Știri
Știri din categoria Apărare
Eurofighter Typhoon a testat cu succes o muniție ghidată cu laser, prezentată ca soluție mai ieftină pentru interceptarea dronelor, într-un moment în care raportul cost–efect în războiul aerian este tot mai puternic influențat de aparate fără pilot ieftine, potrivit focus.de.
BAE Systems spune că este vorba despre sistemul de ghidare laser APKWS (Advanced Precision Kill Weapon System), descris drept o soluție „eficientă și accesibilă” pentru neutralizarea amenințării reprezentate de drone. Testul ar fi fost realizat la centrul de încercări în zbor din Warton (Anglia), folosind un avion al Royal Air Force, care a lovit o țintă terestră pe un poligon militar.
Miza este una operațională și de cost: materialul pornește de la ideea că dronele de tip „kamikaze”, cu costuri de producție de ordinul sutelor de dolari, pot scoate din luptă platforme mult mai scumpe, inclusiv avioane de vânătoare evaluate la zeci sau sute de milioane de dolari. În acest context, industria de apărare caută muniții și sisteme care să reducă prețul per interceptare și să permită angajarea rapidă a țintelor mici și numeroase.
Publicația leagă această schimbare de experiențele recente din Ucraina și Orientul Mijlociu, unde utilizarea pe scară largă a dronelor a împins armatele să caute soluții de apărare mai „cost-eficiente” decât rachetele clasice.
Conform BAE Systems, integrarea APKWS pe Eurofighter ar extinde opțiunile de angajare a țintelor, inclusiv împotriva sistemelor aeriene fără pilot. În articol se menționează că sistemul ar permite atât misiuni aer–sol, cât și aer–aer.
„Acest test al kitului de ghidare laser APKWS pe Eurofighter Typhoon demonstrează o capacitate revoluționară, precum și o soluție eficientă din punct de vedere al costurilor, care ar extinde și mai mult gama deja impresionantă de sisteme de armament”, a declarat Richard Hamilton, director general pentru operațiuni aeriene în divizia de aviație a BAE Systems.
Eurofighter Typhoon este un program multinațional (Marea Britanie, Germania, Italia, Spania), cu un consorțiu industrial format din Airbus, BAE Systems și Leonardo. Pe lângă utilizatorii europeni, aparatul este operat și de forțe aeriene din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Oman), ceea ce face ca orice „upgrade” relevant pentru contracararea dronelor să aibă potențial de interes pentru mai multe piețe.
Articolul nu oferă detalii despre calendarul de introducere în serviciu, volumul achizițiilor sau costul pe utilizare al muniției în configurația pentru Eurofighter. De asemenea, testul descris vizează o țintă terestră; capacitatea efectivă în scenarii aer–aer împotriva dronelor rămâne, din informațiile prezentate, la nivel de potențial operațional, nu de validare completă în condiții de luptă.
Recomandate
O dronă-interceptor ucraineană de 1.000–2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei) schimbă ecuația costurilor în apărarea aeriană , într-un moment în care folosirea rachetelor antiaeriene scumpe împotriva dronelor ieftine a devenit tot mai greu de susținut, potrivit Mediafax , care citează publicația italiană Il Post. Sistemul, numit Sting, este realizat în mare parte din componente imprimate 3D și are dimensiunea unui ananas. Drona Sting este produsă de Wild Hornets („Viespile Sălbatice”), o organizație ucraineană care a pornit ca grup de voluntari ce livra drone comerciale unităților de pe front și care s-a transformat ulterior într-un producător de tehnologie militară, conform aceleiași surse. De ce contează: apărare mai ieftină împotriva unui atac „ieftin” și masiv În războiul din Ucraina, Rusia a folosit pe scară largă drone Shahed de origine iraniană pentru atacuri asupra orașelor. Costurile relativ reduse și posibilitatea producerii în masă au făcut din aceste aparate o armă importantă pentru Moscova. Pentru Ucraina, problema a fost una de eficiență economică și operațională: interceptarea dronelor care „costă doar câteva zeci de mii de dolari” cu rachete antiaeriene scumpe a devenit din ce în ce mai dificilă, notează Il Post, citat de Mediafax. Cost, producție și eficiență declarată Potrivit producătorilor, un Sting costă între 1.000 și 2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei), în funcție de echipamente și configurație. În comparație, o dronă Shahed ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei). Wild Hornets susțin că: rata de succes împotriva dronelor Shahed ajunge la aproximativ 80%; producția depășește deja 10.000 de unități pe lună. Sting este proiectată să urmărească ținta din spate și să explodeze înainte de impact, astfel încât drona inamică să fie distrusă în aer și să nu se prăbușească peste zone locuite. Impact operațional: apărarea orașelor și control de la distanță Conform datelor citate de Il Post, Rusia a lansat „zeci de mii” de drone Shahed, iar unele atacuri au implicat „sute” de aparate într-o singură noapte. În anumite cazuri, Ucraina ar fi reușit să intercepteze peste 95% dintre dronele lansate spre Kiev, folosind o combinație de sisteme clasice și noile drone-interceptor. Acest rezultat este prezentat ca unul dintre motivele pentru care marile orașe ucrainene continuă să funcționeze relativ normal, în pofida intensității bombardamentelor. Un element tehnologic important menționat este controlul de la mare distanță: producătorii afirmă că operatorii pot pilota dronele Sting de la sute sau chiar mii de kilometri, ceea ce ar reduce riscul pentru echipele aflate în apropierea frontului și ar permite amplasarea dronelor în jurul orașelor vulnerabile, cu activare rapidă la detectarea unui atac. Interes extern și ce urmează Mediafax mai arată că state din Golf – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar – urmăresc evoluția tehnologiei ucrainene, pe fondul propriilor vulnerabilități la atacuri cu drone, în special asupra infrastructurii energetice și aeroportuare. În paralel, inginerii ucraineni lucrează la o versiune îmbunătățită a Sting pentru interceptarea noilor generații de Shahed, care ar folosi motoare cu reacție și pot depăși 400 km/h, iar Ucraina testează și sisteme de apărare bazate pe lasere, potrivit sursei citate. [...]
Patru avioane Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Italiene au ajuns la Mihail Kogălniceanu pentru misiuni NATO de Poliție Aeriană Întărită , pe o perioadă de două luni, într-o rotație care consolidează dispozitivul de apărare aeriană al României și capacitatea de reacție pe flancul estic. Informațiile sunt transmise de Agerpres , pe baza unui comunicat al Ministerului Apărării Naționale (MApN). Aeronavele au aterizat miercuri în Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu (județul Constanța), cu obiectivul declarat de a întări securitatea spațiului aerian al României. Detașamentul italian este format din aproximativ 180 de militari (piloți și personal tehnic) și va executa, împreună cu militarii Forțelor Aeriene Române, misiuni de Poliție Aeriană Întărită (enhanced Air Policing) sub comandă NATO, în următoarele două luni. Potrivit MApN, aceasta este a șaptea rotație în România a Forțelor Aeriene Italiene. De ce contează operațional MApN arată că misiunile de Poliție Aeriană Întărită, derulate în comun cu partenerii NATO începând din 2014, au rolul de a susține: dezvoltarea capacității de reacție și descurajare; consolidarea interoperabilității între Forțele Aeriene Române și cele aliate. [...]
Raytheon a primit un contract de 515 milioane de dolari (aprox. 2,4 mld. lei) pentru radarele maritime SPY-6 , un program care vizează extinderea rapidă a capacității de apărare antiaeriană și antibalistică a flotei SUA, inclusiv prin modernizări pe distrugătoare existente, potrivit Interesting Engineering . Contractul, acordat „single-source” (fără competiție, către un singur furnizor), acoperă sprijinul continuu pentru familia de radare SPY-6, iar publicația notează că include și componenta pentru guvernul Germaniei, cu posibilitatea adăugării altor țări prin programul Foreign Military Sales (vânzări militare externe). Acordul este un „follow-on” la contractul de integrare și suport de producție atribuit în iunie 2025 și include modernizarea distrugătoarelor Flight IIA la varianta SPY-6(V)4, conform unui comunicat citat în material. Ce schimbă operațional: un radar „multi-misiune” pentru amenințări diverse SPY-6 este prezentat ca un radar capabil să opereze simultan împotriva mai multor tipuri de amenințări: rachete balistice, rachete de croazieră, rachete hipersonice, aeronave ostile și nave de suprafață. În comparație cu radarele mai vechi, ar aduce o rază de detecție mai mare, sensibilitate crescută și o discriminare mai precisă a țintelor (separarea mai bună a obiectelor detectate, pentru identificare și urmărire). Raytheon susține că informațiile de țintire și datele despre amenințările care se apropie ajută sistemele de armament să își maximizeze performanța. Producție și extindere în flotă: peste 50 de nave în următorul deceniu Raytheon afirmă că SPY-6 este deja operațional pe două nave ale Marinei SUA și că a fost instalat pe încă 11 nave aflate în diferite etape de testare și evaluare. În următorul deceniu, „peste 50” de nave ale Marinei SUA ar urma să primească sistemul, ceea ce indică o trecere la scară largă a flotei către această familie de radare. Compania spune că a investit 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 mld. lei) în modernizarea facilităților de producție și că se așteaptă să dubleze producția SPY-6 până în 2028. De ce contează: standardizare și mentenanță mai ieftină Un element cheie al programului este standardizarea: fiecare variantă SPY-6 folosește același hardware și software, iar construcția modulară ar face sistemul mai fiabil și mai puțin costisitor de întreținut. Radarul este construit din „blocuri” numite radar modular assemblies (RMA), fiecare într-o cutie de 2x2x2 picioare (aprox. 0,61 x 0,61 x 0,61 metri), care pot fi „stivuite” în funcție de misiunea fiecărei nave — o abordare pe care Raytheon o descrie drept prima familie de radare „cu adevărat scalabilă” a Marinei SUA. [...]
O posibilă retragere semnificativă de capabilități militare americane din Europa ar pune presiune pe aliații europeni să acopere rapid goluri operaționale în apărarea aeriană, antirachetă și în sprijinul aerian și naval, potrivit Libertatea , care citează o listă transmisă NATO și dezvăluită de publicația germană Welt . Planul descris în listă ar viza în principal reducerea forțelor aeriene și navale ale SUA alocate în cadrul NATO. Miza imediată pentru europeni este capacitatea de înlocuire: administrația Trump ar fi cerut ca forțele retrase să fie compensate de aliații europeni și Canada, iar „principala problemă” ar fi timpul, Europa având „doar câteva săptămâni” pentru a decide cu ce capabilități le înlocuiește. Ce echipamente ar urma să fie retrase sau reduse În zona forțelor aeriene, Pentagonul ar fi informat NATO despre retragerea sau reducerea unor platforme-cheie: retragerea tuturor celor opt avioane KC-46 (realimentare în aer și transport strategic); retragerea a 36 din 99 de avioane F-16 (vânătoare multirol); retragerea a 18 din 54 de bombardiere F-15E; retragerea a opt din 71 de avioane KC-135 (realimentare în aer). Pe componenta de drone și recunoaștere, lista ar indica: retragerea completă a dronelor de recunoaștere cu rază lungă de acțiune; reducerea la jumătate a dronelor mari MQ-9 Reaper; reducerea aeronavelor de patrulare maritimă P-8A Poseidon de la 26 la 15. Impact operațional pentru NATO: mai puține capabilități navale și de apărare Conform informațiilor prezentate, NATO nu ar mai avea submarine americane capabile să lanseze rachete de croazieră și s-ar baza doar pe unul dintre cele două grupuri de atac prevăzute pentru portavioane, respectiv pe una dintre cele două forțe de bombardament. Totodată, capabilitățile SUA ar urma să fie reduse „la aproape jumătate” în cazul crucișătoarelor și distrugătoarelor care acoperă misiuni de apărare antiaeriană, apărare antirachetă, atacuri cu rachete și escortă navală. De ce contează: presiune pe „ NATO Force Model ” și pe bugetele europene Retragerile descrise ar afecta NATO Force Model, cadrul prin care Alianța își organizează, pregătește și comandă forțele naționale pentru apărare colectivă și gestionarea crizelor. În acest context, administrația Trump ar fi cerut ca statele europene și Canada să înlocuiască aceste capabilități. Reducerea este coordonată, potrivit articolului, de subsecretarul pentru Politici al Departamentului Apărării, Elbridge Colby , care susține ca Europa să își asume „responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională”. Generalul Alexus G. Grynkewich, comandantul Comandamentului European al SUA, a argumentat schimbarea prin riscul unor crize simultane în mai multe teatre de operații: „În cadrul Modelului de Forțe al NATO a existat o codependență nesănătoasă de forțele americane. Președintele Trump, secretarul Hegseth și alții au exprimat clar că acest lucru trebuie să se schimbe, iar schimbarea va avea loc. Posibila realitate a unui conflict simultan în mai multe teatre de operații impune acest lucru.” Purtătoarea de cuvânt Allison Hart nu a oferit detalii despre listă, dar a indicat că echilibrul responsabilităților s-ar putea schimba pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare în Europa și Canada și că planurile NATO ar putea deveni mai sustenabile pe termen lung. În forma prezentată de sursă, planul rămâne dependent de decizii rapide ale aliaților privind înlocuirea capabilităților, fără ca articolul să precizeze ce state ar urma să preia concret aceste roluri sau calendarul exact al retragerilor. [...]
Contractul de 2,04 miliarde de euro (aprox. 10,2 miliarde lei) pentru sistemele antiaeriene SPYDER include producție în România , ceea ce mută o parte din valoarea programului din zona de import de echipamente către cooperare industrială, cu potențiale efecte asupra capacităților locale din industria de apărare, potrivit Adevărul . Acordul-cadru, semnat în iulie 2025 prin compania de stat CN Romtehnica SA , este estimat la aproximativ 2,04 miliarde de euro fără TVA și confirmă finalizarea procedurii de achiziție, respectiv trecerea programului în faza de implementare. Contractul prevede implicarea industriei naționale de apărare și transferul unor activități de producție pe teritoriul României, nu doar livrarea de rachete și lansatoare. Ce cumpără România și cum se derulează programul Pachetul vizează dotarea Armatei României cu 18 sisteme antiaeriene, împărțite în trei tipuri de configurații, și urmează să fie derulat prin trei contracte subsecvente, pe o perioadă de până la șapte ani, în funcție de livrări și de etapele de operaționalizare stabilite între părți. Conform datelor prezentate, acordul include: 18 sisteme antiaeriene: șase configurații SHORAD, șase VSHORAD și șase sisteme integrate; muniție; instruire și simulare; sprijin logistic. Sistemul selectat este SPYDER, dezvoltat de Rafael Advanced Defense Systems pentru apărarea aeriană la rază scurtă și foarte scurtă. Este construit în jurul rachetelor Python-5 și Derby, iar radarul este furnizat de Israel Aerospace Industries (Elta). Publicația notează că tranzacția este a doua cea mai mare vânzare de echipamente de apărare din istoria Israelului. Miza industrială: offset, transfer de tehnologie și posibilă bază de export Achiziția a fost realizată în regim competitiv și include obligativitatea cooperării tehnologice și industriale cu industria națională de apărare, prin mecanisme de tip offset (compensații industriale, de regulă prin producție locală, investiții și transfer de know-how). În această logică, componenta industrială este prezentată ca o schimbare de abordare: integrarea capacităților locale în lanțul de fabricație și transferul de activități de producție în România. Partea israeliană a indicat, în mai multe rânduri, intenția ca o eventuală producție în România să poată susține și livrări către clienți externi, nu doar către Armata României. În contextul pieței europene și NATO, Adevărul arată că furnizorii din afara Uniunii Europene urmăresc să dezvolte prezență de producție pe teritoriul UE pentru a-și menține accesul la contracte și standarde de interoperabilitate, iar SPYDER este considerat de producător un sistem cu cerere în creștere în rândul statelor NATO. În acest scenariu, o linie de producție în România ar putea poziționa țara ca un punct regional de referință pentru programe similare de înzestrare, pe fondul interesului pentru soluții de apărare aeriană din aceeași categorie. Ca exemplu de model industrial invocat, este menționată investiția Hanwha Aerospace, care în februarie 2026 a început construcția unei unități de producție în județul Dâmbovița pentru obuziere K9 și vehicule K10, cu integrare locală ridicată. [...]
Ucraina își accelerează programul de rachete cu bătaie lungă , iar primele zboruri de testare ale unei rachete balistice dezvoltate intern, „concepută să ajungă” la Moscova, ar putea începe chiar în această vară, potrivit SpotMedia . Miza este una operațională: trecerea rapidă de la testare la producție în serie, într-un moment în care Ucraina reclamă o lipsă persistentă de interceptoare străine pentru apărarea aeriană. Într-un interviu citat de Kiev Post , cofondatorul companiei ucrainene de apărare Fire Point , Denîs Știlerman, spune că firma se așteaptă să finalizeze în această lună testele motorului, după care ar urma testele de zbor. Potrivit dezvoltatorului, fuzelajul, sistemele de ghidare și alte componente cheie sunt deja finalizate, iar testarea motorului ar fi „ultimul obstacol major”. Dacă prima lansare reușește, următoarele zboruri de testare ar putea avea ca direcție chiar capitala Rusiei, afirmă Știlerman. „Mă aștept ca în această vară, sau cel târziu la începutul toamnei, să începem zborurile de testare spre Moscova.” Producție în paralel cu testarea: 10–20 de rachete pentru lansări de probă Fire Point susține că se pregătește pentru producția în serie în paralel cu testarea, fără să aștepte maturizarea completă a proiectului. Planul companiei este să fabrice între 10 și 20 de rachete pentru lansări de testare, iar producția ar putea crește la „zeci de unități” după codificarea oficială a modelului și aprobarea achizițiilor. Deciziile privind țintele operaționale ar urma să fie luate de armata ucraineană. În material se menționează că lovirea unor „ținte simbolice cheie” din Moscova ar putea fi folosită ca factor de descurajare față de atacurile rusești asupra infrastructurii civile din Ucraina. Legătura cu Freyja, proiectul ucraineano-european de apărare antirachetă Racheta FP-7.X, testată recent cu succes de Fire Point, este prezentată ca bază pentru viitorul interceptor antibalistic Freyja, un proiect comun ucraineano-european de apărare antirachetă. Potrivit dezvoltatorului, interceptorul FP-7.X ar putea atinge viteze de până la 2.000 de metri pe secundă și ar putea urmări ținte prin ghidare în infraroșu. Compania, care produce și rachetele ucrainene de croazieră Flamingo, a publicat imagini despre un zbor de manevră „complet controlat” al FP-7.X. Directorul tehnic al Fire Point, Irina Tereh, a legat programul de obiectivul ca Ucraina „să își poată închide singură cerul”, pe fondul deficitului de interceptoare din import. Potrivit companiei, producători europeni de radare și sisteme de comandă și control participă deja la proiect, iar termenele de implementare depind de ritmul integrării cu partenerii internaționali. Primele imagini cu lansarea acestor rachete au fost publicate în februarie, notează Ukrainska Pravda , iar conceptul Freyja a fost prezentat în luna mai. [...]
