Știri
Știri din categoria Apărare
Listarea Czechoslovak Group (CSG) la Bursa din Amsterdam a urcat averea lui Michal Strnad la 30,9 miliarde de dolari (aprox. 142 miliarde lei), pe fondul exploziei cererii din industria europeană de apărare, potrivit Libertatea. La 33 de ani, Strnad conduce unul dintre cele mai mari grupuri de profil din regiune, iar războiul din Ucraina a accelerat atât veniturile companiei, cât și evaluarea de piață.
CSG a fost listată printr-o ofertă publică inițială (IPO – vânzare de acțiuni către investitori, pentru prima dată, pe bursă) descrisă ca fiind cea mai mare din istoria industriei de apărare, la o evaluare de 23 miliarde de dolari (aprox. 106 miliarde lei). Informațiile despre dimensiunea operațiunii și averea lui Strnad sunt atribuite publicației Forbeș, citată de Libertatea.
CSG este al doilea conglomerat din Cehia și include peste 100 de firme, 30 de unități de producție și 14.000 de angajați. În 2025, grupul a raportat venituri de 6,7 miliarde de euro (aprox. 33,5 miliarde lei), în creștere cu 71,7% față de 2024, evoluție pusă în contextul războiului din Ucraina.
Grupul are un rol în „Czech Ammunition Initiative”, un program finanțat de guvernul ceh și alte țări occidentale pentru furnizarea de muniție către Ucraina. În 2024, CSG era a doua cea mai mare companie europeană pe piața munițiilor, după Rheinmetall, potrivit Stockholm International Peace Research Institute, menționat în articol.
Ascensiunea companiei a fost însoțită de mai multe episoade controversate, conform materialului:
Separat, o investigație a Investigative Centre of Jan Kuciak (ICJK) sugerează că Ministerul Apărării din Slovacia ar fi semnat un contract „masiv” cu CSG, în valoare de 58 miliarde de euro, cu puțin timp înainte de listarea la bursă. Bloomberg este citat cu ideea că astfel de contracte ar fi putut susține creșterea valorii CSG înainte de IPO, însă atât ministerul, cât și compania neagă o legătură între contract și listare.
Strnad afirmă că vrea să transforme CSG în cea mai mare companie de apărare din Europa, mizând pe diversificarea piețelor și pe exporturi.
„Niciunul dintre concurenții noștri nu este atât de diversificat, orientat către export și independent de contractele cu forțele armate ale țării sale”, a spus Strnad.
În plan personal, Libertatea notează că Strnad a început să lucreze în compania familiei la 13 ani, iar în 2013 a devenit director general, apoi președinte al consiliului de administrație doi ani mai târziu.
Recomandate
Ucraina mizează pe o rachetă balistică produsă intern, dar producția în masă depinde de importuri și finanțare , iar primele utilizări în luptă ar putea avea loc încă din această toamnă, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a spus, într-un telemaraton național pe 8 august, că publicul „trebuie să creadă” afirmațiile companiei ucrainene Fire Point privind debutul operațional al rachetei. Miza economică și operațională a proiectului este dublă: pe de o parte, Ucraina încearcă să-și reducă dependența de livrările externe pentru lovituri la distanță; pe de altă parte, chiar și un program „domestic” rămâne vulnerabil la lanțuri de aprovizionare internaționale. Zelenski a avertizat că utilizarea pe scară largă nu este încă realistă, deoarece racheta include componente importate, iar extinderea producției depinde de „contracte, plăți” și disponibilitatea acelor elemente din alte țări. Ce știm despre FP7: testare și certificare Racheta FP7, dezvoltată de Fire Point, a fost concepută inițial ca armă de lovire sol-sol. Potrivit directoarei generale a companiei, Irîna Terekh, varianta de atac a finalizat aproximativ 15 lansări de test și se află în etapa de certificare finală la Ministerul Apărării din Ucraina. Terekh a declarat (săptămâna trecută, conform publicației) că procesul de certificare ar mai putea dura între două și patru săptămâni, ceea ce ar menține calendarul pentru o primă folosire în luptă împotriva țintelor terestre la începutul toamnei. De ce „nu” la producție în masă, deocamdată Mesajul central al lui Zelenski este că debutul în luptă poate fi apropiat, dar scalarea depinde de factori externi. El a comparat situația cu rachetele balistice ale Rusiei, care includ la rândul lor componente din alte țări, și a spus că același lucru este valabil și pentru programul ucrainean, chiar dacă numărul acestor elemente ar fi mai mic. În practică, asta înseamnă că ritmul de producție și disponibilitatea pe front pot fi limitate de: accesul la componente importate; capacitatea de a încheia contracte și de a asigura plăți; cooperarea internațională necesară pentru volume mari. Extinderea spre apărare antirachetă: proiectul FP7.X „Freyja” În paralel cu varianta de lovire, Fire Point dezvoltă o versiune mai rapidă, FP7.X, destinată interceptării rachetelor balistice, în cadrul inițiativei pan-europene „Freyja”. Proiectul a fost lansat la Paris în iulie, cu sprijinul a 10 guverne europene și 12 companii din industria de apărare, având ca obiectiv o alternativă „semnificativ mai ieftină” la sistemul american Patriot. Fire Point își propune ca prețul unui interceptor FP7.X să fie sub 1 milion de euro (aprox. 5 milioane lei), o fracțiune din costul unui interceptor Patriot, potrivit materialului. Totuși, această variantă necesită integrare complexă cu radare de supraveghere, radare de urmărire și senzori de ghidaj („seeker”), toate de proveniență europeană. În cadrul proiectului, compania norvegiană Kongsberg dezvoltă centrul de comandă și control, iar compania germană Diehl Defence ar fi în discuții pentru furnizarea sistemelor de ghidaj. Fire Point vizează prima interceptare reușită cu FP7.X până la mijlocul lui 2027. Ce urmează Pe termen scurt, indicatorul cheie este finalizarea certificării Ministerului Apărării pentru varianta de atac FP7, care ar putea deschide calea pentru primele utilizări în luptă în toamnă. Pe termen mediu, capacitatea de producție în masă rămâne condiționată de componentele importate și de finanțare, iar pe segmentul defensiv calendarul este mai lung, cu o țintă de test major abia în 2027. [...]
Producția locală a sistemelor Patriot în Ucraina va întârzia între 12 luni și câțiva ani , din cauza procedurilor birocratice din SUA, deși decizia politică de a transfera licențele necesare ar fi fost deja luată, a declarat președintele Volodimir Zelenski , potrivit Kyiv Post . Pentru Kiev, asta înseamnă că dependența de livrările externe de interceptoare rămâne o constrângere operațională pe termen mediu, în contextul intensificării atacurilor rusești cu drone și rachete balistice. Zelenski a spus, într-o intervenție la telemaratonul național „United News”, că președintele SUA și „alte instituții importante” ar fi aprobat politic acordarea licențelor de producție către Ucraina, însă implementarea este blocată de „hârțogăraie”. În această logică, intervalul realist pentru punerea pe picioare a liniilor de fabricație ar fi „de la 12 luni la câțiva ani”, tocmai din cauza etapelor administrative. „Decizia există. A fost luată de președintele SUA și de alte instituții importante ale statului american. Ucraina trebuie să primească licențele corespunzătoare”, a declarat Zelenski. Mesaje contradictorii privind licențierea în SUA Afirmația lui Zelenski intră în tensiune cu declarații recente ale unor oficiali americani despre caracterul strict controlat al tehnologiei Patriot. La începutul lunii august, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a afirmat că Washingtonul nu va permite Ucrainei să producă pe plan intern rachete interceptoare Patriot (PAC-3), invocând regimul de control al exporturilor și precizând că SUA „nu permite nimănui, în afară de producătorii americani”, să le fabrice. Din perspectiva Ucrainei, această divergență de poziționare complică planificarea industrială: chiar dacă există o decizie politică, detaliile de licențiere și limitele impuse componentelor sensibile pot amâna sau restrânge producția efectivă. Până la producția locală, Ucraina rămâne dependentă de livrări lunare Întârzierea producției interne obligă Kievul să se bazeze în continuare pe parteneri pentru apărarea aeriană. Zelenski a declarat, la o conferință de presă la Belgrad pe 8 august, că Ucraina a obținut un acord pentru livrări lunare de rachete Patriot din SUA, dar a avertizat că volumele din 2026 sunt mai mici decât cele din 2025 și „nu sunt suficiente” pentru nevoile de apărare ale țării. „Ne vor furniza rachete în fiecare lună? Da, avem acorduri. Sunt aceste rachete suficiente? Nu”, a spus Zelenski. Pentru a acoperi deficitul imediat, președintele ucrainean a indicat că sunt în curs negocieri cu parteneri europeni, menționând Germania și Polonia, pentru obținerea de interceptoare suplimentare din stocurile lor militare existente. [...]
Ministrul Apărării spune că o campanie de dezinformare cu „zeci de mii” de conturi false, coordonate cu ajutorul inteligenței artificiale, a împins în spațiul public narațiunea potrivit căreia scăderea debitului Dunării ar fi fost provocată artificial de Austria și Germania , relatează Biziday . Miza, dincolo de subiectul în sine, este una de securitate informațională: capacitatea unor rețele automatizate de a amplifica rapid mesaje false și de a le livra țintit către anumite audiențe. Declarațiile au fost făcute de Radu Miruță la Digi24, unde a respins ca „complet false” informațiile conform cărora „ Dunărea a fost furată de Austria și Germania”. Ministrul a invocat existența unor reguli internaționale privind utilizarea debitului Dunării și a precizat că, în perioade de secetă, este interzisă modificarea artificială a acestuia. Cum descrie ministrul mecanismul de propagare Potrivit ministrului, dezinformarea nu ar fi fost împinsă de un singur actor, ci de o rețea amplă: „zeci de mii de conturi false” pe rețelele sociale; coordonare prin softuri de inteligență artificială; control asupra momentului publicării (în ce intervale ale zilei apar mesajele); distribuire direcționată către anumite categorii de public. Ce spune despre contramăsuri Radu Miruță a mai afirmat că există soluții pentru oprirea unor astfel de campanii, însă aplicarea lor ar necesita „curaj”, fără a detalia, în informațiile prezentate, ce măsuri concrete ar urma să fie folosite sau de către ce instituții. [...]
Turcia încearcă să limiteze riscurile de escaladare regională după semnarea acordului trilateral de apărare de la Mecca cu Arabia Saudită și Pakistan, insistând că pactul nu vizează Iranul, potrivit Al Jazeera . Mesajul vine pe fondul întrebărilor despre cum ar funcționa în practică o clauză de apărare mutuală de tip „Articolul 5” și cum va reacționa Teheranul. Acordul – „ Mecca Joint Defence Agreement ” – a fost semnat vineri de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și premierul pakistanez Shehbaz Sharif. Documentul prevede că un atac armat asupra uneia dintre cele trei țări ar fi considerat un atac asupra tuturor. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a declarat sâmbătă că pactul nu identifică Iranul sau orice alt stat drept „amenințare comună” și că țările care nu atacă semnatarii nu ar trebui considerate ținte. Cum ar urma să funcționeze clauza de apărare mutuală Fidan a descris angajamentul drept „tehnic” similar cu Articolul 5 al NATO, dar a subliniat că răspunsul ar depinde de circumstanțe. Potrivit explicațiilor sale, statul atacat ar trebui să ceară asistență și să precizeze tipul de sprijin necesar, care ar putea include: informații (intelligence) și logistică; muniție; desfășurarea de unități militare. Acordul prevede și crearea unor comitete politice și militare – cu miniștri de externe și ai apărării, precum și șefi militari – plus un secretariat permanent în Arabia Saudită. Turcia spune că cele trei state vor lucra la instruire comună, schimb de informații, logistică, evaluări de risc și interoperabilitate militară (capacitatea forțelor de a opera împreună). Industrie de apărare și calendarul negocierilor Cooperarea în industria de apărare este prezentată ca o componentă importantă a pactului. Fidan a spus că liderii au discutat inclusiv despre modul în care cele trei țări ar putea beneficia de tehnologiile militare ale celorlalți. Tot el a afirmat că pregătirile pentru acord au durat aproape doi ani și opt luni, sugerând că înțelegerea nu a fost redactată doar ca reacție la tensiunile actuale în care este implicat Iranul. Reacția Iranului și miza extinderii În pofida asigurărilor Ankarei, oficiali iranieni au pus sub semnul întrebării acordul și au avertizat Arabia Saudită să nu se bazeze pe noii parteneri pentru securitate. Mahmoud Nabavian, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă din parlamentul Iranului, a spus că o cooperare cu Turcia și Pakistan nu ar garanta securitatea saudiților, iar un alt membru, Ebrahim Rezaei, a catalogat pactul drept un „acord pe hârtie”. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, nu a menționat direct acordul într-un mesaj publicat vineri pe X, însă a cerut statelor din regiune să se bazeze pe propriile forțe și să urmărească „o fraternitate adevărată”, subliniind totodată „forța și pregătirea” armatei iraniene. Pe partea turcă, Fidan a prezentat acordul ca parte a unui demers mai amplu de a crește responsabilitatea regională pentru securitate și a criticat rolul „hegemonilor externi”, despre care a spus că agravează problemele. El a indicat că Ankara vrea extinderea aranjamentului și a afirmat că Egiptul ar putea adera după rezolvarea unor chestiuni tehnice. În acest stadiu, rămân neclare detalii-cheie despre coordonarea militară într-o criză, însă arhitectura propusă – comitete, secretariat și accent pe interoperabilitate și industrie de apărare – sugerează că pactul este gândit să depășească nivelul unei simple declarații de apărare mutuală. [...]
Autoritățile au emis un nou RO-Alert în Tulcea după detectarea unei ținte aeriene la graniță. Potrivit Mediafax , sistemele de supraveghere ale Ministerului Apărării Naționale (MApN) au identificat în noaptea de sâmbătă spre duminică o țintă aeriană în apropierea frontierei cu Ucraina, iar populația a fost avertizată prin mesaj RO-Alert. Drona a fost identificată la ora 23:35, iar Centrul Național Militar de Comandă a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru emiterea mesajului. Conform mesajului publicat de MApN pe Facebook, RO-Alert a fost transmis începând cu ora 00:22. „Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu privire la instituirea măsurilor de alertare a populației din județul Tulcea, care a transmis un mesaj RO-Alert începând cu ora 00:22.” Alertă limitată în timp și fără pătrundere în spațiul aerian național Măsurile de alertare au fost menținute până la ora 00:48, când alerta aeriană a încetat. Autoritățile au precizat că ținta a dispărut de pe sistemele radar, a evoluat în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina și nu a intrat în spațiul aerian al României. „Ținta aeriană a dispărut de pe sistemele de monitorizare radar. Aceasta a evoluat în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina și nu a pătruns în spațiul aerian național. Alerta aeriană a încetat la ora 00:48.” Context: avertizări repetate în 2026 Nu este primul episod de acest tip în județul Tulcea. Mediafax notează că marți a mai fost emisă o avertizare privind „posibilitatea căderii unor obiecte din spațiul aerian”, iar duminica trecută au fost transmise două mesaje RO-Alert după detectarea, în două rânduri, a unor ținte aeriene în apropierea frontierei fluviale cu Ucraina. În 2026, autoritățile au emis 61 de mesaje de avertizare, potrivit datelor transmise de ISU Tulcea. [...]
Rusia își întărește protecția bazelor de submarine prin plase anti-dronă , un semnal că amenințarea sistemelor fără pilot a ajuns să influențeze direct postura operațională inclusiv la facilități strategice aflate departe de frontul din Ucraina, potrivit TWZ . Imagini satelitare recente arată că Marina rusă folosește plase pentru a proteja submarinele de atacuri cu drone la baza Rybachiy, pe Peninsula Kamceatka (Extremul Orient rus). În paralel, apar indicii de măsuri noi și la baza Novorossiysk, la Marea Neagră, pentru a reduce vulnerabilitatea submarinelor la amenințări aeriene fără pilot. Rybachiy: plase peste submarinele strategice ale flotei din Pacific Publicația notează că a obținut imaginile cu plasele de la compania Vantor, iar Business Insider a relatat primul despre aceste imagini (link în lista de referințe a materialului). Rybachiy este portul de bază pentru marea majoritate a submarinelor nucleare rusești purtătoare de rachete balistice din clasele Borei și Borei-A aflate în serviciu, dar găzduiește și alte submarine de atac și cu rachete ghidate ale Flotei Pacificului. Imagini Vantor din 4 august 2026 arată mai multe tipuri de submarine acoperite complet cu plase. Conform analizei, aspectul este în linii mari similar cu plasele folosite de forțele ruse în și în jurul Ucrainei ca măsură de protecție împotriva dronelor kamikaze, inclusiv împotriva amenințărilor de la suprafața apei. Tot din imagini reiese că instalarea ar fi început încă din mai, iar la montaj ar fi fost folosite barje cu macarale pentru a ridica și fixa plasele deasupra navelor aflate la cheu. Separat, la Rybachiy se văd și bariere plutitoare (boom-uri) întinse în jurul cheurilor – o măsură devenită obișnuită la baze navale rusești, care poate crea un obstacol suplimentar pentru amenințări la suprafață sau aproape de suprafață, inclusiv ambarcațiuni fără pilot încărcate cu explozivi. Novorossiysk: „cuști” anti-UAS și submarine parțial scufundate în port În cazul bazei Novorossiysk, Ministerul Apărării din Regatul Unit a publicat imagini Vantor din 13 iunie, în care apar submarine de atac din clasa Kilo parțial scufundate în port. Trei dintre ele par să aibă montate ecrane/cadre de protecție („cuști”) deasupra turnului de comandă (conning tower), ca măsură anti-UAS (sisteme aeriene fără pilot). Evaluarea britanică citată de TWZ susține că: „Flota rusă a Mării Negre a echipat trei din cele patru submarine din clasa Kilo cu cuști anti-UAS care acoperă turnurile de comandă. Aceasta a fost aplicată ca măsură preventivă, ca răspuns la capacitatea crescută a Ucrainei de a lovi ținte mai departe de linia frontului.” Aceeași evaluare afirmă că imaginile comerciale din 13 iunie 2026 ar indica faptul că trei submarine și-au slăbit legăturile de la cheu și s-au scufundat în bazin, cu turnurile de comandă rămase deasupra apei – ceea ce ar explica nevoia acestor protecții. Pentru al patrulea submarin, care nu ar fi avut montată o astfel de cușcă, evaluarea britanică sugerează o posibilă „de-prioritizare” față de celelalte trei. TWZ notează că a obținut direct de la Vantor și o imagine din 17 iunie, în care submarinele apar la suprafață, la cheu, ceea ce ridică întrebări dacă scufundarea temporară a fost o reacție la un atac/alertă sau parte dintr-un exercițiu de pregătire. De ce contează: măsuri ieftine, efect operațional imediat Unghiul principal al acestor evoluții este operațional: Rusia pare să adopte rapid măsuri fizice relativ simple (plase, ecrane, bariere plutitoare) pentru a reduce riscul atacurilor cu drone asupra unor active navale critice, inclusiv în locații considerate anterior mai puțin expuse. TWZ leagă extinderea acestor măsuri de proliferarea amenințărilor fără pilot – atât aeriene, cât și de suprafață – și de faptul că Ucraina își extinde raza de acțiune cu drone kamikaze și rachete de croazieră, iar în Marea Neagră sunt raportate frecvent prezențe ale ambarcațiunilor fără pilot. Publicația subliniază și că apariția plaselor la Rybachiy, aflată la mii de mile de Ucraina, indică o extindere a preocupărilor privind atacurile cu drone dincolo de proximitatea frontului. În concluzie, întărirea protecției la Rybachiy și Novorossiysk sugerează o schimbare de „postură de protecție a forței” (force protection) la nivel de bază navală, iar astfel de soluții ar putea continua să apară și în alte armate, pe măsură ce barierele de intrare pentru atacuri cu drone rămân scăzute și capabilitățile cresc. [...]
