Știri
Știri din categoria Apărare
Listarea Czechoslovak Group (CSG) la Bursa din Amsterdam a urcat averea lui Michal Strnad la 30,9 miliarde de dolari (aprox. 142 miliarde lei), pe fondul exploziei cererii din industria europeană de apărare, potrivit Libertatea. La 33 de ani, Strnad conduce unul dintre cele mai mari grupuri de profil din regiune, iar războiul din Ucraina a accelerat atât veniturile companiei, cât și evaluarea de piață.
CSG a fost listată printr-o ofertă publică inițială (IPO – vânzare de acțiuni către investitori, pentru prima dată, pe bursă) descrisă ca fiind cea mai mare din istoria industriei de apărare, la o evaluare de 23 miliarde de dolari (aprox. 106 miliarde lei). Informațiile despre dimensiunea operațiunii și averea lui Strnad sunt atribuite publicației Forbeș, citată de Libertatea.
CSG este al doilea conglomerat din Cehia și include peste 100 de firme, 30 de unități de producție și 14.000 de angajați. În 2025, grupul a raportat venituri de 6,7 miliarde de euro (aprox. 33,5 miliarde lei), în creștere cu 71,7% față de 2024, evoluție pusă în contextul războiului din Ucraina.
Grupul are un rol în „Czech Ammunition Initiative”, un program finanțat de guvernul ceh și alte țări occidentale pentru furnizarea de muniție către Ucraina. În 2024, CSG era a doua cea mai mare companie europeană pe piața munițiilor, după Rheinmetall, potrivit Stockholm International Peace Research Institute, menționat în articol.
Ascensiunea companiei a fost însoțită de mai multe episoade controversate, conform materialului:
Separat, o investigație a Investigative Centre of Jan Kuciak (ICJK) sugerează că Ministerul Apărării din Slovacia ar fi semnat un contract „masiv” cu CSG, în valoare de 58 miliarde de euro, cu puțin timp înainte de listarea la bursă. Bloomberg este citat cu ideea că astfel de contracte ar fi putut susține creșterea valorii CSG înainte de IPO, însă atât ministerul, cât și compania neagă o legătură între contract și listare.
Strnad afirmă că vrea să transforme CSG în cea mai mare companie de apărare din Europa, mizând pe diversificarea piețelor și pe exporturi.
„Niciunul dintre concurenții noștri nu este atât de diversificat, orientat către export și independent de contractele cu forțele armate ale țării sale”, a spus Strnad.
În plan personal, Libertatea notează că Strnad a început să lucreze în compania familiei la 13 ani, iar în 2013 a devenit director general, apoi președinte al consiliului de administrație doi ani mai târziu.
Recomandate
România ar avea un deficit de reacție și de personal într-un scenariu de criză majoră , iar fără sprijin extern consistent Armata Română „nu poate face față” în varianta „cea mai periculoasă”, potrivit generalului (r) Dorin Toma , fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, într-un interviu acordat Adevărul . Miza, dincolo de dezbaterea publică despre „48 de ore”, este una operațională: capacitatea de a susține prima reacție pe flancul estic depinde de capabilități integrate (nu doar achiziții punctuale) și de o rezervă operațională credibilă. Generalul spune că percepția publică privind vulnerabilitatea este „parțial justificată”, în condițiile în care capabilitățile actuale sunt încă departe de standardele NATO. El invocă Articolul 3 din Tratatul NATO, care obligă fiecare stat să-și dezvolte propriile capabilități de apărare, altfel devenind o vulnerabilitate pentru întreaga alianță. Scenariul „cel mai periculos”: timp insuficient, reacție limitată În evaluarea lui Dorin Toma, planificarea militară ia în calcul atât varianta „probabilă”, cât și pe cea „mai periculoasă”. În scenariul probabil, decidenții ar miza pe existența unui interval de timp pentru operaționalizarea unităților românești și pentru sosirea întăririlor din vestul Europei sau de peste Atlantic, cu condiția modernizării infrastructurii de transport și a procedurilor – motiv pentru care se discută intens despre „mobilitate militară” în Europa. Problemele apar, spune el, în scenariul cel mai periculos, în care un adversar s-ar apropia rapid de granițele României, terestru sau maritim, reducând drastic timpul de reacție și crescând riscul de surprindere. Într-o asemenea situație, generalul afirmă că Armata Română, cu forțele disponibile „astăzi”, nu ar putea rezista fără sprijin extern consistent, iar chiar și activarea Articolului 5 sau dislocarea forțelor aliate pot avea întârzieri, inclusiv din cauza distanțelor, a numărului de țări tranzitate și a infrastructurii mai slab dezvoltate pentru întărirea flancului sud-estic. SAFE și „capabilitatea”, nu lista de achiziții În privința programelor de înzestrare din cadrul SAFE, Dorin Toma le consideră necesare, dar avertizează că ele pot rămâne insuficiente dacă nu sunt integrate într-un „sistem coerent de capabilități”, care să includă echipamente, logistică, comandă-control și personal instruit. El explică și de ce o achiziție majoră – precum mașina de luptă a infanteriei – nu este, singură, o soluție operațională. În logica NATO, o brigadă „capabilă” presupune un ansamblu de componente care trebuie să funcționeze împreună, de la comandă-control și senzori până la sprijin de foc, apărare antiaeriană și logistică. Printre elementele pe care le enumeră ca necesare într-o capabilitate completă se numără: sisteme de comandă-control (inclusiv cu integrare de inteligență artificială, în formularea sa); senzori și mijloace de culegere de informații, inclusiv drone; sprijin de foc (mortiere, artilerie) și tancuri; mijloace de geniu pentru mobilitate/contramobilitate (de exemplu, poduri mobile); apărare antiaeriană (rachete, tunuri); muniție de tip „loitering” (muniție care poate „patrula” înainte de lovire) și mijloace de contracarare a dronelor; logistică (transport, evacuare tehnică, mentenanță) și sprijin medical pe mai multe niveluri. În plus, generalul insistă că instruirea și interoperabilitatea (capacitatea de a opera împreună cu alte armate NATO) sunt „o mare provocare”, chiar și atunci când echipamentele au specificații similare, din cauza diferențelor de producători și politici naționale. Deficitul de personal și presiunea pe rezerva operațională Pe componenta de resursă umană, Dorin Toma indică un necesar de 120.000 de militari, estimat de Analiza strategică a apărării, și afirmă că declarațiile publice ale responsabililor arată un nivel de încadrare de 61%. În acest context, deficitul ar trebui acoperit prin rezerva operațională – însă, spune el, aceasta „nu există” în prezent sau este redusă numeric. Generalul menționează programul rezerviștilor voluntari , dar arată că numărul acestora este „în jur de 3.500 – 4.000” la momentul interviului, insuficient pentru nevoile descrise. El mai subliniază o limitare: rezerviștii care au făcut armata obligatorie în urmă cu 20 de ani și au acum 45–50 de ani nu pot acoperi, în logica sa, cerințele unei rezerve operaționale cu nivel ridicat de pregătire. Reintroducerea stagiului obligatoriu, „dacă voluntariatul eșuează” În lipsa unor rezultate concrete în recrutarea voluntară, Dorin Toma spune că reintroducerea serviciului militar obligatoriu ar trebui analizată „serios”, într-o formă modernă, adaptată. El dă exemple de abordări din Finlanda și Suedia, unde nu este chemată întreaga cohortă de tineri, ci doar un procent, în funcție de nevoile armatei, și invocă dezbateri similare în Germania, respectiv accentul pus de Polonia pe rezervă. În concluzie, mesajul central al generalului este că România nu își poate baza reziliența inițială doar pe calendarul unor programe de achiziții, ci pe construirea de capabilități complete și pe rezolvarea rapidă a problemei de personal – altfel, într-un scenariu de criză accelerată, fereastra de reacție rămâne prea mică. [...]
România primește acces în timp real la platforma americană Counter-UAS Marketplace, ceea ce poate scurta semnificativ achizițiile de sisteme anti-dronă. Potrivit Adevărul , România devine a doua țară din lume, după Marea Britanie, care intră în acest mecanism american ce oferă acces rapid la peste 1.600 de soluții de combatere a dronelor. Acordul este prezentat de Ambasada României în SUA ca un pas pentru consolidarea securității naționale și regionale, într-un context de risc în creștere la Marea Neagră și pe flancul estic al NATO. Miza operațională este accelerarea identificării și cumpărării de tehnologii anti-dronă, într-un domeniu în care „timpul face diferența”, după cum a transmis ministrul Apărării. Ce presupune accesul la „Counter-UAS Marketplace” Platforma Counter-UAS Marketplace este descrisă ca un instrument modern care: oferă acces în timp real la un portofoliu de peste 1.600 de soluții anti-dronă; reduce timpul de reacție și de achiziție pentru capabilități de contracarare a dronelor (UAS – sisteme aeriene fără pilot). În termeni practici, accesul la această platformă poate însemna o scurtare a ciclului de selecție și cumpărare a echipamentelor, într-o perioadă în care amenințările cu drone au devenit recurente în proximitatea graniței cu Ucraina. Semnarea documentului și cadrul de cooperare cu SUA Conform informațiilor citate, ministrul Apărării, Radu Miruță , a semnat luni, 27 aprilie, împreună cu Daniel P. Driscoll, Secretarul Forțelor Terestre ale SUA, o scrisoare de intenție pentru cooperarea în domeniul dronelor și al sistemelor anti-dronă (document menționat de Adevărul și în materialul asociat despre cooperare). Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad , a declarat că relația cu Armata SUA reprezintă un pilon esențial al securității regionale. De ce contează acum: incidente recente la graniță În ultimele luni, localități din apropierea graniței cu Ucraina, inclusiv în județele Tulcea și Galați, au fost vizate de incursiuni ale unor drone rusești, iar unele s-au prăbușit, potrivit sursei. La Galați, la sfârșitul lunii aprilie, autoritățile au evacuat 217 persoane după ce fragmentele unei drone au fost descoperite în municipiu; o anexă gospodărească și un stâlp de electricitate au fost avariate, conform relatării Adevărul. [...]
Desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Cipru arată presiunea operațională pe apărarea antiaeriană britanică , în condițiile în care Marina Regală își antrenează nava pentru scenarii de atac cu rachete în estul Mediteranei, potrivit Daily Mail . Imagini filmate în timpul unui exercițiu din 25 aprilie arată nava executând manevre bruște de evitare, în timp ce echipajul repetă proceduri pentru atacuri cu rachete balistice. HMS Dragon, un distrugător de tip 45, operează într-o misiune de apărare aeriană a teritoriului britanic suveran din zonă, inclusiv baza RAF Akrotiri din Cipru. Ce face nava și de ce contează operațional Rolul principal al HMS Dragon este apărarea antiaeriană: detectează și neutralizează amenințări cu ajutorul sistemului de rachete Sea Viper . Conform materialului, țintele pot include drone, aeronave și rachete care ar putea fi lansate de actori ostili, inclusiv grupări susținute de Iran sau adversari regionali. Nava este sprijinită de elicoptere Wildcat ale Escadrilei Navale 815, înarmate cu rachete Martlet. Contextul desfășurării: accelerare și coordonare aliată HMS Dragon a plecat din Portsmouth pe 10 martie, la o săptămână după ce ar fi primit ordin să se pregătească pentru desfășurare în Mediterană. Decizia a venit după un atac cu dronă în apropierea RAF Akrotiri, episod care a determinat Franța și alți aliați din UE și NATO să trimită nave pentru a contribui la apărarea insulei, mai notează publicația. Secretarul britanic al Apărării, John Healey, a lăudat ritmul pregătirilor, afirmând că o activitate care „în mod normal” ar dura șase săptămâni a fost finalizată în șase zile. În paralel, în jurul Ciprului sunt poziționate și alte capabilități navale europene, inclusiv un portavion francez, iar președintele Emmanuel Macron a transmis, în timpul unei vizite în Cipru, că insula poate „conta pe Franța”, potrivit relatării. Semnal de capacitate subțiată în flota britanică Materialul plasează desfășurarea și în contextul reducerii disponibilității flotei: Marina Regală ar fi rămas cu cinci fregate active după retragerea unei alte nave. HMS Iron Duke nu ar mai fi așteptată să revină pe mare, după ce ar fi fost scoase armamente și senzori și nu ar mai fi navigat din octombrie 2025, la mai puțin de trei ani după un refit de 103 milioane lire sterline (aprox. 600 milioane lei), conform Daily Mail. HMS Dragon are un echipaj de circa 200 de marinari și este „considerată” capabilă să protejeze o zonă de aproximativ cinci ori mai mare decât suprafața Ciprului, mai notează publicația. [...]
Guvernul a aprobat accesarea împrumutului SAFE de circa 16,68 miliarde euro (aprox. 83,4 miliarde lei), ceea ce deschide drumul către o prefinanțare de 15% (cca. 2,5 miliarde euro, aprox. 12,5 miliarde lei), dar banii vin condiționat, în tranșe, pe baza unor „jaloane” de achiziții și proiecte potrivit Economica . Miza imediată este una operațională și bugetară: România intră într-un mecanism de finanțare europeană cu dobândă competitivă, însă cu obligații de implementare și cu aprobări ulterioare prin lege, în regimul datoriei publice. Cum funcționează SAFE și când pot veni primii bani În cadrul Programului SAFE , Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre 150 miliarde euro sub formă de împrumuturi pentru investiții în apărare. Pentru România, alocarea este de aproximativ 16,68 miliarde euro, a doua ca mărime după Polonia, conform informațiilor transmise de Executiv. Mecanismul presupune două documente între Comisia Europeană și România: un acord de împrumut , care stabilește perioada de disponibilitate și condițiile detaliate; un acord operațional , care leagă implementarea planului de investiții de accesarea împrumutului. După intrarea în vigoare a acordului de împrumut, Comisia Europeană ar urma să disponibilizeze o prefinanțare de 15% , adică circa 2,5 miliarde euro. Ulterior, sumele se acordă în tranșe , condiționat de îndeplinirea unor jaloane asociate achizițiilor și proiectelor incluse în Planul de investiții al României. Perioada de disponibilitate a împrumutului este până la 31 decembrie 2030 . Prefinanțarea va fi dedusă procentual din tranșele ulterioare până la compensarea integrală, cel târziu până la 31 decembrie 2028 , conform mecanismului din acord. Cine gestionează banii și cine răspunde de jaloane Conform comunicării citate, arhitectura de implementare împarte responsabilitățile astfel: Ministerul Finanțelor : gestionează fondurile acordate României în cadrul instrumentului; Cancelaria Prim-Ministrului : supervizează general Planul; Ministerul Apărării Naționale , MAI , SRI , STS , SIE , SPP , Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Administrația Națională a Penitenciarelor : asigură realizarea proiectelor/achizițiilor din plan și îndeplinirea jaloanelor care condiționează tranșele. După semnare, acordul de împrumut va fi aprobat prin lege , în baza legislației privind datoria publică. Ce achiziții militare sunt incluse în plan (exemple din listă) În lista de achiziții prezentată în material apar, între altele: 139 transportoare blindate 8×8 Piranha 5 și derivate – valoare estimată 831,2 milioane euro; 1.115 platforme de transport auto multifuncționale pe roți – 344,4 milioane euro; 12 elicoptere multi-misiune H225M – 852 milioane euro; mașina de luptă a infanteriei pe șenile (232 bucăți și derivate) – 2,5984 miliarde euro; sisteme și muniții (inclusiv armament individual tip NATO și muniție) – 816,573,877 euro; proiecte pentru apărare aeriană/antidronă (radare, sisteme VSR, C-UAS, SBAMD etc.), cu valori estimate distincte în listă. Documentul adoptat de Guvern este disponibil în material, ca memorandum: memorandum SAFE . Infrastructură rutieră cu utilitate duală: 4,2 miliarde euro Programul include și 4,2 miliarde euro pentru proiecte rutiere cu utilitate duală (civilă și militară), orientate spre conectivitatea strategică către Ucraina și Republica Moldova. Sunt menționate: A7 (Autostrada Moldovei) : Pașcani – Suceava și Suceava – Siret; A8 (Autostrada Unirii) : Pașcani – Iași – Ungheni, inclusiv podul de la Ungheni; Drumul Expres Pașcani – Siret . Aceste investiții, însumând aproximativ 200 km, trebuie finalizate până în decembrie 2030 , conform sursei. SAFE nu este grant: implicații de datorie publică SAFE nu aduce bani nerambursabili, ci un împrumut „foarte avantajos”, cu dobândă estimată la maximum 3%, potrivit materialului. România „nu va plăti nimic timp de 10 ani”, iar rambursarea efectivă ar urma să înceapă în 2035 ; maturitatea împrumutului este extinsă, cu o perioadă de până la 45 de ani pentru plată. [...]
Evaluările serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul ar avea în continuare nevoie de circa un an pentru a construi o armă nucleară , în pofida noii campanii militare SUA–Israel, ceea ce sugerează că loviturile recente au produs doar daune limitate programului nuclear și că miza s-a mutat pe localizarea și eliminarea stocului de uraniu puternic îmbogățit, potrivit news.ro , care citează Reuters. În evaluările citate, termenul estimat nu s-ar fi schimbat față de vara trecută, când analiștii apreciau că atacul americano-israelian a amânat calendarul cu până la un an. Concluzia rămâne, în mare parte, aceeași și după două luni de război pe care președintele SUA, Donald Trump, spune că l-a lansat parțial pentru a împiedica Teheranul să dezvolte o bombă nucleară. De ce contează: fără control asupra uraniului, efectul militar rămâne limitat Campania începută la 28 februarie s-a concentrat în principal pe ținte militare convenționale, deși Israelul a lovit și o serie de instalații nucleare importante. Faptul că estimarea privind „timpul până la armă” rămâne neschimbată indică, potrivit sursei, că o întârziere semnificativă ar necesita distrugerea sau eliminarea stocului rămas de uraniu puternic îmbogățit (HEU). Războiul este într-o perioadă de suspendare după armistițiul convenit pe 7 aprilie, în vederea unui acord de pace, însă tensiunile rămân ridicate. În acest context, Iranul a blocat traficul prin Strâmtoarea Ormuz , afectând aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și declanșând o criză energetică globală, potrivit materialului citat. Ce spun estimările: de la 3–6 luni, la 9–12 luni Înainte de războiul de 12 zile din iunie, agențiile de informații americane ar fi evaluat că Iranul ar putea produce suficient uraniu de calitate militară și ar putea construi o bombă în trei până la șase luni, potrivit a două surse. După atacurile SUA din iunie asupra complexelor de la Natanz, Fordow și Isfahan, estimările ar fi fost împinse la aproximativ nouă luni până la un an. Loviturile ar fi distrus sau avariat grav cele trei uzine de îmbogățire despre care se știa că funcționau la acel moment. Punctul vulnerabil: 440 kg de uraniu îmbogățit la 60% nu pot fi localizate Agenția de supraveghere nucleară a ONU nu a reușit să verifice unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, menționează materialul. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) consideră că jumătate din cantitate era depozitată într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetare Nucleară din Isfahan, dar nu a putut confirma acest lucru după suspendarea inspecțiilor. AIEA estimează că stocul total de uraniu puternic îmbogățit ar fi suficient pentru 10 bombe, dacă ar fi îmbogățit în continuare, potrivit aceleiași surse. Ce opțiuni sunt discutate: inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU În ultimele săptămâni, oficialii americani ar fi luat în considerare operațiuni „periculoase” care să împiedice semnificativ eforturile nucleare ale Iranului, inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU despre care se crede că este depozitat în tunelurile de la Isfahan. Eric Brewer, fost analist senior al serviciilor de informații americane, a explicat de ce nu este surprinzător că evaluările nu s-au schimbat, în condițiile în care loviturile recente nu au prioritizat ținte legate direct de programul nuclear: „Din câte știm, Iranul încă deține toate materialele sale nucleare.” Incertitudini: asasinatele și apărarea antiaeriană pot schimba ecuația, dar nu există consens Sursa notează că evaluarea capacității nucleare a Iranului rămâne dificilă și că, deși există un consens larg privind capacitatea de a construi o armă, apar și evaluări divergente. Unii oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au susținut că loviturile asupra apărării antiaeriene iraniene ar fi redus amenințarea nucleară prin diminuarea capacității Iranului de a-și proteja siturile. Separat, asasinatele atribuite Israelului împotriva unor oameni de știință nucleari iranieni ar fi introdus incertitudini suplimentare. David Albright, fost inspector nuclear al ONU, a spus: „Cred că toată lumea este de acord că știința nu poate fi bombardată, dar know-how-ul poate fi cu siguranță distrus.” Iranul a negat în repetate rânduri că urmărește obținerea de arme nucleare. Agențiile de informații americane și AIEA afirmă că Teheranul a oprit eforturile de dezvoltare a unei ogive nucleare în 2003, deși unii experți și Israelul susțin că a păstrat în secret părți cheie ale programului, potrivit materialului. [...]
Israelul a emis noi ordine de evacuare în sudul Libanului, semnalând o nouă escaladare operațională pe teren, în pofida armistițiului invocat de ambele părți , potrivit news.ro . Forțele de Apărare Israeliene (IDF) le-au cerut marți dimineață locuitorilor din două orașe din sudul Libanului să părăsească zona, susținând că, din cauza „încălcării acordului de încetare a focului de către Hezbollah ”, armata este „obligată să acționeze cu forța” împotriva mișcării susținute de Iran. Informațiile sunt relatate de BBC News, citată de news.ro. Ce a declanșat ordinele de evacuare IDF a acuzat anterior, în aceeași dimineață, că Hezbollah ar fi lansat două atacuri cu mortiere asupra forțelor israeliene din sudul Libanului. Hezbollah nu a comentat deocamdată acuzațiile. Bilanțul victimelor și disputa privind armistițiul Luni, atacuri israeliene au ucis 17 persoane în Liban, potrivit Ministerului libanez al Sănătății. Același minister afirmă că numărul morților de joi până acum a ajuns la 110. Israelul susține că 17 dintre soldații săi au fost uciși în aceeași perioadă și acuză Hezbollah că a lansat „sute” de rachete și drone. În plan politic și de reglementare a conflictului, situația rămâne ambiguă: Hezbollah nu a fost semnatar al acordului de încetare a focului dintre Israel și Liban, convenit luna trecută, dar a indicat că va respecta termenii dacă Israelul va face la fel. IDF afirmă că acordul îi permite să acționeze împotriva „atacurilor planificate, iminente sau în curs de desfășurare”, interpretare contestată de oficialii libanezi, care acuză Israelul de încălcări repetate ale armistițiului. [...]
