Știri
Știri din categoria Apărare
România și Slovacia pornesc demersuri pentru producția comună de armament, după o întâlnire la București între miniștrii apărării, potrivit AGERPRES. Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a spus că discuțiile cu omologul slovac Robert Kalinak s-au purtat în contextul vizitei oficiale în România a premierului slovac Robert Fico.
Miruță afirmă că cele două părți au convenit să treacă „de la discuții la acțiune”, prin formarea a două echipe care să înceapă imediat evaluări reciproce ale capacităților industriale. România ar urma să trimită o echipă în Slovacia pentru a vedea ce poate fi produs acolo, iar partea slovacă ar urma să vină în România pentru a identifica locurile unde se poate produce în comun.
„Am decis un lucru foarte clar: trecem de la discuții la acțiune. Două echipe se apucă de lucru imediat.”
Conform ministrului român, discuțiile au vizat accelerarea cooperării în domenii considerate esențiale „la nivel aliat și european”, inclusiv dezvoltarea de capabilități (adică aptitudini și mijloace militare), reducerea dependențelor strategice și întărirea securității euroatlantice.
Un punct separat a fost legat de finanțarea industriei europene de apărare. Miruță susține că Slovacia sprijină propunerea României ca un nou mecanism european de finanțare (menționat ca „un posibil SAFE 2”) să țină cont cu prioritate de platformele industriale deja existente, în locul construirii de capacități complet noi.
În mesajul său, ministrul a indicat și argumentul economic-industrial: România ar avea infrastructură, platforme industriale și capabilități logistice care ar putea reprezenta „până la 35% din activele necesare unei fabrici noi”, ceea ce ar însemna timp câștigat, costuri mai mici și producție accelerată, pe fondul creșterii cererii de echipamente de apărare, inclusiv din partea Ucrainei.
Principalele elemente anunțate de Miruță după întâlnire sunt:
Recomandate
Ministerul Apărării mizează pe condiționarea achizițiilor de producție locală prin SAFE pentru a reporni capacități industriale „uitate” și a accelera retehnologizarea, potrivit news.ro . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , susține că industria românească de apărare „se poate redresa într-un timp relativ scurt”, dacă există o strategie națională susținută politic și management profesionist în companiile de stat. Miruță a făcut declarațiile după o vizită în Turcia, la Turkish Aerospace Industries , o platformă industrială unde se produce tehnică aeronautică militară „sub coordonarea statului și în parteneriat cu sectorul privat”. Vizita a avut loc în marja summitului NATO de la Ankara. Ce schimbare operațională invocă Miruță: producție în România, legată de achiziții Ministrul spune că măsura introdusă prin SAFE ar fi trebuit adoptată mai devreme și o descrie ca „condiționarea achizițiilor de realizarea producției în România”. În logica prezentată, această condiționare ar fi repus în mișcare fabrici lăsate în uitare și ar crea premisele pentru retehnologizare (modernizarea echipamentelor și a liniilor de producție). În același mesaj, Miruță leagă posibilitatea redresării industriei de apărare de două condiții: o strategie națională de apărare susținută de toate partidele; management profesionist în companiile de stat. Cooperarea cu Turcia: întâlnire în septembrie, în România Miruță afirmă că România are deja „câteva proiecte comune” cu Turcia în industria de apărare și că această colaborare poate fi extinsă. El spune că a convenit cu Haluk Görgün, coordonatorul industriei de apărare din Turcia, organizarea în septembrie a unei întâlniri în România între companii și oficiali români și turci din domeniile militar și al industriei de apărare. Contextul invocat: modelul turc de reducere a dependenței de importuri Potrivit ministrului, Turcia ar fi tratat dependența de importuri ca pe un „risc strategic” și ar fi investit consecvent în construirea unei industrii naționale de apărare, cu o strategie începută în 2004 și accelerată după 2016, care a făcut industria competitivă internațional. Miruță mai afirmă că, „după 35 de ani”, s-au făcut „primii pași” și că miza este ca procesul să continue, susținând că România „are capacitatea de a produce din nou”. [...]
Mark Rutte cere aliaților NATO să accepte că presiunea lui Donald Trump a accelerat reînarmarea Europei , într-un mesaj cu miză directă asupra bugetelor și programelor de apărare discutate la summitul alianței de la Ankara, potrivit Politico . Secretarul general al NATO spune că președintele SUA „a avut dreptate” când a împins statele membre să crească cheltuielile de apărare și să-și modernizeze armatele, susținând că Washingtonul obține astfel ceea ce administrațiile americane au urmărit „de la Eisenhower” încoace: o echilibrare a efortului financiar între SUA și Europa. Rutte a mers mai departe și a spus că Trump „a avut dreptate” și în privința războiului cu Iranul. Ce înseamnă pentru bani și programe: „miliarde” în plus și angajamente deja asumate Rutte a descris summitul din acest an drept „transformațional” și a afirmat că acesta va direcționa „miliarde” suplimentare către programe critice de apărare. Ca ordin de mărime, în ultimii doi ani, cei 31 de membri NATO din afara SUA au promis 250 de miliarde de dolari în programe noi și investiții în apărare, iar în următoarele două zile sunt așteptate noi acorduri și angajamente, conform aceleiași surse. Mesajul are o componentă operațională și una de sustenabilitate: Rutte insistă că alianța trebuie construită astfel încât să nu fie „supradependentă” de SUA, printr-o Europă mai puternică într-un NATO mai puternic, în care europenii și canadienii „chiar fac un pas înainte”. De ce cresc cheltuielile: Trump, dar și Rusia Rutte nu pune totul pe seama presiunii venite de la Washington. El indică și Rusia drept motor major al creșterii bugetelor: aliații vor să continue sprijinul pentru Ucraina cu bani și arme și, în paralel, să-și consolideze propriile capacități pentru a descuraja un posibil atac rusesc. În același cadru, Rutte a invocat și alte riscuri strategice, vorbind despre „amenințarea rusă”, „consolidarea masivă” a Chinei și cooperarea dintre Rusia, China, Coreea de Nord și Iran. Disputa pe Iran: rolul Europei în „ Epic Fury ” Trump a criticat public reticența unor aliați europeni de a ajuta în războiul pe care l-a lansat împotriva Iranului, spunând luna trecută, la întâlnirea cu Rutte din Biroul Oval, că SUA „au fost dezamăgite” de lipsa de sprijin, deși „nu aveau nevoie” și au „demolat” Iranul „literalmente în prima săptămână”. Rutte contrazice această narațiune și susține că europenii au fost esențiali pentru campania de bombardamente, afirmând că SUA „probabil” nu ar fi putut desfășura operațiunea „Epic Fury” fără folosirea Europei ca „platformă” de proiecție a forței. El a dat ca exemplu România, despre care spune că și-a închis cel mai mare aeroport comercial pentru a permite decolări și aterizări ale avioanelor americane, și a menționat că până la 5.000 de aeronave au decolat de pe aerodromuri europene în această iarnă. Un oficial de rang înalt de la Casa Albă a declarat că Trump vine la Ankara cu „o combinație de optimism”, dar și „iritare” legată de Iran. Ce urmează Rutte susține că, în pofida diferențelor, alianța rămâne unită, iar „imaginea de ansamblu” arată un efort european „masiv”. În următoarele zile, miza practică este dacă summitul va transforma aceste declarații în noi angajamente financiare și programe concrete, pe fondul presiunii SUA pentru o împărțire mai echilibrată a costurilor de apărare. [...]
NATO deschide negocieri pentru până la 10 avioane Saab GlobalEye, iar România intră în finanțarea comună , într-o schimbare cu impact direct asupra modului în care Alianța își va asigura supravegherea și comanda aeriană în următorii ani, potrivit Euronews . Decizia vizează înlocuirea flotei E-3 AWACS, aflată spre finalul duratei de viață, cu o platformă mai nouă, produsă de compania suedeză Saab. Anunțul a fost făcut la summitul NATO de la Ankara de secretarul general Mark Rutte, pe baza unui comunicat al guvernului suedez , iar următorul pas este negocierea contractului cu Saab pentru achiziția a „până la 10” aeronave GlobalEye. Ce se schimbă operațional pentru NATO GlobalEye este prezentat ca o platformă de „avertizare timpurie și control aerian” care poate furniza supraveghere simultană în domeniile aerian, maritim și terestru, de pe o singură aeronavă. Potrivit lui Mark Rutte, sistemul ar trebui să îmbunătățească imaginea operațională disponibilă comandanților și să ajute la detectarea și urmărirea amenințărilor complexe, inclusiv: roiuri de drone; rachete balistice; rachete de croazieră. „Timp de decenii, NATO s-a bazat pe flota de aeronave E-3 AWACS, ochii noștri în cer. (…) Ne-au servit foarte bine și continuă să o facă, însă se apropie de sfârșitul duratei lor de viață.” România, între statele care participă la achiziția comună România este inclusă între cele zece state aliate care participă, în faza inițială, la Inițiativa Alianței pentru Viitoarele Capabilități de Supraveghere și Control . Lista statelor menționate în material: Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia și România. Pentru București, miza este accesul la o capacitate NATO de supraveghere și comandă folosită în mod curent pentru misiuni pe flancul estic, fără ca România să opereze singură o flotă proprie de acest tip. Context: înlocuirea unei capabilități NATO „deținute direct” de Alianță În prezent, NATO operează 14 aeronave AWACS, în serviciu din 1982, cu baza la Geilenkirchen (Germania). Flota este una dintre puținele capabilități militare deținute direct de NATO și este operată în comun de echipaje din 21 dintre cele 32 de state membre. Aceste aeronave au avut un rol important în misiunile de supraveghere după invazia Rusiei în Ucraina și au fost folosite anterior în Balcani, Afganistan și Irak, inclusiv pentru securitate la evenimente majore. Detalii despre platformă și competiție Conform informațiilor citate, GlobalEye este dezvoltat de Saab pe baza avionului Bombardier Global 6500 și poate rămâne în aer „mai mult de 11 ore”, fiind descris ca având costuri reduse de întreținere. Materialul notează și că GlobalEye a concurat cu Boeing E-7 Wedgetail. Potrivit Reuters, NATO renunțase în 2025 la planurile de a cumpăra șase E-7, după ajustări ale programului american și o orientare mai mare către capabilități bazate pe sateliți. Ce urmează Decizia anunțată deschide negocierile NATO–Saab pentru achiziția efectivă. Numărul final de aeronave ar putea depinde, potrivit Reuters, de opțiuni tehnice precum alegerea unei versiuni capabile de realimentare în aer, o capacitate existentă și la actualele AWACS. [...]
Transformarea NATO spre un model în care europenii preiau apărarea convențională a continentului riscă să împingă România și Polonia într-o zonă de costuri și decizii strategice mai greu de controlat, pe fondul incertitudinii privind angajamentul SUA și al presiunii de a crește rapid cheltuielile militare, potrivit unei analize publicate de HotNews . Miza imediată este summitul NATO din 7-8 iulie, la Ankara , unde secretarul general Mark Rutte cere trecerea „de la promisiuni la fapte” după angajamentul de 5% din PIB pentru apărare asumat anul trecut la Haga. Analiza descrie această reconfigurare drept „ NATO 3.0 ”, un concept atribuit Pentagonului: europenii ar urma să conducă apărarea convențională, în timp ce SUA ar păstra, „deocamdată”, umbrela nucleară. „NATO 3.0”: mai mulți bani europeni, mai mult risc pentru flancul estic Pentru statele de pe flancul estic, NATO nu este o relație „negociabilă”, ci garanția de ultimă instanță împotriva Rusiei, iar orice semnal de diminuare a rolului american amplifică anxietatea strategică la București și Varșovia, susține autorul. În acest context, sunt puse în discuție două planuri cu impact direct asupra bugetelor și achizițiilor militare: creșterea cheltuielilor (în logica țintei de 5% din PIB) și accelerarea producției/industriei de apărare în Europa. Trei viziuni despre „europenizarea” NATO și ce înseamnă pentru România Textul identifică trei direcții care s-ar fi cristalizat în Europa după revenirea lui Donald Trump la putere, în ianuarie 2025: Consolidare : preferată de statele din Formatul București 9, urmărește menținerea SUA cât mai „ancorate” în regiune, inclusiv prin interoperabilitate și achiziții de echipamente americane, găzduire de trupe și evitarea unor inițiative care ar putea „decupla” Europa de umbrela nucleară americană. În această logică, duplicarea structurilor de comandă NATO în UE este văzută ca riscantă, nu doar costisitoare. Complementaritate : asociată cu Berlinul, Comisia Europeană și zona „pragmatică” de la Bruxelles, propune construirea unui „pilon european” în interiorul alianței, astfel încât UE să poată acționa mai autonom în vecinătatea apropiată, fără a rupe dependența de SUA ca asigurator de ultimă instanță. Sunt menționate inițiative precum Fondul European de Apărare (EDF) , PESCO și programul SAFE, ca instrumente pentru reducerea fragmentării industriei europene de apărare. Substituție : viziunea care, potrivit analizei, provoacă „cea mai mare anxietate” la București și Varșovia. Câștigă teren la Paris și pleacă de la ideea că era atlantică s-a încheiat, iar Europa trebuie să se pregătească să înlocuiască SUA inclusiv prin capabilități suverane de comandă și control, informații satelitare și o descurajare nucleară „europenizată” sub comandă franceză. Pariul francez: umbrela nucleară și problema încrederii Elementul central al „pariului francez” este oferta președintelui Emmanuel Macron de a deschide un dialog despre rolul descurajării nucleare franceze în securitatea europeană, descrisă drept una dintre cele mai semnificative evoluții strategice din ultimele decenii. Din perspectiva est-europeană, analiza indică două limite majore: Încrederea : trecerea de la umbrela nucleară americană la una franceză ar cere un „salt de încredere” pe care Europa de Est nu este pregătită să îl facă, având în vedere istoricul diferit al angajamentului SUA față de securitatea europeană. Calendarul și costurile : construirea capabilităților necesare unei substituții reale ar dura „două decenii” și ar costa „trilioane de euro”, ceea ce nu răspunde nevoilor urgente de securitate ale flancului estic, potrivit autorului (textul furnizat este trunchiat după acest punct). În esență, discuția despre „NATO 3.0” mută presiunea de pe promisiuni politice pe implementare: bani, producție militară și arhitectură de comandă. Pentru România, riscul este să intre într-o tranziție în care costurile cresc rapid, iar garanțiile rămân, cel puțin pe termen scurt, mai greu de cuantificat. [...]
Zelenski cere accelerarea apărării antirachetă în Europa, invocând „revoluția dronelor” din Ucraina , într-un mesaj către aliații NATO despre cum experiența de pe front ar putea fi integrată în apărarea colectivă, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a vorbit marți, la Forumul Industriilor de Apărare NATO de la Ankara, susținând că Ucraina a ajuns să dețină unele dintre cele mai puternice capabilități militare din Europa și că războiul modern s-a schimbat fundamental, cu dronele și lupta „de la distanță” ca element central. În acest context, el a argumentat că includerea acestor capabilități în arhitectura NATO „i-ar face pe toți mai puternici”. „Dacă ucrainenii știu deja cum să lupte astfel, atunci are sens ca aceste capabilități să devină parte a apărării colective a alianței. Asta ne-ar face pe toți mai puternici.” De ce contează: apărarea antirachetă rămâne „cea mai mare nevoie” a Ucrainei Dincolo de componenta de drone, Zelenski a insistat că Ucraina are nevoie urgentă de rachete suplimentare pentru apărarea aeriană, în special împotriva rachetelor balistice, pe care le-a descris drept „ultimul mare avantaj” al Rusiei. El a cerut statelor europene să accelereze dezvoltarea și producția de sisteme antibalistice, nu doar să se bazeze pe stocurile existente. În același mesaj, Zelenski a invocat limitele capacității actuale de producție pentru sistemul Patriot , afirmând că „producția actuală nu este suficientă” pentru cererea în creștere și solicitând sprijin pentru obținerea de licențe care să permită producția de sisteme Patriot în Ucraina. Argumentul operațional: dronele schimbă regulile, iar Ucraina spune că are dovada din teren Zelenski a comparat transformarea actuală a războiului cu momente istorice precum apariția mitralierelor în Primul Război Mondial, războiul cu tancuri în al Doilea Război Mondial și inventarea rachetelor. El a susținut că Ucraina a devenit un lider global în războiul cu drone, atât ofensiv, cât și defensiv. Printre afirmațiile prezentate: Ucraina ar elimina aproximativ 30.000 de militari ruși pe lună, „în principal folosind drone”; pentru luna iunie, Zelenski a indicat „aproape 28.000” și a spus că există confirmare video pentru fiecare caz. Ucraina ar fi lovit inclusiv ținte la mare distanță, menționând un atac cu drone asupra unei rafinării de petrol din Siberia și afirmând că loviturile asupra rafinăriilor rusești au devenit „noua realitate”. În Marea Neagră, dronele navale dezvoltate intern ar fi evoluat din platforme de lovire a navelor de război în sisteme „multirol”, capabile să atace și ținte terestre și aeriene. Rata de interceptare a dronelor rusești Shahed ar fi depășit 90%, ceea ce ar însemna „mii” de drone de atac oprite săptămânal. Zelenski a adăugat că Ucraina va rămâne vecină cu Rusia „mult timp după război”, motiv pentru care experiența acumulată ar avea valoare strategică pe termen lung pentru NATO. Ce propune Kievul: proiecte industriale comune și o „coaliție antibalistică” Președintele ucrainean a promovat și „ Drone Deal Initiative ”, descrisă ca un cadru pentru producție comună de drone, schimb de tehnologie, cooperare în apărare aeriană și protecția infrastructurii critice. În paralel, a reluat apelul pentru un „scut antibalistic” european, cerând sisteme „accesibile” și produse în masă „cât mai repede posibil”, avertizând că problema „nu poate aștepta până în 2030 sau mai târziu”. În final, Zelenski a cerut „mai multă determinare și mai multe decizii” privind apărarea aeriană, astfel încât subiectul să devină unul dintre rezultatele-cheie ale summitului NATO de la Ankara, și a mulțumit liderilor care susțin viitoarea aderare a Ucrainei la alianță. [...]
Coreea de Sud vizează un parteneriat „2.0” cu NATO pentru producția de armament , mizând pe extinderea cooperării dincolo de schimburi comerciale către cercetare comună, producție și operarea sistemelor de arme, potrivit G4Media . Miza este una operațională: creșterea capacității de producție și accelerarea accesului la tehnologii de vârf într-un context în care statele NATO caută să își consolideze industria de apărare. Președintele sud-coreean Lee Jae Myung a spus că țara sa speră să își extindă cooperarea cu aliații NATO în cercetare și dezvoltare, inclusiv în tehnologii avansate, și în producția de sisteme de armament, conform Reuters, citată de Agerpres. Ce ar însemna „industria de apărare 2.0” Lee a pledat pentru modernizarea cooperării actuale cu NATO la un „parteneriat în industria de apărare 2.0”, care ar include, pe lângă schimburi de arme: cercetare comună; producție comună; operarea sistemelor de arme. În logica prezentată de liderul de la Seul, combinația dintre „capacitatea stabilă de producție” și „tehnologiile verificate” ale Coreei de Sud, pe de o parte, și experiența NATO, pe de altă parte, ar putea crește „semnificativ” capabilitățile de apărare ale ambelor părți. Contextul declarațiilor și mesajul către aliați Declarațiile au fost făcute la Forumul industriei de apărare organizat în marja summitului NATO, desfășurat la Ankara, capitala Turciei. Președintele sud-coreean a susținut că țara sa este „un partener de încredere” pentru membrii NATO. Articolul nu oferă detalii despre proiecte concrete, calendare sau acorduri în negociere; rămâne, deocamdată, la nivelul unei intenții politice de extindere a cooperării către producție și dezvoltare tehnologică în domeniul apărării. [...]
