Știri
Știri din categoria Apărare
Coreea de Sud își consolidează poziția de furnizor global de armament prin livrări rapide și transfer de tehnologie, într-un moment în care SUA întârzie unele livrări, iar cumpărătorii caută alternative mai previzibile, arată o analiză din Politico.
Miza pentru clienți este una operațională și economică: industria sud-coreeană poate produce la capacitate ridicată, livrează repede și vine cu prețuri competitive, pe fondul unei baze industriale menținute „în priză” de amenințarea constantă din partea Coreei de Nord. În același timp, Seulul este dispus să ofere transfer de tehnologie și producție locală — condiții mai greu de obținut de la exportatorii occidentali tradiționali.
Polonia este exemplul central: orientarea Varșoviei către achiziții sud-coreene a fost alimentată, potrivit analistului Oskar Pietrewicz (Polish Institute of International Affairs), de dezamăgirea față de reacția inițială a Germaniei la războiul din Ucraina, inclusiv ritmul lent al livrărilor de înlocuire pentru tancurile Leopard. În acest „gol de încredere”, Coreea de Sud a reușit să se poziționeze ca furnizor capabil să livreze rapid.
Dincolo de viteză, analiza indică mai multe avantaje comerciale care contează direct în decizia de achiziție:
Ju Hyung Kim, președinte al Security Management Institute (think tank afiliat Adunării Naționale sud-coreene), rezumă schimbarea de orientare astfel:
„Ne pregăteam pentru Coreea de Nord, dar acum suntem pregătiți și suntem dispuși să oferim aceste soluții clienților noștri din întreaga lume.”
Un exemplu de personalizare menționat în analiză este cererea Egiptului către Hanwha Aerospace: modificarea obuzierului autopropulsat K9 — proiectat pentru ținte terestre — astfel încât să poată lovi nave în mișcare pe mare. Hanwha a acceptat, sistemul modificat a trecut testele, iar Egiptul a cumpărat „sute” de unități într-un contract de 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) în 2022, potrivit Defense News, în materialul citat de Politico: Defense News.
Un alt element care ajută exporturile sud-coreene este percepția de furnizor cu mai puține costuri politice pentru cumpărători. Ramón Pacheco Pardo (King’s College London) este citat spunând că achizițiile din Coreea sunt mai ușor de justificat public decât cele din alte state cu controverse majore asociate.
În paralel, analiza notează că SUA „se chinuie să țină pasul cu cererea” și întârzie livrări, ceea ce complică susținerea politică internă a programelor de înzestrare în țările cumpărătoare. Cara Abercrombie, fost oficial al Pentagonului pe zona de achiziții în administrația Biden, punctează presiunea politică a plăților făcute cu ani înainte de livrare:
„Ai parlamente care au aprobat cheltuieli, iar din perspectivă politică internă tocmai ai alocat miliarde de dolari pentru ceva ce nu vei vedea timp de câțiva ani. Asta devine greu de apărat politic.”
(Politico trimite, pe tema întârzierilor americane, și la o analiză din The Economist: The Economist.)
Ținta declarată a Coreei de Sud este să devină al patrulea exportator de armament din lume până în 2030, conform unei relatări Reuters citate în material: Reuters.
Politico notează și un impuls de imagine venit din războiul cu Iranul: sistemul de apărare antiaeriană Cheongung-II (LIG Nex1), testat pentru prima dată în luptă, ar fi interceptat 29 din 30 de rachete sau drone vizate în Emiratele Arabe Unite, potrivit The New York Times, citat de publicație: The New York Times.
Provocarea majoră rămâne însă pătrunderea în segmentele cu valoare mare — avioane și nave de mari dimensiuni. Un test important este tentativa Hanwha Ocean de a câștiga un contract de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei) pentru submarine în Canada, despre care Politico a scris anterior: Politico. Ottawa ar urma să anunțe câștigătorul spre finalul lunii iunie, iar competiția include ThyssenKrupp Marine Systems din Germania; potrivit lui Ju Hyung Kim, șansele Coreei de Sud „par tot mai mici”.
În esență, analiza indică un pariu dublu pentru Seul: să capitalizeze pe avantajele de livrare, cost și transfer tehnologic, dar să depășească barierele de reputație și încredere care încă favorizează furnizorii europeni și americani în contractele cele mai mari.
Recomandate
Ucraina vrea să extindă producția și folosirea unor sisteme experimentale anti-dronă , după ce acestea au demonstrat eficiență în condiții apropiate de luptă, potrivit Kyiv Post , care îl citează pe comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski . Decizia are un impact operațional direct: Rusia continuă să folosească pe scară largă drone de atac și drone FPV (first-person view – drone controlate din perspectiva camerei de la bord), iar armata ucraineană caută soluții tehnologice pentru a crește „supraviețuirea” unităților pe câmpul de luptă. Sîrski spune că noile sisteme pot reduce eficiența atacurilor aeriene ale inamicului. Ce s-a testat și cine coordonează programul Anunțul a venit după o demonstrație organizată de Direcția Centrală pentru Activitate de Inovare a armatei ucrainene, descrisă ca o platformă care coordonează cercetarea militară împreună cu dezvoltatori de tehnologie și producători din industria de apărare. Potrivit lui Sîrski, producători ucraineni au prezentat dezvoltări noi și au demonstrat funcționarea lor în condiții simulate de luptă, iar rezultatele testelor au confirmat capacitatea sistemelor de a diminua eficiența atacurilor aeriene rusești. Detaliile tehnice – specificații, principii de funcționare și tactici de folosire – rămân clasificate, din motive de securitate operațională. „Sarcina noastră este să ne asigurăm că ocupanții ruși află despre capacitățile lor direct pe câmpul de luptă”, a declarat Sîrski. Ce urmează: analiză înainte de decizia de scalare Conducerea militară va analiza rezultatele testelor înainte de a lua decizia finală privind volumul de producție și integrarea acestor sisteme în unitățile din prima linie. Publicația nu oferă un calendar și nici date despre costuri, furnizori sau capacități de producție, iar amploarea extinderii rămâne, deocamdată, neprecizată. [...]
Marea Britanie își testează rachete cu rază lungă fără componente americane, pentru a evita un posibil „veto” al Washingtonului asupra utilizării lor de către Ucraina , potrivit Meduza . Miza este operațională: Londra încearcă să livreze Kievului armament care să poată fi folosit fără a depinde de aprobări politice din SUA pentru lovituri în adâncimea teritoriului rus. Informația despre testele reușite este atribuită de Meduza publicației Financial Times . Un oficial britanic neidentificat a explicat, în discuția cu Financial Times, rațiunea proiectului: „Nu vrem ca permisiunea de a folosi armele să depindă de cum merg negocierile.” Ce se știe despre noile rachete și calendar Potrivit The Telegraph, rachetele ar avea: o ogivă de 250 de kilograme; o rază de acțiune de aproape 500 de kilometri. După teste suplimentare programate în acest an, rachetele ar urma să intre în producție de masă. Conform informațiilor din material, ele ar putea ajunge în dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei spre finalul lui 2026. Context: de ce contează lipsa componentelor din SUA Marea Britanie a început să dezvolte propria rachetă pentru a sprijini Ucraina în 2024, pe fondul restricțiilor impuse de SUA, care se temeau de escaladare, privind lovituri în profunzimea teritoriului rus cu rachete Storm Shadow și ATACMS. În acest context, eliminarea componentelor americane din noul sistem ar reduce riscul ca utilizarea lui să fie condiționată de decizii politice la Washington. [...]
Marea Britanie accelerează dezvoltarea unor rachete cu rază lungă, mai ieftine și fără componente sau date din SUA, pentru a reduce dependența operațională a Ucrainei și a crește ritmul de livrare pe front, potrivit Kyiv Post . Inițiativa, numită „Project Brakestop”, a fost lansată la finalul lui 2024 de Ministerul britanic al Apărării și rulează „în regim accelerat”, cu obiectivul de a pune noile muniții în utilizare în decurs de un an. Proiectul urmărește explicit eliminarea componentelor americane și a datelor de navigație furnizate de SUA, pentru a asigura „independență operațională completă” și pentru a limita riscurile asociate unor eventuale restricții de utilizare. Ce se dezvoltă și care este ținta de cost Trei companii – MBDA , MGI Engineering și Rotron Aerospace – lucrează la trei sisteme concurente, iar testele ar urma să aibă loc în Marea Britanie și Ucraina „în lunile următoare”. Conform informațiilor din articol, rachetele sunt proiectate să: transporte un focos de cel puțin 225 kg; lovească ținte la peste 500 km; fie mai puțin precise decât rachetele anglo-franceze Storm Shadow , dar la un cost mai mic. Prețul-țintă este de aproximativ 400.000 lire sterline pe unitate (aprox. 2,4 milioane lei), sumă care exclude focosul. În articol se menționează și echivalentul de 529.320 dolari (aprox. 2,4 milioane lei). Capacitatea de producție și opțiunile de vânzare Companiile implicate susțin că pot ajunge la o producție de cel puțin 40 de unități pe lună, în trei-patru luni de la primirea unei comenzi. Dacă nu obțin contractul principal al apărării britanice, ele ar urma să încerce să vândă direct Ucrainei sau altor state europene. Context: pachetul de sprijin și tensiunile maritime Dezvoltarea noilor rachete se suprapune cu extinderea sprijinului militar britanic pentru Ucraina. La reuniunea miniștrilor apărării din NATO, la Bruxelles, Regatul Unit a anunțat un pachet de 752 milioane lire sterline (aprox. 4,5 miliarde lei), finanțat printr-un împrumut ERA („Extraordinary Revenue Acceleration”) de 2,26 miliarde lire sterline (aprox. 13,5 miliarde lei). Pachetul include, între altele, 150.000 de drone, peste 350 de rachete de apărare antiaeriană, rachete LMM și sisteme radar, cu livrări estimate până la finalul lui 2026. În paralel, articolul notează o serie de incidente maritime în apropierea apelor britanice, inclusiv devierea pentru inspecție a unui petrolier din „flota din umbră” sancționată și un incident în Canalul Mânecii în care o fregată rusă ar fi tras focuri de avertisment către un iaht civil sub pavilion britanic. [...]
O firmă chineză a prezentat o armă laser portabilă anti-dronă, gândită pentru utilizare la nivel de infanterie , un pas care poate schimba practic modul în care unitățile din teren își apără pozițiile fără sisteme montate pe vehicule, potrivit Interesting Engineering . Harbin Xinguang Optic-Electronics Technology , furnizor chinez din domeniul apărării, a dezvăluit sistemul la Defence Information Equipment and Technology Exhibition 2026 , organizat la Beijing. Arma face parte din familia „Lijian” (tradus aproximativ „săbii ascuțite”) și este descrisă ca un sistem de energie dirijată (adică un fascicul concentrat care transferă energie către țintă) pentru neutralizarea dronelor. Ce aduce nou: dimensiunea și greutatea, nu neapărat raza Publicația notează că versiunile mai mari din gama Lijian ar putea doborî drone la distanțe de până la 3.900 de picioare (aprox. 1.200 metri), însă varianta miniaturizată „nu poate atinge acele distanțe”. Miza rămâne portabilitatea: sistemul ar fi suficient de compact pentru a fi manevrat de un singur soldat. Sunt menționate două repere de greutate, pe baza unor „rapoarte” citate de articol: Lijian II: aproximativ 66 livre (aprox. 30 kg); Lijian III: aproximativ 55 livre (aprox. 25 kg). Cum ar funcționa în teren și care sunt limitele Principiul de operare descris este focalizarea fasciculului laser pe dronă pentru a „arde” cabluri, a deteriora senzori și camere sau a supraîncălzi acumulatorii, astfel încât o componentă critică să cedeze și drona să cadă. Într-un scenariu de utilizare, sistemul ar include un rucsac cu baterii și sisteme de răcire, iar platforma ar urmări și ținti dronele „vizual sau cu optică”. Totuși, articolul subliniază că nu au fost făcute publice detalii tehnice despre putere; ca ordin de mărime, armele laser „de obicei” ar necesita între 20 și 50 kW. Apare și o afirmație neconfirmată public despre răcire: ar exista informații care susțin că sistemul se poate răci în „sub 5 secunde”, însă fără explicații despre cum a fost obținut acest rezultat. Materialul trece și prin limitările operaționale tipice pentru lasere: eficiența scade în ploaie, ceață, fum sau praf (care pot dispersa fasciculul), este necesară „linie de vizare” (fără obstacole precum clădiri, dealuri, copaci), iar fasciculul trebuie menținut pe țintă o perioadă pentru a produce efecte, spre deosebire de armele balistice care lovesc instantaneu. Rămâne neclar și cum ar gestiona un astfel de sistem atacuri de tip „roi” (mai multe drone simultan). De ce contează pentru apărare Dacă se confirmă în practică fiabilitatea și performanțele, conceptul mută apărarea anti-dronă mai aproape de nivelul tactic al infanteriei: o capabilitate care, în mod tradițional, a fost asociată cu echipamente mai voluminoase, montate pe vehicule sau în poziții fixe. În acest punct, însă, o parte din parametrii esențiali (putere, autonomie, performanță în condiții meteo dificile) rămân nepublici. [...]
Îmbunătățirea bruscă a preciziei rachetelor nord-coreene folosite de Rusia ridică miza apărării antiaeriene a Ucrainei și sugerează o modernizare accelerată a armamentului livrat de Phenian, potrivit Agerpres , care citează agenția japoneză Kyodo și oficiali ucraineni din sectorul apărării. Un oficial al serviciului ucrainean de informații militare a declarat că marja de eroare față de punctul țintă, „de cel puțin un kilometru” în 2024, s-a redus până în aprilie 2026 la „numai 1-5 metri”. În primele utilizări, la începutul lui 2024, aceste rachete aveau o abatere de aproximativ 1-3 km, iar multe explodau în aer. Ce tipuri de rachete sunt vizate Potrivit informațiilor citate, rachetele a căror precizie ar fi fost îmbunătățită sunt: KN-23 , descrisă ca având caracteristici comparabile cu racheta rusească Iskander ; KN-24 , asemănătoare rachetei tactice americane ATACMS . De ce contează: impact operațional asupra interceptării Publicația notează că aceste rachete ar putea fi lansate rapid și pot zbura pe traiectorii neregulate, ceea ce complică interceptarea. Un expert militar citat indică drept posibilă explicație a modernizării perfecționarea sistemului de navigație inerțială (mecanismul care ghidează racheta către țintă pe baza senzorilor interni). În total, Rusia ar fi lansat „cel puțin 100” de rachete KN-23 și KN-24 cu combustibil solid asupra unor ținte din Ucraina, atacuri soldate cu aproximativ 170 de morți și răniți, conform aceleiași surse. Context: cooperarea militară Rusia–Coreea de Nord Rusia și Coreea de Nord au semnat în 2024 un tratat de parteneriat strategic care prevede asistență militară reciprocă în caz de agresiune. În acest cadru, Phenianul ar fi furnizat Rusiei milioane de obuze și echipamente militare, inclusiv rachete balistice KN-23/24 și sisteme antitanc. Materialul mai menționează că circa 15.000 de soldați nord-coreeni ar fi participat la luptele pentru recucerirea teritoriului din provincia rusă Kursk, ocupat în august 2024 de trupele ucrainene. Pe termen mai larg, cele mai recente analize citate indică faptul că o cooperare mai aprofundată în domeniul apărării între Rusia și Coreea de Nord ar putea deveni o amenințare serioasă pentru securitatea Asiei de Est, în condițiile în care Phenianul își continuă programele nuclear și de rachete. Rachetele balistice nord-coreene cu rază scurtă de acțiune pot acoperi toată Coreea de Sud și părți din Japonia, inclusiv baze militare americane. [...]
KNDS mizează pe turele fără echipaj și „echipe” cu drone pentru a reduce riscul și costurile de tranziție către viitorul tanc european , printr-un concept care folosește un șasiu deja matur (Leopard 2A8) și adaugă capabilități noi, cu implementare vizată în anii 2030, potrivit Interesting Engineering . Grupul franco-german KNDS (Krauss-Maffei Wegmann și Nexter) a prezentat la Eurosatory 2026 un nou concept de tanc principal de luptă (MBT) numit CAPINT („Intermediate Capability”). Publicația notează că KNDS reunește companiile din spatele Leopard 2 și Leclerc și indică pentru 2025 un venit de 4,4 miliarde euro (aprox. 22,4 miliarde lei) și un portofoliu de comenzi de 33,1 miliarde euro (aprox. 168,8 miliarde lei). De ce contează: o „capabilitate intermediară” până la MGCS Conform articolului, CAPINT este gândit ca soluție de tranziție pentru Franța, în contextul întârzierilor programului Main Ground Combat System (MGCS). Ideea este ca, în loc să se aștepte până în 2040, un astfel de tanc să poată fi disponibil pentru desfășurare în anii 2030. Alegerea unui șasiu de Leopard 2A8 este prezentată ca o decizie cu impact operațional și logistic: mobilitate și protecție „dovedite”, utilizarea lanțului logistic existent și risc de dezvoltare mai redus. Ce aduce nou: turelă fără echipaj și integrare cu drone Elementul central este o turelă fără echipaj, operată de la distanță, astfel încât echipajul să rămână protejat în corpul tancului. În această arhitectură, turela poate fi mai mică și mai ușoară, fără a elimina însă puterea de foc. Potrivit sursei, tancul ar urma să fie echipat cu un tun KNDS ASCALON de 120 mm cu țeavă lisă și încărcător automat, compatibil cu muniția standard NATO. KNDS susține că turela ar permite, la nevoie, trecerea la calibre mai mari fără reproiectarea completă a ansamblului. Un „detaliu” cu implicații directe în modul de luptă este integrarea cu vehicule robotizate și drone, într-o echipă mixtă om–mașină. În acest scenariu, tancul ar funcționa ca platformă blindată de comandă. Publicația precizează că nu au fost oferite multe detalii, dar menționează posibilitatea folosirii dronelor de recunoaștere și a unor sisteme anti-dronă, inclusiv combinații de mijloace „hard kill” (interceptare/distrugere) și „soft kill” (bruiaj/înșelare), precum și drone interceptoare lansate din tuburi. Context tehnic: propulsie clasică, cu opțiune de electrificare parțială CAPINT ar folosi un motor diesel de 1.500 CP (aprox. 1.119 kW), în aceeași clasă de putere cu tancurile occidentale actuale. Articolul mai menționează posibilitatea suplimentării cu pachete de baterii și un tren de rulare electric asociat, pentru reducerea semnăturii în infraroșu și a celei acustice. Separat, KNDS a prezentat și o evoluție a studiului Leopard 2 A-RC 3.0, finanțat integral de companie, cu turelă telecomandată și echipaj de trei persoane. Conceptul ar putea integra calibre de 120 mm, 130 mm și 140 mm și include armament secundar avansat pentru a contracara amenințarea roiurilor de drone, potrivit aceleiași surse. [...]
