Știri
Știri din categoria Apărare
Epuizarea rapidă a rachetelor americane de precizie cu rază lungă în războiul de cinci luni cu Iranul ridică semne de întrebare privind capacitatea SUA de a susține operațiuni similare și de a descuraja alți adversari, potrivit unei analize publicate de The Jerusalem Post, care citează Reuters și surse familiarizate cu datele interne.
Potrivit a trei persoane care cunosc situația, Armata SUA a consumat o mare parte din stocul de muniții de precizie cu rază lungă, în principal rachete sol-sol ATACMS (Army Tactical Missile Systems) și PrSM (Precision Strike Missiles). Două dintre surse afirmă că SUA au folosit „practic toate” aceste arme, fără a preciza câte mai rămân.
Munițiile respective, care costă peste 1 milion de dolari bucata (aprox. 4,6 milioane lei), sunt esențiale pentru lovituri de la distanță, reducând riscul pentru piloți și platforme. În contextul în care PrSM este generația mai nouă destinată să înlocuiască ATACMS, scăderea stocurilor poate influența opțiunile operaționale ale Washingtonului dacă ar relua atacuri la scară mare asupra Iranului, inclusiv printr-o dependență mai mare de misiuni cu avioane pilotate, considerate mai riscante.
Sursele citate spun că diminuarea stocurilor ar putea limita capacitatea SUA de a răspunde la alte crize și de a descuraja adversari precum Rusia și China. Un al patrulea interlocutor afirmă că US Central Command (CENTCOM) a ajuns aproape să epuizeze rachetele terestre pe care le avea înainte de război, dar a reușit să se reaprovizioneze din stocuri americane din alte regiuni ale lumii.
În paralel, în interiorul administrației Trump au avut loc discuții tensionate, în ultima săptămână, despre cât timp pot continua loviturile asupra Iranului fără ca stocurile să scadă la niveluri care ar afecta reacția la alte situații.
Casa Albă a transmis o declarație a președintelui Donald Trump, potrivit căreia SUA au „mult mai multe muniții decât oricine din lume” și „mult mai mult decât avem nevoie”, adăugând că industria de apărare produce mai mult și își extinde capacitățile.
Analiștii citați în material apreciază că producția unor muniții (inclusiv obuze de artilerie și mai multe tipuri de rachete) este la niveluri record, dar avertizează că ar putea să nu acopere necesarul unui război prelungit. Lockheed Martin, producătorul ATACMS și PrSM (și al sistemului THAAD), nu a răspuns imediat solicitărilor privind nivelul stocurilor sau declarațiile lui Trump. Nici Raytheon, producătorul rachetelor Tomahawk și al interceptorilor Patriot, nu a oferit un răspuns imediat.
Purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că armata SUA „are tot ce îi trebuie” pentru a acționa „la momentul și în locul ales de președinte” și că a derulat operațiuni în mai multe comandamente, menținând în același timp un „arsenal profund” de capabilități.
Un raport al Center for Strategic and International Studies (CSIS) publicat săptămâna trecută estimează că între februarie și iulie au fost consumate aproximativ 65% din interceptoarele Patriot, iar stocul de interceptori THAAD ar fi cu cel puțin 38% mai mic decât la începutul războiului. Reuters precizează că nu a văzut datele de stoc, însă două surse spun că aceste estimări corespund datelor interne.
În plus, una dintre surse afirmă că SUA au consumat „puțin sub jumătate” din stocul global de rachete de croazieră Tomahawk de la începutul războiului, o cifră pe care Reuters spune că nu a putut să o verifice independent. În acest context, Raytheon (divizie a RTX) ar fi ajuns la un acord preliminar multianual cu Pentagonul pentru creșterea producției de Tomahawk, ca parte a efortului de refacere a stocurilor.
Conflictul a alimentat dezbaterea privind autoritatea lui Trump de a desfășura ostilități împotriva Iranului fără autorizare din partea Congresului. Potrivit materialului, nu a fost înaintată nicio cerere pentru o declarație de război sau pentru o autorizare de folosire a forței militare.
În paralel, două surse spun că lideri militari au avertizat de săptămâni că stocurile de arme defensive se reduc. Mai multe instituții media au relatat recent că Trump ar fi renunțat la o nouă ofensivă majoră în Iran, parțial din cauza acestor avertismente; un oficial american a contestat relatările, susținând că decizia a fost influențată de presiuni din partea statelor din Golf.
Recomandate
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Negocierile pentru co-producția rachetelor Patriot rămân fără rezultat concret , iar prioritatea Washingtonului este accelerarea livrărilor de apărare antiaeriană către Ucraina înainte de iarnă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile ambasadorului SUA la NATO, Matthew Whitaker . Whitaker a spus, într-un interviu la Fox Business (3 august), că nu există încă un acord care să permită Ucrainei să producă pe plan intern interceptori Patriot (PAC-3). El a invocat regimul strict de control la export pentru această tehnologie și faptul că, în prezent, producția este permisă doar producătorilor americani. Totuși, oficialul american a indicat că sunt discutate opțiuni de co-producție cu parteneri ucraineni și europeni, pentru a crește capacitatea industrială și a sprijini apărarea Ucrainei și a Europei. A precizat că SUA „lucrează la unele dintre aceste acorduri”, dar că nu are „nimic de anunțat” în acest moment. Miza operațională: iarna vine înaintea unui acord industrial Mesajul central al lui Whitaker este că un acord de producție pe termen lung nu poate livra efecte în timp util pentru sezonul rece. În schimb, „cel mai important” este ca sistemele și muniția de apărare antiaeriană necesare Ucrainei „să fie mutate cât mai repede posibil”, fie din stocurile aliaților care au rachete în plus, fie prin creșterea producției în fabricile americane. Context politic: Trump a nuanțat promisiunea privind licențierea Articolul amintește că președintele SUA, Donald Trump, a avansat inițial ideea acordării unui drept de producție pentru Ucraina la summitul NATO de la Ankara (7–8 iulie), după o întâlnire cu Volodîmîr Zelenski. Ulterior, după o nouă întâlnire la Casa Albă (28 iulie), a urmat o temperare a poziției: la o ședință de Cabinet la Camp David (31 iulie), Trump a spus că „nu s-a ajuns la un acord”, invocând dificultatea de a ceda o astfel de tehnologie și riscul ca beneficiarii „să se întoarcă într-o zi împotriva ta”. Presiunea din teren: stocuri epuizate și atacuri cu rachete balistice Kyiv Post notează că interceptorii PAC-3 sunt descriși ca fiind singura armă capabilă să intercepteze racheta balistică rusească Iskander-M . În cel mai recent atac menționat (1 august), apărarea aeriană ucraineană ar fi interceptat doar una din 27 de rachete balistice lansate asupra Kyivului, într-un atac care a inclus și opt rachete de croazieră și 185 de drone. Bilanțul indicat: cel puțin nouă morți și 30 de răniți. Potrivit lui Zelenski, eșecul interceptării restului rachetelor balistice a fost legat direct de epuizarea stocurilor, iar deficitul ar încuraja noi lovituri rusești. În acest context, discuția despre co-producție rămâne relevantă strategic, dar nu rezolvă problema imediată a livrărilor și a muniției disponibile înainte de iarnă. [...]
Japonia își leagă reînarmarea de creșterea economică , într-un mesaj care pregătește terenul pentru noi majorări de buget și pentru o politică industrială orientată spre producția de armament, potrivit HotNews . În cea mai recentă „carte albă” a apărării, Tokyo susține că investițiile în apărare pot aduce beneficii economiei și nivelului de trai, în paralel cu accelerarea consolidării militare pe fondul tensiunilor regionale. Raportul anual evaluează drept principale riscuri China, Rusia și Coreea de Nord și recomandă ca Japonia să valorifice tehnologia, să finanțeze start-up-uri și să folosească mai multe componente comerciale în producția de armament, într-o încercare de a crește capacitatea industrială și viteza de livrare. Apărarea, prezentată ca politică economică Documentul Ministerului nipon al Apărării argumentează explicit că investițiile în apărare au efecte pozitive „asupra economiei în ansamblu și vieții cetățenilor”, mesaj aliniat cu abordarea prim-ministrei Sanae Takaichi de a folosi cheltuielile strategice ale statului pentru stimularea creșterii economice. Schimbarea de poziționare este susținută și simbolic: coperta raportului este realizată în stil anime și prezintă o familie într-un peisaj urban „futurist”, în locul imaginilor militare dominante în edițiile anterioare, potrivit unui oficial al ministerului. China, „cea mai mare provocare strategică”, și reacția Beijingului Cartea albă afirmă că activitățile militare și alte acțiuni ale Chinei reprezintă „cea mai mare provocare strategică” pentru Japonia și un motiv de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În replică, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, Chen Xi, a acuzat raportul că este „plin de narațiuni false” și că exagerează „așa-zisa amenințare chineză”, susținând că Japonia caută pretexte pentru relaxarea restricțiilor militare postbelice. Tensiunile bilaterale s-au amplificat după ce Takaichi a declarat în noiembrie că Japonia ar putea mobiliza Forțele de Apărare dacă un atac chinez asupra Taiwanului ar amenința supraviețuirea Japoniei, poziție criticată de Beijing. Presiune pe buget: 2% din PIB pentru apărare și spațiu fiscal limitat Japonia a construit un pachet de finanțare care include majorări de impozite, reforme ale cheltuielilor și venituri excepționale pentru a susține cea mai amplă consolidare militară de la al Doilea Război Mondial, ducând cheltuielile de apărare la 2% din PIB. În același timp, sursa notează că Takaichi nu a explicat încă limpede cum ar finanța o extindere suplimentară fără presiune nouă asupra finanțelor publice, deja tensionate: guvernul a asigurat un buget record de 122,3 trilioane de yeni pentru anul fiscal care se încheie în martie 2027 și a adăugat ulterior un pachet suplimentar de 3,1 trilioane de yeni pentru a amortiza costurile mai mari ale energiei pentru gospodării și companii. Unde se duc banii: rachete cu rază lungă și, posibil, drone O parte importantă din noile cheltuieli a mers către rachete capabile să lovească ținte la peste 1.000 de kilometri. Pentru o eventuală creștere suplimentară, experții militari citați se așteaptă ca o componentă semnificativă să fie orientată către drone și alte sisteme fără pilot, pe modelul utilizării lor pe scară largă în războiul din Ucraina. În fundal, administrația Takaichi pregătește o nouă strategie de securitate națională, iar așteptarea centrală este că aceasta va împinge mai departe creșterea cheltuielilor, cu obiectivul de descurajare a unui conflict în jurul Taiwanului care ar putea implica și Japonia. [...]
Fire Point vrea să coboare costul interceptării rachetelor balistice sub pragul de 1 milion de euro pe unitate , mizând pe integrarea rapidă a tehnologiilor europene într-un nou sistem antirachetă, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu penurii globale de interceptori Patriot. Potrivit The Jerusalem Post , compania ucraineană a semnat acorduri cu peste o duzină de firme europene pentru proiectul Freyja și a intrat în etapa de integrare a componentelor. Ținta declarată este un interceptor balistic sub 1 milion de euro (aprox. 5,1 milioane lei) pe rachetă, „un sfert până la o șesime” din costul unui interceptor Patriot, a spus CEO-ul Fire Point, Iryna Terekh, într-o declarație pentru Reuters preluată de publicație. Miza economică este directă: un cost mai mic pe interceptare ar putea permite Ucrainei să susțină apărarea antirachetă cu volume mai mari, într-un context în care livrările sunt constrânse de stocuri și de cererea globală. Integrarea europeană: radare, ghidaj și comandă-control Fire Point afirmă că are „aproape totul agreat”, cu 13 parteneri industriali deja alăturați, și că lucrează la asamblarea finală a sistemului, inclusiv conectarea interceptorului cu radare de supraveghere, radare de urmărire și sistemul de ghidaj (seeker – senzorul care „vede” ținta în faza finală). Proiectul Freyja a fost lansat oficial la Paris luna trecută, ca inițiativă pan-europeană cu 10 guverne și 12 companii de apărare, între care Eurosam, Leonardo și SAAB, conform informațiilor din articol. Pe partea de integrare operațională: Fire Point furnizează interceptorul FP7.X, o versiune mai rapidă a rachetei sale balistice FP7. Kongsberg (Norvegia) lucrează la centrul de comandă care integrează sistemele; compania nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit materialului. Presa de specialitate a relatat că Diehl Defence (Germania) ar urma să furnizeze sistemul de ghidaj; un purtător de cuvânt Diehl a confirmat discuțiile, fără detalii, iar Terekh a refuzat să comenteze. Calendar și condiția „produsului minim viabil” Obiectivul Fire Point este o primă interceptare reușită până la mijlocul lui 2027. Terekh a mai spus că au avut loc cel puțin cinci teste ale interceptorului. Finanțarea cercetării și dezvoltării ar urma să fie asigurată de companiile participante până la atingerea unui „produs minim viabil” (MVP), definit de Fire Point ca o interceptare reușită a unei rachete balistice. În configurația estimată, lansatorul ar urma să aibă între patru și șase interceptori. În analiza citată, expertul Fabian Hoffmann (Norwegian Institute for Defence Studies) arată că, pentru a menține probabilitatea ca șase interceptori consecutivi să rateze sub 5% (standard de industrie), fiecare interceptor ar trebui să aibă o probabilitate de lovire de circa 40%. El notează că un cost de 1 milion de euro pe interceptor ar fi „impresionant” și „foarte ieftin”, dacă poate fi atins în practică. Arhitectură „deschisă” și extinderea rețelei de furnizori Proiectul ar urma să folosească o arhitectură „open-source” (în sensul de arhitectură deschisă, care permite înlocuirea componentelor), astfel încât diferite opțiuni să poată fi schimbate între ele – de exemplu, un radar Weibel în locul unuia produs de Saab, potrivit unor oficiali ucraineni citați. Numărul partenerilor industriali ar putea crește spre 20, ceea ce, potrivit CEO-ului, ar mări capacitatea de producție. Fire Point spune că discută și cu producători ucraineni de rachete deținuți de stat, fără a-i numi. Context: presiunea pe Patriot și expunerea Ucrainei Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot pentru a doborî rachete balistice, însă penuria globală de interceptori – agravată, potrivit articolului, de războiul din Iran – a crescut vulnerabilitatea apărării antiaeriene. În acest cadru, Freyja este prezentat ca o încercare de a comprima un program care, „de obicei, durează 20 sau 30 de ani”, într-un interval de câțiva ani, cu accent pe cost și pe scalare industrială. [...]
Alertarea RO-Alert din Tulcea a fost declanșată după o detecție radar a MApN la granița cu Ucraina , într-un nou episod care arată cum funcționează, operațional, lanțul de reacție „radar–comandă–ISU” în proximitatea frontierei, potrivit Adevărul . Ministerul Apărării Naționale a transmis că sistemul de supraveghere radar a detectat marți, 4 august, la ora 15:13, „un grup de ținte aeriene” în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina. În urma acestei detecții, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, care a instituit măsuri de alertare a populației din județul Tulcea, mesajul RO-Alert fiind transmis începând cu ora 16:00. Ce li s-a cerut locuitorilor prin RO-Alert Mesajul de alertă a avertizat asupra „posibilității căderii unor obiecte din spațiul aerian” și a inclus recomandări de protecție civilă: păstrarea calmului; adăpostirea în beciuri sau adăposturi de protecție civilă; dacă nu există adăpost, rămânerea în interior, departe de geamuri și pereți exteriori. MApN a precizat că va reveni cu detalii „pe măsură ce acestea vor fi disponibile”. Context: episoade repetate de detecții în zona de frontieră Avertizarea vine pe fondul intensificării atacurilor rusești în apropierea graniței cu România. Publicația amintește că, în noaptea de 30 spre 31 iulie, radarele Armatei Române au detectat un grup de ținte aeriene în apropierea frontierei fluviale cu Ucraina, iar două aeronave Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Britanice, dislocate la Baza 86 Aeriană Borcea, au fost ridicate de la sol pentru monitorizarea spațiului aerian. În acel caz, potrivit MApN, țintele au fost reperate în jurul orei 02:30, aeronavele britanice au decolat la 02:41, iar populația din Tulcea a fost, de asemenea, alertată prin RO-Alert. Ulterior, Armata a precizat că țintele nu au încălcat spațiul aerian al României. [...]
Rusia își consolidează capacitatea de lovire în Atlanticul de Nord prin apropiata intrare în serviciu a submarinului nuclear „Uljanovsk ”, un nou exemplar al clasei Yasen-M care ar urma să fie echipat cu rachete hipersonice Zircon , potrivit Focus . Pentru țările NATO, miza este operațională: o platformă mai discretă și mai automatizată, proiectată să urmărească și să amenințe grupările navale mari, inclusiv portavioane. În șantierul naval din Severodvinsk, corpul submarinului „Uljanovsk” a fost finalizat, iar următoarea etapă o reprezintă testele pe mare. Conform materialului, nava este „aproape de lansare la apă”, iar planul este ca în decembrie 2027 să intre oficial în flota rusă, urmând să întărească ulterior Flota de Nord. Informațiile despre programul Yasen-M sunt atribuite de Focus portalului ceh de specialitate „Armádní noviny” , care notează că „Uljanovsk” este al șaselea submarin din această clasă, iar construcția a început în 2017. În prezent, Rusia are patru submarine Yasen-M în serviciu activ, al cincilea se află în teste pe mare, „Uljanovsk” este al șaselea, iar un al șaptelea, „Murmansk”, este în construcție. Ce aduce nou clasa Yasen-M, din perspectiva operării Datele prezentate în articol indică o orientare spre eficiență și discreție, cu accent pe automatizare și reducerea echipajului: lungime: 130 metri (cu circa 9 metri mai scurt decât varianta Yasen inițială, de 139 metri); pescaj: aproximativ 9,4 metri; echipaj: 64 de persoane, pe fondul unui nivel ridicat de automatizare (comparativ cu circa 85–90 la clase rusești mai vechi; clasa americană Virginia are circa 135). În plus, sunt menționate optimizări ale electronicii și ale „camuflajului acustic” (măsuri de reducere a zgomotului pentru a fi mai greu de detectat). Rachetele hipersonice și rolul în Atlanticul de Nord Pe lângă rachetele de croazieră Kalibr și Oniks, cele mai noi unități Yasen-M ar urma să primească și rachete hipersonice Zircon. Potrivit „Armádní noviny”, al cincilea submarin Yasen-M și „Uljanovsk” sunt planificate să fie echipate cu aceste rachete. Misiunea principală indicată pentru submarinele Yasen-M este supravegherea Atlanticului de Nord și combaterea grupărilor navale ale adversarului, inclusiv formațiuni de portavioane. În marile occidentale, roluri comparabile sunt atribuite clasei americane Virginia și clasei britanice Astute; articolul notează că SUA au în prezent 26 de submarine din clasa Virginia în serviciu activ. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendarul exact al echipării cu Zircon sau despre parametrii operaționali ai „Uljanovsk”, concluzia rămâne una de tendință: Rusia continuă să își extindă flota de submarine de atac, cu accent pe platforme mai greu de urmărit și cu armament modern, într-un teatru – Atlanticul de Nord – relevant direct pentru postura NATO. [...]
