,22%. Per ansamblu, statele europene membre NATO și Canada ar urma să cheltuie, în total, 2,53% din PIB pentru apărare în acest an. Contextul este unul de presiune politică pentru accelerarea cheltuielilor, inclusiv din partea președintelui SUA, Donald Trump , pe fondul discuțiilor despre împărțirea poverii financiare în alianță. Unde se află România România a cheltuit anul trecut 2,19% din PIB pentru apărare, iar pentru 2026 este estimată o alocare de 2,43%, potrivit raportului NATO. În 2014, România aloca 1,35% din PIB, față de 2,43% prognozat pentru acest an, conform aceluiași document. Pentru București, datele sugerează o creștere graduală, dar insuficientă pentru a se apropia rapid de noul reper de 3,5%, ceea ce menține deschisă discuția despre spațiul bugetar și prioritizarea investițiilor în apărare în anii următori. [...]
Mark Rutte cere aliaților NATO să accepte că presiunea lui Donald Trump a accelerat reînarmarea Europei , într-un mesaj cu miză directă asupra bugetelor și programelor de apărare discutate la summitul alianței de la Ankara, potrivit Politico . Secretarul general al NATO spune că președintele SUA „a avut dreptate” când a împins statele membre să crească cheltuielile de apărare și să-și modernizeze armatele, susținând că Washingtonul obține astfel ceea ce administrațiile americane au urmărit „de la Eisenhower” încoace: o echilibrare a efortului financiar între SUA și Europa. Rutte a mers mai departe și a spus că Trump „a avut dreptate” și în privința războiului cu Iranul. Ce înseamnă pentru bani și programe: „miliarde” în plus și angajamente deja asumate Rutte a descris summitul din acest an drept „transformațional” și a afirmat că acesta va direcționa „miliarde” suplimentare către programe critice de apărare. Ca ordin de mărime, în ultimii doi ani, cei 31 de membri NATO din afara SUA au promis 250 de miliarde de dolari în programe noi și investiții în apărare, iar în următoarele două zile sunt așteptate noi acorduri și angajamente, conform aceleiași surse. Mesajul are o componentă operațională și una de sustenabilitate: Rutte insistă că alianța trebuie construită astfel încât să nu fie „supradependentă” de SUA, printr-o Europă mai puternică într-un NATO mai puternic, în care europenii și canadienii „chiar fac un pas înainte”. De ce cresc cheltuielile: Trump, dar și Rusia Rutte nu pune totul pe seama presiunii venite de la Washington. El indică și Rusia drept motor major al creșterii bugetelor: aliații vor să continue sprijinul pentru Ucraina cu bani și arme și, în paralel, să-și consolideze propriile capacități pentru a descuraja un posibil atac rusesc. În același cadru, Rutte a invocat și alte riscuri strategice, vorbind despre „amenințarea rusă”, „consolidarea masivă” a Chinei și cooperarea dintre Rusia, China, Coreea de Nord și Iran. Disputa pe Iran: rolul Europei în „ Epic Fury ” Trump a criticat public reticența unor aliați europeni de a ajuta în războiul pe care l-a lansat împotriva Iranului, spunând luna trecută, la întâlnirea cu Rutte din Biroul Oval, că SUA „au fost dezamăgite” de lipsa de sprijin, deși „nu aveau nevoie” și au „demolat” Iranul „literalmente în prima săptămână”. Rutte contrazice această narațiune și susține că europenii au fost esențiali pentru campania de bombardamente, afirmând că SUA „probabil” nu ar fi putut desfășura operațiunea „Epic Fury” fără folosirea Europei ca „platformă” de proiecție a forței. El a dat ca exemplu România, despre care spune că și-a închis cel mai mare aeroport comercial pentru a permite decolări și aterizări ale avioanelor americane, și a menționat că până la 5.000 de aeronave au decolat de pe aerodromuri europene în această iarnă. Un oficial de rang înalt de la Casa Albă a declarat că Trump vine la Ankara cu „o combinație de optimism”, dar și „iritare” legată de Iran. Ce urmează Rutte susține că, în pofida diferențelor, alianța rămâne unită, iar „imaginea de ansamblu” arată un efort european „masiv”. În următoarele zile, miza practică este dacă summitul va transforma aceste declarații în noi angajamente financiare și programe concrete, pe fondul presiunii SUA pentru o împărțire mai echilibrată a costurilor de apărare. [...]
NATO deschide negocieri pentru până la 10 avioane Saab GlobalEye, iar România intră în finanțarea comună , într-o schimbare cu impact direct asupra modului în care Alianța își va asigura supravegherea și comanda aeriană în următorii ani, potrivit Euronews . Decizia vizează înlocuirea flotei E-3 AWACS, aflată spre finalul duratei de viață, cu o platformă mai nouă, produsă de compania suedeză Saab. Anunțul a fost făcut la summitul NATO de la Ankara de secretarul general Mark Rutte, pe baza unui comunicat al guvernului suedez , iar următorul pas este negocierea contractului cu Saab pentru achiziția a „până la 10” aeronave GlobalEye. Ce se schimbă operațional pentru NATO GlobalEye este prezentat ca o platformă de „avertizare timpurie și control aerian” care poate furniza supraveghere simultană în domeniile aerian, maritim și terestru, de pe o singură aeronavă. Potrivit lui Mark Rutte, sistemul ar trebui să îmbunătățească imaginea operațională disponibilă comandanților și să ajute la detectarea și urmărirea amenințărilor complexe, inclusiv: roiuri de drone; rachete balistice; rachete de croazieră. „Timp de decenii, NATO s-a bazat pe flota de aeronave E-3 AWACS, ochii noștri în cer. (…) Ne-au servit foarte bine și continuă să o facă, însă se apropie de sfârșitul duratei lor de viață.” România, între statele care participă la achiziția comună România este inclusă între cele zece state aliate care participă, în faza inițială, la Inițiativa Alianței pentru Viitoarele Capabilități de Supraveghere și Control . Lista statelor menționate în material: Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia și România. Pentru București, miza este accesul la o capacitate NATO de supraveghere și comandă folosită în mod curent pentru misiuni pe flancul estic, fără ca România să opereze singură o flotă proprie de acest tip. Context: înlocuirea unei capabilități NATO „deținute direct” de Alianță În prezent, NATO operează 14 aeronave AWACS, în serviciu din 1982, cu baza la Geilenkirchen (Germania). Flota este una dintre puținele capabilități militare deținute direct de NATO și este operată în comun de echipaje din 21 dintre cele 32 de state membre. Aceste aeronave au avut un rol important în misiunile de supraveghere după invazia Rusiei în Ucraina și au fost folosite anterior în Balcani, Afganistan și Irak, inclusiv pentru securitate la evenimente majore. Detalii despre platformă și competiție Conform informațiilor citate, GlobalEye este dezvoltat de Saab pe baza avionului Bombardier Global 6500 și poate rămâne în aer „mai mult de 11 ore”, fiind descris ca având costuri reduse de întreținere. Materialul notează și că GlobalEye a concurat cu Boeing E-7 Wedgetail. Potrivit Reuters, NATO renunțase în 2025 la planurile de a cumpăra șase E-7, după ajustări ale programului american și o orientare mai mare către capabilități bazate pe sateliți. Ce urmează Decizia anunțată deschide negocierile NATO–Saab pentru achiziția efectivă. Numărul final de aeronave ar putea depinde, potrivit Reuters, de opțiuni tehnice precum alegerea unei versiuni capabile de realimentare în aer, o capacitate existentă și la actualele AWACS. [...]
Ministerul Apărării mizează pe condiționarea achizițiilor de producție locală prin SAFE pentru a reporni capacități industriale „uitate” și a accelera retehnologizarea, potrivit news.ro . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , susține că industria românească de apărare „se poate redresa într-un timp relativ scurt”, dacă există o strategie națională susținută politic și management profesionist în companiile de stat. Miruță a făcut declarațiile după o vizită în Turcia, la Turkish Aerospace Industries , o platformă industrială unde se produce tehnică aeronautică militară „sub coordonarea statului și în parteneriat cu sectorul privat”. Vizita a avut loc în marja summitului NATO de la Ankara. Ce schimbare operațională invocă Miruță: producție în România, legată de achiziții Ministrul spune că măsura introdusă prin SAFE ar fi trebuit adoptată mai devreme și o descrie ca „condiționarea achizițiilor de realizarea producției în România”. În logica prezentată, această condiționare ar fi repus în mișcare fabrici lăsate în uitare și ar crea premisele pentru retehnologizare (modernizarea echipamentelor și a liniilor de producție). În același mesaj, Miruță leagă posibilitatea redresării industriei de apărare de două condiții: o strategie națională de apărare susținută de toate partidele; management profesionist în companiile de stat. Cooperarea cu Turcia: întâlnire în septembrie, în România Miruță afirmă că România are deja „câteva proiecte comune” cu Turcia în industria de apărare și că această colaborare poate fi extinsă. El spune că a convenit cu Haluk Görgün, coordonatorul industriei de apărare din Turcia, organizarea în septembrie a unei întâlniri în România între companii și oficiali români și turci din domeniile militar și al industriei de apărare. Contextul invocat: modelul turc de reducere a dependenței de importuri Potrivit ministrului, Turcia ar fi tratat dependența de importuri ca pe un „risc strategic” și ar fi investit consecvent în construirea unei industrii naționale de apărare, cu o strategie începută în 2004 și accelerată după 2016, care a făcut industria competitivă internațional. Miruță mai afirmă că, „după 35 de ani”, s-au făcut „primii pași” și că miza este ca procesul să continue, susținând că România „are capacitatea de a produce din nou”. [...]
Summitul NATO de la Ankara mută presiunea de pe „cât cheltuim” pe „ce livrăm”, iar credibilitatea Alianței depinde de capacitatea Europei de a transforma rapid bugete mai mari în putere militară , într-un context în care administrația Trump cere rezultate și sugerează un rol american mai redus în securitatea continentului, potrivit Digi24 . Reuniunea, care începe marți în Turcia, vine după angajamentul luat anul trecut la Haga ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% pentru nevoi esențiale de apărare și 1,5% pentru nevoi mai largi de securitate). Miza din acest an este însă implementarea: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce administrația Trump numește „NATO 3.0”, conform analizei citate de Digi24 din CNBC. De la angajamente la execuție: blocajele care pot întârzia reînarmarea Un punct central este dacă „avântul” bugetar european se va vedea efectiv în producție și livrări de armament, nu doar în linii bugetare mai mari. Ulrike Franke (Consiliul European pentru Relații Externe) avertizează că există bani, dar problema este capacitatea de a-i cheltui eficient și de a produce. În text sunt enumerate limitări structurale ale industriei europene de apărare: fragmentarea producției și a programelor naționale; lanțuri de aprovizionare constrânse; birocrație; deficit de forță de muncă; subinvestiții acumulate în timp. Achizițiile comune ar putea reduce costurile și crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a opera împreună), dar guvernele rămân motivate să păstreze contracte, locuri de muncă și venituri fiscale în interiorul granițelor, ceea ce încetinește cooperarea, arată analiza. „Transferul sarcinilor” și riscul lipsei unui plan B fără SUA O altă întrebare majoră este dacă NATO poate menține angajamentul SUA în timp ce Europa preia mai multe responsabilități. Max Bergmann (CSIS) notează că Alianța a fost construită timp de 77 de ani în jurul puterii americane, iar o reducere a implicării Washingtonului – chiar fără retragere completă – ar forța Europa să-și reorganizeze apărarea fără SUA în rol central. În același timp, analiza indică faptul că s-a discutat puțin despre un „plan B” dacă Statele Unite nu mai vor să rămână profund implicate. Pentru europeni, o problemă practică este lipsa de claritate privind eventuale retrageri de forțe, resurse sau capabilități și nevoia unui calendar, dificil de obținut într-un climat politic descris ca imprevizibil. Ucraina: de la beneficiar de ajutor la sursă de inovație militară Ucraina este așteptată să fie un subiect central la Ankara, cu accent pe sprijinul militar pe termen lung, industria de apărare a Kievului și lecțiile operaționale după mai bine de patru ani de război pe scară largă. Analiza menționează intensificarea atacurilor ucrainene cu drone și rachete cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructură energetică, militară și logistică , ca semn al dezvoltării unor capabilități proprii. Franke susține că NATO ar trebui să privească Ucraina și ca furnizor de inovație, în special în domeniul dronelor, al combaterii dronelor și al utilizării datelor de pe câmpul de luptă. Turcia, gazdă și beneficiar potențial al noilor bugete europene Găzduirea summitului adaugă o dimensiune politică și economică: Turcia ar urmări să-și promoveze propriile priorități de securitate și industria de apărare, inclusiv accesul la achizițiile generate de creșterea cheltuielilor militare europene. Bergmann sugerează că Ankara se teme să nu fie exclusă pe măsură ce UE direcționează o parte din cheltuieli către producători europeni, în condițiile în care Turcia este în NATO, dar nu și în UE. În ansamblu, summitul este descris ca un test de credibilitate: dacă Europa nu poate converti rapid banii în capabilități, iar NATO nu poate gestiona tranziția către o implicare americană mai redusă fără fracturi politice, presiunea asupra arhitecturii de securitate europene va crește. [...]
Peste 100 de vehicule terestre autonome americane sunt folosite de nouă luni în Ucraina, iar datele de utilizare sugerează că logistica și evacuarea răniților devin o piață de „autonomie la sol” finanțată din bugete de apărare , potrivit The Next Web . Forterra spune că a desfășurat în zone de luptă peste 100 de ATV-uri autonome din octombrie, într-un demers pe care îl descrie drept cea mai mare desfășurare în luptă a unor vehicule terestre fără echipaj (UGV) realizată de o companie americană de tehnologie de apărare. În cele nouă luni, vehiculele ar fi parcurs peste 2.500 de mile (aprox. 4.023 km) în peste 1.100 de misiuni, au transportat 777.440 de livre de marfă (aprox. 352.700 kg) și au realizat 52 de evacuări de răniți, conform companiei. Ce sunt „Lancer” și de ce contează operațional Platformele Forterra, numite Lancer, sunt bazate pe ATV-uri Polaris, echipate cu un „pachet” propriu de senzori și calcul (hardware și software care permit navigația și controlul). Sunt alimentate cu benzină și pot transporta până la 750 kg, de trei ori capacitatea UGV-urilor ucrainene pe baterii, susține publicația. Un militar ucrainean citat de TechCrunch a descris rolul lor în logistică drept critic pentru menținerea apărării și a cerut mai multe unități, potrivit articolului. Finanțare, pierderi și modificarea care a făcut diferența Desfășurarea a fost finanțată din fonduri americane pentru apărare, în contextul sprijinului SUA pentru rezistența ucraineană și al eforturilor de transformare a armatei americane, notează sursa. În același timp, utilizarea dronelor aeriene ar fi creat „zone interzise” extinse, unde supravegherea poate duce rapid la lovituri, ceea ce împinge planificarea militară spre autonomie la sol. O parte dintre vehicule au fost pierdute în luptă, inclusiv în situații în care au rămas blocate în noroi adânc și au putut fi țintite de forțele ruse, potrivit relatării. Publicația mai menționează că adăugarea unei antene Starlink a fost modificarea care le-a făcut „utile operațional”. Limitele autonomiei: teleoperare în loc de autonomie completă Deși sunt prezentate ca vehicule autonome, militarii ucraineni le-ar fi operat în principal prin teleoperare (control de la distanță), deoarece sistemele actuale nu pot identifica suficient de bine amenințări neașteptate și nu pot reacționa adecvat „în timp real” în fața inamicului, reiese din declarațiile citate. Forterra lucrează la combinarea algoritmilor clasici de robotică cu inteligența artificială generativă pentru reacții mai generalizate, însă articolul nu oferă un termen pentru maturizarea acestor capabilități. Presiunea pe costuri și competiția pentru bugete Principala cerință a militarilor ucraineni ar fi reducerea costurilor. Deși Forterra folosește lanțul comercial de aprovizionare al Polaris pentru a ține prețurile mai jos, vehiculele rămân „prea valoroase” pentru a fi consumate la fel de liber ca dronele, într-un război în care uzura și pierderile sunt inevitabile, potrivit citatului redat. În paralel, „împingerea” Pentagonului către dominanța dronelor direcționează miliarde către vehicule militare autonome, iar competitori precum Scout AI (care a strâns 100 milioane de dolari, aprox. 460 milioane lei), Field AI și Overland AI testează la rândul lor UGV-uri cu armata SUA, mai notează publicația. Forterra ar fi atras peste 500 milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) finanțare de tip venture capital. [...]
