Știri
Știri din categoria Apărare
O capsulă blindată ucraineană promite fortificarea rapidă a liniei frontului, oferind adăpost și poziție de luptă pentru până la 10 militari înarmați, potrivit HotNews. Dispozitivul, dezvoltat de compania ucraineană PARABELLA, este gândit pentru amplasarea directă în prima linie, ca „buncăr” compact pentru poziții fortificate.
Capsula este realizată din oțel blindat cu trei straturi, cu grosimea de 16 milimetri, și folosește ecrane metalice menite să protejeze soldații de efectele obuzelor. În interior, spațiul este dimensionat pentru a găzdui simultan până la 10 militari înarmați.
Conform publicației ucrainene de apărare Militarnyi (citată de HotNews), sistemul ar oferi „protecție completă” și un câmp vizual de 360 de grade pentru supravegherea zonei din jur, ceea ce îl poziționează ca o soluție de fortificare rapidă, cu rol atât defensiv, cât și de observare.
Militarnyi precizează că a analizat specificațiile capsulei la expoziția internațională Eurosatory, desfășurată la Paris în perioada 15–19 iunie 2026.
HotNews notează că astfel de soluții inginerești nu sunt complet noi ca idee: încă din perioada Uniunii Sovietice au existat structuri metalice prefabricate pentru construirea rapidă a „cuiburilor” de mitraliere și a posturilor de comandă și observație.
Printre echivalentele menționate se află modelele sovietice BUK și VSB (capsule blindate din care se poate deschide focul), precum și SPS (structură prefabricată pentru mitraliere). În plus, fortificații similare, cunoscute ca MVS-2, ar fi fost construite în timpul apărării orașului-port Mariupol, în regiunea Donețk.
Recomandate
KNDS mizează pe turele fără echipaj și „echipe” cu drone pentru a reduce riscul și costurile de tranziție către viitorul tanc european , printr-un concept care folosește un șasiu deja matur (Leopard 2A8) și adaugă capabilități noi, cu implementare vizată în anii 2030, potrivit Interesting Engineering . Grupul franco-german KNDS (Krauss-Maffei Wegmann și Nexter) a prezentat la Eurosatory 2026 un nou concept de tanc principal de luptă (MBT) numit CAPINT („Intermediate Capability”). Publicația notează că KNDS reunește companiile din spatele Leopard 2 și Leclerc și indică pentru 2025 un venit de 4,4 miliarde euro (aprox. 22,4 miliarde lei) și un portofoliu de comenzi de 33,1 miliarde euro (aprox. 168,8 miliarde lei). De ce contează: o „capabilitate intermediară” până la MGCS Conform articolului, CAPINT este gândit ca soluție de tranziție pentru Franța, în contextul întârzierilor programului Main Ground Combat System (MGCS). Ideea este ca, în loc să se aștepte până în 2040, un astfel de tanc să poată fi disponibil pentru desfășurare în anii 2030. Alegerea unui șasiu de Leopard 2A8 este prezentată ca o decizie cu impact operațional și logistic: mobilitate și protecție „dovedite”, utilizarea lanțului logistic existent și risc de dezvoltare mai redus. Ce aduce nou: turelă fără echipaj și integrare cu drone Elementul central este o turelă fără echipaj, operată de la distanță, astfel încât echipajul să rămână protejat în corpul tancului. În această arhitectură, turela poate fi mai mică și mai ușoară, fără a elimina însă puterea de foc. Potrivit sursei, tancul ar urma să fie echipat cu un tun KNDS ASCALON de 120 mm cu țeavă lisă și încărcător automat, compatibil cu muniția standard NATO. KNDS susține că turela ar permite, la nevoie, trecerea la calibre mai mari fără reproiectarea completă a ansamblului. Un „detaliu” cu implicații directe în modul de luptă este integrarea cu vehicule robotizate și drone, într-o echipă mixtă om–mașină. În acest scenariu, tancul ar funcționa ca platformă blindată de comandă. Publicația precizează că nu au fost oferite multe detalii, dar menționează posibilitatea folosirii dronelor de recunoaștere și a unor sisteme anti-dronă, inclusiv combinații de mijloace „hard kill” (interceptare/distrugere) și „soft kill” (bruiaj/înșelare), precum și drone interceptoare lansate din tuburi. Context tehnic: propulsie clasică, cu opțiune de electrificare parțială CAPINT ar folosi un motor diesel de 1.500 CP (aprox. 1.119 kW), în aceeași clasă de putere cu tancurile occidentale actuale. Articolul mai menționează posibilitatea suplimentării cu pachete de baterii și un tren de rulare electric asociat, pentru reducerea semnăturii în infraroșu și a celei acustice. Separat, KNDS a prezentat și o evoluție a studiului Leopard 2 A-RC 3.0, finanțat integral de companie, cu turelă telecomandată și echipaj de trei persoane. Conceptul ar putea integra calibre de 120 mm, 130 mm și 140 mm și include armament secundar avansat pentru a contracara amenințarea roiurilor de drone, potrivit aceleiași surse. [...]
Imagini satelitare indică avarii la cel puțin două clădiri ale uzinei de dispozitive semiconductoare „Sborca” din Voronej, după un atac cu rachete atribuit Forțelor Armate ale Ucrainei, potrivit Meduza . Informația contează prin prisma impactului operațional: uzina este descrisă de partea ucraineană ca producător de electronice pentru sisteme de armament rusești. Imaginile sunt fotografii din satelit realizate pe 23 iunie, de compania Planet Labs , și publicate de proiectul „Sxemi” al publicației „Radio Svoboda”. Pe acestea se observă deteriorări la cel puțin două clădiri de pe teritoriul uzinei. Ce se știe despre țintă și rolul ei în lanțul militar Atacul a avut loc pe 22 iunie. Guvernatorul regiunii, Aleksandr Gusev, a declarat că au fost avariate „obiective de producție ale uneia dintre întreprinderile din Voronej”. Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a confirmat că armata ucraineană a atacat o uzină care produce electronice pentru: rachetele „Iskander ” și H-101; sistemele de apărare antiaeriană „Pantsir-S1”. Victime și reacția autorităților Potrivit guvernatorului, în urma loviturii au murit cinci persoane. În regiune au fost declarate zile de doliu în perioada 23–25 iunie. Meduza mai notează că posturile federale ruse de televiziune au ignorat atacul în buletinele lor de știri. [...]
Numirea lui Roman Gofman la conducerea Mossadului deschide o etapă de reorganizare internă cu miză operațională majoră , în condițiile în care serviciul israelian își recalibrează planurile legate de Iran, potrivit The Jerusalem Post . Gofman a preluat conducerea agenției pe 2 iunie și este prezentat ca un „super outsider” nu doar pentru că nu provine din nucleul recent de conducere al Mossadului, ci și pentru că numirea sa a fost contestată în justiție. În material se arată că a existat o petiție la Înalta Curte de Justiție pentru blocarea numirii, susținută inclusiv de fostul șef al Mossad, David Barnea, de procurorul general Gali Baharav-Miara și de Asher Grunis, șeful comisiei de verificare și fost președinte al Curții Supreme. Gofman a câștigat disputa și are acum „puterile depline” ale directorului Mossad. Reorganizare accelerată și aducerea de „outsideri” Un element central al schimbării este modul în care Gofman își construiește echipa. Publicația notează că un reportaj Maariv a relatat că noul director ar fi adus cinci persoane din afara organizației pentru a prelua poziții-cheie și a domina structurile interne existente. Textul indică însă și o nuanță importantă: aducerea de consilieri externi nu ar fi o excepție în istoria recentă a Mossadului, deoarece și foștii directori au lucrat cu astfel de persoane. Diferența sugerată este una de formă și expunere: unii dintre predecesori ar fi consultat „outsiderii” în afara spațiilor Mossad, în timp ce Gofman i-ar fi adus în interior, lucru pe care Maariv îl descrie drept potențial risc de securitate. În același timp, articolul menționează că acești consilieri ar avea „profiluri solide de securitate”, iar Gofman ar putea susține că își asumă transparent implicarea lor. Iranul rămâne ținta principală, dar strategia este în lucru Miza operațională majoră rămâne Iranul. Atât Gofman, cât și Barnea au afirmat în discursurile de predare-primire din 1–2 iunie că obiectivul principal este răsturnarea regimului Republicii Islamice Iran și că acest lucru este realizabil, potrivit materialului. În privința planurilor asociate fostei conduceri, articolul reamintește că, pe 4 iunie, publicația a relatat despre un scenariu în care Israelul ar fi fost pregătit să sprijine kurzii inclusiv cu o zonă de interdicție aeriană și un „umbrela” de foc aerian continuu, pentru a-i ajuta să avanseze împotriva unor forțe iraniene care ar fi încercat să le blocheze înaintarea. Se menționează și o dezbatere privind motivele pentru care președintele SUA, Donald Trump, ar fi ajuns să blocheze operațiunea, precum și acuzații din partea unor surse israeliene că planul ar fi fost divulgat către Turcia pentru a fi oprit înainte de implementare. Maariv susține că Gofman ar considera aceste eforturi drept eșec și ar fi pregătit să schimbe strategia. The Jerusalem Post afirmă însă că această prezentare ar fi „simplificată”: noul șef ar putea aduce strategii noi, dar ar putea păstra și combina o parte din abordările existente, într-un plan mai amplu aflat încă „în stadii foarte timpurii”. Schimbări punctuale, nu „ruptură” totală (deocamdată) Deși Gofman l-ar fi înlocuit pe adjunctul numit recent de Barnea, articolul notează că nu a adus un outsider în funcția de număr doi, ci a promovat un alt oficial („A”) din interiorul Mossadului, cu circa 15 ani de experiență în organizație. Materialul sugerează că unele relatări despre anularea unor operațiuni ar fi exagerări și că, în acest moment, Gofman ar derula mai degrabă o evaluare la nivelul întregii organizații, cu schimbări inițiale mai mici, urmând ca eventualele modificări mai mari să vină ulterior. În final, articolul mai arată că Gofman ar prefera să iasă din atenția presei pentru câteva luni, pe fondul complexității funcției și al faptului că administrația Trump „continuă să schimbe regulile jocului”, în timp ce Mossad ar fi reușit, în ultimii 25 de ani, să influențeze evenimente-cheie din Iran, public sau discret, inclusiv pe tema programului nuclear. [...]
Rusia recurge la plase tip „anti-păsări” pe navele din Marea Baltică, un semn al presiunii operaționale pe apărarea antidrone , potrivit WinFuture , care descrie imagini recente cu un vas militar acoperit cu o structură de plasă verde, similară unor plase comerciale de grădinărit. Plase pe un desant din clasa Ropucha, folosit și ca escortă Imaginile indică faptul că nava de desant „ Alexander Schabalin ” a fost „împachetată” cu o plasă cu ochiuri dese, măsură menită să reducă riscul loviturilor cu drone ucrainene în timp ce operează în ape europene. Vasul aparține clasei Ropucha (proiect sovietic din anii 1970), are 112 metri lungime și o deplasare de peste 4.000 de tone, fiind conceput în principal pentru transport de tancuri, trupe și echipamente, cu rampe de încărcare la prova și la pupa. La momentul surprinderii în imagini, „Alexander Schabalin” escorta cargoul civil rusesc „Mikhail Britnew” pe o rută prestabilită prin Marea Baltică. Cât ajută, de fapt: protecție limitată la drone mici Observatori militari citați în material pun sub semnul întrebării eficiența unei astfel de „blindări” improvizate. Conform United24 Media (citat de WinFuture), o țesătură subțire ar putea oferi cel mult protecție împotriva dronelor mici de tip FPV (First-Person View) – drone telecomandate cu transmisie video directă către operator – folosite frecvent în conflict, dar care transportă încărcături relativ reduse. În schimb, împotriva unor sisteme mai grele, precum drona ucraineană FP-2, plasa ar fi insuficientă. Materialul menționează că FP-2 are un focos mai puternic și este proiectată pentru atacuri la distanță asupra țintelor maritime mari, putând parcurge distanțe considerabile deasupra apei. Indiciu despre lipsa escortelor specializate și protejarea „flotei din umbră” Folosirea unei nave de desant ca escortă este prezentată ca un posibil indiciu al deficitului de nave de escortă specializate în Flota rusă din Baltică. În contextul înăspririi controalelor occidentale asupra „flotei din umbră” (rețeaua de transporturi maritime asociată exporturilor rusești), marina ar securiza tot mai des cargouri civile. WinFuture notează și o limitare tehnică: tunurile de 57 mm ale navei nu sunt orientate în primul rând către apărarea antiaeriană, ceea ce o face vulnerabilă la atacuri aeriene rapide și manevriere. Plase similare ar fi apărut deja și pe alte platforme, inclusiv pe nave de patrulare și pe submarine nucleare din clasa Borei din Pacific, sugerând un răspuns „la nivel de flotă”, dar în continuare improvizat, la amenințarea dronelor. [...]
Media oficială chineză a difuzat pentru prima dată imagini cu lansarea rachetei hipersonice DF-17 , într-un material care pune accent pe creșterea mobilității și a capacității de operare „în orice condiții” a forțelor de rachete ale Armatei Populare de Eliberare, potrivit Global Times . Difuzarea vine în contextul unor exerciții descrise ca fiind mai apropiate de condițiile reale de luptă, inclusiv cu bruiaj electromagnetic și amenințări de atac de precizie. Imaginile au fost transmise de China Central Television (CCTV) News pe 20 iunie 2026 și arată o lansare care „pare” să fie a DF-17, identificată prin designul aerodinamic de tip „waverider” (profil conceput pentru zbor hipersonic). DF-17 fusese prezentată anterior la parade militare la Beijing, pe 1 octombrie 2019 și 3 septembrie 2025, însă fără secvențe publice de lansare. Ce urmărește mesajul: mobilitate, automatizare și timp mai scurt de reacție CCTV susține că cele mai noi sisteme de rachete ale Forței de Rachete au niveluri mai ridicate de automatizare, mobilitate mai mare, precizie îmbunătățită și capacitate de operare în orice condiții meteo, fără dependență de infrastructură fixă, plus „capacități mai puternice de penetrare a apărării”. În același material, televiziunea de stat afirmă că noile sisteme au „simplificat lanțurile de comandă” și au redus semnificativ timpul necesar pentru „generarea puterii de luptă”, ceea ce ar permite trecerea de la poziții de lansare prestabilite la tipare mai flexibile și mai greu de anticipat. Exercițiu în Deșertul Gobi și integrare între arme Secvențele prezentate arată unități ale Forței de Rachete participând la un exercițiu comun în nord-vestul Deșertului Gobi, alături de elemente ale forțelor terestre și aeriene. Scenariul a inclus mai multe valuri de lovituri simulate în condiții „complexe”, cu interferențe electromagnetice puternice și amenințări de atac de precizie. Potrivit relatării, unitățile de rachete au rămas în patrulare de luptă pe durata exercițiului și au putut comuta rapid între moduri operaționale, în funcție de ordine. Indicii despre o posibilă variantă modernizată a DF-26 Separat, un reportaj al canalului militar al CCTV ar fi arătat un lansator transportor-erector similar cu cel al DF-17 ridicând o rachetă cu un design aerodinamic „biconic” care nu ar mai fi fost văzut anterior. Comentatorul militar Du Wenlong a spus la CCTV că aceasta ar putea fi o variantă modernizată a rachetei balistice cu rază intermediară DF-26. Du a mai afirmat că atât racheta prezentată ca DF-17, cât și cea asemănătoare DF-26 par să aibă mici suprafețe de control (aripioare) lângă focoase, care ar putea ajuta la decelerare și la ajustarea traiectoriei, inclusiv prin manevre laterale și verticale. În interpretarea sa, astfel de caracteristici ar crește capacitatea de a pătrunde sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, mai ales împotriva unor ținte „complexe, mobile și emergente”. Context: transformarea arsenalului „Dongfeng” CCTV mai susține că arsenalul de rachete al Chinei a trecut printr-o transformare majoră în ultimele șase decenii, ajungând la o forță cu opțiuni de lovire atât nucleare, cât și convenționale. În acest cadru, familia „Dongfeng” este prezentată ca un sistem diversificat, iar sisteme precum DF-17, DF-26, DF-31 și DF-61 ar fi fost desfășurate și incluse regulat în exerciții. [...]
Japonia intră pe piața exporturilor de nave de luptă cu un contract de 10 miliarde AUD (aprox. 7 miliarde USD) către Australia, un pas cu implicații directe pentru industria sa de apărare și pentru echilibrul de securitate din Indo-Pacific, potrivit Adevărul . Acordul vizează livrarea a 11 fregate multifuncționale din clasa Mogami, construite de Mitsubishi Heavy Industries , într-un contract estimat la circa 10 miliarde de dolari australieni (circa 7 miliarde de dolari americani), conform Wall Street Journal, citat de publicație. Este prima dată după al Doilea Război Mondial când Tokyo vinde unei țări străine nave de luptă de această categorie. Cum se va derula livrarea și ce câștigă Australia operațional Primele trei fregate urmează să fie construite în Japonia și livrate începând cu 2029, iar restul navelor vor fi asamblate pe șantiere navale australiene din apropierea orașului Perth. Noile platforme vor înlocui fregatele învechite din clasa Anzac și sunt prezentate ca un element de întărire a capacităților navale ale Australiei într-un context regional mai tensionat. De ce contează pentru Japonia: relaxarea regulilor și deschiderea unei piețe Acordul a fost posibil după relaxarea, în 2014, a regulilor stricte privind exporturile de echipamente militare . Din perspectiva industriei japoneze de apărare, contractul funcționează ca o validare comercială și tehnologică a fregatelor Mogami, descrise drept unele dintre cele mai moderne nave dezvoltate de Japonia. Potrivit articolului, navele au un grad ridicat de automatizare, ceea ce permite operarea cu un echipaj de aproximativ 90 de persoane, mai mic decât la nave similare, și includ tehnologii de ultimă generație, precum elemente de tip „stealth” (reducerea detectabilității) și sisteme compatibile cu infrastructura militară a Statelor Unite. Context regional și semnale pentru piață Publicația notează că Washingtonul privește favorabil colaborarea, în condițiile în care șantierele navale americane au o capacitate limitată de producție. În același timp, interes pentru fregatele japoneze ar fi exprimat și Noua Zeelandă, precum și mai multe state din Asia de Sud-Est, un indiciu că Japonia încearcă să-și extindă rolul pe piața internațională a industriei de apărare. [...]
