Știri
Știri din categoria Apărare
Avionul turcesc HAVA SOJ, un program întârziat, pare să se apropie de operaționalizare, după ce a apărut în cele mai clare imagini de până acum, într-un clip aniversar al Forțelor Aeriene Turce, potrivit TWZ. Pentru Ankara, miza este una operațională: o platformă de „bruiaj de la distanță” (standoff jamming) care poate degrada radare și comunicații fără a intra în spațiul aerian ostil, cu efect direct asupra modului în care ar putea fi străpunse apărări antiaeriene moderne.
Secvența cu HAVA SOJ apare într-un video publicat pe contul oficial de pe X al Ministerului Apărării din Turcia, realizat pentru aniversarea a 115 ani de la înființarea Forțelor Aeriene Turce. În imagini, aeronava este văzută cu carenaje și antene externe, dar încă nepictată.
Publicația notează și indicii tipice unei faze de testare: aeronava tractează un cablu din partea superioară a ampenajului vertical (probabil un „trailing cone”, folosit frecvent la testele de zbor pentru măsurători), iar pe bot are montată o sondă temporară de date aerodinamice.
HAVA SOJ (Airborne Standoff Jammer) folosește ca bază Bombardier Global 6000. Primele celule au fost livrate către Turkish Aerospace Industries (TAI) în 2019, iar planul final vizează patru conversii, conform aceleiași surse.
Încărcătura de misiune (echipamentele specifice de război electronic) este furnizată de Aselsan și integrată de TAI. TWZ amintește că, după începerea integrării, aeronava a fost „camera-shy”, iar aparițiile publice au fost rare.
În paralel, programul a avut și o istorie de tranziție: Turcia urmărea încă din anii 2000 o înlocuire a capabilității existente de bruiaj la distanță, bazată pe transportorul C-160 Transall. A existat și o soluție interimară, „Golge” („shadow”), care ar fi folosit două platforme Global Express, dar negocierile nu au avansat, iar programul a fost închis în 2017.
Agenția turcă pentru industria de apărare (SSB) descrie rolul platformelor SOJ ca active de mare valoare care suprimă radare de apărare aeriană, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil:
„Platformele de bruiaj de la distanță (SOJ) sunt active de mare valoare care suprimă radarele apărării aeriene a adversarului, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile prin bruiaj de tip înșelare și de zgomot, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil. (...) creează coridoare prin care forțele aeriene prietene pot pătrunde în spațiul aerian inamic.”
Pe lângă bruiaj, HAVA SOJ ar urma să aibă și capabilități de supraveghere, prin echipamente de „măsuri de sprijin electronic” (ESM – detectarea și analizarea emisiilor radio ale adversarului). Există și mențiuni despre un radar la bord, însă TWZ subliniază că nu se poate confirma cu certitudine configurația exactă.
Detaliile tehnice rămân puține, dar TWZ afirmă că sistemul se bazează pe suita terestră Aselsan Koral/Kara SOJ (sprijin/atac electronic), iar dezvoltarea este realizată în țară. Pentru misiunea de atac electronic, aeronava ar putea folosi antene AESA (rețele active cu scanare electronică), capabile să emită fascicule concentrate de energie electromagnetică pentru bruiaj și „spoofing” (inducerea în eroare a senzorilor).
În același timp, publicația notează o problemă de fond pentru astfel de platforme specializate: deși sunt concepute să opereze din afara spațiului aerian ostil, crește întrebarea cât de bine pot supraviețui în fața apărărilor antiaeriene tot mai capabile, inclusiv a sistemelor cu rachete cu rază lungă.
Când Aselsan a primit contractul pentru partea sa din program (2018), planul era ca prima aeronavă să fie livrată Forțelor Aeriene Turce în 2023, termen care a fost depășit. Totuși, aparițiile „din ce în ce mai frecvente” ale aeronavei sugerează, în evaluarea TWZ, că programul intră într-o fază mai matură.
În plan extern, TWZ menționează că HAVA SOJ ar putea atrage interes la export (Pakistan fiind indicat în trecut ca posibilă oportunitate) și că Aselsan are un joint venture cu Taqnia în Arabia Saudită pentru promovarea unei versiuni numite „Kasih”. Publicația mai notează că, pentru clienți externi, suita de misiune nu ar fi supusă restricțiilor ITAR (regimul american de control al exporturilor de armament), ceea ce poate conta în deciziile de achiziție.
Pentru Turcia, concluzia operațională este directă: dacă HAVA SOJ intră în serviciu, ar adăuga o capabilitate de atac electronic la distanță și de culegere de informații care poate amplifica eficiența aviației în scenarii cu apărare antiaeriană integrată, într-un moment în care astfel de sisteme devin mai răspândite și mai performante.
Recomandate
Canada intră ca observator în programul GCAP, iar miza imediată este extinderea lanțurilor de aprovizionare și a bazei industriale pentru un avion de luptă de generația a șasea , într-un proiect pe care Marea Britanie îl leagă explicit de reindustrializare și de capacitatea de producție, potrivit Politico . Marea Britanie, Japonia și Italia au anunțat marți că aduc Canada în Global Combat Air Programme (GCAP) ca „națiune observator”, cu obiectivul de a pune în serviciu un avion de luptă de generația a șasea până în 2035. Decizia este prezentată ca un pas pentru întărirea lanțurilor de aprovizionare ale „puterilor medii” și este prima mișcare majoră a noului ministru britanic al apărării, Wes Streeting , numit în funcție luni seară de premierul Andy Burnham. Din perspectiva Londrei, proiectul are o componentă industrială pronunțată. Streeting a legat GCAP de „reindustrializare” și de refacerea capacității de producție, argumentând că astfel forțele armate pot primi echipamentele necesare, iar investițiile pot susține locuri de muncă în comunități din întreaga țară. Burnham a spus, la rândul său, că „reindustrializarea Marii Britanii” va fi un obiectiv central și că investițiile în apărare ar urma să fie folosite pentru a „transforma viețile oamenilor”. În plan financiar, guvernul britanic a alocat 8,6 miliarde lire sterline pentru avion în următorii patru ani, prin planul său de investiții în apărare. Politico notează că programul susține deja 4.500 de locuri de muncă în Regatul Unit, în circa 600 de firme din lanțul de aprovizionare. Ce primește Canada și ce nu primește, deocamdată Ca primă țară observator în GCAP, Canada ar urma să obțină „acces direct” și „acces privilegiat” la program, inclusiv la dezvoltarea capabilităților, colaborare industrială și planuri de livrare pe termen lung, potrivit lui Streeting. Totuși, ministrul britanic a precizat ulterior că nu există „niciun angajament” ca Ottawa să cumpere avionul. În același timp, statutul de observator este prezentat ca o cale pentru discuții privind contribuția bazei canadiene de aerospațial și producție la proiect. Ministrul canadian al apărării, David McGuinty, a spus că sectorul aerospațial și de apărare al Canadei este „gata să ajute” și că acest statut va permite o înțelegere mai bună a capabilităților de generație următoare și o colaborare industrială mai strânsă. Contextul strategic invocat de parteneri Italia a descris proiectul drept „o investiție în tehnologii care încă nu există”, iar Japonia a argumentat că poziția geografică a Canadei între Indo-Pacific și spațiul euro-atlantic evidențiază caracterul „inseparabil” al securității dintre cele două regiuni. [...]
Aproape 100 de militari americani au fost răniți în două săptămâni , un salt care indică presiune operațională crescută asupra bazelor SUA din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Pentagonul spune că rănirile au fost înregistrate după 7 iulie, pe fondul intensificării atacurilor iraniene asupra instalațiilor militare americane din regiune, după eșecul negocierilor de încetare a conflictului. Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, a transmis pe rețelele sociale că „aproape 100 de militari se consideră că au fost afectați fizic”, iar 96% dintre ei au revenit la datorie. El a precizat că „marea majoritate” a rănilor au fost contuzii ușoare. Bilanțul oficial, actualizat cu întârziere, rămâne sub semnul întrebării Parnell a mai spus că date suplimentare urmau să fie publicate într-o bază de date online a Pentagonului, care nu fusese actualizată „timp de câteva zile, dacă nu chiar săptămâni”. Aceasta indica anterior 14 militari morți și 427 răniți de la începutul războiului, pe 28 februarie. Luni seara, baza de date a fost actualizată la 18 militari morți și 447 răniți de la debutul conflictului, însă The Washington Post notează că nu este clar dacă aceste bilanțuri includ toate situațiile recente. Atacuri în Iordania, Irak, Kuweit și Bahrain Dezvăluirea privind numărul răniților a venit în contextul în care armata SUA i-a identificat pe doi militari uciși într-un atac de vineri seara în Iordania: soldatul Isabella Gonzales (19 ani) și locotenentul Tyler James Feehan (25 de ani). În noaptea de vineri spre sâmbătă, un atac asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania a dus la moartea a trei soldați americani (unul neidentificat) și la rănirea altora. Un alt militar american a murit sâmbătă în Irak, ceea ce ar ridica totalul la 18. În paralel, Garda Revoluției Islamice din Iran (IRGC) a revendicat lovituri asupra unor obiective militare americane din Kuweit și Bahrain, informație preluată de mass-media de stat iraniană. Agenția semioficială Tasnim, asociată cu IRGC, a relatat că au fost vizate inclusiv baza aeriană Ali Al-Salem și Camp Arifjan din Kuweit, respectiv instalații ale dronelor americane din portul Salman și baza aeriană Sakhir din Bahrain. Forțele de apărare din Bahrain au confirmat că au interceptat luni mai multe valuri de atacuri aeriene. Ce spune un oficial militar despre volumul atacurilor și eficiența apărării Un oficial militar familiarizat cu situația a declarat că, de la începutul operațiunilor din 28 februarie, Iranul ar fi lansat aproximativ 8.500 de drone și rachete către ținte din regiune, iar circa 100 ar fi trecut de sistemele de apărare aeriană ale SUA și ale partenerilor regionali. În acest context, unii oficiali și experți au exprimat îngrijorări privind nivelul de protecție al instalațiilor americane din Orientul Mijlociu. Represalii americane și riscuri de extindere a conflictului Armata SUA a lansat luni seara un nou val de atacuri de represalii împotriva Iranului, a zecea zi consecutivă de astfel de acțiuni, la ordinul președintelui Donald Trump. Potrivit unui comunicat al Comandamentului Central al SUA , loviturile sunt menite să slăbească capacitățile militare iraniene folosite pentru atacarea navelor comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Separat, rebelii houthi din Yemen , susținuți de Iran, au anunțat blocarea transporturilor de petrol ale Arabiei Saudite prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, închizând una dintre puținele alternative viabile din Golf la Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile de petrol. Pentru context suplimentar, news.ro a publicat și un material despre a zecea noapte consecutivă de atacuri ale SUA asupra Iranului , respectiv despre anunțul houthi privind un blocaj naval asupra Arabiei Saudite . [...]
Trimiterea la sol a noului Air Force One primit din Qatar arată limitele operaționale ale unei soluții „de avarie” : experții citați de HotNews spun că aeronava a intrat în serviciu cu un nivel de protecție mai redus decât flota standard, iar o lună de modernizări ar putea să nu fie suficientă pentru îmbunătățiri semnificative ale apărării. Donald Trump a declarat duminică faptul că Boeing-ul 747, care a început să-l transporte de la 1 iulie, va fi trimis în curând pentru a fi „echipat la maximum” cu noi capacități, un proces care ar urma să dureze aproximativ o lună. Nivelul de pregătire al avionului a fost pus sub semnul întrebării după ce Trump a trecut brusc la modelul mai vechi de Air Force One pentru etapa vizitei din Turcia către Regatul Unit, pe 8 iulie, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul. Aeronava este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de Qatar anul trecut și modernizat de contractorul din apărare L3Harris Technologies , fiind gândită ca înlocuitor temporar în condițiile întârzierilor mari ale programului Boeing pentru noile avioane Air Force One. Ce lipsește față de „standardul” Air Force One și ce se poate face într-o lună Douglas Birkey, director executiv al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospațiale, afirmă că flota standard Air Force One are sisteme sofisticate de protecție, inclusiv sisteme antirachetă, însă Casa Albă ar fi acceptat un nivel mai redus de protecție pentru avionul din Qatar, pentru a-l pune în zbor cât mai repede. În evaluarea lui, aeronava ar fi fost configurată pentru medii cu amenințări „neutre sau de nivel redus”, iar acum se lucrează la adăugarea unor sisteme suplimentare. Birkey spune că, dacă termenul este într-adevăr de o lună, modernizările ar fi probabil limitate la sisteme „non-cinetice” (adică fără interceptare fizică), precum: bruiaj electronic; dispozitive „de orbire” cu infraroșu, menite să deruteze rachetele cu senzori termici; posibil „chaff” (benzi metalice minuscule eliberate pentru a dispersa semnalele radar și a devia munițiile ghidate prin radar). În același timp, Birkey avertizează că rachetele ghidate prin infraroșu au devenit o preocupare tot mai mare, fiind mai greu de detectat decât amenințările ghidate prin radar și „pot apărea, într-un fel, de nicăieri”. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale , susține la rândul său că „nu prea multe se pot face într-o lună”, iar lucrările s-ar putea limita la actualizări de software sau la adăugiri precum rachete de semnalizare ori „chaff”. Reacția oficială și miza politică Forțele Aeriene americane nu au comentat. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni: „Noul Air Force One este perfect sigur pentru deplasările președintelui, dar va beneficia de modernizări și îmbunătățiri suplimentare în toamnă, care vor dura aproximativ o lună. În acest interval, președintele va zbura cu vechiul Air Force One.” Cancian leagă schimbarea aeronavei în Turcia de informații actualizate despre amenințările din partea Iranului, care ar fi ridicat nivelul de risc peste ceea ce avionul oferit de Qatar putea gestiona în acel moment. Pe plan intern, democrații au criticat viteza cu care aeronava a fost introdusă în serviciu și cer verificări. Senatoarea Jeanne Shaheen a spus, la Salonul Aeronautic de la Farnborough, că legislativul trebuie să examineze siguranța avionului, afirmând că „știa” despre existența unor probleme de securitate „încă de la început”. [...]
Lockheed Martin încearcă să reducă semnificativ costul interceptării dronelor cu o nouă rachetă pentru Patriot , într-un context în care armatele își epuizează stocurile și caută muniție mai ieftină pentru amenințări aeriene cu cost redus, potrivit Economedia . Compania americană dezvoltă racheta PAC-3 Adapted Capability Effector (ACE), care ar urma să coste „mai puțin de jumătate” din prețul interceptorului PAC-3 MSE folosit în prezent de sistemul Patriot , relatează Financial Times, citat de Economedia. În prezent, o rachetă PAC-3 MSE costă aproximativ 4 milioane de dolari (aprox. 18 milioane lei), ceea ce face ca orice reducere de preț să aibă impact direct asupra bugetelor de apărare și asupra ritmului de refacere a stocurilor. De ce contează: presiune pe bugete și pe stocuri, pe fondul cererii în creștere Cererea pentru sistemele Patriot a crescut semnificativ după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, iar stocurile de rachete s-au redus. În paralel, armatele caută interceptoare mai ieftine pentru a contracara dronele și rachetele cu cost redus, unde folosirea unor interceptoare scumpe poate deveni dificil de susținut financiar și operațional. Producție cu parteneri din SUA și Europa Lockheed Martin spune că intenționează să dezvolte și să producă noua rachetă împreună cu parteneri industriali din Statele Unite și Europa. Anunțul a fost făcut în prima zi a Salonului Aeronautic de la Farnborough, eveniment organizat o dată la doi ani pentru industria aerospațială și de apărare. Tim Cahill, președintele diviziei de rachete a companiei, a argumentat nevoia de soluții eficiente din punct de vedere al costurilor: „Militarii americani și aliați au nevoie de o soluție testată în luptă și eficientă din punct de vedere al costurilor.” Context: competiție mai dură pe segmentul „cost per interceptare” Potrivit Financial Times, decizia reflectă eforturile marilor producători de a răspunde cererii pentru sisteme mai accesibile și concurenței venite din partea unor companii tehnologice mai mici și mai agile. În acest cadru, o rachetă Patriot mai ieftină ar putea deveni un element-cheie în strategia de apărare antidronă, prin reducerea costului per interceptare și prin posibilitatea de a achiziționa volume mai mari. [...]
MApN a pus în alertă capabilități navale și aeriene după explozia produsă la bordul navei comerciale LPG „Gas Lisbon”, incident care a determinat și emiterea unei avertizări de navigație pentru evitarea zonei, potrivit Mediafax . Ministerul Apărării Naționale anunță că este pregătit să sprijine instituțiile implicate în gestionarea incidentului produs în dimineața de 21 iulie, la bordul navei „Gas Lisbon”, aflată în tranzit prin Zona Economică Exclusivă a României . Nava, sub pavilion liberian, a fost „lovită în timpul nopții” la aproximativ 20 de mile marine de țărm. „Ministerul Apărării Naționale este pregătit să sprijine instituțiile cu atribuții în gestionarea incidentului produs, în dimineața zilei de 21 iulie, la bordul navei comerciale GAS LISBON, sub pavilion liberian, aflată în tranzit prin Zona Economică Exclusivă a României.” Ce resurse a pregătit MApN Reprezentanții ministerului spun că au fost pregătite pentru intervenție: un elicopter IAR-330 Puma Naval; două nave militare ale Forțelor Navale Române. „Astfel, MApN are pregătite un elicopter IAR-330 Puma Naval, precum și două nave militare ale Forțelor Navale Române. La nevoie, aceste forțe vor fi suplimentate.” Avertizare pentru navigatori și situația de la bord Direcția Hidrografică Maritimă din cadrul MApN a transmis o avertizare de navigație, astfel încât navele să evite zona în care s-a produs incidentul. „Gas Lisbon”, tanc petrolier de tip LPG, se afla la aproximativ 20 de mile marine sud-est de localitatea Sfântu Gheorghe, venind din portul Alexandria (Egipt) și având ca destinație portul Reni (Ucraina). La bord erau peste 3.790 de tone de propan și un echipaj format din 17 persoane. MApN precizează că nava a suferit avarii majore, însă toate persoanele aflate la bord au fost salvate, iar răniții au fost transportați în Portul Sulina pentru a fi preluați de echipaje medicale. [...]
Polonia accelerează extinderea artileriei , după ce primele obuziere autopropulsate K9PL, o versiune adaptată cerințelor armatei poloneze, au fost expediate din Coreea de Sud, potrivit Focus . Miza este una operațională: livrările rapide și trecerea la o variantă „polonizată” schimbă nu doar numărul de sisteme din dotare, ci și configurația capabilităților din teren. Livrări în ritm susținut: de la K9 la K9PL Polonia își dezvoltă artileria „cu viteză mare”, iar începutul lunii iulie a adus expedierea primelor unități K9PL de către filiala europeană a producătorului sud-coreean Hanwha . Informația este relatată de portalul polonez Forsal, citat de Focus, în contextul programului de achiziții aflat în derulare. Conform datelor din program, armata poloneză a primit deja 218 obuziere autopropulsate K9: 212 unități prin contractul din 2022; încă 6 unități printr-un acord ulterior, din 2023. Un element urmărit atent și de Ucraina, prin prisma ritmului de înzestrare din regiune, este continuitatea livrărilor: la doar șapte luni după finalizarea livrărilor din primul contract, Coreea de Sud a început expedierea sistemelor comandate în 2023. Portalul ucrainean Defense Express apreciază viteza și derularea „fără fricțiuni” a livrărilor. Ce aduce nou varianta K9PL Odată cu startul livrărilor K9PL, Polonia primește pentru prima dată această variantă, proiectată pentru cerințele forțelor armate poloneze. În cadrul celei de-a doua înțelegeri de implementare din 2023, Polonia ar urma să primească în total 146 de vehicule. Diferențele față de varianta K9A1 includ, potrivit sursei, mai multe dotări orientate spre protecția echipajului și operare: sistemul de autoprotecție OBRA-3; instalație automată de stingere a incendiilor și suprimare a exploziilor; aer condiționat; afișaje suplimentare pentru echipaj. Dimensiunea capabilității: rază, ritm de foc, mobilitate K9 este prezentat ca unul dintre principalele produse de export ale industriei de apărare sud-coreene. Sistemul are un tun de 155 mm cu țeavă de 52 de calibre; cu muniție standard, raza este de aproximativ 40 km, iar cadența ajunge la până la șase lovituri pe minut. Ca armament secundar, este menționată o mitralieră de 12,7 mm. Pentru mobilitate, obuzierul folosește un motor diesel de 1.000 CP cu transmisie automată, iar viteza maximă indicată de producător pe șosea este de până la 70 km/h. Ținta: una dintre cele mai puternice artilerii din Europa K9PL nu este tratat ca un proiect izolat, ci ca parte a unei modernizări mai largi, care rulează în paralel cu programe de artilerie reactivă și alte sisteme. Dacă toate contractele în derulare sunt îndeplinite, Polonia ar putea ajunge la 576 de piese de artilerie autopropulsată din familiile K9 și Krab , la care s-ar adăuga 310 lansatoare de rachete K239 Chunmoo (programul Homar-K) și M142 Himars. Defense Express sintetizează obiectivul astfel: „Când vine vorba de Polonia, ei vor cea mai puternică flotă de artilerie din Europa.” În termeni operaționali, concluzia din datele prezentate este că Polonia nu doar își mărește rapid stocul de sisteme, ci începe să primească și o variantă configurată specific, ceea ce poate accelera integrarea în unități și standardizarea capabilităților pe termen mediu. [...]
