Știri
Știri din categoria Apărare
Europa a validat un flux „suveran” complet pentru fabricarea internă a unor cipuri critice de apărare, după ce GlobalFoundries și compania olandeză Qualinx au finalizat ceea ce descriu drept primul traseu european cap-coadă, de la proiectare la fabricație, pentru semiconductori cu cerințe ridicate de securitate, potrivit Interesting Engineering. Miza este reducerea dependenței de lanțuri de aprovizionare din afara UE pentru aplicații strategice, inclusiv apărare, aerospațial și infrastructură critică.
Inițiativa arată că „cipuri sensibile” pot fi proiectate și produse integral în Europa, cu fișierele de proiectare și materialele de producție păstrate în interiorul granițelor europene pe tot parcursul procesului. Demersul este sprijinit și de European Chips Act, cadrul UE care urmărește consolidarea capacităților regionale în semiconductori.
Qualinx a fost primul client care a validat procesul, folosind un cip avansat de navigație prin satelit destinat aplicațiilor de sincronizare și poziționare securizate. Proiectul se bazează pe QLX3xx, un „sistem-pe-cip” (SoC – un cip care integrează mai multe funcții ale unui sistem) pentru aplicații de tip Positioning, Navigation and Timing (PNT), esențiale pentru sisteme care au nevoie de sincronizare precisă și navigație rezilientă.
Cipul a fost fabricat pe platforma FDX a GlobalFoundries, la unitatea companiei din Dresda, Germania. Potrivit articolului, utilizările potențiale includ platforme militare, rețele critice de comunicații și dispozitive conectate cu consum foarte redus de energie, operate „la marginea rețelei” (edge – procesare mai aproape de utilizator/dispozitiv, nu în centre de date îndepărtate).
Dincolo de producția efectivă a plachetelor și a cipurilor, GlobalFoundries spune că lucrează cu furnizori europeni de telecomunicații și servicii cloud pentru ca datele de producție să rămână în regiune. Într-o inițiativă separată cu Deutsche Telekom, compania analizează cum pot circula informațiile de fabricație prin rețele europene și cum pot fi găzduite în centre de date europene, inclusiv prin practici de criptare, rutare securizată și controale de acces pentru sarcini de lucru sensibile.
Dr. Manfred Horstmann, senior vice president și general manager la GlobalFoundries, a declarat:
„Demonstrăm că Europa se poate baza pe un flux de fabricație securizat, cap-coadă, care îndeplinește cele mai înalte cerințe din aerospațial și apărare.”
La rândul său, Tom Trill, CEO al Qualinx, a spus că proiectul confirmă că un traseu complet european este deja posibil și că optimizarea tehnologiei Digital RF a companiei pe platforma FDX a fost realizată păstrând controlul asupra proprietății intelectuale, datelor și lanțului de aprovizionare.
GlobalFoundries afirmă că va extinde capabilitatea în următorii ani, iar „tape-out”-ul Qualinx (etapa în care designul final este trimis către fabricație) este primul pas operațional către un proces suveran complet automatizat. Compania se așteaptă să finalizeze tranziția la Dresda până la finalul lui 2026.
Din 2027, clienți din aerospațial, apărare și infrastructură critică ar putea accesa acest flux prin contracte standard de tip foundry (producție la comandă într-o fabrică de semiconductori). GlobalFoundries mai spune că vrea să includă parteneri europeni suplimentari în ecosistem, inclusiv furnizori de proprietate intelectuală, producători de măști și companii de asamblare și testare externalizate. În paralel, potrivit companiei, mai mulți producători europeni de sisteme și operatori de infrastructură evaluează deja produse viitoare pentru acest traseu de fabricație „de încredere”, care ar putea reduce bariere tehnice și de reglementare pentru programe ulterioare.
Recomandate
Kratos Defense își extinde capacitatea de producție la 3.000 de motoare turbojet în 2027 , o mișcare care vizează direct unul dintre blocajele industriale din programele de rachete și muniții cu zbor prelungit (loitering munitions), potrivit Interesting Engineering . Creșterea volumelor indică presiunea tot mai mare pe lanțurile de aprovizionare pentru platforme „consumabile” (folosite o singură dată sau cu recuperare minimă), unde ritmul livrărilor și costul pe unitate sunt la fel de importante ca performanța. Compania americană își mărește capacitatea pentru familia de motoare Spartan, descrise ca turbine cu gaz de dimensiuni mici, destinate să propulseze muniții de tip „one-way attack” (drone de atac într-un singur sens), drone-capcană și rachete de croazieră subsonice. Publicația notează că decizia vine pe fondul intensificării achizițiilor în programe de rachete și pe platforme de muniții cu zbor prelungit. De ce contează: motoarele, un „gât de sticlă” în scalarea producției Munițiile cu zbor prelungit – numite uneori „drone kamikaze” – au trecut, în ultimii ani, de la utilizări de nișă la achiziții standard pentru mai multe armate NATO și aliate, după folosirea lor documentată în conflicte din Ucraina și Orientul Mijlociu, potrivit aceleiași surse. În acest context, sistemele de propulsie au devenit un punct sensibil: fără motoare disponibile la timp, creșterea producției de platforme „expendabile” se blochează, indiferent de restul componentelor. În acest sens, extinderea capacității la 3.000 de unități într-un singur an (2027) este relevantă operațional: sugerează o orientare către producție de serie, nu doar loturi limitate, într-o zonă în care cererea este descrisă ca fiind în creștere. Ce produce Kratos și ce acoperă gama Spartan Spartan este o familie de motoare turbojet compacte, proiectate pentru platforme „expendabile” și „attritable” (platforme considerate acceptabile pentru pierdere, cu cost mai redus). Interesting Engineering precizează că motoarele se încadrează într-o plajă de tracțiune de la 30 lb la 200 lb la nivelul mării (aprox. 13,6–90,7 kgf), ceea ce permite folosirea aceleiași infrastructuri de producție pentru mai multe categorii de greutate ale platformelor, fără linii complet separate. Un alt element cu impact industrial este integrarea verticală: Kratos proiectează și produce motoarele intern, ceea ce îi oferă un control mai bun asupra termenelor de livrare – un avantaj într-o industrie în care întârzierile pe subansamble pot prelungi semnificativ calendarele de producție. Mesajul companiei: accent pe volum și cost Steve Fendley, președintele diviziei Kratos Unmanned Systems, leagă investiția de nevoia SUA de a reface stocuri critice de rachete și de a crește capacitatea de lovire de precizie la costuri accesibile. În declarațiile citate de publicație, el susține că firma investește pentru a livra sisteme de propulsie „americane”, „accesibile” și „fiabile”, la „viteza și scara” cerute de mediul actual de amenințări. În materialul citat, Interesting Engineering menționează că extinderea a fost confirmată de companie printr-un comunicat oficial, fără a detalia în fragmentul disponibil valoarea investiției sau contractele specifice care susțin creșterea producției. [...]
Italia vrea să urce cheltuielile de apărare la 2,8% din PIB în 2026, dar o parte din creștere vine din reclasificarea unor costuri interne – inclusiv activități ale poliției – care pot fi acum luate în calcul în ținta NATO, potrivit Adevărul . Mesajul premierului Giorgia Meloni , transmis în Parlament înaintea summitului NATO din iulie, pune presiune pe modul în care alianța măsoară „efortul” de apărare: nu doar prin procente, ci și prin relevanța capabilităților finanțate într-o eră dominată de drone și infrastructură de date. Creșterea anunțată ar însemna un plus de aproximativ 0,71 puncte procentuale față de anul trecut. Meloni a precizat însă că o parte importantă a majorării provine din includerea unor cheltuieli de securitate internă, permise de regulile NATO. De ce contează: banii nu mai sunt suficienți, contează ce cumperi cu ei Meloni a susținut că războiul din Ucraina arată cum se schimbă conflictele moderne și a avertizat că discuția despre apărare nu ar trebui redusă la bugete și procente din PIB. „Linia frontului este blocată și dominată de drone. Nimic nu se mișcă din această cauză, iar noi am văzut tancuri care costă milioane de euro distruse de drone care costă, în medie, 20.000 de euro” În această logică, premierul italian a cerut o reevaluare a priorităților, cu accent pe capabilități precum sateliții și infrastructura de date, în raport cu sistemele militare tradiționale. Tensiuni între aliați pe țintele de cheltuieli Disputa privind nivelul cheltuielilor de apărare rămâne un punct sensibil între aliați. În același context, este menționat faptul că președintele american Donald Trump a criticat statele europene pentru investiții insuficiente și a cerut alocări de până la 3,5% din PIB pentru domeniul militar. Potrivit Reuters, dezbaterea este intensă și în Marea Britanie, unde ministrul Apărării, John Healey , și-a prezentat demisia pe fondul unui conflict legat de finanțarea armatei, iar ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, a sugerat că dificultăți similare există și în alte state europene în încercarea de a obține resurse suplimentare. [...]
Industria de apărare din Spania se confruntă cu un deficit estimat la 350.000 de oameni , pe fondul creșterii investițiilor militare și al valului de pensionări, iar pentru profilurile specializate salariile pot urca până la 80.000 de euro brut pe an (aprox. 400.000 lei), potrivit Libertatea . Expansiunea sectorului este pusă pe seama majorării cheltuielilor de apărare la nivel european și a conflictelor internaționale, care au crescut cererea de echipamente militare, tehnologii și sisteme de apărare. Publicația spaniolă AS , citată de Libertatea, notează că o parte importantă din personalul actual se apropie de vârsta pensionării. Presiunea operațională: pensionări masive și cerere accelerată Conform datelor prezentate în industrie, aproximativ 240.000 de angajați ar urma să iasă din activitate în următorii zece ani, ceea ce amplifică deficitul de personal într-un sector considerat strategic. În acest context, companiile caută atât specialiști tehnici, cât și civili care colaborează cu structurile militare. Domeniile cu cerere ridicată includ aeronautica, sectorul spațial, electronica, securitatea cibernetică, sistemele de simulare, tehnologiile satelitare și cartografierea. Salarii peste media națională și tipuri de joburi căutate Potrivit Asociației Spaniole a Companiilor Tehnologice de Apărare, Securitate, Aeronautică și Spațiu (TEDAE) , salariul mediu în sector este de aproximativ 40.000 de euro brut anual (aprox. 200.000 lei), cu aproape 80% peste media națională. În unele rapoarte, pentru profilurile specializate, remunerația poate depăși 80.000 de euro brut anual (aprox. 400.000 lei), în funcție de expertiză și domeniu. Meseriile menționate ca fiind căutate: inginerie aerospațială electronică avansată securitate cibernetică sisteme de apărare tehnologie satelitară simulare și modelare militară Context pentru forța de muncă din UE: actele necesare și dimensiunea comunității românești Pentru cetățenii UE (inclusiv români), Libertatea trece în revistă documentele uzuale pentru muncă legală în Spania, între care act de identitate, contract/ofertă de muncă, NIE (număr de identificare pentru străini) și numărul de securitate socială. În paralel, articolul amintește că în 2023 erau 629.755 de români rezidenți în Spania (date oficiale spaniole), iar comunitatea românească a continuat să scadă în ultimii ani, în pofida faptului că rămâne a doua cea mai mare comunitate de străini din țară, după marocani. [...]
Congresul SUA a cerut Forțelor Aeriene să evalueze reluarea producției C-17, iar Boeing spune că este „încurajat” de discuțiile cu operatori potrivit TWZ . Miza este una operațională și industrială: flota existentă este intens utilizată, iar alternative occidentale directe pentru această clasă de avion de transport strategic nu sunt, în prezent, în producție. Comitetul pentru Servicii Armate din Camera Reprezentanților a introdus cerința într-un raport care însoțește proiectul anual de lege de politică de apărare (NDAA), solicitând un briefing oficial despre fezabilitatea achiziției de noi C-17 Globemaster III. Forțele Aeriene americane au primit ultimul C-17 în 2013 și au în serviciu aproximativ 222 de aeronave; Boeing a închis complet linia C-17 în 2015. Ce vrea Congresul de la U.S. Air Force până la 1 martie 2027 Briefingul cerut ar trebui să acopere, cel puțin, cinci zone, cu accent pe costuri, calendar și capacitatea industriei de a reporni producția: fezabilitatea tehnică și industrială (starea sculelor și echipamentelor, viabilitatea furnizorilor, disponibilitatea forței de muncă, costuri de reconstituire); estimarea timpului necesar pentru reluarea producției și livrarea primei aeronave noi; estimări de cost pentru repornirea liniei și pentru achiziția de aeronave (inclusiv opțiuni de achiziție limitată și pe mai mulți ani); alternative pentru creșterea capacității de transport strategic (prelungirea duratei de viață, modernizări, aeronave cargo derivate din modele comerciale și extinderea Civil Reserve Air Fleet – CRAF , un mecanism prin care armata poate apela la companii aeriene civile pentru transport); interesul potențial al partenerilor internaționali de a participa sau contribui la o linie repornită. În raport, comitetul notează că flota actuală „continuă să suporte cerințe operaționale semnificative” și avertizează că presiunea ar putea crește. Ce spune Boeing și de ce repornirea nu e un „comutator” Boeing afirmă că lucrează cu clienții pentru soluții care să le acopere nevoile de misiune, inclusiv parteneriate de dezvoltare și producție, și că este mândră de sprijinul acordat capabilităților C-17 pentru U.S. Air Force și parteneri aliați. Separat, un executiv Boeing declara anul trecut pentru Shephard Defense că discuțiile cu o țară neprecizată privind o eventuală reluare erau într-un stadiu incipient. Totuși, costul și prețul unitar al unor C-17 noi sunt incerte, iar repornirea depinde de factori precum existența sculelor și a know-how-ului, starea lanțurilor de furnizori și disponibilitatea spațiilor de producție. Un element concret: Boeing a vândut în 2019 facilitățile din Long Beach (California) unde a fost construită seria inițială de C-17. Context: presiune pe flotă și un gol de ofertă în Occident TWZ plasează discuția despre C-17 și în contextul programului Next Generation Air Lift (NGAL), unde Forțele Aeriene au în vedere, în planurile actuale, o singură platformă care să înlocuiască atât C-17, cât și C-5 Galaxy. În paralel, există deja întrebări despre realismul planului de a menține C-17 în serviciu până în 2075, pe fondul uzurii operaționale acumulate în ultimii ani. În același timp, opțiunile comparabile sunt limitate: în SUA și „în Vest” nu există un echivalent direct al C-17 în producție, iar analogi globali menționați sunt în principal modele din China și Rusia. În acest cadru, Congresul cere explicit și evaluarea unor soluții complementare (cargo derivat comercial și/sau extinderea CRAF) care ar putea prelua o parte din transporturile din zonele din spate, eliberând C-17 pentru misiuni mai solicitante. Ce urmează Până la briefingul cerut pentru 1 martie 2027, rămâne deschisă întrebarea dacă SUA (și eventual parteneri internaționali) ar putea justifica economic și industrial repornirea unei linii închise de un deceniu. Deocamdată, Boeing nu exclude scenariul, iar presiunea operațională asupra flotei existente este argumentul central care împinge discuția în zona deciziei politice și bugetare. [...]
Ucraina încearcă să blocheze logistic Crimeea, iar traficul militar pe ruta R-280 ar fi scăzut cu 71% în două săptămâni , pe fondul unei campanii de lovituri cu drone și atacuri asupra podurilor și trecerilor cheie, potrivit Kyiv Post . Miza este una operațională: reducerea capacității Rusiei de a muta rapid trupe, combustibil și muniție între Rusia, sudul Ucrainei ocupat și peninsula Crimeea. Ruta R-280, numită de forțele ruse „Novorossiya”, leagă Rostov-pe-Don de Mariupol și Melitopol și continuă spre Crimeea pe litoralul Mării Azov. În relatarea citată de publicație, ucrainenii o descriu drept „autostrada morții”, invocând atacuri repetate cu drone asupra convoaielor. De la lovituri punctuale la „blocaj logistic” Conform informațiilor prezentate, campania urmărește să lovească infrastructura și transporturile la 20–200 km în spatele liniei frontului, în ceea ce Kievul descrie drept o „campanie de lovituri intermediare”. Ministrul ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov , a vorbit despre obiectivul unui „blocaj logistic” și despre direcționarea de finanțări și drone către unitățile considerate cele mai eficiente. „Sarcina noastră acum este să... creăm un blocaj logistic complet pentru inamic”, a declarat Fedorov, potrivit materialului. Publicația notează că traficul civil pe R-280 ar fi fost în mare parte oprit de la finalul lunii mai, pe fondul loviturilor susținute, iar pe traseu au fost raportate tot mai des camioane distruse. Roiuri de drone, supraveghere continuă și efecte în teren Campania ar folosi tot mai mult atacuri coordonate cu „roiuri” de drone (utilizarea simultană a mai multor drone pentru a satura apărarea și a lovi ținte multiple), vizând drumuri, căi ferate și poduri. În materialul citat este menționată și utilizarea dronelor americane Hornet, cu identificare asistată de inteligență artificială (software care ajută la recunoașterea și urmărirea țintelor), precum și un model ucrainean mai nou, „Morrigan”, lansabil fără pistă. Un efect raportat al presiunii asupra rutelor de aprovizionare ar fi apariția unor penurii de combustibil în Crimeea ocupată. Separat, un oficial rus citat de Meduza susține că în zonele afectate ar fi folosite și mine lansate din aer, ca parte a unui sistem de minare la distanță activat de mișcare, avertizând șoferii să își limiteze deplasările. Poduri lovite spre Crimeea: informații OSINT, confirmări limitate În noaptea de miercuri spre joi, postări ale Centrului pentru Comunicare Strategică (SPRAVDI) și ale unor analiști OSINT (investigații din surse deschise) au raportat noi lovituri ucrainene asupra unor treceri care leagă Crimeea de sudul Ucrainei ocupat, inclusiv: două poduri peste Canalul Crimeei de Nord; un pod rutier pe ruta Perekop–Armyansk; o trecere în zona Stavky. Analistul OSINT „Visioner” ar fi confirmat una dintre lovituri, însă materialul subliniază că aceste afirmații nu au putut fi verificate independent și că nici Ucraina, nici Rusia nu au confirmat integral amploarea pagubelor. Ce urmează: presiune pe rutele alternative și restricții de trafic Pe 21 mai, Vladimir Saldo, șeful instalat de Kremlin în partea ocupată a regiunii Herson, a introdus restricții pentru camioanele civile pe coridorul R-280. În paralel, comandantul Forțelor ucrainene ale sistemelor fără pilot, Robert Brovdi, a declarat că traficul de marfă militară pe autostradă a scăzut cu 71% în ultimele două săptămâni. Dacă ritmul loviturilor se menține, consecința operațională urmărită de Kiev este împingerea logisticii ruse spre rute secundare (poduri, feriboturi și infrastructură din spate), mai lente și mai vulnerabile, cu riscul de a îngreuna aprovizionarea Crimeei și a trupelor ruse din sud. În acest stadiu, o parte din informațiile despre ultimele lovituri rămân însă neconfirmate independent. [...]
Ucraina susține că are un avantaj de 1,5 la 1 față de Rusia la dronele FPV , atât ca producție, cât și ca utilizare, iar diferența s-ar fi mărit în ultimele luni, potrivit unei evaluări făcute de comandantul-șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski , citată de Kyiv Post . Miza este una operațională: superioritatea la drone ieftine și numeroase poate schimba rapid raportul de forțe pe linia frontului și în adâncimea dispozitivului rusesc. Sîrski a afirmat că Ucraina „nu este inferioară” Rusiei în competiția de tehnologie, inovație și capacitate de producție, iar „în unele domenii este înainte”, într-un mesaj publicat pe Telegram după o analiză lunară a capabilităților de război cu drone. Volum de lovituri: 180.000 de ținte verificate într-o lună În luna mai, unitățile ucrainene de drone ar fi lovit aproape 180.000 de ținte rusești „verificate”, cu 12,7% mai mult decât în aprilie, potrivit lui Sîrski. Tot în mai, Ucraina ar fi distrus aproximativ 4.000 de drone rusești de tip Shahed, o creștere de 27% față de luna anterioară, pe fondul intensificării lansărilor de drone asupra Ucrainei. În același interval, forțele ucrainene ar fi vizat circa 10.000 de poziții ale operatorilor ruși de drone. Extinderea atacurilor în adâncime: ținte până la 200 km în spatele frontului Sîrski a mai spus că loviturile ucrainene la nivel operațional și tactic „în adâncime” au produs rezultate, menționând că în mai au fost executate aproape 2.000 de atacuri cu sisteme de tip „mid-strike” (capabilități de lovire la distanțe intermediare). Printre țintele lovite s-ar fi numărat 414 sedii, puncte de comandă, zone de concentrare a trupelor și alte obiective militare de valoare ridicată. Potrivit lui Sîrski, înființarea unor centre de coordonare dedicate în cadrul corpurilor de armată ar fi îmbunătățit cooperarea între diferite arme și ar fi crescut eficiența loviturilor asupra țintelor aflate la până la 200 km în spatele liniei frontului. Roboții tereștri: utilizare în creștere, dar cu blocaje la aprovizionare Pe segmentul sistemelor robotice terestre, comandantul ucrainean a indicat o utilizare mai frecventă pentru logistică, livrări de muniție și evacuarea răniților în sectoare periculoase. Platformele robotice ar fi efectuat 12.500 de misiuni doar în luna mai. În același timp, Sîrski a recunoscut existența unor probleme de aprovizionare și achiziții care au limitat extinderea acestor sisteme de la începutul anului, apreciind că potențialul lor ar putea fi „mult mai mare”. Rusia, dificultăți la recrutarea operatorilor de drone Sîrski a avertizat că Rusia continuă să copieze inovații tehnologice și organizaționale ucrainene, însă ar avea probleme de personal în forțele sale de drone. Citând informații ale serviciilor de informații militare ucrainene, el a spus că Rusia ar fi recrutat 14.500 de persoane în unități de drone de la începutul lui 2026, adică aproximativ 21% din ținta anuală. Încercările de a atrage studenți ar fi rămas, de asemenea, sub așteptări. Datele prezentate nu pot fi verificate independent din materialul citat, însă ele conturează o direcție: Ucraina încearcă să transforme avantajul industrial și de organizare în drone FPV într-un avantaj operațional măsurabil, atât pe front, cât și asupra logisticii și comandamentelor rusești din spatele acestuia. [...]
