Știri
Știri din categoria Apărare
Franța testează cu succes folosirea rachetelor Hellfire de pe drone pentru a doborî drone, mizând pe costuri mai mici decât în cazul interceptoarelor aer-aer consacrate, potrivit Focus. Miza operațională și bugetară este reducerea prețului pe interceptare într-un context în care țintele (dronele) sunt adesea mult mai ieftine decât muniția folosită pentru a le neutraliza.
Testul a fost realizat de Forțele Aeriene Franceze, care au tras dintr-o dronă o rachetă asupra unei alte drone, folosită ca țintă ce simula un adversar. Armata franceză a evaluat exercițiul drept un succes și un pas înainte în „lupta cu drone”, cu potențial de creștere a eficienței costurilor, notează publicația, citând postul francez BFM.
Pentru test, o dronă MQ-9 Reaper a fost echipată cu o rachetă AGM-114 Hellfire. Deși Hellfire a fost concepută inițial pentru lovirea țintelor la sol (fiind folosită în special ca armă antitanc), o adaptare permite acum utilizarea ei și împotriva țintelor aeriene, conform articolului.
Publicația trece în revistă câteva caracteristici tehnice ale rachetei: este dezvoltată de Lockheed Martin și se află în serviciu din 1984; poate atinge 1.530 km/h (Mach 1,3) și are o rază de acțiune între 500 de metri și 8 kilometri. Ghidajul se face cu laser sau radar cu unde milimetrice, iar încărcătura de luptă este de 9 kg.
Argumentul central invocat este costul. Până acum, pentru a contracara drone mai mari, Franța ar fi folosit inclusiv rachete Mica (aer-aer), cu un cost de aproximativ 600.000 euro (aprox. 3,0 milioane lei) pe unitate. În comparație, o rachetă Hellfire ar costa în jur de 100.000 euro (aprox. 500.000 lei) bucata.
Diferența devine relevantă și prin raportarea la prețul țintelor: o dronă iraniană Shahed ar costa între 20.000 și 40.000 euro (aprox. 100.000–200.000 lei), ceea ce face ca o Mica să fie de circa 20 de ori mai scumpă, în timp ce o Hellfire ar ajunge la un multiplu de aproximativ 3–5 ori, potrivit aceleiași surse.
Ministerul francez al Apărării a salutat rezultatul testelor și a susținut că integrarea și extinderea utilizării muniției s-au făcut rapid, la trei luni după introducerea Hellfire pe platforma Reaper.
„Spiritul de inovație al forțelor aeriene și spațiale a permis, la doar trei luni după intrarea în serviciu a Hellfire pe Reaper, extinderea utilizării acestei muniții, inițial destinată țintelor la sol”, se arată în comunicare, care vorbește despre „o nouă capacitate operațională de apărare împotriva amenințării dronelor”.
În context, Focus notează că presiunea pentru soluții mai ieftine de interceptare crește și în alte teatre de operațiuni, inclusiv pentru SUA, care caută modalități de a contracara drone ieftine cu costuri mai bine calibrate.
Recomandate
Franța își consolidează rolul de principal sprijin terestru al României în NATO , pe fondul semnalelor că Statele Unite își pot reduce pe termen mediu prezența convențională în Europa, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Miza pentru București este una operațională: continuitatea apărării pe Flancul Estic, dar și accesul la garanții, tehnologie și producție locală, într-un context în care România ezită să se alinieze inițiativelor europene propuse de Paris. Ce înseamnă, concret, „pilon terestru” pentru România Franța conduce din 2022 grupul de luptă NATO de la Cincu , unde sunt în jur de 1.400 de militari francezi. Anul trecut, grupul a fost ridicat la nivel de brigadă, iar exercițiile militare au mobilizat până la 5.000 de soldați din state aliate. Analiza notează că efectivele franceze de la Cincu ar putea crește la 4.000 până în 2028, când unitatea ar urma să treacă la nivel de divizie, ceea ce ar întări componenta terestră a descurajării în România. Alternativa europeană propusă de Paris și rezervele Bucureștiului În paralel cu prezența militară, președintele Franței, Emanuel Macron , a propus statelor europene să intre sub „umbrela nucleară” a Parisului, în contextul declarațiilor lui Donald Trump privind o posibilă retragere a militarilor și capabilităților defensive americane de pe continent. România „nu a dat încă un răspuns”, din teama de a nu tensiona relația cu Washingtonul, în timp ce opt țări europene membre NATO ar fi „pregătite” să se implice (Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Olanda, Polonia, Suedia, Marea Britanie). În același timp, sunt menționate informații neconfirmate potrivit cărora SUA ar continua să ofere protecție nucleară aliaților europeni pe termen lung, dar ar muta armele convenționale spre regiunea Indo-Pacific. Coaliția de Voință: apărare antibalistică, fără România în prim-plan La reuniunea Coaliției de Voință de la Paris din 13.07.2026, 10 țări au decis crearea unui sistem unificat antibalistic: Ucraina, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Potrivit analizei, România nu pare interesată de acest plan, deși înțelege nevoia de „mai multe formule de asigurare” pentru apărare. Ce urmăresc România și Franța în relația bilaterală Bucureștiul ar miza pe prezența permanentă a militarilor francezi și ar urmări, între altele: garanții de securitate pentru zona litorală; transfer de tehnologie și producție locală (Constanța și Ghimbav); investiții franceze și sprijin politic în instituțiile europene. Din perspectiva Parisului, analiza indică interesul pentru contracte cu industria franceză de apărare, inclusiv ca formă de compensare după eșecul licitației pentru corvete (blocată patru ani și anulată ulterior). În plan economic, textul amintește că Franța este al treilea investitor străin în România, cu aproape 13 miliarde investiții directe și circa 125.000 de locuri de muncă, prin companii precum Renault-Dacia, Airbus la Ghimbav, Orange și Société Générale-BRD. Context politic: vizita la Paris și dilema strategică Președintele Nicușor Dan a fost la Paris atât pentru summitul Coaliției de Voință, cât și pentru Ziua Națională a Franței, unde au participat și militari români la defilarea militară. Concluzia analizei este că, deși legăturile cu Franța rămân importante, o parte semnificativă a elitei politice ar prefera ca România să își păstreze dependența strategică predominantă de Statele Unite, în locul unei „co-asigurări” europene în care Parisul ar avea un rol mai mare. [...]
Franța vrea să acorde Ucrainei licențe de producție pentru rachete și muniții occidentale , o mutare care poate schimba pe termen mediu ritmul de aprovizionare al armatei ucrainene și reduce dependența de livrările externe, potrivit Meduza . Anunțul a fost făcut de președintele Franței, Emmanuel Macron , după summitul „coaliției celor dispuși” de la Paris. Pe lângă licența pentru producția rachetelor de croazieră SCALP, Ucraina ar urma să primească licențe și pentru: muniții aeriene ghidate AASM; rachete antiaeriene interceptoare Aster, destinate sistemelor franco-italiene de apărare antiaeriană SAMP/T . Ce înseamnă operațional: trecerea de la livrări la capacitate de producție Acordarea de licențe indică o schimbare de abordare: în locul sprijinului bazat exclusiv pe transferuri de armament, Ucraina ar putea construi capacități interne de producție pentru anumite tipuri de muniții și rachete occidentale. În practică, impactul depinde de cât de repede pot fi puse pe picioare liniile de fabricație și lanțurile de aprovizionare, aspecte care nu sunt detaliate în informația citată. Rafale: intenție de achiziție, cu orizont 2028–2029 Macron a mai spus că Ucraina intenționează să cumpere 16 avioane de luptă franceze Rafale, care ar urma să înceapă să execute misiuni în spațiul aerian ucrainean în 2028–2029. Context: coaliție europeană pentru apărare antirachetă și precedentul Patriot Tot pe 13 iulie, la summitul de la Paris, a fost anunțată crearea unei coaliții pentru apărare antirachetă, care include Ucraina și încă nouă state europene: Germania, Franța, Italia, Spania, Țările de Jos, Suedia, Norvegia și Danemarca. În cadrul acestei inițiative ar urma să fie construită o „arhitectură integrată” de apărare pentru descurajarea viitoarelor amenințări cu rachete. În paralel, Meduza amintește că, săptămâna trecută, la summitul NATO, președintele SUA Donald Trump a promis Ucrainei o licență pentru producția de rachete pentru sistemele Patriot — muniții considerate critice pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei, dar despre care experții citați de publicație apreciază că nu pot intra rapid în producție de serie pe plan local. [...]
Franța își consolidează reînarmarea și cere accelerarea proiectelor europene de apărare , pe fondul războiului din Ucraina și al unei „deșteptări strategice” în Europa, potrivit HotNews , care relatează discursul președintelui Emmanuel Macron adresat forțelor armate în ajunul zilei naționale de 14 iulie. Macron a transmis că „Franța și europenii” sunt pregătiți să apere „libertatea și dreptul” „cu prețul sângelui, dacă este nevoie”, într-un mesaj care leagă direct securitatea europeană de creșterea capacităților militare și de angajamentul politic pentru apărare comună. Bugetul apărării: dublare în două mandate și bani suplimentari până în 2030 În discurs, Macron a susținut că Franța a început reînarmarea încă înainte ca războiul să revină „pe pământ european”, invocând explicit invazia Rusiei în Ucraina, pe care a numit-o „războiul nebunesc al Rusiei”. Pe componenta financiară, președintele francez a indicat două repere: bugetul armatei franceze „se va fi dublat” pe parcursul celor două mandate ale sale; o actualizare a legii de programare militară, adoptată de parlament, „suplimentează cu 36 miliarde de euro” cele „400 miliarde” prevăzute inițial pentru perioada 2024–2030 (36 miliarde euro înseamnă aprox. 180 miliarde lei, iar 400 miliarde euro aprox. 2.000 miliarde lei). Miza industrială: proiecte europene și avertisment contra „absurdității” naționalismului Macron a cerut continuarea proiectelor industriale europene în apărare și a avertizat să nu se cadă în „absurditatea” naționalismului, mai ales după eșecul proiectului franco-german de avion de luptă SCAF, pe care a spus că îl regretă. „Patriotismul, da, naționalismul, niciodată.” Mesajul său: în contextul reînarmării Europei, acumularea separată de capacități, „fiecare separat”, ar fi o direcție greșită, iar Europa ar trebui să-și construiască propriile mecanisme, păstrându-și „specificitățile”, „modurile de decizie” și „credibilitatea”. Ce urmează: reuniune a „ Coaliției de Voință” pentru Ucraina În aceeași zi, Macron urma să găzduiască o nouă reuniune a „Coaliției de Voință” pentru Ucraina, la care este anunțată participarea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Contextul sugerează că mesajul de mobilizare internă este dublat de o agendă diplomatică legată de sprijinul pentru Ucraina și de coordonarea europeană în apărare. [...]
Integrarea unui sistem francez de ghidare a crescut capacitatea Ucrainei de a lovi ținte industriale militare în adâncimea Rusiei , inclusiv la distanțe de până la circa 1.000 km, potrivit Mediafax . Miza operațională este directă: precizia mai bună extinde setul de obiective care pot fi atacate cu rachete de croazieră, cu efect potențial asupra producției de armament și a lanțurilor de aprovizionare ale Rusiei. Ce tehnologie este implicată și cine o produce Conform informațiilor citate de publicație din presa franceză, un sistem de ghidare dezvoltat de compania franceză Safran a fost integrat pe rachetele FP-5 Flamingo produse de compania ucraineană Fire Point „în urmă cu mai bine de un an”, potrivit Le Monde . Primele rezultate ar fi devenit vizibile în ultimele luni. Țintele lovite și distanțele menționate Materialul indică două lovituri atribuite utilizării rachetei FP-5 Flamingo echipate cu sistemul francez de ghidare: 27 iunie : uzina Titan-Barrikadîi din regiunea Volgograd, la aproximativ 400 km de granița cu Ucraina; fabrica este descrisă ca obiectiv strategic, producând inclusiv lansatoare pentru sisteme de rachete. începutul lunii iunie : compania VNIIR-Progress din Ceboksari (Republica Ciuvașă), la circa 1.000 km de teritoriul ucrainean; aici ar fi fabricate receptoare și antene pentru sistemul de navigație GLONASS folosit de armata rusă. Cum este descrisă racheta FP-5 Flamingo FP-5 Flamingo este prezentată ca o rachetă de croazieră cu rază lungă, proiectată pentru lovituri „mult în spatele liniei frontului”. Sistemul de navigație ar combina inteligența artificială cu cartografierea terenului, pentru zbor la joasă altitudine și evitarea detectării radar pe anumite segmente. Pe lângă ghidarea furnizată de Safran, racheta ar utiliza și ArduPilot , un software open-source (cu cod sursă public) de pilot automat folosit și pentru drone, pentru planificarea autonomă a rutei și integrarea cu senzori. Cooperarea franco-ucraineană: ce mai apare în material Colaborarea Safran–Fire Point nu s-ar limita la FP-5 Flamingo, potrivit informațiilor publicate de Le Monde . Prin filiala Preligens, Safran ar furniza Ucrainei echipamente de poziționare, sisteme electro-optice, tehnologii anti-dronă și soluții de analiză a informațiilor. Separat, în aprilie, companiile franceze Turgis Gaillard și Renault ar fi anunțat că vor dezvolta pentru armata franceză o rachetă „inspirată” de FP-5 Flamingo. Date tehnice menționate Potrivit datelor prezentate de producător, citate în articol, FP-5 Flamingo: este propulsată de un motor Ivchenko AI-25 ; are aproximativ 12 metri lungime și o masă de aproape șase tone ; transportă un focos de aproximativ 1.150 kg ; are viteză de croazieră de circa 700 km/h și poate atinge până la 950 km/h ; are autonomie maximă de până la 3.000 km și poate rămâne în aer aproape patru ore . [...]
Ministerul de Interne a semnat un contract care mută 65% din producția armamentului în România , deși acordul-cadru pentru achiziția sistemelor de armament individual de infanterie (SAI) tip NATO și muniție, finanțată printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei), nu a fost încheiat până la termenul-limită de 30 mai, potrivit HotNews . Informația relevantă pentru piață și pentru capacitatea industrială locală este că, în locul acordului-cadru ratat la termen, a fost încheiat un „contract de cooperare industrială” care, conform Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ar permite realizarea în România a 65% din producția armamentului vizat. Ce s-a semnat efectiv și ce înseamnă pentru producția locală Documentul analizat de Profit.ro , citat de HotNews, indică faptul că MAI — instituția care a coordonat achiziția — susține că acest contract de cooperare industrială creează cadrul pentru localizarea unei părți semnificative din producție. În plus, MAI afirmă că patru arme incluse în acest contract ar urma să fie fabricate integral în România. Context: finanțarea SAFE și termenul ratat pentru acordul-cadru Achiziția SAI (armament individual de infanterie) tip NATO și muniție este legată de o finanțare printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei). Totuși, acordul-cadru aferent nu a fost încheiat până la data limită de 30 mai, conform informațiilor din documentul citat. HotNews notează că detaliile provin dintr-un document analizat de Profit.ro . [...]
Marina SUA își pregătește portavioanele pentru drone autonome de luptă cu rază lungă , iar mesajul către industrie este că viitorul program va fi judecat nu doar după performanțe, ci și după capacitatea de producție rapidă și costuri ținute sub control, potrivit HotNews . Biroul Executiv pentru Achiziții de Aviație al Marinei SUA a publicat pe 14 iulie o solicitare de informații (RFI – „request for information”, adică un demers de testare a pieței, nu o licitație și nici o comandă fermă) pentru o nouă generație de aeronave fără pilot, optimizate pentru operarea de pe portavioanele nucleare din clasele Ford și Nimitz . Termenul-limită pentru transmiterea conceptelor este 13 august. De ce contează: accent pe producție în masă și cost unitar redus Dincolo de lista de capabilități, documentul pune explicit presiune pe partea industrială: companiile trebuie să arate cum pot scala rapid producția într-un scenariu de criză și ce tehnologii ar folosi pentru a menține jos atât costul unitar, cât și costurile de întreținere. În interpretarea citată de HotNews, această orientare sugerează un „război de uzură” în care contează volumele și ritmul de înlocuire, nu doar numărul mic de platforme foarte scumpe, cu pilot. „Air Wing of the Future”: mix de aeronave cu și fără pilot Solicitarea se încadrează într-un program numit „Air Wing of the Future” („Grupul Aerian al Viitorului”), menționat de DefenseNews.com. Planul vizează trecerea de la o structură bazată masiv pe F/A-18 Super Hornet și tot mai mult pe F-35C către un mix de aeronave cu pilot și fără pilot, din generația a cincea și viitoarea generație a șasea, care să opereze împreună în misiuni. HotNews notează că demersul este „oarecum surprinzător” în contextul în care Marina SUA are deja în derulare programe de drone care vizează operarea alături de avioane clasice, inclusiv MQ-25A Stingray (dronă-cisternă pentru realimentare în aer) și programul Collaborative Combat Aircraft (drone „coechipieri loiali”, cu costuri mai reduse). Ce misiuni vrea Marina SUA pentru noile drone Conform documentației RFI, platformele ar putea fi proiectate ca rol unic, multirol sau ca „familie de sisteme modulare” (componente schimbabile rapid în funcție de misiune). Marina SUA enumeră opt tipuri de misiuni: atac împotriva navelor de suprafață; atac împotriva țintelor terestre și bombardament la sol; război antisubmarin; luptă aer-aer împotriva avioanelor și rachetelor inamice; război electronic (bruiaj); ISR (inteligență, supraveghere și recunoaștere); realimentare în aer pentru alte aeronave; reaprovizionare logistică pentru o grupare navală de luptă (transport de echipamente și provizii). Cerințe tehnice: rază de atac și autonomie avansată, plus opțiune VTOL În cerințele tehnice, Marina SUA cere, între altele: rază de acțiune : autonomie de zbor de minimum 1.000 de mile marine (aprox. 1.850 km) pentru misiuni de atac; autonomie la sol și la aterizare : rulare autonomă pe punte (taxiing) și respectarea tiparelor de zbor din jurul portavionului; autonomie în misiune : decizii autonome complexe, inclusiv schimbarea sarcinilor în zbor, evitarea activă a amenințărilor și realimentare automată în aer; compatibilitate : integrare cu infrastructura actuală de control al dronelor de pe portavioane. Un element important evidențiat în material este că, deși accentul cade pe operarea de pe portavioane cu catapulte și cabluri de oprire, Marina SUA își dorește și drone cu decolare și aterizare verticală (VTOL) , care ar putea opera și de pe nave mai mici, precum distrugătoare, sau de pe baze maritime mobile. Ce urmează RFI-ul nu obligă Marina SUA să cumpere ceva și nu garantează un contract, însă stabilește direcția: capabilități autonome pentru misiuni diverse, rază mare de acțiune și, esențial, o arhitectură industrială care poate livra repede și ieftin atunci când cererea crește brusc. Pentru industrie, termenul de 13 august este primul test: cine poate demonstra, pe hârtie, că poate produce la scară și cu costuri controlate. [...]
