Știri
Știri din categoria Apărare
Armata israeliană condiționează menținerea încetării focului în Liban de respectarea acordului și avertizează că poate relua rapid operațiuni ofensive, potrivit HotNews. Mesajul a fost transmis duminică de șeful armatei israeliene, generalul-locotenent Eyal Zamir, în timpul unei vizite la trupe israeliene aflate în apropierea cetății Beaufort, în sudul Libanului.
Zamir a spus că armata israeliană „va continua să acționeze de o manieră decisivă împotriva amenințărilor dinspre teritoriul libanez” și că rămâne pregătită să treacă „rapid la operațiuni ofensive” dacă încetarea focului va fi încălcată.
În același context, șeful armatei israeliene a indicat explicit rolul forțelor armate libaneze în arhitectura de securitate post-acord, afirmând că acestea trebuie să-și îndeplinească angajamentele „în conformitate cu acordul istoric” și să acționeze pentru eliminarea „teroriștilor Hezbollah și infrastructurilor teroriste din zonă”.
După ce a cucerit la finalul lunii mai cetatea Beaufort — o fortăreață din perioada Cruciadelor, situată la câțiva kilometri nord de frontiera Israel–Liban — armata israeliană a anunțat că a descoperit sub edificiu o rețea de tuneluri atribuită Hezbollah, organizație descrisă în material ca proiraniană.
Cetatea Beaufort a mai fost folosită ca bază de către forțele israeliene în perioada ocupației din sudul Libanului, până în anul 2000.
Potrivit informațiilor din material, războiul s-a reluat în Liban pe 2 martie, după ce Hezbollah a atacat teritoriul israelian „în semn de sprijin pentru Iran”, în contextul unei ofensive israeliano-americane care viza Iranul. Israelul a răspuns cu bombardamente și o ofensivă terestră, în paralel cu apeluri la evacuarea unor zone din sudul Libanului.
Un protocol al acordului semnat pe 17 iunie între Teheran și Washington a permis intrarea în vigoare a unui acord fragil de încetare a focului în Liban din 21 iunie, înaintea semnării, pe 26 iunie, a unui acord-cadru între Liban și Israel pentru o „pace durabilă”. În acest cadru, avertismentul transmis de Zamir indică faptul că reluarea ostilităților ar putea fi declanșată de încălcarea încetării focului și de nerespectarea obligațiilor asumate pe teren.
Recomandate
Ucraina vrea să mute apărarea aeriană „în larg” cu o linie de drone interceptoare pentru protejarea Odessei , într-o încercare de a reduce presiunea atacurilor rusești asupra principalului port de la Marea Neagră, potrivit Kyiv Post . Planul, prezentat de președintele Volodîmîr Zelenski la Odesa, mizează pe lansarea dronelor interceptoare de pe mai multe platforme navale, inclusiv de pe drone de suprafață, pentru a crea o „linie” de protecție deasupra mării. Ce schimbă planul: apărare aeriană proiectată dinspre mare Zelenski a spus, într-o întâlnire cu absolvenți și cadeți ai Institutului Forțelor Navale, că industria de apărare din Ucraina produce deja „sute de mii” de drone interceptoare, dar că provocarea este modul de utilizare în mediul maritim. „Cunoștințele de care avem nevoie sunt să avem o linie de apărare pe mare și să desfășurăm acolo drone interceptoare de pe diverse platforme, astfel încât să avem o linie care protejează Odesa în aer”, a declarat Zelenski. „Lansarea interceptoarelor de pe drone navale prezintă noi provocări tehnice.” Unghiul operațional este explicit: războiul a mutat accentul de la nave mari la sisteme fără echipaj, iar Ucraina încearcă să transforme acest avantaj într-o arhitectură de apărare care să intercepteze amenințările înainte să ajungă la oraș și infrastructura portuară. Capacitatea actuală invocată: operațiuni cu 100–200 de drone navale Președintele ucrainean a afirmat că armata are capacitatea operațională de a desfășura între 100 și 200 de drone navale într-o singură operațiune și că astfel de sisteme au fost folosite inclusiv împotriva elicopterelor inamice. În cadrul vizitei în regiunea Odesa, Zelenski a avut și o ședință cu comanda Marinei ucrainene pe tema securității maritime, cu accent pe contramăsuri la atacurile rusești cu rachete și cu muniții de tip „ Shahed ” (drone kamikaze de concepție iraniană, folosite pe scară largă de Rusia). Context tehnologic: „Sea Trident”, dronă subacvatică cu rază lungă Inițiativa „liniei” de interceptare vine pe fondul prezentării recente a „Sea Trident”, un vehicul subacvatic autonom (AUV – dronă subacvatică ce poate executa misiuni fără control permanent) dezvoltat de compania ucraineană Global Mark și expus la Eurosatory, la Paris. Specificațiile prezentate în material includ: lungime: 10 metri; sarcină utilă: până la 1.000 kg; rază maximă: 3.218 km; viteză maximă: 10 noduri (aprox. 18,5 km/h); adâncime maximă de scufundare: până la 60 metri. Potrivit producătorului, platforma ar putea fi folosită pentru lovituri, logistică și livrare de încărcături, precum și pentru neutralizarea vehiculelor subacvatice ostile. De ce contează: protecția Odessei și a coridorului maritim depinde tot mai mult de drone Pentru Odesa, miza este direct operațională: dacă Ucraina reușește să împingă interceptarea amenințărilor „în larg”, poate reduce riscul asupra portului și asupra infrastructurii critice conectate la exporturi și aprovizionare. Materialul nu oferă un calendar de implementare și nici detalii despre tipurile de interceptoare sau despre integrarea lor cu apărarea antiaeriană existentă, dar indică direcția: o apărare stratificată în care dronele navale devin platforme de lansare pentru interceptare aeriană deasupra mării. [...]
Ucraina își extinde campania de degradare a logisticii ruse prin lovituri coordonate asupra unei baze aeriene din Crimeea și a unor noduri de transport și depozitare a muniției din est și sud, potrivit Kyiv Post , care citează Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei. Atacul nocturn de duminică, 5 iulie, a vizat aerodromul militar Gvardiyske din Crimeea ocupată, descris ca una dintre bazele principale ale aviației tactice ruse. Statul Major a precizat că aerodromul este folosit pentru dislocarea aviației operativ-tactice și navale, pentru misiuni de luptă, logistică și mentenanța tehnică a echipamentelor aeronautice. Amploarea pagubelor era „în curs de evaluare” la momentul publicării. Ținte logistice: poduri rutiere și depozite de muniție În paralel, forțele ucrainene au lovit două poduri rutiere considerate strategice în regiunea Donețk, pe rute folosite frecvent de Rusia pentru transport către linia frontului: podul peste râul Hruzkyi Yalanchyk, în apropiere de Huselnykove; podul peste râul Kalmius, în apropiere de Staromarivka. Tot în cadrul operațiunii au fost vizate trei depozite de muniție rusești, localizate lângă Makiivka (Donețk), Dovzhansk (Luhansk) și Preobrazhenka (Herson). Context: presiune susținută asupra aviației și infrastructurii din Crimeea Lovitura din 5 iulie vine după o săptămână intensă de operațiuni ucrainene împotriva puterii aeriene ruse și a infrastructurii de aviație din teritoriile ocupate. Publicația notează că, pe 3 iulie, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a anunțat atacuri cu drone asupra aerodromurilor Saky și Gvardiyske, parte a unei campanii de 40 de zile aprobată de președintele Volodîmîr Zelenski, menită să crească presiunea asupra Rusiei. Conform datelor preliminare comunicate de SBU, în acea operațiune ar fi fost lovite șapte hangare la Saky, iar „cel puțin șapte aeronave” (inclusiv Su-30SM, Su-30 și Su-24) ar fi fost distruse sau avariate. SBU a mai raportat lovirea a două hangare la Gvardiyske folosite pentru stocarea dronelor Shahed. Separat, pe 4 iulie, Direcția Principală de Informații a Ucrainei (HUR) a prezentat detalii despre un atac cu drone din 26 iunie asupra aerodromului Belbek, susținând că a fost distrus un avion de vânătoare MiG-29 și o unitate de alimentare cu energie a aerodromului. Pentru mediul de afaceri și logistică, semnalul principal este că Ucraina își concentrează tot mai mult efortul pe „gâturile de sticlă” ale aprovizionării – poduri, depozite și baze aeriene – cu potențial de a crește costurile și timpii de transport militar ai Rusiei în zonele de front. [...]
NATO caută să reducă costul apărării aeriene împotriva dronelor , pe fondul creșterii incidentelor în Europa și al lecțiilor din războiul din Ucraina, potrivit Euronews . Miza este una operațională și bugetară: Alianța încearcă să înlocuiască reacțiile scumpe, bazate pe avioane de luptă, cu soluții de interceptare mai rapide și mai ieftine. La reuniunea AIRCOM Industry Day, organizată la baza Ramstein din Germania, lideri militari și reprezentanți ai industriei de apărare au discutat dezvoltarea unor sisteme anti-drone mai eficiente și mai puțin costisitoare. Contextul este dat de incidente recente, precum prăbușirea unei drone în România, încălcarea spațiului aerian al Lituaniei sau suspendarea temporară a zborurilor pe aeroportul din München, episoade care au evidențiat presiunea tot mai mare asupra apărării aeriene NATO. De ce devine modelul actual prea scump În prezent, când o dronă pătrunde în spațiul aerian NATO, este activată operațiunea „Eastern Sentry ”, care presupune ridicarea de la sol a avioanelor de luptă pentru identificarea sau neutralizarea amenințării. Problema, arată materialul, este raportul cost-eficiență: unele drone pot costa sub 100.000 de euro, în timp ce o singură misiune de interceptare cu două avioane de luptă depășește 85.000 de euro, fără a include costul eventualelor rachete lansate. Locotenent-generalul Guillaume Thomas, comandant adjunct al Comandamentului Aerian Aliat al NATO, a rezumat presiunea economică și industrială: „Războiul cu drone ne confruntă cu provocări colective. Trebuie să fim înaintea adversarului în ceea ce privește costurile, producția și inovația.” Lecțiile din Ucraina: volum, cost mic și detectare mai bună Experiența Ucrainei a fost un punct central al discuțiilor de la Ramstein. Potrivit experților citați, succesul împotriva dronelor depinde de sisteme ieftine, produse în număr mare, și de cooperare strânsă cu armata ucraineană. Ulrike Franke, expert în cadrul Consiliului European pentru Relații Externe, punctează limitarea actuală a apărării aeriene: „Nu putem folosi echipamente extrem de scumpe pentru a doborî drone ieftine. Colaborarea cu Ucraina este o necesitate.” Din perspectiva operațională, una dintre cele mai mari dificultăți rămâne detectarea. Locotenentul Oleksandr Vorobiov, adjunct al apărării antiaeriene din cadrul Corpului 3 al Armatei Ucrainei, spune că radarele existente nu sunt adaptate pentru astfel de ținte: „Radarele pe care le folosim nu au fost proiectate pentru astfel de ținte și pierd frecvent contactul cu dronele. Din acest motiv, interceptoarele autonome nu pot funcționa complet fără intervenție umană.” Industria accelerează: rachete noi și interceptoare cu inteligență artificială Pe partea de soluții, companiile din apărare au prezentat tehnologii dedicate combaterii dronelor. Rheinmetall dezvoltă o nouă rachetă de interceptare pentru sistemul antiaerian Skyranger 30, destinat inclusiv brigăzii germane din Lituania; sistemul ar putea combate atât drone mari de tip Shahed, cât și drone comerciale mai mici. Compania franceză Alta Ares a prezentat interceptoare ghidate de inteligență artificială și a precizat că și-a dezvoltat tehnologia în colaborare cu unități ucrainene încă din primele luni ale războiului. Deși la eveniment au participat doar firme din state membre NATO, Ucraina a fost prezentă în aproape toate discuțiile, pe fondul unei cereri în creștere pentru tehnologii anti-drone și al nevoii de a adapta rapid apărarea aeriană la o amenințare ieftină, dar tot mai frecventă. [...]
Ucraina pune pe agenda Germaniei o urgență operațională, muniția pentru Patriot , după ce Volodimir Zelenski a discutat telefonic cu cancelarul Friedrich Merz despre întărirea apărării aeriene, potrivit Agerpres . Convorbirea are loc la două zile după un atac masiv rusesc cu rachete asupra Kievului, soldat cu 30 de morți. Zelenski a transmis că „rachetele pentru sistemele Patriot sunt în prezent principala prioritate”, iar discuția cu Merz s-a concentrat pe modalități de a procura mai multă muniție pentru aceste sisteme de apărare aeriană. De ce contează: Patriot rămâne „gâtul de sticlă” al apărării antiaeriene În evaluarea prezentată în material, apărarea aeriană a Ucrainei are o rată relativ ridicată de interceptare a dronelor și a rachetelor de croazieră, dar este „în mare parte neputincioasă” în fața rachetelor balistice. În acest context, Patriot – sistem fabricat în SUA – este descris drept cea mai eficientă soluție, însă Ucraina ar avea doar câteva astfel de sisteme. Un element suplimentar de presiune operațională este că furnizarea de muniție pentru Patriot ar fi devenit mai dificilă după războiul SUA împotriva Iranului, notează dpa, agenția citată de Agerpres. Ce rol își asumă Berlinul Germania a transferat deja unități Patriot către Kiev și asistă Ucraina în procurarea de rachete pentru acestea. Partea germană a comunicat succint despre convorbire, precizând că Zelenski l-a informat pe Merz asupra consecințelor loviturilor aeriene de joi. Potrivit unui purtător de cuvânt, Zelenski i-a mulțumit cancelarului pentru sprijin, în special pe componenta de apărare aeriană, iar Merz a reafirmat că Ucraina se poate baza pe sprijinul Germaniei. Context politic: Zelenski respinge afirmațiile Moscovei În aceeași convorbire, Zelenski a respins afirmația președintelui rus Vladimir Putin potrivit căreia trupele ruse ar fi cucerit complet orașul ucrainean Kostiantînivka, din estul țării. Liderul ucrainean a susținut, totodată, că Putin ar încerca să „înșele lumea” și pe președintele american Donald Trump, în ajunul celebrării a 250 de ani de la obținerea independenței SUA. [...]
Planul Canadei de a strânge până la 100 de miliarde de lire pentru apărare depinde de capital și de țări „ancoră” și riscă să se blocheze fără sprijinul unor state care pot susține un rating de credit triplu A, potrivit Stirile Pro TV . Inițiativa vizează înființarea unei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), care ar urma să ofere finanțare mai ieftină pentru consolidarea capacităților militare ale aliaților. Banca este promovată de premierul canadian Mark Carney în contextul unui apel pentru o alianță a „puterilor medii”, pe fondul a ceea ce el descrie drept fragmentarea ordinii mondiale tradiționale conduse de SUA. Termenul-limită pentru anunțarea listei de membri fondatori este summitul NATO , unde Canada speră să prezinte un nucleu inițial de aproximativ 10 țări. Miza economică: finanțare ieftină, dar cu condiții grele de capital Scopul DSRB este să mobilizeze până la 100 de miliarde de lire sterline (133 de miliarde de dolari, aprox. 612 miliarde de lei) sub formă de finanțare ieftină pentru apărare. Principalul obstacol rămâne însă capitalizarea: negociatorul-șef al Canadei pentru proiect, Isabelle Hudon, spune că „capitalul este partea cea mai dificilă a deciziei”, iar anunțul de la summit „nu este garantat”, depinzând de negocierile finale privind angajamentele de capital. O sursă familiarizată cu discuțiile a indicat că: contribuțiile ar fi proporționale cu dimensiunea economiilor; Canada ar putea ajunge la o contribuție de până la 1,5 miliarde de euro (aprox. 7,6 miliarde de lei); țările mai mici ar plăti între 500 și 750 de milioane de euro (aprox. 2,5–3,8 miliarde de lei). În paralel, proiectul rămâne vulnerabil dacă nu atrage state esențiale pentru obținerea unui rating de credit triplu A, element cheie pentru costuri mici de finanțare. Cine e „în joc” și cine stă deoparte Până acum, singurul sprijin public menționat este Luxemburg, care ar urma să devină sediul european al băncii. Coreea de Sud a avut discuții „productive” cu inițiatorii, iar Hudon a estimat o probabilitate de 50% ca Seulul să adere, posibil mai târziu; în același timp, nicio altă țară din G7 nu este „pe punctul de a se alătura”, deocamdată. În Europa, mai multe state au analizat propunerea, potrivit unor surse citate în material: Italia, Spania, Turcia, Belgia și Ucraina. Germania s-a distanțat anterior, dar, între timp, s-a alăturat discuțiilor ca observator, conform unui purtător de cuvânt al Ministerului Finanțelor. Pe de altă parte, Marea Britanie s-a opus aderării, preferând propriul proiect de finanțare a apărării (MDM), dezvoltat împreună cu Țările de Jos și Finlanda, deși ar fi explorat opțiuni de aliniere sau fuziune cu DSRB, potrivit a două surse. Olanda a transmis că nu participă și că rămâne concentrată pe inițiativa MDM. Concurență și presiune: DSRB vs. programele europene Inițiativa canadiană se poate lovi de obstacole și din cauza suprapunerii cu alte instrumente europene, fiind menționată competiția cu programul SAFE al Uniunii Europene. În același timp, presiunea pentru creșterea cheltuielilor militare rămâne ridicată: liderii NATO au convenit în iunie 2025 alocarea a 5% din PIB pentru investiții în apărare și securitate până în 2035, pe fondul războiului din Ucraina, al tensiunilor cu Rusia și al îngrijorărilor privind expansiunea militară a Chinei. Pentru moment, proiectul intră în summit cu o ecuație incompletă: Canada mizează pe „o masă critică” de state, dar lista fondatorilor și nivelul contribuțiilor rămân în negociere, iar orașul-gazdă al băncii (dintr-o listă de cinci orașe canadiene) este puțin probabil să fie anunțat săptămâna viitoare. [...]
Summitul NATO de la Ankara riscă să fie dominat de condiționări politice din partea SUA, nu de bani , după ce Donald Trump a transmis că nu mai caută doar creșteri de bugete, ci „loialitate” din partea aliaților, potrivit news.ro . Pentru Mark Rutte , secretarul general al NATO, miza devine menținerea coeziunii alianței într-un moment în care Europa se teme de Rusia, iar Washingtonul transmite semnale amestecate despre angajamentul militar în Europa. În analiza citată, Associated Press arată că Rutte și-a petrecut o parte importantă din mandat încercând să țină SUA în alianță, inclusiv printr-o abordare personalizată față de Trump. Dacă până recent disputa principală era legată de nivelul cheltuielilor de apărare, anul trecut aliații s-au angajat să investească la fel de mult ca SUA raportat la PIB, iar discuția s-a mutat spre capacitatea de a transforma banii în capabilități militare. De la „împărțirea sarcinilor” la „loialitate” Rutte a încercat să reducă tensiunile după o întâlnire la Casa Albă, prezentând un grafic intitulat „The Trump Trillion”, care indică cheltuieli de 1,2 trilioane de dolari ale aliaților europeni și Canadei din 2017 încoace. Trump a rămas însă nemulțumit, invocând refuzul unor aliați de a se alătura războiului împotriva Iranului, declanșat împreună cu Israel fără consultarea prealabilă a partenerilor. „Nu avem nevoie de banii lor - nu avem nevoie de nimic. Vreau doar loialitate.” În același context, Trump a sugerat că ar fi putut să nu participe la summit dacă acesta nu ar fi fost găzduit de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, un lider pe care îl apreciază. Riscul operațional: semnale despre reducerea sprijinului militar american Dincolo de retorică, analiza notează că Pentagonul i-a surprins luna trecută pe aliați anunțând că va reduce numărul de soldați, nave de război, avioane și drone pe care le-ar pune la dispoziție dacă un aliat ar fi atacat. În paralel, Trump a transmis mesaje contradictorii despre posibilitatea reducerii sau majorării efectivelor americane din Europa. Pentru NATO, problema este structurală: alianța „nu poate funcționa” fără cel mai mare aliat al său, iar Europa este împinsă să se pregătească pentru scenarii în care trebuie să se descurce mai mult pe cont propriu, în timp ce Rusia rămâne amenințarea principală. Ce se joacă la Ankara Summitul are rolul de a demonstra angajamentul de securitate colectivă din articolul 5 („toți pentru unul, unul pentru toți”), invocat o singură dată, după atacurile din 11 septembrie. Rutte încearcă să argumenteze că majorarea cheltuielilor europene permite SUA să-și mute atenția către China, în timp ce europenii gestionează războiul din Ucraina. În acest cadru, cererea de „loialitate” ridică o dificultate practică: nu poate fi cuantificată ușor în angajamente bugetare sau grafice și riscă să transforme summitul într-o negociere politică despre aliniere, nu despre planificare militară și capabilități. [...]
