Știri
Știri din categoria Apărare
Coreea de Sud a prezentat primul KF-21 produs în serie, un moment-cheie pentru programul de avion de vânătoare dezvoltat local, potrivit The War Zone. Evenimentul are loc la puțin peste cinci ani de la prezentarea primului prototip, ritm pe care publicația îl compară favorabil cu alte programe recente de avioane de luptă, deși Seul a acceptat și unele compromisuri pentru a respecta calendarul.
Aeronava, cunoscută și ca Boramae („șoim”, în coreeană), este un aparat cu două locuri și a fost prezentată într-o ceremonie la sediul Korea Aerospace Industries (KAI) din Sacheon, în sud-estul țării. La eveniment a participat președintele Lee Jae Myung, care a legat programul de obiectivul de autonomie în domeniul apărării și de ambițiile industriale ale Coreei de Sud.
„Coreea de Sud a asigurat în sfârșit arme pentru a proteja pacea cu propria tehnologie, nu doar pe uscat și pe mare, ci și în aer”, a declarat Lee Jae Myung, citat de The War Zone.
KF-21 a fost dezvoltat pentru a înlocui avioanele F-4E Phantom II (retrase) și F-5E/F Tiger II (încă în serviciu). Programul a fost lansat formal în 2016; primul prototip a fost prezentat în aprilie 2021, iar primul zbor al unui prototip a avut loc în iulie 2022. În mai 2023, aparatul a fost evaluat provizoriu ca fiind „apt pentru luptă”, iar până acum au fost construite și au zburat șase prototipuri, dintre care două în configurație cu două locuri.
Planurile anunțate anterior prevăd livrarea a 40 de avioane către Forțele Aeriene ale Republicii Coreea până în 2028 și operaționalizarea unei flote totale de 120 de aparate până în 2032. Publicația notează că Seul descrie KF-21 drept un avion „de generația 4,5”, nu un aparat de generația a cincea, ceea ce reduce presiunea de a atinge din start niveluri de „invizibilitate” (semnătură radar redusă) și de integrare a senzorilor comparabile cu F-35; Coreea de Sud operează deja F-35A furnizate de SUA.
Chiar și așa, KF-21 include echipamente avansate, precum radar AESA (radar cu antenă activă cu baleiaj electronic) și sistem IRST (căutare și urmărire în infraroșu). La capitolul armament, The War Zone menționează rachete aer-aer MBDA Meteor cu rază dincolo de contact vizual și, „potrivit relatărilor”, rachete de croazieră cu rază lungă produse local. În perspectivă, versiunea Block 3 ar urma să primească compartimente interne pentru armament, iar la ceremonie au fost prezentate și concepte pentru variante specializate, inclusiv o platformă de bruiaj de escortă.
Articolul mai arată că programul a avut și dificultăți, în special în relația cu Indonezia, partener junior afectat de dispute privind costurile și împărțirea lucrărilor. Conform celor mai recente relatări invocate de publicație, Seul ar intenționa să semneze un acord pentru exportul a 16 aparate KF-21 către Indonezia, iar președintele Lee a spus că țara va căuta și alți parteneri pentru a-și consolida competitivitatea industrială în apărare. În paralel, dezvoltarea de armament aeropurtat local este prezentată ca o cale de a reduce dependența de importuri și de a evita constrângeri de export asociate reglementărilor americane ITAR.
Recomandate
NATO își întărește apărarea aeriană pe flancul estic printr-un detașament spaniol cu capabilități antidronă , care va fi desfășurat la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu , potrivit HotNews . Pe lângă avioane de vânătoare, Spania trimite și trei elicoptere NH-90 alocate misiunilor de combatere a dronelor, într-un context în care România a avut recent incidente repetate cu drone care au pătruns în spațiul aerian. Spania va disloca la Kogălniceanu șapte avioane F-18, trei elicoptere NH-90 „în faza finală a desfășurării” și o aeronavă A400M pentru sprijin de realimentare în zbor, alături de aproximativ 200 de militari din Forțele Aeriene și Spațiale spaniole, conform comunicatului NATO citat de publicație. De ce contează: capabilități dedicate pentru combaterea dronelor Elicopterele NH-90 sunt, în principal, platforme de transport tactic sau pentru misiuni navale, însă pot fi folosite și împotriva dronelor. În acest scop, pot fi echipate cu mitraliere montate în ușă, de calibrul 7,62 mm sau 12,7 mm, utilizabile direct împotriva vehiculelor aeriene fără pilot. HotNews notează că forțele navale ale NATO au folosit anterior armamentul de pe NH-90 pentru a combate drone în zone de conflict. Mutarea are relevanță operațională pentru România prin faptul că adaugă, la o bază-cheie de pe litoral, o componentă explicit orientată spre amenințările cu drone, pe lângă misiunile clasice de poliție aeriană. Context: incidente recente cu drone și reacția României În zilele recente, forțele române au doborât trei drone care au pătruns în spațiul aerian al României, în urma atacurilor Rusiei asupra Ucrainei, însă doborârea a fost realizată cu avioane de vânătoare F-16. Publicația mai arată că, luni dimineață, sistemul radar al MApN a detectat o nouă dronă intrată în spațiul aerian, iar două avioane F-16 au fost ridicate de la sol; ulterior, a fost detectat și un grup de ținte aeriene în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina. Ce spune partea spaniolă și cum se leagă de „ Eastern Sentry ” Comandantul detașamentului spaniol, locotenent-colonelul Alberto Calvo, a indicat obiectivul misiunii în termeni de descurajare și protecție a spațiului aerian aliat: „Scopul nostru este clar: să contribuim la descurajarea aliată, să protejăm spațiul aerian al NATO și să consolidăm poziția Alianței pe flancul estic.” NATO a precizat că, după activarea operațiunii „Eastern Sentry” în septembrie anul trecut, misiunea de apărare aeriană urmărește consolidarea sistemelor integrate de apărare aeriană și antirachetă la nivelul întregii Alianțe, pentru a răspunde amenințărilor „emergente și viitoare”. În același pachet de decizii, Turcia va desfășura pentru prima dată cinci avioane F-16 și aproximativ 80 de militari în Estonia, iar Italia va trimite patru Eurofighter Typhoon și peste 100 de militari în Lituania. Totodată, avioanele F-16 ale României dislocate în Lituania din martie urmează să revină în țară. [...]
Imagini difuzate de televiziunea de stat arată integrarea „câinilor-robot” în exerciții amfibii , inclusiv în roluri de sprijin cu armament greu la nivel de infanterie, potrivit IT Home . Într-un material video publicat de CCTV News, „lupul mecanic” apare în timpul unui antrenament de debarcare purtând, între altele, un lansator de rachete individual, alături de pușcă și mitralieră. Ce se vede în exercițiu și de ce contează operațional În secvențele prezentate, unități amfibii chineze sunt descrise ca operând „multi-arme”, cu cooperare între mai multe tipuri de trupe, iar robotul este prezentat drept „ajutor” pentru militari în scenarii de luptă la sol și în zona litorală. Relevanța practică a imaginilor ține de faptul că platforma este arătată nu doar ca mijloc de recunoaștere, ci și ca purtător de armament de sprijin, ceea ce sugerează o extindere a rolului în misiuni tactice. Cum este descrisă platforma „mașină-lup” Publicația reamintește informații prezentate anterior despre platformă, atribuite proiectantului-șef Chen Peng de la institutul chinez de cercetare în automatizarea industriei de armament . „Mașină-lup” ar avea un „creier în cloud” (un sistem de coordonare și alocare a sarcinilor prin rețea) care permite distribuirea rapidă a misiunilor între unități. În funcție de rol, fiecare robot ar putea fi folosit pentru: cercetare și recunoaștere (inclusiv „deschiderea drumului”); transport și sprijin logistic (livrare de materiale și asigurare); lovire / sprijin de foc . Încărcături și variante menționate Conform aceluiași material, generația mai nouă ar putea transporta mai multe tipuri de armament, inclusiv: micro-rachete ; lansatoare de grenade , cu scopul de a asigura „suprimarea” țintelor prin foc. Totodată, sunt menționate trei denumiri asociate rolurilor: „Shadow” (recunoaștere), „Yuxue” (lovire) și „Jidi” (sprijin/garanție logistică). Informațiile din articol nu includ date tehnice (autonomie, masă, calibru, rază de acțiune) sau detalii despre intrarea în dotare, ci doar utilizarea ilustrată în exercițiul prezentat la televiziunea de stat. [...]
Iranul ar urma să primească în câteva săptămâni până la 400 de lansatoare antiaeriene portabile din China , într-o achiziție de 60–70 de milioane de dolari (aprox. 270–320 milioane lei), care i-ar întări rapid apărarea la joasă altitudine după loviturile SUA și Israel, potrivit HotNews , care citează Reuters . Contractul vizează 300–400 de sisteme MANPADS (sisteme portabile de apărare antiaeriană), inclusiv rachete chinezești QW-12 și FN-16, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu acordul. Acordul ar fi fost semnat cu Zhongqing Baoshang International Investment , companie cu sediul în Hong Kong, descrisă de surse drept intermediar între partea iraniană și furnizorul chinez. De ce contează: un „strat” mobil de apărare, greu de neutralizat Miza operațională este creșterea rapidă a capacității Iranului de a lovi ținte aeriene care zboară la altitudini joase – aeronave, elicoptere și drone – cu sisteme ușor de dispersat și relocat. În contextul războiului din Orientul Mijlociu, sursa notează că luptele au scos la iveală limitele Iranului în protejarea obiectivelor militare și a infrastructurii strategice, mai ales în fața aeronavelor avansate și a munițiilor ghidate cu precizie. În material se arată că astfel de sisteme au fost folosite cu succes și de Ucraina în primele faze ale invaziei ruse, pentru a doborî avioane militare care zburau la altitudini joase și medii. Ce sisteme sunt vizate și ce pot face QW-12 și FN-16 sunt descrise ca sisteme sol-aer portabile, lansate de pe umăr și ghidate în infraroșu, destinate angajării țintelor la joasă altitudine. Experți citați în articol susțin că, deși QW-12 ar fi mai puțin performant decât variante mai noi (QW-18 și QW-19), poate oferi în continuare protecție eficientă pe rază scurtă, în special împotriva dronelor și a altor ținte care zboară jos. O sursă europeană din domeniul securității a declarat că autoritățile din țara sa sunt la curent cu mai multe contracte aflate în discuție privind posibila vânzare către Iran a unor sisteme din seria QW, inclusiv QW-12, QW-18 și QW-19. Livrare: rută aeriană, apoi tranzit prin Pakistan; detaliile pot fi schimbate Potrivit unui plan convenit, livrările ar urma să fie făcute inițial pe cale aeriană din Urumqi (vestul Chinei), apoi să tranziteze Pakistanul către Iran. Sursele au avertizat însă că, deși acordul ar fi fost semnat, calendarul, cantitățile și alte elemente de implementare pot suferi modificări. Două surse din serviciile occidentale de informații și un oficial iranian au mai spus că Teheranul a analizat și rute terestre, pentru transport mai discret al echipamentelor militare și al componentelor cu dublă utilizare, pentru a reduce riscul de perturbare a livrărilor. Reacții: Beijingul neagă, Trump spune că ar fi „surprinzător” Ministerul chinez de Externe a respins informațiile: „Relatările respective sunt complet nefondate. China a jucat în mod constant un rol în promovarea păcii și încheierea conflictului.” Întrebat separat, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Jiang Bin, a spus că „nu este familiarizat cu situația respectivă”. La Washington, președintele american Donald Trump a declarat că ar fi surprinzător ca Iranul să primească astfel de echipamente din China, invocând asigurări pe care spune că le-a primit de la Xi Jinping că Beijingul nu se va implica în război de partea Iranului. Reuters a relatat anterior și despre negocieri pentru un posibil acord separat privind rachete de croazieră antinavă; agenția precizează că nu a putut stabili dacă acel acord a fost finalizat. [...]
Interceptarea și doborârea a două drone în mai puțin de 24 de ore arată că Poliția Aeriană a României funcționează în regim de reacție continuă , cu proceduri standardizate și o coordonare strânsă între echipajul din aer și echipele de la sol, potrivit HotNews , care citează un interviu publicat de Ministerul Apărării Naționale (MApN). Pilotul de F-16 care a executat cele două misiuni a descris ritmul alert al alertei nocturne și faptul că, la decolare, nu cunoștea ținta exactă, dar știa miza operațională: apărarea spațiului aerian. Identitatea militarului nu a fost făcută publică, interviul fiind publicat fără dezvăluirea numelui. Ce spune pilotul despre misiuni: aceeași presiune, aceeași procedură În interviu, pilotul afirmă că ambele interceptări au fost „la fel de solicitante” și au cerut același nivel de concentrare pentru neutralizarea țintei. Diferența a fost mai degrabă în durata angajării: „N-am știut pentru ce decolăm, dar am știut că noi mergem să ne apărăm țara.” „Una s-a lăsat repede dată jos, iar alta, poate, un timp mai mare decât la prima interceptare.” Pilotul insistă și pe rolul echipei de la sol în misiunile de noapte, descriind cooperarea dintre tehnicul de bord, controlorii de trafic aerian și colegii implicați în siguranța zborului și identificarea țintei. Datele operaționale comunicate de MApN: detectare, ridicare de la sol, neutralizare MApN a anunțat că sâmbătă, la ora 08:22, sistemele radar au detectat o nouă țintă aeriană în apropierea frontierei cu Ucraina, care a intrat fără autorizare în spațiul aerian românesc. Două aeronave F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au fost ridicate pentru interceptare. Conform comunicării ministerului, același pilot care participase la misiunea de vineri dimineață, aflat la manșa aceleiași aeronave și sprijinit de același coleg, a executat procedurile standard de identificare și neutralizare. Drona a fost doborâtă „în condiții de siguranță” deasupra unei zone nepopulate, în proximitatea frontierei cu Ucraina, la circa 10 km de Sfântu Gheorghe. De ce contează: presiune pe resurse și pe lanțul de comandă, nu doar pe pilot Mesajul central al interviului este că astfel de incidente nu sunt gestionate ca episoade izolate, ci ca misiuni care pun la lucru un întreg lanț operațional, de la supravegherea radar și decizia de ridicare de la sol până la coordonarea din aer și de la sol. În același timp, frecvența alertelor („de mai multe ori” într-o singură noapte, în relatarea pilotului) indică un regim de disponibilitate permanentă. Separat, șeful Statului Major al Apărării, generalul Vlad Gheorghiță , a declarat că pilotul care a angajat drona este căpitan, iar cel care l-a asistat este locotenent, ambii având cel mult 28 de ani, potrivit informațiilor redate de HotNews. [...]
Acordul pentru producția în Ucraina a obuzierului L119 deschide un test industrial cu miză strategică pentru Kiev: dacă poate trece de la asamblarea de sisteme relativ „mecanice” la fabricarea sub licență a unor arme occidentale mult mai sensibile tehnologic, precum interceptoarele Patriot, potrivit Adevărul , care citează The Wall Street Journal. Un producător ucrainean de armament urmează să demareze producția modelului L119, proiectat de BAE Systems. Este un obuzier ușor, tractabil sau transportabil cu elicopterul, cu o rază de acțiune de până la 17 kilometri, iar astfel de tunuri au devenit o componentă importantă a arsenalului Ucrainei în războiul cu Rusia. De ce contează: producția locală înseamnă mai mult decât „asamblare” Miza nu este doar creșterea numărului de sisteme disponibile pe front, ci capacitatea Ucrainei de a deveni o bază de producție pentru echipamente occidentale de vârf. Obuzierele sunt alcătuite din subsisteme metalice complexe (țeavă, mecanism de încărcare, sisteme hidraulice pentru reducerea reculului), iar Ucraina ar trebui să poată forja și prelucra intern o parte importantă a componentelor. BAE Systems ar urma să licențieze producția pornind de la un model de test, după discuții inițiate de președintele Volodimir Zelenski încă din 2023. Giles Ambrose, director de inginerie, tehnologie și strategie la BAE Systems, spune că obiectivul Ucrainei este să-și poată produce și întreține propriile sisteme și să construiască „o capacitate suverană” în jurul acestora. Obstacolele care au blocat alte proiecte occidentale Materialul indică faptul că, deși mai multe companii occidentale au discutat despre producție pe teritoriul ucrainean, până acum doar câțiva producători străini mai mici de drone au reușit să pornească efectiv fabricarea. Printre dificultățile invocate: temeri legate de siguranță (inclusiv riscul atacurilor rusești); lipsa investițiilor și a comenzilor ferme; îngrijorări privind pierderea proprietății intelectuale. Sunt menționate două precedente: Rheinmetall a discutat despre trei fabrici, inclusiv una cu o capacitate anunțată de 400 de tancuri noi pe an, dar directorul executiv Armin Papperger a spus ulterior că Ucraina nu a asigurat investițiile și comenzile necesare; iar Baykar anunțase în 2022 o fabrică ce urma să fie funcțională în doi ani, însă aceasta nu a fost încă inaugurată și ar fi fost lovită de mai multe ori în atacuri rusești, potrivit presei ucrainene. De la artilerie la Patriot: pragul tehnologic și politic În paralel, Ucraina încearcă să obțină licență pentru fabricarea interceptoarelor Patriot, descrise ca singura metodă fiabilă de a opri rachetele balistice. Textul notează că, în ultimele săptămâni, lipsa interceptoarelor a permis rachetelor balistice rusești să străpungă apărarea antiaeriană ucraineană. Președintele american Donald Trump a declarat că va acorda Ucrainei o licență pentru fabricarea rachetelor destinate sistemului Patriot, iar președintele francez Emmanuel Macron a spus că Ucraina ar putea produce și interceptoare Aster, alături de alte muniții europene. Totuși, fabricarea unui interceptor Patriot este prezentată ca un salt major de complexitate față de obuziere, iar SUA rămân prudente în privința transferului de tehnologie. Ca exemplu, Rheinmetall ar fi dorit să producă interceptoare PAC-3 (versiunea avansată a Patriot), dar nu a primit încă permisiunea. „A trece de la un anunț la o linie de producție funcțională nu este deloc simplu... iar realizarea acestui lucru în Ucraina nu ușurează procesul”, a declarat Ralph Savelsberg, expert în rachete la Academia de Apărare a Țărilor de Jos, pentru The Wall Street Journal. Context operațional: de ce rămâne relevantă artileria tractată Deși dronele ar provoca mai multe pierderi de vieți omenești decât artileria, tunurile grele rămân utile pentru saturarea unei zone cu explozibili și distrugerea clădirilor, într-un mod pe care dronele „încă nu îl pot egala”, potrivit materialului. În plus, artileria tractată este descrisă ca fiind mai ușor de camuflat, cu semnătură termică mai redusă și, astfel, mai greu de detectat de drone, fiind considerată și mai ușor de reparat și mai fiabilă de către artileriștii ucraineni. [...]
NATO își extinde apărarea aeriană pe flancul estic , iar România intră în noul dispozitiv printr-o rotație care aduce la Mihail Kogălniceanu avioane de vânătoare, elicoptere și circa 200 de militari spanioli, potrivit G4Media . Schimbarea contează operațional: misiunea trece de la „poliție aeriană” la un rol mai larg de „apărare aeriană”, cu o arhitectură mai flexibilă în cadrul Apărării Integrate Aeriene și Antirachetă (IAMD) a Alianței. Ce se schimbă pentru România: detașament spaniol la Mihail Kogălniceanu Spania va desfășura la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu șapte avioane de vânătoare F-18 și aproximativ 200 de militari. În plus, sunt menționate un avion A400M pentru sprijin de realimentare aer-aer și trei elicoptere NH-90, în faza finală a desfășurării, alocate misiunilor de combatere a sistemelor aeriene fără pilot (C-UAS – contracararea dronelor). Articolul notează și că elicopterele NH-90 sunt considerate eficiente în lupta contra dronelor, ceea ce indică o adaptare a misiunilor la tipul de amenințări din regiune. Rotații pe flancul estic: cine înlocuiește pe cine În același pachet de rotații, Italia, Spania și Turcia preiau de la alte state contribuțiile pentru securitatea spațiului aerian NATO de-a lungul flancului estic: Turcia desfășoară pentru prima dată aproximativ 80 de militari și cinci avioane F-16 în Estonia, la baza Amari, preluând misiunea de la Portugalia (prezentă acolo din martie). Italia se desfășoară la baza Šiauliai din Lituania cu patru avioane Eurofighter Typhoon și peste 100 de membri ai personalului, succedând Franței , care a fost națiune lider alături de Forțele Aeriene Române în Lituania din martie 2026. De ce contează: de la „poliție aeriană” la apărare aeriană integrată Potrivit informațiilor citate în material, trecerea la un rol mai larg de apărare aeriană este gândită pentru a oferi NATO o abordare mai flexibilă în IAMD. Diferența, pe scurt, este că poliția aeriană a fost orientată în principal spre protecția împotriva aeronavelor (cu sau fără pilot), în timp ce cadrul de apărare aeriană vizează „întreaga gamă de amenințări”, inclusiv drone și rachete (de croazieră și balistice), pentru a crește capacitatea de reacție la schimbările din mediul de securitate. În acest context, detașamentul spaniol din România – care include și capabilități dedicate anti-dronă – indică o prioritizare a apărării pe mai multe straturi, nu doar a interceptărilor clasice cu avioane de alertă rapidă (QRA). [...]
