Știri
Știri din categoria Apărare
Intercepția unei aeronave ruse de către F-16 românești marchează prima misiune operațională a detașamentului „Carpathian Vipers” în actuala rotație din Lituania, un test practic al capacității României de a livra, în teren, angajamentele NATO de poliție aeriană în regiunea baltică, potrivit Adevărul, care citează Comandamentul Forțelor Întrunite.
Aeronavele F-16 dislocate în Lituania au interceptat o aeronavă rusă care zbura fără contact radio în spațiul aerian internațional al Țărilor Baltice. Conform informațiilor transmise, avioanele românești au identificat și escortat un aparat de tip Ilyushin Il-20 aparținând Federației Ruse, au monitorizat situația și l-au însoțit până la părăsirea zonei de responsabilitate.
Evenimentul este relevant în primul rând prin prisma funcționării efective a misiunii de Poliție Aeriană Întărită: detașamentul românesc a trecut de la faza de dislocare la executarea unei misiuni reale, în condiții specifice (aeronavă fără contact radio cu autoritățile de trafic aerian).
Forțele Aeriene Române au început la 31 martie o nouă misiune de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, în cadrul angajamentului României față de securitatea colectivă a NATO, potrivit sursei citate.
Detașamentul „Carpathian Vipers” este:
Ministerul Apărării Naționale arată că obiectivul misiunii este protejarea integrității spațiului aerian al Țărilor Baltice, ca parte a apărării colective NATO.
Forțele Aeriene Române au mai participat la astfel de misiuni în Lituania în 2007, 2023 și 2025. În actuala rotație, intercepția anunțată miercuri este prima misiune operațională a detașamentului românesc, iar activitatea va continua până în iulie 2026, în cadrul aceleiași misiuni de poliție aeriană.
Recomandate
Două avioane F-16 au fost ridicate de la sol și apărarea antiaeriană a trecut în poziții de tragere în noaptea de marți spre miercuri, după ce sistemele de supraveghere au detectat grupuri de drone rusești îndreptându-se spre ținte din Ucraina, foarte aproape de granița fluvială cu România, relatează Adevărul . Măsurile arată presiunea operațională tot mai mare asupra mecanismelor de monitorizare și reacție ale României în zona Tulcea. Ce s-a întâmplat în noaptea de marți spre miercuri Potrivit Ministerului Apărării Naționale (MApN), sistemele de supraveghere au detectat grupuri de drone care se îndreptau spre localitățile ucrainene Vâlcove și Ismail, în contextul unor noi atacuri ruse asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, aflate în imediata proximitate a frontierei cu România. În acest context, populația din nordul județului Tulcea a primit două mesaje RO-ALERT : la 02.37 , după detectarea unei grupări de drone pe direcția Vâlcove; la 05.08 , pe fondul unui nou val de drone care evolua către portul Ismail. Reacția militară și situația din spațiul aerian MApN precizează că două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române au decolat de la Baza 86 Aeriană Fetești pentru monitorizarea situației. În paralel, sistemele de apărare antiaeriană ale României au fost trecute în poziții de tragere. În ambele alerte, populația a fost instruită să se protejeze de posibilitatea căderii unor obiecte din spațiul aerian. Totuși, MApN a transmis că: „Nu au fost raportate pătrunderi neautorizate în spațiul aerian național.” Starea de alertă aeriană a fost ridicată oficial la 05:42 . Context: frecvență în creștere a alertelor la graniță Evenimentele din această noapte vin după o situație similară în dimineața zilei de marți, 14 aprilie, când a fost emis un mesaj RO-ALERT la 03:48 , iar avioane F-16 au fost ridicate de la sol, cu sistemele antiaeriene trecute în poziții de tragere, potrivit unui material anterior al publicației, disponibil aici . MApN mai arată că frecvența acestor evenimente este în creștere : în primele două luni ale acestui an au fost raportate 15 situații generate de atacurile rusești din proximitatea frontierei, iar în 10 dintre ele a fost necesară activarea serviciului de Poliție Aeriană pentru monitorizarea spațiului național. [...]
SUA direcționează miliarde către noul avion F‑47 al Forțelor Aeriene, iar programul naval F/A‑XX riscă să rămână subfinanțat , într-o repoziționare care poate schimba prioritățile industriei de apărare și ritmul de înlocuire a flotei de pe portavioane, potrivit Focus . Rearanjarea proiectelor aeriene ar urma să fie vizibilă în bugetul pe 2027, unde, conform publicației franceze Mer et Marine, avionul invizibil radar (tarnkappenjet) F‑47 al US Air Force primește prioritate. F‑47 face parte din programul „Next Generation Air Dominance” (NGAD) , considerat esențial pentru viitoarea superioritate aeriană; Boeing a primit contractul, iar prototipul ar urma să zboare pentru prima dată în jurul anului 2028. Diferența de finanțare: F‑47 accelerează, F/A‑XX rămâne în plan secund Aviation Week indică un decalaj puternic la capitolul bani. Congresul a alocat în acest an 3,45 miliarde de dolari (aprox. 15,9 miliarde lei) pentru faza de dezvoltare a F‑47, iar pentru 2027 Forțele Aeriene ar planifica încă 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei). În schimb, pentru F/A‑XX – viitorul avion de luptă al US Navy, gândit să înlocuiască pe termen lung F/A‑18E/F și EA‑18G – finanțarea a fost mai volatilă. Marina ceruse pentru 2026 doar 74 milioane de dolari (aprox. 340 milioane lei) pentru a finaliza proiectele aflate în lucru la Boeing și Northrop Grumman, însă Congresul a intervenit și a ridicat suma la 1,69 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei). Potrivit materialului, acest lucru ar asigura finanțarea necesară pentru atribuirea contractului de dezvoltare pentru F/A‑XX chiar în acest an. Totuși, în proiectul de buget pe 2027, pentru F/A‑XX ar fi prevăzute deocamdată doar 140 milioane de dolari (aprox. 640 milioane lei), în pofida unui buget al apărării descris ca fiind la nivel record sub președintele Donald Trump. În ecuația competiției pentru fonduri intră și noul bombardier B‑21, menționat ca rival pentru resurse. De ce e complicat F/A‑XX: cerințe de rază și limitele portavioanelor Dincolo de bani, programul F/A‑XX are și constrângeri tehnice importante, potrivit Aviation Week. US Navy ar cere: o rază de luptă de cel puțin 750 mile marine (1.389 km), cu circa 25% peste cea a Super Hornet; limitări de greutate la decolare pe portavioanele clasei Gerald R. Ford : catapulta și cablurile de prindere ar plafona greutatea maximă la 80.000 de livre (36 tone), ceea ce reduce spațiul pentru combustibil. În plus, F/A‑XX ar urma să folosească un motor derivat din producția actuală, fără a include motoare adaptive (concepute pentru eficiență mai bună în regimuri diferite de zbor), ceea ce poate îngreuna atingerea simultană a cerințelor de rază și performanță. „China nu încetinește, și nici noi n-ar trebui să o facem”, a declarat amiralul James Kilby, citat de Aviation Week. Materialul notează, în acest context, că China are în prezent cea mai mare marină din lume, iar avertismentele privind ritmul înarmării Beijingului apasă asupra calendarului american. Decizia finală asupra bugetelor rămâne însă la Congres, care a modificat în repetate rânduri planurile Casei Albe. [...]
Un arsenal iranian de peste 5.000 de mine marine poate transforma deminarea Strâmtorii Hormuz într-o operațiune de uzură pentru SUA , cu riscuri ridicate pentru nave militare și pentru traficul comercial din zonă, potrivit Focus . Publicația notează că, dincolo de imaginea clasică a minelor de contact (care explodează la coliziune), amenințarea actuală vine din „mine de influență” – arme care nu au contact cu suprafața și se declanșează în funcție de semnături fizice ale navelor. Într-un raport din 2019, serviciul de informații militare al SUA (DIA) estimează că Iranul are „mai mult de 5.000” de astfel de încărcături explozive, unul dintre cele mai mari arsenale de mine din lume. De ce sunt minele moderne greu de neutralizat Textul explică faptul că tehnicile de căutare care funcționează relativ bine împotriva minelor de contact (sonar, radar, observație vizuală) sunt mult mai puțin eficiente în cazul minelor moderne, amplasate pe fundul mării sau ancorate sub apă. Acestea pot reacționa la: semnătura magnetică (de exemplu, un corp de oțel care perturbă câmpul magnetic local); semnătura acustică (zgomotul motoarelor sau al elicelor); presiune (deplasarea apei, relevantă mai ales pentru nave mari). Un element operațional important: astfel de mine pot fi „selective”, fiind concepute să nu reacționeze la ambarcațiuni mici, ci să fie declanșate de nave de război sau petroliere . Cum poate fi minată rapid zona Conform raportului DIA citat, minele pot fi desfășurate „rapid” în Golful Persic și în Strâmtoarea Hormuz cu bărci mici și rapide echipate ca minatoare . Focus mai arată că astfel de ambarcațiuni pot transporta câte două-trei mine și le pot plasa atât în ape adânci, cât și în zone puțin adânci, inclusiv pe coridoare de tranzit intens folosite. Deminarea: proces lent, în timp ce minarea poate fi reluată Identificarea unei mine pe fundul mării poate deveni un proces consumator de timp, pentru că sonarului îi poate fi greu să distingă între „deșeuri” și o mină inactivă. În practică, operațiunile pot necesita dronă subacvatică (vehicul fără echipaj) cu cameră, analiză asistată de inteligență artificială și, în final, evaluare umană a imaginilor transmise. Neutralizarea se poate face fie prin detonare controlată (încărcături plasate lângă mină), fie prin simularea semnăturilor (magnetice/acustice/de presiune) pentru a declanșa mina fără a lovi o navă. Publicația subliniază însă asimetria: verificarea și curățarea durează mult mai mult decât amplasarea unor mine noi . Materialul a fost realizat în colaborare cu The European. [...]
Testele de realimentare în aer ale bombardierului B-21 confirmă o capabilitate-cheie pentru lovituri la distanță mare, cu presiune mai mică pe flota de avioane-cisternă , potrivit WinFuture . Aparatul, produs de Northrop Grumman , a încheiat cu succes primele manevre de realimentare, un pas important în programul de testare care urmărește atingerea maturității operaționale. Testul a avut loc pe 14 aprilie 2026, la Edwards Air Force Base , în California, unde B-21 Raider a fost realimentat de un KC-135 Stratotanker. Reușita demonstrează o cerință tehnică esențială pentru misiuni intercontinentale, în condițiile în care realimentarea în aer elimină limitările clasice de rază și permite lovirea țintelor fără escală. Ce arată noile imagini și de ce contează În cadrul acestor teste au fost publicate, pentru prima dată, imagini din „perspectivă de sus” (vogelperspektive), care scot la iveală detalii de construcție menite să reducă detectabilitatea: prize de aer adânc integrate în fuselaj; o trapă de realimentare pe partea superioară, descrisă ca fiind din două părți; evacuări cu formă de „chevron”, proiectate să reducă semnătura în infraroșu; ferestre de cockpit foarte mici, care reduc secțiunea radar, dar pot limita ușor vizibilitatea fizică a piloților. Eficiența de combustibil, un avantaj operațional Forțele Aeriene ale SUA susțin, într-o comunicare oficială, că B-21 are o eficiență ridicată a consumului de combustibil. Generalul Ken Wilsbach a declarat că bombardierul ar consuma doar „o mică fracțiune” din combustibilul modelelor mai vechi, ceea ce ar reduce încărcarea logistică asupra flotei de avioane-cisternă, deja intens utilizată, și ar crește flexibilitatea comandanților. În termeni operaționali, combinația dintre consum mai mic și realimentare în aer înseamnă mai puține constrângeri pentru planificarea misiunilor și o dependență relativ mai redusă de resursele de sprijin (avioane-cisternă și lanțuri logistice). Arhitectură deschisă și calendarul programului B-21 este descris ca având o „arhitectură deschisă”, adică o proiectare care ar permite integrarea ulterioară de senzori și mijloace de comunicații fără modificări majore ale celulei avionului. Obiectivul este menținerea relevanței tehnologice pe termen lung și adaptarea mai rapidă la amenințări noi. Pe partea de costuri, programul rămâne unul scump: potrivit generalului Dale White, au fost investite până acum peste 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) în infrastructura de producție. Dacă testele continuă conform planului, primul avion de serie ar urma să sosească în 2027. [...]
Serbia își accelerează reînarmarea și își împinge cheltuielile de apărare la 3,3% din PIB , pe fondul unei deteriorări a climatului de securitate invocat de președintele Aleksandar Vucic și al unui val de achiziții externe care ridică miza în industria regională de armament, potrivit Digi24 . Vucic a anunțat un „amplu program de reînarmare” și „investiții masive” în armament, susținând că Belgradul trebuie să-și consolideze apărarea în fața unor presupuse planuri ale Croației, Albaniei și Kosovo de a ataca Serbia. Declarațiile au fost făcute într-o conferință de presă comună cu Milorad Dodik, liderul sârbilor din Bosnia și Herțegovina, relatare atribuită de Digi24 agenției Agerpres. Ce înseamnă programul: digitalizare, apărare antiaeriană și drone Președintele sârb spune că a ordonat o serie de măsuri cu impact direct asupra structurii și dotării armatei, inclusiv o orientare mai puternică spre tehnologii fără pilot. În lista de priorități anunțate intră: robotizarea și digitalizarea forțelor armate; achiziționarea de rachete; consolidarea apărării antiaeriene; o „explozie a producției de drone”; „contracte importante” pentru arme și echipament militar. După o întâlnire cu comandanți militari la Belgrad, Vucic a mai spus că a propus înființarea unor unități echipate cu drone de atac cu rază lungă și cu drone „în zbor staționar”. Costuri și achiziții: de la China la Franța, cu un accent pe drone Serbia are deja unul dintre cele mai mari bugete militare din regiune și, recent, a devenit prima țară europeană care s-a dotat cu rachete hipersonice aer-sol CM-400AKG, cumpărate din China. În paralel, Belgradul a cumpărat armament și echipamente din Europa, Israel și China și vrea să-și adapteze strategia la cerințele „războiului modern”, notează Reuters, citată în material. În 2026, Serbia a alocat 3,3% din PIB pentru cheltuielile de apărare, iar armata are un efectiv de 22.500 de soldați. Pe componenta de drone, declarațiile lui Vucic vin la o zi după anunțul privind crearea unei societăți comune sârbo-israeliene pentru fabricarea de drone. Tot în zona achizițiilor din Israel, în 2025 Serbia a cumpărat sisteme de artilerie PULS și drone Hermes de la Elbit Systems , în valoare de 335 milioane de dolari (aprox. 1,5 miliarde lei). În august 2025, a mai achiziționat rachete cu rază lungă, drone și echipamente de război electronic de aproximativ 1,6 miliarde de dolari (aprox. 7,4 miliarde lei). În plus, Serbia a cumpărat avioane-cargo și elicoptere de la Airbus, precum și rachete și drone chineze. Separat, Belgradul a achiziționat avioane de luptă Rafale de la Dassault pentru 2,7 miliarde de euro (aprox. 13,4 miliarde lei), pentru a înlocui MiG-29, descrise ca învechite. De ce contează: presiune bugetară și tensiuni regionale Dincolo de argumentul de securitate invocat de Vucic, dimensiunea financiară a programului indică o repoziționare a Serbiei către un model de apărare mai scump și mai tehnologizat, cu efecte în lanț asupra bugetului public și a industriei de profil (prin contracte și parteneriate de producție). În plan regional, reînarmarea Serbiei a stârnit critici din partea Croației, Bosniei și Kosovo, care o consideră o amenințare la adresa stabilității, acuzație respinsă de Belgrad. Contextul invocat de Vucic include un acord semnat în martie 2025 de Croația, Albania și Kosovo pentru consolidarea cooperării în domeniul apărării, despre care cele trei părți au insistat că nu este îndreptat împotriva nimănui și se înscrie în cooperarea obișnuită între membri sau aspiranți la NATO (Croația și Albania sunt membre; Kosovo aspiră). Diferența de efort militar în regiune Potrivit datelor citate în articol, între 2020 și 2024 cheltuielile militare ale Serbiei au fost de aproximativ șase ori mai mari decât cele ale Albaniei, a doua țară din regiune ca nivel al investițiilor în apărare în acea perioadă. Serbia se declară neutră militar și încearcă să echilibreze parteneriatul cu NATO și aspirațiile de aderare la UE cu relațiile cu Rusia și China, în timp ce își extinde portofoliul de furnizori și programe de înzestrare. [...]
Un proiect de lege adoptat în prima lectură în Duma de Stat ar extinde baza „legală” pentru trimiterea de trupe ruse în afara țării , sub pretextul apărării drepturilor cetățenilor Federației Ruse, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare: inițiativa ar crea un cadru intern care poate justifica intervenții externe, într-un moment în care NATO și servicii europene de informații avertizează asupra riscului de escaladare. Proiectul a fost adoptat în prima lectură, iar legislația rusă trece prin trei lecturi înainte de a fi finalizată. În forma prezentată, documentul i-ar permite șefului Kremlinului, Vladimir Putin , să trimită „legal” trupe în alte state invocând „apărarea drepturilor cetățenilor Federației Ruse”, notează Moscow Times, citat de news.ro. Ce prevede proiectul și cum este justificat Șeful Comisiei pentru apărare din Duma de Stat, Andrei Kartapolov, a spus că proiectul ar urma să asigure protecția drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale rușilor, precum și ale organizațiilor ruse „împotriva încălcărilor ilegale din străinătate”. În nota explicativă, proiectul este prezentat ca un instrument pentru protejarea cetățenilor ruși în situații precum: arestarea sau reținerea; urmărirea penală; „alte forme de persecuție”. Textul menționează inclusiv măsuri luate de instanțe din alte țări și de organe judiciare internaționale pe care Moscova nu le recunoaște, descrise ca instituții „a căror competență nu se bazează pe un tratat internațional al Federației Ruse sau pe o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU” adoptată în cadrul capitolului VII din Statutul ONU. Contextul în care apare inițiativa Potrivit materialului, proiectul a fost depus după avertismente repetate venite dinspre NATO și servicii de informații europene privind o posibilă pregătire a Rusiei pentru un conflict cu una sau mai multe țări ale alianței. Sunt amintite două repere: în vara lui 2025, șeful serviciului de informații german BND a avertizat asupra riscului de provocări în țările baltice, după modelul Crimeei; șeful Statului Major General al Franței, generalul Fabien Mandon, a îndemnat la pregătirea pentru o confruntare cu Rusia în următorii 3–4 ani. De asemenea, experți ai Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) susțin că „faza zero” a unei astfel de pregătiri ar fi început deja, invocând reorganizarea districtelor militare, crearea de baze la granița cu Finlanda și apariția în Europa a unor acțiuni precum sabotaje și bruiaj GPS. Ce urmează Inițiativa este, deocamdată, la prima lectură. Dacă va trece și de următoarele două etape legislative, proiectul ar putea consolida, la nivel intern, argumentul juridic folosit de Moscova pentru desfășurarea de trupe în afara granițelor, sub o formulă largă de „protecție” a cetățenilor și organizațiilor ruse. [...]
