Știri
Știri din categoria Apărare

Coreea de Sud își consolidează poziția de furnizor global de armament prin livrări rapide și transfer de tehnologie, într-un moment în care SUA întârzie unele livrări, iar cumpărătorii caută alternative mai previzibile, arată o analiză din Politico.
Miza pentru clienți este una operațională și economică: industria sud-coreeană poate produce la capacitate ridicată, livrează repede și vine cu prețuri competitive, pe fondul unei baze industriale menținute „în priză” de amenințarea constantă din partea Coreei de Nord. În același timp, Seulul este dispus să ofere transfer de tehnologie și producție locală — condiții mai greu de obținut de la exportatorii occidentali tradiționali.
Polonia este exemplul central: orientarea Varșoviei către achiziții sud-coreene a fost alimentată, potrivit analistului Oskar Pietrewicz (Polish Institute of International Affairs), de dezamăgirea față de reacția inițială a Germaniei la războiul din Ucraina, inclusiv ritmul lent al livrărilor de înlocuire pentru tancurile Leopard. În acest „gol de încredere”, Coreea de Sud a reușit să se poziționeze ca furnizor capabil să livreze rapid.
Dincolo de viteză, analiza indică mai multe avantaje comerciale care contează direct în decizia de achiziție:
Ju Hyung Kim, președinte al Security Management Institute (think tank afiliat Adunării Naționale sud-coreene), rezumă schimbarea de orientare astfel:
„Ne pregăteam pentru Coreea de Nord, dar acum suntem pregătiți și suntem dispuși să oferim aceste soluții clienților noștri din întreaga lume.”
Un exemplu de personalizare menționat în analiză este cererea Egiptului către Hanwha Aerospace: modificarea obuzierului autopropulsat K9 — proiectat pentru ținte terestre — astfel încât să poată lovi nave în mișcare pe mare. Hanwha a acceptat, sistemul modificat a trecut testele, iar Egiptul a cumpărat „sute” de unități într-un contract de 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) în 2022, potrivit Defense News, în materialul citat de Politico: Defense News.
Un alt element care ajută exporturile sud-coreene este percepția de furnizor cu mai puține costuri politice pentru cumpărători. Ramón Pacheco Pardo (King’s College London) este citat spunând că achizițiile din Coreea sunt mai ușor de justificat public decât cele din alte state cu controverse majore asociate.
În paralel, analiza notează că SUA „se chinuie să țină pasul cu cererea” și întârzie livrări, ceea ce complică susținerea politică internă a programelor de înzestrare în țările cumpărătoare. Cara Abercrombie, fost oficial al Pentagonului pe zona de achiziții în administrația Biden, punctează presiunea politică a plăților făcute cu ani înainte de livrare:
„Ai parlamente care au aprobat cheltuieli, iar din perspectivă politică internă tocmai ai alocat miliarde de dolari pentru ceva ce nu vei vedea timp de câțiva ani. Asta devine greu de apărat politic.”
(Politico trimite, pe tema întârzierilor americane, și la o analiză din The Economist: The Economist.)
Ținta declarată a Coreei de Sud este să devină al patrulea exportator de armament din lume până în 2030, conform unei relatări Reuters citate în material: Reuters.
Politico notează și un impuls de imagine venit din războiul cu Iranul: sistemul de apărare antiaeriană Cheongung-II (LIG Nex1), testat pentru prima dată în luptă, ar fi interceptat 29 din 30 de rachete sau drone vizate în Emiratele Arabe Unite, potrivit The New York Times, citat de publicație: The New York Times.
Provocarea majoră rămâne însă pătrunderea în segmentele cu valoare mare — avioane și nave de mari dimensiuni. Un test important este tentativa Hanwha Ocean de a câștiga un contract de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei) pentru submarine în Canada, despre care Politico a scris anterior: Politico. Ottawa ar urma să anunțe câștigătorul spre finalul lunii iunie, iar competiția include ThyssenKrupp Marine Systems din Germania; potrivit lui Ju Hyung Kim, șansele Coreei de Sud „par tot mai mici”.
În esență, analiza indică un pariu dublu pentru Seul: să capitalizeze pe avantajele de livrare, cost și transfer tehnologic, dar să depășească barierele de reputație și încredere care încă favorizează furnizorii europeni și americani în contractele cele mai mari.
Recomandate

Polonia își asumă finanțarea unei baze americane permanente, cu investiții de până la 4,4 miliarde de dolari (aprox. 20,2 miliarde lei), într-un demers care poate schimba pe termen lung prezența operațională a SUA pe flancul estic al NATO , potrivit Mediafax . Varșovia spune că a primit un răspuns favorabil din partea Pentagonului, iar decizia finală este așteptată la începutul lunii decembrie, conform informațiilor publicate de Breaking Defense. Anunțul a fost făcut de ministrul polonez al Apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , după o întâlnire la Pentagon cu secretarul american al Apărării, Pete Hegseth . Oficialul polonez susține că Pentagonul a dat „undă verde” pentru înființarea bazei, însă hotărârea finală ar aparține Casei Albe. „Prezența permanentă a trupelor americane în Polonia este prioritatea noastră absolută și nu vom renunța la acest obiectiv”, a declarat ministrul polonez. Potrivit oficialilor polonezi, Donald Trump ar urma să analizeze planul pe 3 sau 4 decembrie. Ce presupune proiectul: amplasamente și capacitate Autoritățile poloneze au identificat patru posibile locații pentru bază: Bydgoszcz, Poznań, Szczecin și Wrocław. Toate sunt în vestul Poloniei, la vest de râul Vistula, poziționare descrisă ca fiind în linie cu preferințele părții americane. Orașele au deja infrastructură militară poloneză, americană sau NATO: Bydgoszcz și Szczecin găzduiesc centre de comandă ale Alianței, iar la Poznań funcționează un comandament al armatei americane. Wrocław este prezentat ca fiind aproape de baze de antrenament și având conexiuni rutiere și aeroportuare pentru transport de trupe și echipamente. Noua bază ar urma să poată găzdui aproximativ 25.000 de persoane, inclusiv 5.000 de militari americani, familiile acestora și personal auxiliar. Costuri și implicații operaționale Costurile infrastructurii sunt estimate la 15–17 miliarde de zloți, echivalentul a 3,8–4,4 miliarde de dolari (aprox. 17,5–20,2 miliarde lei). Polonia s-a oferit să suporte cheltuielile, care includ locuințe și facilități pentru militari și familiile lor. „Suntem pregătiți. Am pregătit amplasamentele și suntem pregătiți să construim infrastructura necesară și să asigurăm finanțarea”, a precizat ministrul polonez al Apărării. Din perspectivă operațională, proiectul ar transforma o parte din prezența americană din Polonia din rotațională (cu unități înlocuite periodic) într-una pe termen lung, cu staționare permanentă pentru circa 5.000 de soldați. Context: repoziționarea SUA în Europa și cerințe pentru aliați În paralel, administrația Trump analizează redistribuirea trupelor americane din Europa și cere statelor NATO să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare. În articol este menționată o strategie denumită „NATO 3.0”, care ar presupune ca țările europene să preia rolul principal în apărarea convențională a continentului, în timp ce SUA își concentrează resursele și în alte regiuni. Polonia argumentează că o bază permanentă ar consolida securitatea țării și prezența NATO în estul Europei, în apropierea Rusiei și Belarusului. Achiziții și cooperare industrială: Tomahawk și mentenanță Patriot în Europa Varșovia vrea să cumpere din SUA rachete de croazieră Tomahawk și lansatoarele aferente. Ministrul polonez al Apărării afirmă că Pentagonul susține achiziția, dar aprobarea finală ar depinde de Congresul SUA. Cele două țări au semnat și o declarație de intenție pentru extinderea cooperării în industria de apărare, inclusiv producție și întreținere. În octombrie, Departamentul american al Apărării a anunțat că Polonia va găzdui primul centru de întreținere și reparare a rachetelor Patriot PAC-3 din afara SUA, ceea ce ar permite efectuarea lucrărilor în Europa, fără transport peste Atlantic. Hegseth a apreciat investițiile militare ale Poloniei, despre care spune că se apropie de 5% din PIB, și a afirmat că țara construiește una dintre cele mai puternice armate din Europa. [...]

Pentagonul ia în calcul o retragere limitată, de circa 5.000 de militari americani din Europa , mult sub scenariile de 25.000–40.000 care au alimentat îngrijorări în rândul aliaților NATO, potrivit G4Media . Miza operațională este că o reducere modestă ar menține, în linii mari, capacitatea SUA de a folosi infrastructura europeană pentru operațiuni în afara continentului. Potrivit Bloomberg, citată de Mediafax, Pentagonul analizează o scădere de aproximativ 5.000 de persoane din totalul de 80.000 de militari americani staționați în Europa, iar decizia finală ar urma să fie luată de președintele american Donald Trump. De ce ar fi abandonată „marea retragere” Schimbarea de plan ar reflecta, conform surselor citate de Bloomberg, două elemente principale: creșterea cheltuielilor europene pentru apărare, privită favorabil de Administrația Trump; dependența Washingtonului de bazele europene și de spațiul aerian aliat pentru susținerea operațiunilor din Orientul Mijlociu, inclusiv în contextul războiului împotriva Iranului. Conducerea Pentagonului ar fi recunoscut, în acest cadru, cât de mult se bazează armata SUA pe infrastructura din Europa pentru a-și proiecta forța în regiuni din afara NATO. Unde s-ar face reducerile și ce ar putea urma pentru flancul estic Majoritatea reducerilor ar viza Germania, în timp ce flancul estic al NATO ar putea fi consolidat, potrivit acelorași surse. În acest scenariu, o parte dintre militarii retrași din Germania ar putea fi relocați în: Polonia, țările baltice, România. G4Media notează că România ar fi transmis liderilor SUA o ofertă privind suportarea cheltuielilor legate de militarii americani din bazele militare românești. Calendar: recomandări pe 1 decembrie, decizie la Casa Albă Bloomberg mai relatează că șeful Pentagonului, Pete Hegseth , ar urma să prezinte recomandările finale președintelui Donald Trump pe 1 decembrie, iar liderul SUA va lua decizia finală. Informațiile sunt prezentate ca scenarii în lucru, pe baza unor surse citate de publicația americană. [...]

Portavionul nuclear USS John F. Kennedy , evaluat la 13,2 miliarde de dolari, intră pe linie dreaptă spre livrare în 2027 , după ani de întârzieri care au împins în sus costurile și au prelungit calendarul de dotare al Marinei SUA, potrivit Digi24 . Nava, de 337 de metri și cu un deplasament de aproximativ 100.000 de tone, este prezentată ca fiind, alături de USS Gerald R. Ford, cel mai mare portavion din lume. Miza operațională este accelerarea intrării în serviciu a unei platforme proiectate din construcție pentru operarea avioanelor F-35C (varianta pentru portavioane a aeronavei de generația a cincea), însă predarea către marină nu echivalează cu obținerea capacității operaționale complete, care presupune teste și pregătiri suplimentare. Teste-cheie deja bifate, dar nava nu e încă „gata de luptă” Publicația germană Focus, citată de Digi24, notează că unul dintre cele mai importante teste a avut loc în octombrie, când un avion de luptă F-35C a aterizat pentru prima dată pe puntea portavionului. Operațiunea s-a desfășurat pe 13 octombrie în vestul Oceanului Atlantic, iar a doua zi a avut loc și prima decolare a aceluiași tip de avion, folosind sistemul de catapultare al navei. Aceste repere confirmă progresul programului, dar testele pentru sistemele de lansare și recuperare a aeronavelor continuă, iar portavionul nu este considerat încă apt pentru misiuni de luptă. Calendarul de livrare și etapele recente din șantier USS John F. Kennedy este a doua navă din clasa Gerald R. Ford, noua generație de portavioane nucleare ale Statelor Unite. Conform articolului, portavionul a încheiat în august 2026 o serie de teste maritime în Oceanul Atlantic: a plecat din șantierul Newport News Shipbuilding (Virginia) pe 12 august și s-a întors după patru zile, după verificarea unor sisteme esențiale. În testele din august au fost evaluate, între altele: capacitatea de manevră la viteze ridicate; precizia ancorării; operațiuni cu ambarcațiuni mai mici. La 29 septembrie, nava a trecut de etapa recepției preliminare, ceea ce confirmă îndeplinirea condițiilor tehnice pentru continuarea verificărilor și pregătirea echipajului. Predarea către Marina SUA este programată pentru primăvara anului 2027. De ce s-a întârziat: certificări și lifturi pentru muniție Construcția a fost marcată de amânări repetate. Nava a fost lansată la apă pe 29 octombrie 2019, iar ceremonia de botez a avut loc la 7 decembrie 2019. Inițial, livrarea era programată pentru iulie 2025, dar termenul a fost împins de mai multe ori. Potrivit documentelor bugetare ale US Navy citate în material, principalele probleme au vizat: certificarea sistemului care frânează avioanele la aterizarea pe punte; finalizarea lifturilor speciale pentru transportul armamentului (ascensoare care mută bombe, rachete și alte muniții din interior către puntea de zbor). Context strategic: competiția navală cu China Finalizarea portavionului american are loc pe fondul dezvoltării accelerate a flotei militare chineze. Focus, citată de Digi24, menționează că imagini din satelit de la începutul lui septembrie 2026 indică progrese la un portavion chinez de mari dimensiuni, despre care există informații că ar urma să folosească propulsie nucleară. Pe termen scurt, intrarea USS John F. Kennedy în serviciu ar urma să consolideze capacitatea Marinei SUA de a desfășura operațiuni aeriene la mare distanță, însă ritmul efectiv depinde de finalizarea testelor și de etapele de pregătire ulterioare predării navei. [...]

Secretarul general al NATO, Mark Rutte , cere aliaților să accelereze livrările de armament către Ucraina până la finalul lui 2026 , avertizând că Rusia ar putea intensifica atacurile în timpul iernii, iar sprijinul militar este esențial pentru a întări poziția Kievului la masa negocierilor de pace, potrivit Kyiv Post . Rutte a făcut declarațiile pe 17 noiembrie, la Bruxelles, la reuniunea „ Ukraine Defense Contact Group ” (formatul de coordonare a sprijinului militar pentru Ucraina), în contextul intensificării bombardamentelor rusești asupra orașelor ucrainene și a infrastructurii critice înainte de sezonul rece. În mesajul său către aliați, șeful NATO a susținut că obiectivul principal al președintelui rus Vladimir Putin este „să câștige în Ucraina” și „să slăbească Europa” prin insecuritate și divizare, dar a insistat că Moscova nu își va atinge țintele și nu va reuși să rupă sprijinul occidental pentru Kiev. Ce tip de sprijin cere NATO și de ce contează operațional Rutte a indicat două priorități pentru Ucraina: apărare antiaeriană , pe fondul atacurilor asupra orașelor și infrastructurii; producția de drone , ca element-cheie pentru capacitatea de luptă. În același context, el a menționat „NATO’s Prioritized Ukraine Requirements List (PURL)”, un mecanism care, potrivit articolului, le permite aliaților să achiziționeze armament american pentru Ucraina. Miza: poziția Ucrainei în negocierile de pace Rutte a argumentat că, deși „nimeni nu își dorește pacea mai mult decât Ucraina”, asistența militară rămâne decisivă pentru obținerea păcii și pentru consolidarea poziției Kievului în eventuale negocieri. În logica prezentată, capacitatea Ucrainei de a rezista peste iarnă și de a-și proteja infrastructura critică devine un factor direct în raportul de forțe care ar influența discuțiile de pace. Articolul nu oferă detalii despre volume, calendare de livrare sau angajamente financiare concrete, dar pune accent pe urgența unor noi angajamente „înainte de sfârșitul lui 2026”, pe fondul riscului de escaladare a atacurilor rusești în lunile de iarnă. [...]

NATO își intensifică monitorizarea în Marea Neagră, dar fără angajamente noi imediate pentru România , iar eventualele contribuții suplimentare ale aliaților sunt, deocamdată, la nivel de promisiuni, potrivit Economedia . Mesajul a fost transmis de ministrul afacerilor externe Dan Neculăescu, după întâlnirea de la Bruxelles cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Ministrul a spus că România a cerut ca Marea Neagră să rămână pe agenda NATO și ca aliații să continue să contribuie cu „capabilități” (resurse și mijloace militare și de supraveghere) pentru un răspuns mai eficient la riscurile de securitate din regiune. În discuțiile avute în cele două zile de întâlniri la NATO și la Uniunea Europeană, accentul a fost pus pe importanța strategică a Mării Negre și pe nevoia de capabilități suplimentare. De ce nu există încă decizii: aprobările trebuie luate în capitale Întrebat despre decizii concrete privind noi capabilități, Neculăescu a afirmat: „Deocamdată nu există decizii concrete, există, cum spuneam, angajamente, există promisiuni”. El a explicat că orice contribuție a aliaților trebuie aprobată și în capitalele acestora, ceea ce face imposibil de anticipat ritmul în care se vor lua hotărârile. NATO: atenție sporită pe regiune, îngrijorare la nivelul conducerii Neculăescu a mai declarat că secretarul general al NATO este îngrijorat de evoluțiile din Marea Neagră și că Alianța și-a sporit atenția asupra regiunii, inclusiv asupra sectorului românesc. Context UE: hub de securitate maritimă finanțat cu 50 de milioane de euro În paralel, ministrul a vorbit despre hub-ul de securitate maritimă la Marea Neagră , care urmează să fie dezvoltat prin cooperarea dintre România și Bulgaria, după ce Comisia Europeană a anunțat o finanțare de 50 de milioane de euro. Potrivit explicațiilor sale, hub-ul va colecta și evalua informații, va transmite evaluările către cele două țări și către partenerii europeni și ar putea susține măsuri și decizii la nivel european, fără a avea rol de interceptare directă a dronelor sau a altor amenințări. În ceea ce privește eventuale negocieri Rusia–Ucraina, Neculăescu a spus că România susține încetarea focului în Marea Neagră și o pace „durabilă și justă”, iar în discuțiile despre arhitectura europeană de securitate interesele UE și NATO trebuie să rămână prioritare, inclusiv pentru apărarea teritoriului și descurajare. [...]

Germania alocă 300 de milioane de dolari (aprox. 1,38 miliarde lei) pentru un nou pachet de armament american destinat Ucrainei , într-un efort comun cu Norvegia de a finanța inclusiv rachete interceptoare Patriot, pe fondul penuriei de apărare antiaeriană a Kievului, potrivit Digi24 . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a anunțat la Bruxelles că Berlinul va contribui cu 300 de milioane de dolari (272 de milioane de euro) la achiziția unei noi tranșe de armament american, cu accent pe apărarea antiaeriană și, în special, pe rachetele pentru sistemele Patriot . „Rusia își intensifică atacurile aeriene pentru că nu reușește să avanseze pe câmpul de luptă”, a declarat ministrul Boris Pistorius, în cadrul unei reuniuni a Uniunii Europene desfășurate la Bruxelles. De ce contează: finanțarea europeană suplinește livrările directe ale SUA Contextul operațional descris în material este că Ucraina se confruntă cu o „penurie gravă” de sisteme și muniții pentru apărare antiaeriană, în timp ce Rusia își intensifică atacurile asupra orașelor și infrastructurii. În acest cadru, Patriot rămâne, potrivit informațiilor citate, singurul sistem capabil să doboare rachete balistice rusești, motiv pentru care Kievul a cerut în mod repetat mai multe astfel de sisteme. În același timp, sub administrația președintelui Donald Trump, Statele Unite au încetat să mai furnizeze direct armament Ucrainei, dar permit altor țări să cumpere arme americane pentru Kiev. Această schimbare mută o parte mai mare din efortul financiar către aliații europeni. Ce urmează: discuții la NATO despre sprijinul pentru Ucraina Anunțul privind noul sprijin militar vine înaintea unei reuniuni a aliaților Ucrainei, programată la sediul NATO din Bruxelles. Potrivit NATO, aliații Washingtonului au cheltuit până acum peste 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) pentru achiziționarea de armament american destinat Ucrainei, pe măsură ce războiul continuă, iar presiunea asupra apărării antiaeriene ucrainene crește. [...]