Știri
Știri din categoria Apărare
România își schimbă apărarea aeriană pentru a detecta drone la joasă altitudine, după ce incidentul de la Galați a arătat că radarele actuale nu „văd” suficient de jos, potrivit Mediafax. Ministrul Apărării, Radu Miruță, spune că drona nu a fost observată deoarece zbura la circa 50 de metri, sub pragul la care sistemele existente erau eficiente.
Miruță a explicat, într-o intervenție la Euronews România, că arhitectura de supraveghere aeriană a fost proiectată istoric pentru amenințări la altitudine mai mare, în timp ce riscurile recente vin tot mai des din zona joasă, unde dronele mici sunt greu de detectat.
„Drona de la Galați nu a fost văzută pe radar. Pentru că era la 50 de metri. Radarele noastre vedeau de la o altitudine mai mare.”
Ministrul a detaliat că dronele mici au o „suprafață de reflexie redusă” (adică reflectă slab undele radar) și pot zbura în zone greu de monitorizat, precum văi sau regiuni cu relief accidentat, unde semnalul radar poate fi perturbat.
„Armata Română a fost gândită să protejeze spațiul aerian la altitudini mai mari. Astăzi, pericolul vine și mai jos, cu obiecte mici, cu suprafață de reflexie redusă.”
Potrivit ministrului, România a început să includă în planul de înzestrare soluții dedicate pentru aceste amenințări, iar „ceea ce am pus în sistem în ultimele luni” ar însemna, în primul rând, capacitatea de a detecta aceste drone. Noile sisteme ar urma să permită detectarea țintelor la altitudine joasă și, în unele cazuri, interceptarea lor.
După incidentul de la Galați, autoritățile au repoziționat unele sisteme antiaeriene și au introdus altele noi în zone considerate vulnerabile. Miruță a numit cazul o „bornă majoră” în adaptarea apărării la amenințările cu drone și a susținut că unele scenarii care nu erau acoperite înainte sunt acoperite acum.
Miruță a precizat că proiectele anti-dronă au fost incluse în planuri recente aprobate de Parlament, însă livrările sunt întinse pe mai mulți ani.
„Unele vin în 2027, altele în 2028.”
Ministrul a pus întârzierile și pe contextul internațional: cererea globală pentru astfel de sisteme este ridicată, iar producția nu ține pasul cu solicitările statelor. În același timp, a subliniat că riscurile nu pot fi eliminate complet, dar probabilitatea unor incidente similare ar fi în scădere.
Recomandate
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
NATO pregătește o schimbare operațională care ar putea scurta timpul de reacție la drone pe flancul estic, prin extinderea misiunilor de „poliție aeriană” către un cadru mai larg de apărare aeriană și prin mai multă libertate de acțiune pentru comandantul militar suprem aliat din Europa, potrivit Știrile Pro TV . Inițiativa este prezentată ca răspuns la creșterea amenințărilor aeriene, inclusiv la situații cu roiuri de drone care au pătruns în spațiul aerian al Poloniei și României. Informațiile sunt atribuite de publicație unor diplomați NATO și unui oficial al Alianței, citați de POLITICO și preluați de News.ro. Mai multă autonomie pentru comandantul suprem aliat din Europa După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe o propunere până la summitul NATO din 7–8 iulie, la Ankara . Aceasta i-ar oferi generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al NATO în Europa, mai multă putere de a răspunde amenințărilor aeriene fără a mai cere aprobarea formală a statelor membre. În prezent, statele NATO stabilesc reguli privind modul și locul în care pot fi folosite anumite arme naționale. Conform propunerii, Grynkewich ar primi mai multă flexibilitate pentru: transferul de resurse în interiorul Alianței; stabilirea nivelurilor de alertă ale echipamentelor militare. De ce contează pentru flancul estic, inclusiv România Materialul indică o creștere a incidentelor pe flancul estic, menționând: roiuri de drone care au pătruns în Polonia și România; încălcări ale spațiului aerian în Estonia; drone suspecte deasupra Letoniei. Aceste incidente ar fi provocat pagube și răniți și ar fi avut efecte politice în statele din regiune. În plus, lansarea rachetelor balistice iraniene către Turcia, la începutul acestui an, ar fi adăugat urgență discuțiilor pentru o abordare comună la nivelul Alianței. Integrarea apărării antiaeriene cu „poliția aeriană” Propunerea ar integra oficial sistemele NATO de apărare antirachetă și antiaeriană cu misiunile de poliție aeriană desfășurate de avioanele Alianței pe flancul estic și în alte zone, reconfigurându-le ca misiuni de apărare aeriană. Un oficial NATO citat în material susține că statele „se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, dar că Alianța „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. „Țările se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, a declarat oficialul NATO, dar alianța „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. „Rezervele” naționale, problema de fond Potrivit articolului, unii aliați se plâng de mult timp că așa-numitele „rezerve” naționale (restricții și condiții impuse de fiecare stat) creează un mozaic de reguli în cadrul NATO și reduc capacitatea de reacție rapidă a comandantului suprem aliat din Europa. Generalul Grynkewich și-ar fi prezentat propunerile celor 32 de ambasadori ai țărilor NATO la începutul acestui an. Dacă planul va fi aprobat la summitul din iulie, schimbarea ar putea standardiza și accelera deciziile operaționale în fața amenințărilor aeriene, inclusiv a dronelor, în proximitatea frontierelor estice ale Alianței. [...]
NATO pregătește o schimbare de comandă care ar putea scurta timpul de reacție la drone pe flancul estic, prin relaxarea restricțiilor naționale care limitează azi folosirea și repoziționarea rapidă a unor capabilități militare, potrivit Digi24 , care citează Politico . Miza este una operațională: aliații vor să-i acorde comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich , mai multă libertate de acțiune în doborârea dronelor și în gestionarea amenințărilor aeriene, pe fondul incidentelor tot mai dese din regiune, inclusiv drone care au pătruns în Polonia și România, încălcări ale spațiului aerian în Estonia și drone suspecte deasupra Letoniei. Unele episoade au produs pagube și răniți și au alimentat tensiuni politice în statele de pe flancul estic. Ce s-ar putea schimba până la summitul NATO de la Ankara După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe o propunere până la summitul din 7-8 iulie de la Ankara, care i-ar extinde atribuțiile lui Grynkewich, potrivit a doi diplomați NATO și unui oficial al alianței, citați de Politico. În prezent, statele membre stabilesc „rezerve naționale” – reguli proprii despre cum și unde pot fi folosite anumite arme. Noua propunere ar urmări să reducă acest „mozaic” de reguli, care, potrivit unor aliați, îngreunează reacția rapidă la amenințări aeriene. Concret, planul ar permite: mai multă flexibilitate pentru redistribuirea resurselor în cadrul alianței; stabilirea nivelurilor de alertă ale echipamentelor militare fără aprobări formale suplimentare, potrivit oficialilor citați. Apărarea aeriană, integrată mai strâns cu patrulele de vânătoare Propunerea ar include și integrarea oficială a sistemelor balistice de apărare aeriană ale NATO în misiunile de patrulare aeriană cu avioane de vânătoare desfășurate în țările de pe flancul estic și dincolo de acestea, transformându-le în misiuni de apărare aeriană, potrivit aceleiași surse. Un oficial NATO citat în material spune că statele „apelează întotdeauna la NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, dar alianța „are nevoie ca țările să-și facă partea” prin eliminarea restricțiilor. Context: discuții accelerate de incursiuni și de riscuri regionale Dezbaterile privind eliminarea restricțiilor ar fi fost alimentate de incursiuni tot mai frecvente ale dronelor, cel puțin din octombrie, iar lansarea rachetelor balistice iraniene către Turcia la începutul acestui an ar fi adăugat urgență discuțiilor pentru o abordare la nivelul întregii alianțe, potrivit oficialului NATO citat. În paralel, Digi24 notează că informația apare în contextul în care administrația Trump ar pregăti o reducere semnificativă a avioanelor și navelor de război alocate operațiunilor NATO în Europa, potrivit New York Times, care citează doi înalți oficiali europeni. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
