Știri
Știri din categoria Apărare
Pactul de apărare de la Mecca repoziționează securitatea regională și pune presiune pe rutele energetice, într-un moment în care Arabia Saudită își consolidează arhitectura de descurajare printr-o formulă trilaterală cu Turcia și Pakistan, potrivit unei sinteze de opinii din presa arabă publicate de The Jerusalem Post.
Acordul – descris drept „Mecca Joint Defense Agreement” – este prezentat ca un pas de cooperare strategică între trei state musulmane, construit pe principiul apărării colective: un atac armat asupra uneia dintre părți ar fi tratat ca un atac asupra tuturor. În logica autorilor citați, această formulă ar crește coordonarea militară, de securitate și politică și ar ridica nivelul de descurajare într-un context regional „în schimbare rapidă”.
Comentariul publicat de Al Rai (Kuweit) susține că pactul urmărește nu doar întărirea securității, ci și dezvoltarea unor capabilități comune de apărare, inclusiv prin schimb de expertiză și îmbunătățirea pregătirii. În plus, acordul ar putea deschide cooperarea în:
În aceeași cheie, Muslim World League este menționată ca salutând demersurile de „solidaritate islamică” și coordonare în fața amenințărilor comune.
Analiza din Asharq al-Awsat (publicație cu sediul în Marea Britanie) leagă explicit noua alianță de trei obiective, dintre care unul este „apărarea pieței petrolului”. Autorul afirmă că Iranul ar fi încercat să folosească presiunea asupra fluxurilor energetice – inclusiv prin amenințări la adresa infrastructurii și a rutelor maritime – ca instrument de negociere, iar noul „ax” Riyadh–Ankara–Islamabad ar reduce din această pârghie.
În același text se afirmă că piețele ar fi reacționat la anunțul alianței prin scăderea prețurilor petrolului pe bursele internaționale, fără a fi oferite însă valori sau intervale concrete.
Tot în registrul securității maritime, este menționată și formarea unei coaliții militare maritime internaționale conduse de Riyadh, iar o reuniune la Ministerul Apărării din Arabia Saudită ar fi reunit 43 de guverne, potrivit aceleiași surse.
În comentariul din Asharq al-Awsat, alianța este descrisă ca un răspuns la ceea ce autorul numește intensificarea atacurilor iraniene asupra Arabiei Saudite, inclusiv cu drone și rachete, și extinderea confruntării prin teatre precum Irak și Yemen. Textul susține că includerea Turciei și Pakistanului schimbă raportul de forțe, prin „adâncime strategică”, capabilități militare și o frontieră terestră extinsă în vecinătatea Iranului.
Separat, un alt comentariu (Al-Bayan, EAU) discută implicațiile războiului SUA–Iran pentru China, pornind de la relatări atribuite unor instituții media americane despre consumul de muniții și interceptoare al armatei SUA și despre impactul potențial asupra capacității de reînarmare. Textul notează că prelungirea unui conflict limitat ar putea avantaja Beijingul prin „uzura” resurselor americane, dar avertizează că o escaladare regională care perturbă transportul și aprovizionarea energetică ar lovi direct economia chineză.
Materialul este o compilație de opinii din presa arabă, iar afirmațiile despre atacuri, reacția pieței petrolului sau efectele asupra negocierilor sunt prezentate ca evaluări ale autorilor citați, nu ca date verificate independent în text. În măsura în care pactul va fi pus în practică, miza imediată rămâne dacă va produce mecanisme concrete de coordonare și dacă va reduce riscul de escaladare pe rutele maritime și în zona infrastructurii energetice.
Recomandate
Intercepțiile anunțate de Arabia Saudită arată că riscul pentru rutele și exporturile de petrol din Golf rămâne ridicat , într-un moment în care atacurile huthi se suprapun peste presiunile deja existente asupra aprovizionării globale cu țiței, potrivit Reuters . Coaliția condusă de saudiți a transmis sâmbătă dimineață că a interceptat două rachete balistice și două drone lansate de huthi, grupare sprijinită de Iran, către regat. Conform mesajelor publicate pe X, rachetele ar fi fost îndreptate spre Khamis Mushait , iar dronele spre capitala Riad, fără alte detalii despre locul exact al interceptărilor sau eventuale pagube. Apărarea civilă saudită a trimis alerte peste noapte pentru Khamis Mushait și Abha, dar nu și pentru Riad, mai notează Reuters. De ce contează: presiune suplimentară pe lanțul energetic și pe rutele de export Reuters amintește că huthi, care controlează cele mai populate zone ale Yemenului și mare parte din nord, au intensificat atacurile împotriva Arabiei Saudite după ce au declarat în iulie o „blocadă navală” împotriva Riadului. Loviturile au vizat orașe saudite, infrastructură energetică și transport maritim, ceea ce adaugă presiune asupra ofertelor globale de petrol . În același timp, atacurile sporesc riscurile pentru ruta alternativă la Marea Roșie folosită pentru exporturile din Golf, în condițiile în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne „în mare parte blocat”, potrivit aceleiași surse. Context regional: cooperare de apărare cu Pakistan și Turcia Cu câteva ore înainte de anunțul interceptărilor, șefii militari ai Arabiei Saudite, Pakistanului și Turciei au discutat amenințările la adresa regatului, la o reuniune în capitala saudită, scrie Reuters. Cele trei state au semnat luna trecută „Acordul comun de apărare de la Mecca”, prin care au convenit că un atac armat asupra oricăreia dintre ele va fi tratat ca un atac asupra tuturor, cu obiectivul de a întări descurajarea și cooperarea militară. Ministrul saudit al apărării, prințul Khalid bin Salman, a declarat sâmbătă dimineață că a reconfirmat la Riad, împreună cu șeful armatei pakistaneze Asim Munir, continuarea eforturilor comune pentru a contracara atacurile împotriva regatului, în conformitate cu acest pact. [...]
Germania își testează rolul de nod logistic NATO printr-un plan operațional secret și exerciții care implică armata, poliția și structuri civile, într-un context în care infrastructura de transport și riscul de sabotaj devin puncte critice, potrivit Adevărul . Exemplul folosit este exercițiul „Red Storm Charlie”, desfășurat la Hamburg timp de trei zile, care a blocat parțial zone din oraș și a simulat o deteriorare a situației de securitate pe flancul estic al NATO. În scenariu, trupe NATO (reprezentate în exercițiu de militari ai Bundeswehr ) debarcă în portul Hamburg și se deplasează spre est, fiind „încetinite” de acte de sabotaj și demonstrații. Cu aproximativ 1.700 de participanți, dintre care 500 de militari, exercițiul din 24–26 septembrie 2026 este prezentat ca cel mai amplu de acest tip de până acum și este integrat într-un document clasificat: Planul Operațional Germania . Miza: tranzitul masiv de trupe și echipamente prin Germania Planul Operațional Germania este descris ca parte a planificărilor mai largi de apărare ale NATO și pornește de la ipoteza unui posibil atac al Rusiei asupra teritoriului alianței. Într-un scenariu de criză, Germania ar deveni un „nod logistic” pentru deplasarea către est a trupelor, armelor și echipamentelor grele. În material sunt menționate estimări avansate de Marcel Bohnert, ofițer Bundeswehr care a participat la elaborarea primei versiuni a planului și care a vorbit pentru DW în nume personal: într-un interval de șase luni, aproximativ 800.000 de soldați și 200.000 de vehicule ar urma să tranziteze Germania. Planul include și fluxul invers (est–vest), inclusiv pentru evacuarea răniților sau a civililor. Infrastructura, „veriga” vulnerabilă Un punct slab indicat de experta în securitate Aylin Matle (Societatea Germană pentru Politică Externă – DGAP) este infrastructura parțial degradată. Ea susține că Germania trebuie să accelereze întreținerea și repararea podurilor, drumurilor și căilor de transport folosite pentru deplasarea trupelor, unele fiind vechi și neproiectate pentru încărcături grele. În termeni operaționali, problema nu este doar capacitatea militară, ci și dacă rețeaua de transport poate susține rapid volume mari de tehnică și logistică, fără blocaje sau riscuri suplimentare. Secretizare vs. cooperare civilă, pe fondul riscului de sabotaj Planul are peste 1.000 de pagini și este clasificat ca secret, iar articolul descrie tensiunea dintre nevoia de confidențialitate (pentru a nu expune rute și detalii sensibile) și nevoia de implicare a autorităților locale, poliției și organizațiilor de intervenție, fără de care implementarea ar fi dificilă. În același registru, sunt menționate temeri legate de amenințări hibride și sabotaj: în timpul exercițiului de la Hamburg, reporterii acreditați nu au primit până în ultimul moment informații despre rute și locuri de desfășurare, tocmai din cauza riscului de perturbări. Materialul amintește și o declarație a ministrului apărării Boris Pistorius, făcută pe 23 septembrie în Bundestag, după o tentativă de atentat cu dronă la aeroportul Leipzig/Halle (drona nu a detonat „din împrejurări favorabile”), pentru care guvernul federal german consideră Rusia responsabilă: „Amenințarea devine tot mai concretă. Este serioasă, este acută și devine tot mai vizibilă. Exact acest lucru îl urmărește președintele rus. Moscova ne testează reacția.” Ce urmează Planul Operațional Germania este prezentat ca un document „dezvoltat permanent”, iar concluziile din exerciții precum „Red Storm Charlie” sunt integrate în actualizările sale. În paralel, rămâne deschisă problema practică a infrastructurii și a modului în care Germania poate combina transparența necesară cooperării civile cu nivelul de secretizare cerut de riscurile de sabotaj și de securitate. [...]
Pentagonul a ales Boeing pentru programul F/A-XX, o decizie care deschide un nou ciclu de investiții și capacități industriale în apărarea americană , potrivit Economica . Viitorul avion de luptă al US Navy ar urma să înlocuiască, în deceniul 2030, flota F/A-18E Super Hornet și EA-18G Growler și să opereze alături de F-35C, conform informațiilor transmise de Agerpres. Programul este, în această etapă, denumit F/A-XX și este prezentat de Pentagon ca o platformă de generația a șasea destinată aviației navale americane. Pentru Boeing, selecția consolidează poziția companiei într-o zonă cu bugete mari și proiecte pe termen lung, într-un moment în care industria de apărare mizează tot mai mult pe modernizarea rapidă a flotelor. Ce înseamnă contractul pentru Boeing: producție și dezvoltare în paralel Steve Parker, președintele diviziei de Apărare, Spațiu și Securitate a Boeing (BDS), a declarat că este „o onoare” ca Boeing să fie selectată pentru a produce „prima platformă de generația a șasea a Navy”. Compania susține că noul avion va aduce progrese în: arhitectura „în mediu deschis” a sistemelor de misiune (o abordare care permite integrarea mai ușoară a unor componente și actualizări), sisteme de misiune avansate, capacități operaționale. În același context, Parker afirmă că Boeing a investit pentru a putea derula în paralel două programe de avioane de luptă avansate și că este pregătită să construiască simultan aeronave din mai multe programe. Context: Boeing are deja un alt program de nouă generație Economica notează că Boeing fusese selectată anterior, în martie 2025, și pentru avionul de nouă generație al forțelor aeriene ale SUA, F-47. În paralel, compania construiește un sit de producție securizat în St. Louis (Missouri), descris ca fiind cel mai vast din Statele Unite. Reacția competitorului: Northrop Grumman cere clarificări Northrop Grumman, care a concurat cu Boeing pentru contractul US Navy, spune că a propus un avion de generația a șasea cu „o capacitate mare de protecție” și o „platformă digitală avansată” și că așteaptă informații suplimentare despre selecție. [...]
Rusia își crește presiunea pe buget pentru apărare , după ce Vladimir Putin a semnat un decret de majorare a efectivelor armatei, iar guvernul de la Moscova a planificat pentru 2027 o creștere de 27% a cheltuielilor militare, potrivit news.ro . Decretul semnat de Putin mărește cu 15.500 numărul autorizat de militari din forțele armate, aceasta fiind a patra decizie de acest tip în acest an, relatează AFP, citată de publicație. Documentul nu oferă motivele creșterii și nici nu precizează cum vor fi ocupate noile posturi. Conform decretului, efectivul autorizat al forțelor armate ruse este stabilit la 2.441.630 de unități, dintre care 1.550.500 de militari. Creșterea cumulată începând din martie ajunge la 47.860 de soldați, după alte documente semnate anterior pentru suplimentarea efectivelor. Buget de apărare mai mare în 2027 și presiune pe deficit Pe partea de finanțe publice, Rusia intenționează să cheltuiască 17,1 trilioane de ruble (202,58 miliarde de dolari, aprox. 911,6 miliarde de lei) pentru apărare în 2027, cu aproximativ 27% peste cele 13,5 trilioane de ruble prevăzute inițial în buget, potrivit documentelor guvernamentale consultate de Reuters. Documentele indică și o creștere a cheltuielilor totale pentru apărare la 50 de trilioane de ruble în următorii trei ani. Pentru 2026, guvernul planificase 12,1 trilioane de ruble, însă suma reală este clasificată și nu va fi făcută publică; în plus, o parte din cheltuielile militare poate fi înregistrată în alte secțiuni bugetare. În același set de documente, guvernul și-a majorat estimarea deficitului bugetar pentru 2026 la 3,2% din PIB, de la 1,6% anterior, în condițiile în care cheltuielile bugetare ar urma să crească cu 13,2%, până la 48,6 trilioane de ruble (20,9% din PIB). Cum încearcă Moscova să acopere gaura: taxe, împrumuturi și fondul suveran Pentru finanțarea deficitului, documentele consultate de Reuters mai arată câteva direcții: guvernul ar urma să prezinte proiectul de buget parlamentului până la 1 octombrie; sunt avute în vedere noi majorări de impozite în 2027, anunțate săptămâna trecută, inclusiv o nouă taxă pe profiturile excepționale pentru companiile din metalurgie și minerit, estimată să aducă aproximativ 200 de miliarde de ruble anual; în 2026, planul de îndatorare netă ar urma să fie majorat cu 26%, până la 5 trilioane de ruble, iar 459 de miliarde de ruble ar urma să fie folosite din partea lichidă a Fondului Național de Avuție pentru reducerea deficitului; estimarea veniturilor din petrol și gaze pentru 2026 a fost redusă la 7,6 trilioane de ruble, de la 8,9 trilioane anterior; datoria publică ar urma să crească la 21,7% din PIB în 2027, de la 19,9% în 2026, depășind pragul de 20% considerat sigur de autorități, iar împrumuturile totale în 2027 ar urma să urce cu 43%, la 7,7 trilioane de ruble. În plan operațional, decretul privind efectivele vine pe fondul unui război care durează de peste patru ani și jumătate, în care ambele părți înregistrează pierderi tot mai mari. Publicația notează că avansurile rusești au încetinit în acest an, iar utilizarea pe scară largă a dronelor face „aproape imposibile” mișcările rapide și masive de trupe. Ucraina a acuzat în repetate rânduri Rusia că pregătește o nouă mobilizare, acuzație respinsă de Putin ca „dezinformare”. Ultima mobilizare a rezerviștilor a fost ordonată în 2022 , după eșecuri militare pe front, mai arată materialul. [...]
România operează 46 de F-16, dar are mai puțini piloți decât avioane , ceea ce riscă să limiteze capacitatea reală de reacție și să țină la un nivel mai jos pregătirea de luptă, în pofida creșterii numărului de aeronave din inventar, potrivit HotNews . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , spune că problema ține atât de resursa umană, cât și de finanțare și infrastructură. Miruță a declarat, într-un interviu la ProTV, că „avem mai puțini piloți decât avioane” și că orele de zbor ale militarilor au scăzut constant din 2022 până în 2025. În același timp, el a arătat că misiunile de poliție aeriană împotriva dronelor au dus la mai multe ridicări în aer, cu un efect de antrenament, dar a calificat acest tip de reacție drept „nu-i foarte eficient”. Ore de zbor în scădere, pe fondul constrângerilor de personal și costuri Conform datelor citate în material, piloții români au realizat: 25.000 de ore de zbor în 2022 (la începutul războiului din Ucraina); 21.000 în 2023; 20.000 în 2024; 18.000 în 2025. Întrebat dacă scăderea ține de lipsa personalului sau de bugetul pentru carburanți, ministrul a răspuns că ambele sunt deficitare și a punctat că „financiar” nu înseamnă doar combustibil, ci și baze logistice și mentenanță, „care sunt foarte mari”. Explicația MApN: instruire întârziată și efecte bugetare cu decalaj Într-un punct de vedere transmis ulterior redacției Știrile ProTV, Ministerul Apărării Naționale a indicat drept cauză și lipsa unui număr suficient de avioane IAR-99 pentru instruire, pe fondul întârzierilor în programul de modernizare. MApN a mai precizat că execuția orelor de zbor depinde direct de disponibilitatea personalului navigant și tehnic calificat, iar în 2025 au existat limitări legate de durata mare a formării și conversiei pe F-16, dar și de fluctuații de personal (mutări interne, treceri în rezervă). Ministerul a subliniat și un „decalaj semnificativ” între alocarea fondurilor (mai ales pentru înzestrare și mentenanță) și efectele operaționale, din cauza termenelor de livrare și implementare care pot ajunge la ani. Câte F-16 are România și cum sunt folosite România operează în prezent 46 de avioane F-16, potrivit declarațiilor generalului de flotilă aeriană Ioan Mischie, comandantul Comandamentului Componentei Aeriene, făcute la emisiunea „Frontul” de pe TVR Info (link în sursa HotNews). Toate sunt modele AM/BM modernizate, iar ținta operațională menționată este de 49 de aparate (17 cumpărate din Portugalia și 32 din Norvegia). Separat, alte 18 avioane F-16 au fost transferate de Olanda și sunt folosite la Centrul European de Pregătire a piloților F-16 de la baza aeriană Fetești, ceea ce înseamnă că o parte din flotă este alocată instruirii, nu misiunilor curente. În termeni operaționali, România are două escadrile complete și operaționale, o a treia în curs de operaționalizare, iar cele 18 aparate de la Fetești pot constitui baza unei a patra escadrile, dar în rol de pregătire. Concluzia practică a situației descrise de ministru și de MApN este că extinderea flotei nu se traduce automat în mai multă putere aeriană disponibilă, dacă formarea piloților și mentenanța nu țin pasul. [...]
Ucraina spune că a recucerit 51 km² și a capturat peste 250 de prizonieri într-o operațiune menită să oprească avansul Rusiei în nordul regiunii Donețk și să arate aliaților că presiunea de pe front poate fi inversată, potrivit Politico . Anunțul a fost făcut luni de generalul Andrii Bilețkîi , comandantul Corpului 3 Armată, care a susținut că militari ruși „s-au predat pe subunități întregi”, inclusiv ofițeri, piloți și artileriști. Bilețkîi a descris succesul ca a treia etapă din „Operațiunea Vivaldi”, o ofensivă „pregătită cu atenție” pentru recâștigarea inițiativei în Donețk. De ce contează: presiune pe axa Lîman și mesaj către aliați Potrivit Corpului 3 Armată, ultima fază a recucerit 51 km², iar totalul recuperat în cadrul „Vivaldi” ar fi ajuns la 176 km². Miza operațională este zona din jurul orașului Lîman, descris ca un punct-cheie în „centura de fortărețe” care a frânat avansul rusesc ani la rând. Mykola Bielieskov, cercetător la Institutul Național de Studii Strategice al Ucrainei și analist la ONG-ul Come Back Alive Initiatives Center, a avertizat că, dacă forțele ruse ar fi avansat mai mult, apărarea Lîmanului ar fi devenit „semnificativ mai dificilă”, iar logistica și liniile de aprovizionare ar fi fost perturbate. Dincolo de câștigul tactic, operațiunea este prezentată ca argument politic: Kievul vede astfel de contraatacuri ca dovadă pentru aliați — „în special administrația Trump”, notează publicația — că avansul rusesc în Donețk nu este inevitabil și că Vladimir Putin nu poate doar să aștepte epuizarea apărării ucrainene și a sprijinului occidental. Cum a fost dusă ofensiva: drone, blindate și „robotizare” improvizată „Vivaldi” ar fi folosit integrat drone, blindate, artilerie și infanterie împotriva forțelor ruse care încercau o manevră de încercuire pentru a prelua controlul asupra Lîmanului. Politico relatează și despre accentul pus de Ucraina pe tehnologie fără pilot pentru a reduce pierderile, inclusiv: lansarea din aer a unor „roboți” mici de sol în spatele liniilor ruse; transformarea unor transportoare blindate BTR-60 din epoca sovietică în vehicule „kamikaze”, încărcate cu explozibil și dirijate spre fortificații. Bilețkîi a mai susținut că trupele ucrainene au indus în eroare Rusia, sugerând că lovitura principală va veni spre Șandrîholove și Zelena Dolîna, atrăgând rezervele ruse acolo, în timp ce atacul real a fost îndreptat spre Nove. Reacții și verificări: confirmări OSINT, negare de la Moscova Câștigurile ucrainene ar fi fost documentate independent de monitori open-source, inclusiv DeepState, potrivit articolului. În schimb, Ministerul rus al Apărării a respins informațiile, numind anunțul un „paravan” pentru „tutorii occidentali” ai Kievului și susținând că ar fi vorba doar despre infiltrări eșuate ale unor „grupuri mici de asalt” în nordul regiunii Donețk. Ce urmează Comandantul Corpului 3 Armată a spus că operațiunea va continua, iar numele „Vivaldi” vine de la ciclul „Anotimpurile” al compozitorului italian Antonio Vivaldi. „Muzica lui Vivaldi merge mai departe”, a declarat Bilețkîi, potrivit Politico. [...]
