Știri
Știri din categoria Apărare
Iranul își extinde arhitectura de apărare printr-o nouă forță de voluntari, într-o mobilizare pe care autoritățile o leagă direct de războiul început la final de februarie și de presiunea economică exercitată de SUA, potrivit Al Jazeera. La Teheran, sute de mii de oameni au participat la un marș organizat de guvern, prezentat ca un semnal de disponibilitate pentru „apărare” și, la nevoie, pentru a lua armele.
Guvernul iranian a prezentat la miting o forță de voluntari nou formată, care ar urma să primească instruire militară limitată și pregătire pentru intervenții de urgență. Rolul declarat: un strat suplimentar de securitate pentru Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și pentru miliția Basij.
Participanții au defilat prin centrul Teheranului în uniforme de luptă, unii cu steaguri și arme, iar autoritățile au expus echipamente militare, inclusiv drone și baterii antiaeriene, notează publicația.
Autoritățile iraniene au susținut că 313.000 de persoane au participat la evenimentul din capitală, însă cifra nu a putut fi verificată independent.
Șeful IRGC din Teheran, Hassan Hassanzadeh, a declarat pentru postul de stat IRIB că peste 600.000 de persoane s-ar fi înregistrat pentru campania voluntară „Janfada-ye-Iran” (tradus aproximativ: „Cei care își sacrifică viața pentru Iran”), iar peste un milion ar urma să participe la instruire.
La miting au fost prezenți și lideri de vârf, inclusiv președintele Masoud Pezeshkian și șeful Basij, Hossein Taeb. Taeb le-a spus participanților că voluntarii ar fi pregătiți pentru „apărare în toată regula” și ar deveni un „coșmar” pentru inamicii Iranului.
Al Jazeera relatează că mobilizarea este prezentată de autorități ca parte a unei strategii mai largi de apărare, în contextul atacurilor americano-israeliene lansate la final de februarie. Campania de mobilizare a voluntarilor ar fi început la începutul lui aprilie, în perioada de intensificare a atacurilor.
În paralel, mitingul are loc pe fondul dificultăților economice, pe care Iranul le pune pe seama blocadei navale americane asupra porturilor iraniene și a unor noi sancțiuni. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmaeil Baghaei, a condamnat ceea ce a numit un „război economic brutal”, „conceput deliberat” pentru a provoca suferință populației.
Publicația mai notează că administrația SUA a vizat, joi, rețele de monedă digitală despre care afirmă că ar facilita accesul unor entități iraniene sancționate la sistemul financiar internațional.
În acest context, autoritățile iraniene susțin că peste 30 de milioane de persoane s-au înregistrat pentru o eventuală chemare la arme, dintr-o populație de 86 de milioane — un indicator al dimensiunii mobilizării pe care Teheranul încearcă să o proiecteze, deși datele rămân, în parte, imposibil de verificat independent.
Recomandate
Războiul cu Iran a creat „goluri strategice” în stocurile de muniție ale SUA , după ce costurile operațiunilor și consumul de armament au depășit capacitatea de reaprovizionare, potrivit unui raport al inspectoratului general al Pentagonului citat de Focus . Raportul, transmis obligatoriu Congresului SUA și publicat luni (ora locală), arată că între 28 februarie și 30 iunie costurile operațiunilor au ajuns la 33,4 miliarde dolari (aprox. 150 miliarde lei), din care 22,3 miliarde dolari (aprox. 100 miliarde lei) au fost doar pentru muniția consumată. Documentul vorbește despre „lipsuri strategice de stoc” și „blocaje la nivelul industriei” în aprovizionarea cu muniție. Presiune operațională: pierderi în flota aeriană și drone Pe lângă problema muniției, raportul inventariază și pierderi ale flotei aeriene americane, inclusiv: patru avioane de luptă F-15 distruse; un avion F-35 avariat; șapte avioane cisternă KC-135 avariate; până la 30 de drone MQ-9 Reaper distruse. Contradicție cu mesajul politic: „stocuri practic nelimitate” În paralel, președintele SUA, Donald Trump , a respins în mod repetat îngrijorările legate de o posibilă criză de muniție și a vorbit recent despre stocuri „practic nelimitate”. Tot luni, el a scris pe rețeaua sa Truth Social că SUA ar produce „mai multe arme rafinate” decât oricând în istorie, notează publicația. Costuri încă neincluse: pagube pe baze militare din regiune Raportul mai menționează că atacuri iraniene au avariat sau distrus „sute de clădiri și structuri” pe baze militare americane din regiune. Aceste pagube nu au fost incluse în calculul costurilor războiului, deoarece nu este clar dacă toate bazele vor fi reconstruite și cine ar urma să plătească. [...]
Germania își ancorează pe termen mediu aviația de luptă în F-35 , după ce prăbușirea programului european FCAS o obligă să caute rapid un „succesor” credibil pentru flota sa, potrivit Politico . Berlinul a primit primul avion F-35 la uzina Lockheed Martin din Fort Worth (Texas), într-un moment în care dezbaterea internă se mută de la livrări la întrebarea „ce urmează” după aparatul american. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a participat la ceremonie, iar livrarea vine în cadrul comenzii inițiale de 35 de avioane, evaluată la 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei). În paralel, dispariția, „mai devreme în acest an”, a programului franco-germano-spaniol Future Combat Air System (FCAS) alimentează în Berlin discuții despre extinderea achiziției de F-35, ca soluție de tranziție. De ce contează: „gol” de capabilități după FCAS și presiune pe decizii de achiziții F-35A Lightning II este prezentat ca răspuns la o nevoie imediată: înlocuirea avioanelor Tornado aflate la final de viață și menținerea rolului Germaniei în „nuclear sharing” (aranjamentul NATO prin care anumite state aliate au aeronave capabile să transporte bombe nucleare americane, decizia de utilizare rămânând la Washington). Pistorius a insistat că Germania „vrea și are nevoie” să mențină această misiune și a susținut că F-35 este, în acest moment, „singurul avion din lume” capabil să o îndeplinească. Calendarul operațional: instruire în SUA, Büchel din 2027, capacitate deplină în 2030 Primele aparate vor rămâne în Statele Unite pentru instruire, unde piloți și tehnicieni germani se pregătesc pentru operare. Conform planului citat, mai multe avioane ar urma să ajungă la baza Büchel spre finalul lui 2027, iar atingerea capacității operaționale depline este așteptată în 2030. Germania operează în prezent în jur de 80 de avioane Tornado, iar o parte dintre misiuni ar urma să fie preluate de Eurofighter Typhoon. Totuși, colapsul FCAS lasă un gol pe termen lung în planificarea flotei de luptă. Opțiunile Berlinului: mai multe F-35, un program „de generația a șasea” sau efort național La Berlin Air Show din iunie, Pistorius a spus că Germania cântărește mai multe direcții după eșecul FCAS: achiziția de F-35 suplimentare ca opțiune „punte”; aderarea la un program internațional existent de generația a șasea; dezvoltarea unui efort național condus de Airbus. Șeful Forțelor Aeriene germane, lt. gen. Holger Neumann, a declarat la același eveniment că a cerut ministerului să procure „platforme de generația a cincea plus dincolo de 2035” și a avertizat că, chiar dacă un nou sistem nu va fi gata în 2035, planificarea trebuie să înceapă de acolo. Una dintre variantele discutate este creșterea flotei prin cumpărarea a încă 15 avioane F-35. Miza industrială: cât de mult intră companiile germane în mentenanța F-35 Pentru industria germană, întrebarea centrală devine cât de profund vor fi integrate companiile locale în mentenanța și suportul pe termen lung al F-35. Lockheed Martin susține că aproximativ un sfert din componente sunt fabricate în Europa, iar Rheinmetall produce părți de fuselaj pentru clienți din afara Germaniei. Marie-Christine von Hahn, director general al asociației industriei aerospațiale și de apărare BDLI, a spus că F-35 are „o misiune clară” în nuclear sharing, dar a avertizat că achizițiile nu trebuie să distragă atenția de la problema mai mare: capacitatea Europei — și în special a Germaniei — de a dezvolta, construi, întreține și moderniza propriile avioane de luptă. În fundal, Politico notează că legăturile industriale transatlantice sunt puse la încercare de îndoieli privind angajamentul Washingtonului față de apărarea Europei sub președintele Donald Trump. Pistorius a argumentat că, atunci când se discută despre „independență”, trebuie recunoscute și „dependențele reciproce” care țin aliații aproape și le permit să beneficieze unii de alții. [...]
Ucraina susține că a degradat capacitatea Rusiei de a opera drone Orion în Crimeea , după ce a lovit o stație de control la aerodromul Saki , un nod care, potrivit armatei ucrainene, poate limita semnificativ utilizarea acestor sisteme în zonă, relatează Kyiv Post . Loviturile ar fi avut loc joi, 17 septembrie, și în noaptea de 17 spre 18 septembrie, conform unui comunicat al Statului Major General al Ucrainei. Ținta din Crimeea era, potrivit aceleiași surse, la aerodromul Saki, în apropiere de Novofedorivka. De ce contează: efect operațional asupra dronelor Orion Statul Major General afirmă că avarierea stației de control la sol „ar putea restricționa semnificativ” capacitatea Rusiei de a opera dronele Orion în acel sector. Orion (numită și Inokhodets) este descrisă ca o dronă rusească de recunoaștere și atac, de tip „altitudine medie, autonomie mare” (capabilă, potrivit informațiilor citate, să rămână în aer până la 24 de ore). Conform descrierii din material, drona poate executa recunoaștere optică și electronică și poate desemna ținte de la altitudini de până la 7,5 kilometri, iar încărcătura de luptă ar fi de aproximativ 200–250 de kilograme, incluzând rachete ghidate și bombe. Alte ținte raportate: Donetsk și regiunea Luhansk În același bilanț, Statul Major General al Ucrainei a mai raportat: lovirea unei facilități din apropiere de Donețk, folosită pentru depozitarea, pregătirea și lansarea dronelor rusești de atac; lovirea unui depozit de muniții lângă Dovjansk (regiunea Luhansk); lovirea unui depozit de aprovizionare militară lângă Kypuche (regiunea Luhansk). Armata ucraineană nu a precizat ce armament a fost folosit, nici pierderile rusești sau amploarea pagubelor. „Munca împotriva țintelor militare-cheie ale inamicului continuă”, a transmis Statul Major General al Ucrainei, potrivit materialului. În context, publicația notează că Ucraina a vizat în repetate rânduri infrastructură militară și energetică în Crimeea ocupată, pe care Rusia o folosește ca bază pentru operațiuni împotriva Ucrainei. [...]
Serbia își extinde capacitatea de producție militară printr-o fabrică de drone cu partener israelian , într-un demers care vizează atât dotarea armatei proprii, cât și exportul, potrivit Agerpres . Președintele sârb Aleksandar Vucic a anunțat inaugurarea pe Instagram, fără să precizeze localizarea unității și fără să numească partenerul israelian. Jurnaliștii nu au fost invitați la eveniment, Vucic invocând „confidențialitatea procesului de producție”. Producție pentru armată și pentru export În mesajul public, Vucic a descris noua unitate drept o „fabrică de asamblare de drone avansate de fabricație israeliană” și a susținut că aceasta va produce echipamente „destinate forțelor armate sârbe și celor din alte țări”. Președintele a mai afirmat că autoritățile de la Belgrad ar avea în plan deschiderea a „cel puțin încă trei fabrici” în Serbia, împreună cu partenerii israelieni. La vizită a participat și ambasadoarea Israelului, Avivit Bar-Ilan, conform materialului. Cine ar fi partenerul și cum ar arăta structura joint-venture-ului Deși numele companiei nu a fost comunicat oficial, investigații publicate de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) și de cotidianul israelian Haaretz indică drept partener Elbit Systems . Potrivit acelorași surse, Elbit Systems ar deține 51% din societatea mixtă, iar grupul sârb de stat din industria de armament Yugoimport-SDPR ar deține 49%. Conform BIRN și Haaretz, fabrica ar urma să producă drone cu rază scurtă și lungă de acțiune. Niciuna dintre părți nu a comentat aceste informații, notează Agerpres, care citează AFP. Context: exporturi de armament către Israel și reînarmare regională Serbia a intrat în atenție în legătură cu exporturile de arme către Israel, care, potrivit anchetelor jurnalistice menționate în material, ar fi crescut de la 1,4 milioane de euro (aprox. 7 milioane lei) în 2023 la 42,3 milioane de euro (aprox. 212 milioane lei) în 2024. În același context, raportoarea specială a ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, Francesca Albanese, a apreciat în timpul unei vizite în Serbia din acest an că Belgradul rămâne unul dintre aliații „cei mai constanți și hotărâți” ai Israelului, în pofida apelurilor de restricționare a exporturilor de arme din cauza războiului din Gaza. Belgradul a anunțat în ultimele luni și noi achiziții și proiecte de producție de armament, pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare în Europa. Serbia, una dintre puținele țări din Balcanii de Vest care nu este membră NATO, afirmă că investește masiv în armată pentru a-și „păstra neutralitatea”, menținând totodată legături strânse cu Moscova după invazia rusă în Ucraina, potrivit AFP. [...]
Canada a făcut un pas formal pentru a-și reduce dependența militară de SUA , depunând o cerere oficială de aderare la „ Forța Expediționară Comună” (JEF) , o coaliție de securitate condusă de Regatul Unit, potrivit G4Media . Mișcarea indică o repoziționare operațională spre cooperare mai strânsă cu state europene, într-un format orientat pe reacție rapidă la crize. JEF este o coaliție formată din 10 state membre NATO – Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Suedia și Regatul Unit – creată pentru a consolida capacitățile de răspuns rapid la situații de securitate. Biroul premierului canadian Mark Carney a transmis că Ottawa „a solicitat în mod oficial aderarea” și a salutat sprijinul Regatului Unit pentru participarea Canadei la această inițiativă. Ce urmărește Ottawa: diversificarea parteneriatelor de apărare Conform informațiilor citate, Canada – stat membru NATO – vizează o cooperare militară mai strânsă cu statele europene, în încercarea de a-și reduce dependența de Statele Unite. Din perspectivă operațională, aderarea la JEF ar putea oferi Canadei un cadru suplimentar de coordonare și planificare cu aliați europeni, în afara relației bilaterale dominante cu Washingtonul. Decizia a fost luată în timpul unei întâlniri între Mark Carney și premierul britanic Andy Burnham, în nordul Angliei. Legătura cu industria de apărare: discuții despre un program de avioane de vânătoare Cei doi lideri au discutat și despre oportunități de cooperare în industria de apărare prin intermediul Programului Global de Luptă Aeriană (Global Combat Air Programme) – un proiect avansat de avioane de vânătoare – la care Canada a aderat ca observator în iulie 2026, potrivit biroului premierului canadian. În acest stadiu, informațiile disponibile se referă la depunerea cererii și la discuțiile politice asociate; nu sunt prezentate detalii despre calendarul sau condițiile concrete ale aderării. [...]
Ținta NATO de 3,5% din PIB până în 2035 ridică o problemă bugetară majoră pentru guvernele europene , iar presiunea se vede deja în Marea Britanie, unde atingerea pragului ar însemna încă aproximativ 30 de miliarde de lire sterline anual, bani care ar trebui găsiți prin taxe mai mari, împrumuturi sau tăieri din alte cheltuieli, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a cerut „mai multă implicare” din partea Marii Britanii și a Europei, pe fondul a ceea ce a numit „cel mai periculos și complex mediu de securitate dintr-o generație”. Mesajul a fost transmis în timpul unei vizite în Regatul Unit, după o întâlnire cu premierul Andy Burnham , la Oxford, în contextul în care Alianța urmărește creșterea cheltuielilor de apărare la 3,5% din PIB până în 2035. Costul politic și fiscal al noii ținte de cheltuieli Publicația notează că obiectivul de 3,5% din PIB a fost stabilit la nivelul NATO „la presiunea lui Donald Trump”. Pentru Marea Britanie, un astfel de nivel ar însemna un efort bugetar suplimentar de circa 30 de miliarde de lire sterline, finanțabil doar printr-o combinație de: taxe mai mari, împrumuturi, reduceri ale altor cheltuieli publice. În prezent, Londra a bugetat o creștere a cheltuielilor de apărare până la aproximativ 2,7% din PIB. Pe termen scurt, presiunile financiare au ajuns să afecteze inclusiv armata, care a primit ordin să renunțe până la finalul anului la unele activități de instruire considerate neesențiale, mai arată materialul. Semnale de incertitudine la Londra, pe fondul schimbării de guvern Antena 3 relatează că actualul ministru de Finanțe, John Healey, a demisionat în iunie din funcția de ministru al Apărării în guvernul condus atunci de Keir Starmer, după ce fostul premier nu a acceptat un angajament de creștere a cheltuielilor militare la 3% din PIB până în 2030. Ulterior, după ce Andy Burnham a devenit premier și l-a numit pe Healey la conducerea Trezoreriei, acesta nu și-a mai reafirmat ținta intermediară de 3% până în 2030, alimentând întrebări dacă noul guvern nu încearcă să împingă o parte importantă a creșterilor de cheltuieli după următoarele alegeri. Burnham a recunoscut că schimbarea de premier a ridicat întrebări despre politica de apărare, dar a insistat că nu s-a schimbat angajamentul Marii Britanii față de NATO. De ce insistă Rutte: credibilitatea apărării colective Rutte a argumentat că, mult timp, în Europa a existat presupunerea că SUA vor furniza „întotdeauna cea mai mare parte a forței și vor plăti nota”, însă această abordare s-a schimbat odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. La summitul NATO de la Haga din 2025, Marea Britanie și ceilalți aliați au acceptat să-și majoreze cheltuielile și să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea continentului. „Avem nevoie de mai multă implicare din partea Marii Britanii și de mai multă implicare europeană în Alianță.” În sprijinul mesajului, Rutte a invocat revenirea războaielor în Europa și Orientul Mijlociu și a enumerat amenințări precum „Rusia și războiul său împotriva Ucrainei, terorismul, Iranul” și schimbările din competiția geopolitică globală. În lipsa investițiilor suplimentare, a avertizat el, „apărarea noastră colectivă nu va fi credibilă”. Materialul mai notează că Regatul Unit cheltuiește aproximativ 3 miliarde de lire sterline pe an pentru sprijinirea Ucrainei cu armament și că, deși își modernizează forțele convenționale, cheltuielile militare totale ale Marii Britanii au fost depășite de cele ale Germaniei, iar până în 2029 bugetul militar al Berlinului ar urma să ajungă la aproximativ dublul celui britanic. [...]
