Știri
Știri din categoria Apărare
Ministerul britanic al Apărării investighează un posibil incident armat în Canalul Mânecii, după ce o navă de război rusă ar fi tras focuri de avertizare către un iaht înregistrat în Marea Britanie, într-o zonă intens circulată de trafic maritim. Informațiile au fost relatate de Daily Mail, care notează că episodul, dacă se confirmă, ridică miza de securitate pentru navigația civilă din apropierea apelor britanice.
Potrivit relatării, incidentul ar fi avut loc marți, în jurul orei 11:40 (ora Regatului Unit), la aproximativ 20 de mile marine (circa 37 km) sud de Insula Wight, în afara apelor teritoriale ale Regatului Unit, în zona dintre Insula Wight și Normandia. Echipajul iahtului susține că focurile au fost trase de la o distanță de aproximativ 500 de yarzi (circa 457 m), iar iahtul și-a continuat ulterior drumul, fără a fi raportate avarii sau răniți.
Nava implicată ar fi fregata rusă „Admiral Grigorovich”, descrisă ca o fregată de aproximativ 4.000 de tone, cu rachete ghidate, parte a Flotei ruse din Marea Neagră. Publicația mai arată că nava ar fi operat în apropierea apelor britanice de câteva săptămâni, fiind observată escortând petroliere din așa-numita „flotă din umbră” și staționând în apropierea unui parc eolian din largul coastei Suffolk.
Ministerul britanic al Apărării a transmis, printr-un purtător de cuvânt, că investighează „rapoarte despre un incident în Canal”.
În plan operațional, o ambarcațiune de la HMS Tyne ar fi vizitat iahtul pentru a strânge detalii și pentru a verifica starea de siguranță a celor aflați la bord. În ajun, două nave de patrulare ale Royal Navy, HMS Mersey și HMS Tyne, ar fi urmărit fregata rusă în tranzitul prin Canal.
Daily Mail notează că este al doilea incident care implică nave rusești în Canalul Mânecii în 72 de ore, după ce duminică premierul Keir Starmer ar fi ordonat ca pușcași marini britanici și ofițeri ai National Crime Agency (NCA) să urce la bordul petrolierului „Smyrtos”, descris ca parte a „flotei din umbră” folosite pentru transportul petrolului rusesc.
Surse militare citate de publicație susțin că incidentul cu iahtul nu ar fi legat de operațiunea asupra petrolierului. Un expert în domeniu, Martin Kelly (EOS Risk), avertizează, de asemenea, că nu ar trebui făcute legături pripite între cele două episoade și explică faptul că, în procedurile de escaladare a forței pe mare, după avertismente radio pot urma focuri de avertizare dacă nu există răspuns.
Separat, Sky News (citat de Daily Mail) a relatat, invocând o sursă din domeniul apărării, că fregata rusă ar fi putut avea probleme la motor și ar fi emis alerte către iaht pentru a evita o coliziune, iar în lipsa schimbării de curs ar fi tras „câteva” focuri de avertizare. Aceste detalii nu sunt confirmate oficial de autoritățile britanice în materialul citat.
Recomandate
Un incident naval cu focuri de avertizare în Canalul Mânecii ridică miza de securitate pe una dintre cele mai aglomerate rute maritime ale Europei , după ce o fregată rusă a tras către un iaht sub pavilion britanic, potrivit G4Media . Incidentul a avut loc luni, în Canalul Mânecii, iar sursa citată de publicație precizează că ar fi fost vorba despre focuri de avertizare. Informația a fost relatată de Mediafax, care citează The Telegraph. Fregata implicată se numește „ Amiralul Grigorovich ” și face parte din Flota Mării Negre a Rusiei. Potrivit articolului, focurile au fost trase după ce cele două nave s-au apropiat una de alta. Iahtul cu steag britanic a alertat garda de coastă a Regatului Unit. În același material se arată că nava rusă a operat în ultimele săptămâni în apropierea apelor teritoriale britanice, una dintre misiunile sale fiind escortarea petrolierelor rusești. [...]
Renault intră în producția de drone militare, cu o țintă de 1.000 de unități pe lună din 2027 , într-un parteneriat cu Thales care urmărește dezvoltarea și fabricarea „pe scară largă” a dronei Toutatis, pe fondul accelerării programelor de apărare din Franța și Europa, potrivit Profit . Acordul vizează „dezvoltarea și producția în comun” a dronei, iar cele două companii își propun să construiască „o filieră suverană de drone, agilă și competitivă”, care să răspundă „provocărilor economiei de război”. Conform informațiilor publicate, producția ar putea începe în 2027, cu o capacitate de 1.000 de drone pe lună în primul an. Ce înseamnă operațional: conversia competențelor auto în producție de apărare Renault își justifică rolul prin capacitatea industrială și standardele din industria auto, pe care le va folosi pentru a „concepe, industrializa și produce la scară largă, în termene reduse și la costuri optimizate”. În același timp, proiectul este prezentat ca o contribuție la „aprovizionarea sigură” a Franței și la nevoile operaționale ale forțelor armate. „ Renault Group aduce proiectului «TOUTATIS» expertiza sa industrială și cele mai bune standarde din industria auto pentru a concepe, industrializa și produce la scară largă, în termene reduse și la costuri optimizate.” — François Provost, CEO Renault Group Ce este drona Toutatis și pentru ce tip de conflict e gândită Toutatis este descrisă ca o dronă cu rază scurtă de acțiune, „concepută pentru conflicte de mare intensitate”. Potrivit informațiilor din articol, sistemul este: comandat de un operator și desfășurabil de pe mai multe platforme (vehicul de luptă, aeronavă sau platformă navală); rezistent la bruiaj electromagnetic; echipat cu focos adaptabil în funcție de misiune; capabil să neutralizeze ținte precum vehicule de luptă, menținând „factorul uman în bucla decizională”; capabil să opereze în cadrul unui „roi” de drone. Context: parteneriatul cu Thales se extinde și la vehicule tactice Cu o zi înainte, cele două companii anunțaseră și SUV-uri militare pentru operațiuni de comandă și control. În plus, la târgul de apărare Eurosatory , Renault Group și Thales au prezentat vehiculul tactic 4TROOP, cu motor hibrid și tracțiune integrală, echipat cu tehnologie de comandă și conectare, comunicații securizate și instrumente de asistare a deciziei bazate pe inteligență artificială. Pentru perioada următoare, miza practică rămâne calendarul de industrializare: dacă planul se confirmă, 2027 ar marca intrarea efectivă a Renault într-o producție de apărare la volum, cu o capacitate lunară comunicată încă din faza de proiect. [...]
SUA pregătesc un depozit de arme și echipamente în Australia, cu investiții și personal dedicat, pentru a-și crește capacitatea de reacție în Indo-Pacific , potrivit Adevărul , care citează documente de licitație ale Marinei americane confirmate de oficiali pentru AFP. Planul vizează instalarea pe coasta de sud-est a Australiei a unui stoc de echipament militar „gata de utilizare”, inclusiv arme. Amplasarea ar fi în afara razei de acțiune a majorității rachetelor chineze, iar experții citați în material o leagă de efortul Washingtonului de a contracara consolidarea militară a Beijingului. Investiție de 30 de milioane de dolari și calendar până în 2028 Documente publicate în iunie de Marina americană descriu un proiect pentru statul Victoria, cu 30 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) alocați construirii de depozite și birouri pentru „prepoziționarea” unor stocuri strategice (adică plasarea în avans a echipamentelor, pentru a fi folosite rapid în caz de criză). Conform documentelor, stocul ar urma să fie depozitat inițial la Melbourne, apoi mutat în clădiri americane ce ar urma să fie construite anul viitor la o bază militară australiană din Bandiana . Baza ar urma să atingă capacitatea maximă în 2028. Operare: furnizor global și circa 110 specialiști Pentru administrarea depozitului, marina americană ar căuta un furnizor global din sectorul apărării care să recruteze aproximativ 110 ingineri, mecanici și specialiști în echipamente și securitate , pentru un stoc ce include „arme grele”, potrivit documentelor consultate. Corpul de Marină din Pacific a transmis pentru AFP că activitățile din Australia susțin „sprijinul logistic global integrat” și că echipamentul va fi menținut în „stare de pregătire ridicată”. Detaliile contractului nu au fost comentate, iar funcționarea instalației ar urma să fie stabilită în coordonare strânsă cu Ministerul Apărării din Australia. Miza strategică și efectul asupra politicii de securitate a Australiei Australia nu permite baze militare străine pe teritoriul său, însă are o alianță de securitate cu SUA și găzduiește tot mai multe forțe americane prin rotație în baze australiene. În prezent, aproximativ 2.000 de pușcași marini americani se antrenează șase luni pe an în Darwin, în nord-vestul țării. Materialul notează că Pentagonul a cerut Congresului o alocare de 500 de milioane de dolari (aprox. 38,5 miliarde lei) pentru 2027, destinată îmbunătățirii repoziționării echipamentelor și combustibilului în Asia-Pacific, cu scop de descurajare a Chinei. Un raport al Lowy Institute , citat în articol, arată că Beijingul poate lovi nordul Australiei cu rachete balistice lansate de la avanposturi din Marea Chinei de Sud, iar directorul pentru securitate internațională al institutului, Sam Roggeveen, avertizează că astfel de instalații devin „ținte evidente” odată operaționale. În același timp, profesorul John Blaxland (Universitatea Națională Australiană) indică o importanță în creștere a poziției geografice a Australiei, pe fondul îngrijorărilor privind vulnerabilitatea bazei americane din Guam. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de lovire și logistică pe mare cu o dronă subacvatică grea, cu autonomie de până la 3.700 km , odată cu prezentarea sistemului Sea Trident la expoziția de armament Eurosatory de la Paris, potrivit Adevărul . Miza operațională este creșterea razei de acțiune și a încărcăturii transportate în misiuni maritime autonome, inclusiv în zone contestate. Sea Trident a fost dezvăluită de compania ucraineană Global Mark, iar informația despre prezentare este atribuită United24. Sistemul este descris ca având un profil redus de detectare, pentru a diminua vizibilitatea în spații maritime disputate, și este proiectat pentru operațiuni autonome. Ce poate face Sea Trident și de ce contează Conform datelor din material, drona poate transporta încărcături de până la 1.000 kg și este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: atac; operațiuni logistice și livrare de marfă; contracararea altor vehicule subacvatice fără pilot. Platforma are sisteme de navigație autonomă și este destinată operării în medii maritime contestate. Specificații: rază, dimensiuni, viteză, adâncime Potrivit publicației Militarnyi, Sea Trident are o rază maximă de acțiune de 2.000 de mile marine (aprox. 3.700 km) și o greutate totală de 10.000 kg. Dimensiunile vehiculului sunt de 10 metri lungime, 2 metri lățime și 1,5 metri înălțime. Specificațiile prezentate la expoziție indică o viteză maximă de 10 noduri (18,5 km/h) și o viteză de croazieră de 6 noduri (11 km/h). Drona poate opera la adâncimi de până la 60 de metri, iar designul cu profil redus îi permite să se deplaseze aproape de suprafață atunci când este necesar. Context: alte programe ucrainene de drone subacvatice În același context, Adevărul amintește că Ucraina a prezentat anterior detalii despre drona subacvatică Marichka, un sistem fără pilot dezvoltat local, cu o rază de acțiune de până la 1.000 km și o capacitate de încărcare de o tonă, conceput pentru a lovi nave militare, infrastructura portuară și alte ținte maritime, inclusiv în medii fără semnal GPS. Totodată, anul trecut Ucraina a prezentat public pentru prima dată drona subacvatică TOLOKA, descrisă drept una dintre cele mai ambițioase arme din arsenalul naval. [...]
Ucraina își întărește granița de nord prin extinderea rapidă a unităților de drone , o mutare cu impact operațional direct asupra apărării în proximitatea Belarusului, potrivit Kyiv Post , care îl citează pe comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, Oleksandr Sîrski . Sîrski a spus că, după o reuniune dedicată forțelor de rezervă, au fost stabilite măsuri pentru consolidarea apărării în nord, cu accent pe creșterea capacităților de operare a dronelor. În zona de frontieră cu Belarus, Ucraina ar urma să formeze noi unități de drone, în timp ce unitățile existente își vor extinde în continuare capabilitățile. Oficialul nu a oferit detalii despre dimensiunea sau calendarul acestor măsuri. În paralel, comandantul-șef a menționat refacerea capacității de luptă pentru unitățile care se întorc din misiuni și dotarea acestora cu arme și echipamente noi, pe care a numit-o „una dintre prioritățile-cheie” ale armatei. De ce contează: dronele, integrate în apărarea de frontieră Sîrski a anunțat și o „extindere semnificativă” a componentei fără pilot în aceste unități, argumentând că aceasta ar crește capacitatea de: recunoaștere, lovire a țintelor inamice, protecție a zonelor desemnate de responsabilitate. Tot în zona de organizare a forțelor, Sîrski a indicat o creștere a rolului subofițerilor (NCO), pe care i-a descris drept „coloana vertebrală” a capacității de luptă a unei unități și veriga dintre comandanți și militari. El a adăugat că viitorii comandanți ar trebui selectați în principal dintre militarii care s-au dovedit în luptă și au demonstrat calități de lider. Context: amenințarea dinspre Belarus, „mai redusă”, dar nu dispărută În același material, Kyiv Post notează că Ucraina apreciază că riscurile dinspre Belarus au scăzut, însă nu au dispărut. Duminică, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Grăniceri de Stat, Andrii Demcenko, a declarat că Rusia a redus activitatea grupurilor de sabotaj și recunoaștere în regiunile de frontieră Cernihiv, Sumî și Harkiv, dar a avertizat că amenințarea nu a ajuns la zero. Demcenko a mai spus, la începutul lunii iunie, că sunt posibile provocări dinspre Belarus către Kiev și vestul Ucrainei, inclusiv pe rute logistice, „similar cu cele din 2022”, și că Ucraina trebuie să se pregătească pentru scenariul cel mai nefavorabil. Marți, liderul belarus Aleksandr Lukașenko a exclus intrarea Minskului în război și a respins avertismentele Kievului privind o posibilă nouă ofensivă rusă din Belarus, afirmând că o implicare belarusă ar lărgi frontul și ar putea declanșa o implicare directă a NATO. [...]
Germania își accelerează reînarmarea, iar diferența de spațiu bugetar riscă să mute greutatea de putere în Europa , pe fondul îngrijorărilor de la Paris privind deficitele și datoria publică, potrivit Focus . Franța ar putea ajunge sub presiune din cauza ritmului rapid de înarmare al Germaniei, avertizează publicația franceză Les Échos , citată de Focus. În timp ce Berlinul intenționează să aloce sume mult mai mari pentru Bundeswehr , Parisul are o marjă de manevră mai redusă din cauza nivelului ridicat al datoriei și a problemelor bugetare acumulate. Diferența de buget, miza: influența politică și industrială Germania vrea să crească semnificativ investițiile în apărare în anii următori și ar putea ajunge până în 2039 la peste 150 de miliarde de euro pe an (aprox. 750 de miliarde de lei). În analiza citată, Franța este descrisă ca având dificultăți să țină pasul cu acest ritm din cauza situației fiscale, în condițiile în care ar fi înregistrat deficite repetate de circa 50 de ani. Pe această bază, în dezbaterea de la Paris apare riscul unui dezechilibru: Germania ar avea mai mult spațiu pentru achiziții de armament, modernizare tehnologică și extinderea industriei de apărare, ceea ce ar putea afecta poziția relativă a Franței în trei planuri: forță militară ; capacitate industrială ; influență politică în Europa. Industria de apărare și proiectele comune, un punct sensibil Un alt element invocat este intenția Germaniei de a-și consolida țintit industria de apărare, inclusiv prin tehnologii noi precum inteligența artificială , robotica și sisteme interconectate . În Franța, subiectul este cu atât mai delicat cu cât mai multe proiecte comune de înzestrare ar fi avansat lent în ultima perioadă, potrivit aceleiași surse. De ce accelerează Berlinul: Ucraina și reorientarea SUA Schimbarea de direcție a Germaniei este pusă în legătură cu războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În noua strategie militară, Rusia este descrisă drept „cea mai mare amenințare imediată” pentru Germania, Europa și alianța transatlantică. În paralel, Les Échos notează că Statele Unite își concentrează tot mai mult atenția de politică externă și securitate pe Indo-Pacific, în jurul tensiunilor dintre China și Taiwan. Într-un astfel de context, concluzia din perspectiva germană ar fi că statele europene trebuie să preia mai multă responsabilitate în cadrul NATO , ceea ce alimentează și mai mult presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare. [...]
