Știri
Știri din categoria Apărare

Ucraina a comandat zeci de mii de roboți tereștri, dar pe front problema devine întreținerea și standardizarea, nu lipsa de platforme, potrivit Focus. Militarii ucraineni reclamă că varietatea mare de modele (de la producători diferiți) complică reparațiile, instruirea și aprovizionarea cu piese, ceea ce reduce eficiența operațională a acestor sisteme în condiții de luptă.
Conform publicației, Ucraina și-a extins masiv flota de vehicule terestre fără pilot (UGV – vehicule care se deplasează la sol și sunt operate de la distanță), însă comandanți citați de Business Insider spun că „piața” a ajuns „supraaglomerată” cu modele diferite. În loc de noi platforme, unitățile ar avea nevoie de „pachete complete de utilizare”: comunicații, instruire, modificări, reparații, mentenanță și analiză a datelor din teren.
Andrij Kușniorov, comandant de pluton în Brigada 59 de asalt, spune că unitatea sa are acum numeroase UGV-uri, dar utilitatea reală depinde de integrarea lor într-un sistem funcțional. El susține că, într-o etapă anterioară a războiului, unitatea a primit „40 sau 50” de modele diferite, ucrainene și străine, iar doar unul a fost gata de folosire fără modificări; restul au necesitat adaptări. Potrivit relatării, situația nu s-ar fi schimbat semnificativ nici în prezent.
La începutul invaziei ruse, în urmă cu patru ani, doar câteva companii ucrainene produceau astfel de sisteme. Acum, potrivit lui Andrij Hryțeniuk, șeful platformei de inovație Brave1 (susținută de stat), aproape 300 de companii produc circa 550 de tipuri de vehicule terestre fără pilot.
Unele modele ar costa, potrivit militarilor, în jur de 2.000 de dolari (aprox. 9.200 lei). UGV-urile sunt folosite pentru transport, evacuarea răniților și deminare. În prima jumătate a lui 2026, Ucraina ar fi comandat 25.000 de astfel de vehicule, de două ori mai multe decât în 2025, iar industria ar urma să producă 50.000 până la finalul anului, conform articolului.
Ministrul apărării, Mychajlo Fedorov, a transmis că UGV-urile ucrainene au efectuat peste 50.000 de misiuni de la începutul lui ianuarie; postarea sa este menționată de Focus și este disponibilă pe LinkedIn. Pe termen lung, obiectivul ar fi ca roboții să preia integral logistica, pe fondul creșterii riscurilor pentru oameni într-un spațiu de luptă supravegheat constant de drone.
Un comandant al unei unități UGV din Regimentul 21 „Kraken”, citat de Business Insider, susține că modelele noi nu trebuie ignorate, dar prioritatea ar fi dezvoltarea celor existente și standardizarea pieselor și modulelor. Argumentul este operațional: standardizarea ar reduce timpul de achiziție și reparații, ar accelera instruirea și ar permite unităților din același sector să se ajute mai ușor, inclusiv cu reparații în teren, dacă piesele sunt compatibile.
Recomandate

Lovitura asupra rafinăriei Slavyansk mută presiunea pe lanțul energetic al Rusiei , după ce un incendiu a fost raportat la instalația din Ținutul Krasnodar , potrivit Defense România . Informația este relevantă prin potențialul impact operațional asupra infrastructurii de rafinare, într-un moment în care țintele energetice rămân critice pentru susținerea efortului de război și a economiei. Materialul indică faptul că ucrainenii „au lovit puternic infrastructura energetică a Rusiei ”, iar consecința imediată menționată este un incendiu la rafinăria Slavyansk, în regiunea Krasnodar. Publicația a încadrat subiectul în format video. De ce contează operațional Atacurile asupra infrastructurii energetice au, în general, un efect direct asupra continuității producției și logisticii: rafinăriile sunt noduri esențiale pentru transformarea țițeiului în carburanți și alte produse petroliere. În măsura în care un incident afectează funcționarea unei rafinării, pot apărea perturbări în aprovizionare și costuri suplimentare de reparații și securizare. Ce se știe și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile în materialul citat reiese: locația: rafinăria Slavyansk, Ținutul Krasnodar; evenimentul: incendiu, în contextul unei lovituri atribuite Ucrainei asupra infrastructurii energetice. Publicația nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii despre amploarea pagubelor, durata întreruperilor sau confirmări independente, astfel că impactul exact asupra producției nu poate fi evaluat pe baza acestui material. [...]

Ucraina a lovit o verigă-cheie din lanțul de atac cu drone Shahed , după ce a distrus un vehicul rusesc folosit ca platformă mobilă de lansare la aeroportul ocupat din Donețk, potrivit Kyiv Post . Ținta este relevantă operațional: eliminarea unor astfel de platforme poate reduce capacitatea Rusiei de a declanșa atacuri în masă asupra orașelor ucrainene. Lovitura a fost revendicată vineri, 26 iunie, de Brigada 28 Mecanizată Separată „Cavalerii Campaniei de Iarnă ”. Batalionul de sisteme fără pilot „Spalakh” al brigăzii a publicat pe Facebook imagini despre care spune că arată identificarea și distrugerea vehiculului în interiorul complexului aeroportuar din Donețk. „Ținta rară de astăzi a fost un vehicul folosit ca platformă de lansare pentru dronele Shahed. La aeroportul din Donețk. Pentru prima dată. Ajutăm la protejarea orașelor ucrainene pașnice de acest flagel.” De ce contează: platformele mobile fac lansările mai greu de oprit Brigada nu a precizat tipul exact al vehiculului și nici dacă au fost distruse și alte echipamente asociate lansării. Totuși, miza este faptul că Rusia a adaptat tot mai des camioane civile și vehicule militare în platforme mobile, care pot fi mutate rapid după lansare. Spre deosebire de punctele fixe, aceste platforme sunt mai greu de detectat și lovit, ceea ce complică efortul Ucrainei de a preveni atacurile înainte ca dronele să fie în aer. Context: Shahed rămâne una dintre principalele arme de lovire la distanță Dronele Shahed, proiectate în Iran și cunoscute în Rusia ca „Geran-2”, sunt prezentate de publicație drept una dintre principalele arme folosite de Moscova pentru lovituri la distanță în războiul la scară largă. Materialul menționează că aceste muniții „kamikaze” au o rază estimată de până la 2.000 km și transportă focoase de aproximativ 40–50 kg. În paralel, Rusia și-a extins semnificativ producția internă și lansează drone în „numere record” în atacuri nocturne asupra orașelor ucrainene, potrivit sursei. Ce urmează: accent pe infrastructura din spatele atacurilor Kyiv Post notează că Ucraina își intensifică loviturile nu doar împotriva dronelor, ci și împotriva infrastructurii care le susține producția, depozitarea și lansarea. În acest cadru, distrugerea vehiculelor de lansare poate perturba atacurile înainte de decolare și poate forța Rusia să înlocuiască echipamente specializate necesare pentru desfășurarea dronelor. [...]

România intră într-un calendar de până la 36 de luni pentru punerea în funcțiune a noilor capabilități SHORAD/VSHORAD , după ce a contractat sistemul antiaerian israelian SPYDER, într-un acord evaluat la peste 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei), potrivit G4Media , care citează The Jerusalem Post via Rador. Contractul este prezentat ca fiind cel mai mare din istoria companiei israeliene Rafael și al doilea cel mai mare din industria militară israeliană, după vânzarea sistemului Arrow 3 către Germania pentru 3,5 miliarde de dolari (aprox. 16,1 miliarde lei). Ce cumpără România în prima etapă Potrivit Ministerului Apărării Naționale , primul contract din serie vizează: un sistem integrat SHORAD–VSHORAD (apărare antiaeriană cu rază scurtă și foarte scurtă); trei sisteme VSHORAD; un sistem SHORAD; infrastructură specială de instrucție și simulare. Acordul include lansatoare, interceptoare (rachete), sisteme radar, dispozitive de instrucție și sprijin logistic, iar intrarea în funcțiune este planificată „peste cel mult 36 de luni”. Calendarul livrărilor și cadrul mai larg (iulie 2025) Livrările primelor două sisteme VSHORAD sunt programate în decurs de trei ani, iar instruirea operatorilor ar urma să înceapă înainte de recepție. În paralel, acordul-cadru extins, încheiat în iulie 2025, prevede un pachet mai amplu: șase sisteme integrate SHORAD–VSHORAD, șase sisteme SHORAD, șase sisteme VSHORAD, plus muniția aferentă, instruire și asistență logistică. Ce este SPYDER și ce rol operațional are SPYDER este descris ca o soluție mobilă de apărare antiaeriană cu reacție rapidă, proiectată să intercepteze avioane, drone, elicoptere și muniție ghidată de precizie, precum și rachete balistice tactice. Sistemul este construit în jurul rachetelor Python 5 și Derby, adaptate din configurația aer-aer la sol-aer. În material se menționează că sistemul poate angaja simultan multiple ținte la o distanță de până la 160 de kilometri, iar radarul EL/M 2106 (Israel Aerospace Industries) poate urmări până la 500 de ținte simultan, inclusiv în deplasare. Procedura de achiziție și integrarea în cerințele NATO Rafael a fost selectat printr-o licitație competitivă restrânsă, iar achiziția a fost aprobată de Parlament, în conformitate cu legislația națională. Responsabili români au indicat, conform articolului, că achiziția este aliniată cerințelor NATO și urmărește întărirea apărării împotriva amenințărilor aeriene, inclusiv drone și rachete de croazieră. În același context, The Jerusalem Post notează că România ar fi, „potrivit informațiilor existente”, în negocieri și pentru a achiziționa Iron Dome; această informație nu este prezentată ca fiind confirmată oficial în textul citat. [...]

Modernizarea descurajării nucleare maritime a SUA intră într-o fază de investiții pe termen lung , odată cu dezvoltarea unui nou focos nuclear și a unei versiuni succesoare pentru rachetele Trident, programe legate direct de trecerea de la submarinele din clasa Ohio la noua clasă Columbia, potrivit Antena 3 . Marina SUA pregătește racheta Trident II D5 Life Extension 2 (D5LE2) și focosul W93/Mk7 , descris ca primul program de focos nuclear nou inițiat de Statele Unite în aproape patru decenii. Planul a fost prezentat într-o actualizare din 25 iunie a Biroului Executiv de Achiziții pentru Portofolii al Marinei SUA (PAE SSP), în contextul în care submarinele Ohio se apropie de finalul duratei de viață, iar Columbia urmează să le înlocuiască. De ce contează: continuitatea capacității de descurajare pe mare Miza operațională este menținerea componentei maritime a „triadei nucleare” a SUA (forțe terestre, bombardiere strategice și submarine cu rachete balistice). Submarinele sunt considerate cele mai greu de detectat și, implicit, cele mai dificil de neutralizat, ceea ce le face un pilon al descurajării strategice. În acest cadru, modernizarea nu este prezentată ca înlocuirea unui sistem „eșuat”, ci ca o măsură de a păstra credibilitatea unui sistem longeviv, pe măsură ce rachetele și componentele existente ajung la limitele modernizării practice. Trident II: de la D5 la D5LE2, cu intrare planificată în 2039 Trident II D5 a intrat în serviciu operațional în 1990 pe submarinele din clasa Ohio și este descrisă drept una dintre cele mai fiabile rachete balistice lansate de pe submarine. Un program anterior de prelungire a duratei de viață a modernizat electronica și ghidajul, permițând variantei D5LE să rămână operațională până în anii 2040. Datele tehnice menționate pentru Trident II D5 includ: lungime: 13,41 metri; diametru: 2,11 metri; greutate: aproximativ 58,5 tone; propulsie: motor cu combustibil solid în trei trepte; rază de acțiune: aproximativ 7.360 kilometri; capacitate de a transporta mai multe vehicule de reintrare independente (MIRV), adică focoase care pot lovi ținte diferite. Potrivit oficialilor Marinei, D5 a ajuns însă la limitele modernizării, inclusiv din cauza uzurii și învechirii componentelor, dar și a cerințelor operaționale asociate viitoarei flote Columbia. În loc, este dezvoltat D5LE2, descris ca un design „hibrid” care combină componente de propulsie deja validate cu avionică, ghidaj și arhitecturi de sistem redesenate. Programul D5LE2 a trecut de etapa „Milestone B” în 2025 și a intrat în faza de dezvoltare inginerească și producție, cu introducerea inițială în flotă planificată pentru anul fiscal 2039. W93/Mk7: primul focos nuclear nou al SUA după decenii În paralel, Marina SUA colaborează cu Administrația Națională pentru Securitate Nucleară (NNSA) pentru dezvoltarea W93/Mk7. Articolul precizează că au fost făcute publice puține detalii tehnice, însă programul este prezentat ca o înlocuire a unor elemente învechite din arsenalul existent și ca o soluție compatibilă cu viitoarele rachete balistice lansate de pe submarine. Programul este legat și de submarinele britanice din clasa Dreadnought, în cadrul cooperării strategice de lungă durată dintre SUA și Regatul Unit. Infrastructură și achiziții: testare, extinderi și programe conexe Modernizarea include și investiții în infrastructura de suport. Antena 3 menționează, între altele, instalația de testare Strategic Weapons Systems Ashore, care a atins capacitatea operațională completă la finalul lui 2024, pentru validarea viitoarelor modernizări ale sistemului Trident înainte de implementarea pe flotă. Sunt în curs și dezvoltări de facilități de inginerie și extinderi de producție în centre strategice din Florida, Georgia și Washington, pentru a susține programul D5LE2 și operațiunile viitoare ale submarinelor. Separat, PAE SSP afirmă că adoptă metode de achiziție mai rapide și își extinde responsabilitățile către sisteme emergente, inclusiv arma hipersonică Conventional Prompt Strike și propunerea de rachetă de croazieră cu capacitate nucleară lansată de pe mare (SLCM-N). [...]

Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE , mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă. Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare. De ce este Turcia exclusă din SAFE Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale: reticențele unor state membre UE, menționate explicit Franța și Germania; condițiile impuse de UE pentru includerea țărilor terțe, respectiv alinierea la Politica Externă și de Securitate a UE. În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program. Argumentele Ankarei și alternativa de moment Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina. Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia. [...]

Câștigul de PIB din programul SAFE depinde de câtă producție rămâne în România , iar diferența dintre un scenariu „cu importuri” și unul „cu economie locală mobilizată” poate duce impactul cumulat la între 0,7 și 2,6 puncte procentuale în perioada 2026–2030, potrivit unei analize prezentate de Economica , pe baza unui scenariu ilustrativ al BNR. BNR pornește de la estimările Ministerului Finanțelor privind bugetele MApN, care ar indica o creștere graduală a cheltuielilor totale de la 2,2% din PIB în 2025 la 3,1% din PIB în 2029, în timp ce cheltuielile cu investițiile ar urca de la 0,9% din PIB în 2025 la 1,8% din PIB în 2029. În lipsa unor informații publice despre dimensiunea tranșelor SAFE, banca centrală a construit ipoteze tehnice privind ritmul de implementare, într-un scenariu „pur ilustrativ” care presupune absorbția integrală a resurselor disponibile, de circa 16,7 miliarde de euro (aprox. 83,1 miliarde lei) în perioada 2026–2030. Scenariul BNR: profilul finanțărilor SAFE, în ipoteza absorbției integrale În acest scenariu, volumul proiectelor finanțate prin SAFE ar avea următorul profil anual: 1,5 miliarde euro (aprox. 7,5 miliarde lei) în 2026 2,3 miliarde euro (aprox. 11,4 miliarde lei) în 2027 3,3 miliarde euro (aprox. 16,4 miliarde lei) în 2028 4,3 miliarde euro (aprox. 21,4 miliarde lei) în 2029 5,3 miliarde euro (aprox. 26,4 miliarde lei) în 2030 De ce contează „conținutul de importuri” pentru creșterea economică Analiza BNR folosește multiplicatori (raportul dintre cheltuiala publică și efectul asupra PIB) calibrați din literatura de specialitate. Pentru infrastructura duală (de exemplu autostrăzi), este menționat un multiplicator comparabil cu cel asociat fondurilor structurale și de coeziune: un impact contemporan de circa 0,5 puncte procentuale asupra dinamicii PIB la o creștere cu 1 punct procentual din PIB a acestor fonduri, plus efecte de antrenare pe termen mediu. Pentru cheltuielile de apărare, rezultatele indică faptul că, pe un orizont de doi ani, o majorare cu 1 punct procentual a ponderii cheltuielilor de apărare în PIB este asociată, în medie, cu o creștere economică mai ridicată cu aproximativ 0,7–0,9 puncte procentuale. Totuși, efectele tind să apară cu întârziere: impactul în decurs de un an este descris ca nesemnificativ statistic. BNR mai notează că începutul implementării SAFE ar putea avea un conținut mai ridicat de importuri (cu efecte mai reduse asupra PIB), concomitent cu un volum mai consistent al cheltuielilor de personal, care au un multiplicator mai mic. Intervalul de impact: 0,7–2,6 puncte procentuale cumulat (2026–2030) În scenariul ilustrativ, impactul asupra creșterii economice anuale ar putea ajunge la circa 0,3 puncte procentuale în 2027 și la aproximativ 1 punct procentual în jurul anului 2030. La nivel cumulat, aportul SAFE la creșterea economică este estimat între 0,7 și 2,6 puncte procentuale în perioada 2026–2030. Diferența dintre cele două capete ale intervalului este explicată de: o componentă de import pronunțată și o mobilizare limitată a economiei locale (scenariul de jos); o antrenare substanțială a factorilor de producție domestici (scenariul de sus). Riscuri: absorbție incompletă și implementare graduală, pe fond de spațiu fiscal limitat BNR recomandă prudență în interpretarea impactului, invocând incertitudini legate de rata de absorbție și de gradualitatea implementării proiectelor. În contextul efectului asupra deficitului bugetar și al spațiului fiscal limitat, analiza nu exclude absorbția incompletă a împrumuturilor SAFE. Pe lista de riscuri intră și incertitudinea privind magnitudinea multiplicatorilor (inclusiv posibilitatea unor efecte mai consistente pe termen scurt) sau șocuri care ar putea atenua impactul. În același timp, pe fondul conflictelor geopolitice persistente, programul SAFE este văzut ca o oportunitate de accelerare a investițiilor în industria de apărare, cu un potențial aport cumulat de peste 2 puncte procentuale la creșterea economică în 2026–2030 dacă proiectele mobilizează capacități locale și nu sunt întârziate. [...]