Știri
Știri din categoria Apărare
Al Treilea Corp de Armată al Ucrainei susține că a stabilizat un sector de peste 150 km fără pierderi de teren, după un an în care a combinat reforme de comandă, reducerea birocrației și extinderea rapidă a capabilităților cu drone și sisteme robotizate, potrivit Kyiv Post. Miza, dincolo de mesajul de front, este una operațională: dacă modelul de corp – cu comandă unificată și decizie descentralizată – poate fi replicat la scară mai mare în armata ucraineană în plin război.
La o conferință de presă organizată la Harkiv, la un an de la desfășurarea corpului, adjunctul șefului de stat major, Danylo Novyțkîi („Boroda”), a descris perioada ca pe un efort de a integra brigăzi, unități atașate și forțe de sprijin într-un singur „sistem de luptă”.
Corpul a preluat responsabilitatea pentru peste 150 km de linie a frontului (aprox. 12% din întreaga linie de contact), sector pe care Novyțkîi îl numește cel mai lung dintre cele gestionate de astfel de formațiuni.
Comandantul corpului este generalul de brigadă Andrii Bilețkîi, numit în 2025 la conducerea noii structuri, care a devenit prima formațiune de tip corp nou creată ce a preluat un sector propriu de front.
În același cadru, Novyțkîi a afirmat că unitatea a stabilizat un sector în care forțele ucrainene ar fi pierdut anterior până la 70 km² pe lună, iar acum „nu se mai pierde niciun metru”. Tot el a susținut că au fost „eliminate complet toate zonele de infiltrare” din sectorul corpului.
Aceste afirmații sunt prezentate ca evaluări ale comandanților corpului, fără detalii independente în material despre metodologia de măsurare sau verificare.
O parte centrală a reformei descrise ține de comandă și control (modul în care sunt conduse operațiunile):
Novyțkîi a mai spus că formațiunea operează pe principiul „comenzii prin misiune” (seniorii stabilesc obiectivul, subordonații aleg modul de execuție la sol).
Comandanții au insistat că tehnologia schimbă rapid războiul, iar corpul ar fi construit unul dintre cele mai extinse ecosisteme de drone și sisteme robotizate din Ucraina, inclusiv primul regiment de sisteme fără pilot la nivel de corp.
Novyțkîi a afirmat că au stabilit „controlul focului” asupra rutelor logistice rusești din regiunea Luhansk, cu efect de perturbare a operațiunilor la nivel tactic și operațional.
În zona logisticii de proximitate a frontului, șeful informațiilor al Brigăzii 120 Apărare Teritorială, Fedir Șapovalov, a spus că activitatea dronelor rusești a făcut reaprovizionarea mult mai dificilă, iar vehiculele terestre fără pilot încep să înlocuiască soldații în misiuni periculoase. Potrivit lui, „peste 40 de tone de provizii” au fost livrate către poziții cu astfel de sisteme.
Un alt element operațional evidențiat a fost integrarea și refacerea unor unități aflate în dificultate, în timp ce rămân angajate în luptă. Comandantul Brigăzii 125 Mecanizate Grele, Volodîmîr Fokin, a declarat că a preluat unitatea în octombrie și a găsit-o la 18% din efective, cu lipsuri majore de vehicule și tehnică blindată și fără experiență de operare ca brigadă coerentă.
După un „audit rapid”, echipa de comandă ar fi înlocuit circa 90% din pozițiile-cheie și ar fi reconstruit unitatea, inclusiv prin formarea unui batalion de tancuri, a unui batalion de sisteme fără pilot, a unei unități de sisteme robotizate terestre și a unor elemente de război electronic. Fokin a afirmat că efectivele au crescut cu 234%, iar capabilitățile de drone și artilerie s-au extins.
După un an, corpul se prezintă ca un model de integrare între structuri diferite (armată, grăniceri, apărare teritorială) sub o comandă comună și cu proceduri compatibile, inclusiv prin principiul „o unitate, un comandant și o zonă de responsabilitate”, descris de Andrii Hitt, șeful de stat major al Detașamentului 3 de grăniceri.
Concluzia implicită a comandanților este că reforma organizațională, decizia descentralizată și adoptarea rapidă a tehnologiei pot funcționa simultan, chiar sub presiunea unui război de amploare. Materialul notează însă că rămâne o întrebare deschisă dacă experiența Al Treilea Corp de Armată poate fi reprodusă în restul forțelor ucrainene la aceeași scară și cu aceleași rezultate.
Recomandate
Evaluările recente ale serviciilor americane indică riscul unui atac limitat al Rusiei asupra unui stat NATO , într-un scenariu gândit mai degrabă pentru a testa coeziunea alianței și aplicarea Articolului 5 decât pentru a declanșa un război pe scară largă, potrivit CNN , care citează trei surse familiarizate cu rapoartele. Potrivit acestor evaluări, opțiunile analizate variază de la un atac cibernetic până la o incursiune de mică amploare, calibrată astfel încât să pună presiune pe unitatea NATO și pe angajamentul de apărare colectivă, fără a depăși neapărat pragul care ar forța un răspuns aliat clar. Momentul și forma exactă rămân incerte, însă una dintre surse a indicat că o escaladare ar fi mai probabilă prin țintirea statelor baltice sau a Poloniei. The Wall Street Journal a relatat prima dată despre aceste evaluări (fără ca CNN să preia integral concluziile publicației). De ce contează: riscul operațional pentru NATO se mută spre „zona gri” Unghiul principal al acestor evaluări este unul operațional: scenariile descrise sugerează o presiune crescută pe capacitatea NATO de a răspunde coerent la acțiuni „sub prag” (de tip hibrid sau limitat), care pot crea ambiguitate politică și militară în jurul Articolului 5 (principiul că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor). Oficiali americani și NATO citați de CNN consideră că Putin ar putea alege să escaladeze împotriva NATO dacă nu găsește o ieșire „onorabilă” din războiul din Ucraina, iar fereastra de decizie este descrisă ca întinzându-se „între acum și următorii ani”. Un purtător de cuvânt militar al NATO, Martin O’Donnell, a refuzat să comenteze evaluări clasificate, dar a transmis că alianța ia în calcul multiple scenarii și se pregătește pentru ele. „NATO urmărește și suntem pregătiți să descurajăm și să apărăm, după cum este necesar, lucru pe care continuăm să îl demonstrăm.” Context: incidente repetate la granița NATO și un nou episod în Germania Materialul amintește mai multe episoade recente în care Rusia a „împins” în proximitatea sau pe teritoriul NATO. În mai, o dronă cu explozibil a lovit o clădire de apartamente din România în timpul unui atac rusesc asupra unui port ucrainean din apropiere, rănind două persoane. În septembrie anul trecut, avioane de vânătoare NATO au doborât mai multe drone rusești care încălcaseră spațiul aerian al Poloniei în timpul unui atac asupra Ucrainei. Separat, în această săptămână, SUA au evaluat că o dronă încărcată cu explozibili, descoperită peste noapte la un aeroport din Germania, ar aparține unui serviciu de informații rusesc, potrivit unui oficial american din domeniul apărării în Europa citat de CNN. Oficialul a spus că drona transporta explozibili de uz militar, iar publicația a relatat anterior că a fost găsită de un angajat al aeroportului într-o zonă securizată a operațiunilor cargo. Ministrul german de Interne, Alexander Dobrindt, a descris situația drept un „nou scenariu de amenințare” și a indicat ulterior că drona ar putea fi legată de „puteri străine”, fără a oferi detalii. Consiliul Național de Securitate al Germaniei , condus de cancelarul Friedrich Merz, s-a reunit vineri pentru a discuta incidentul. Presiune suplimentară: îngrijorări privind stocurile de muniții ale SUA CNN plasează evaluările de intelligence și pe fondul preocupărilor legate de stocurile americane de muniții, afectate de războiul cu Iranul. Publicația a relatat anterior că aproape 80% dintre interceptoarele THAAD (sistem de apărare antirachetă) au fost epuizate față de nivelurile de dinainte de război, precum și aproximativ jumătate dintre interceptoarele Patriot. În paralel, ONU a transmis că victimele civile provocate de armele rusești cu rază lungă au crescut cu 60% în perioada ianuarie–iunie, comparativ cu același interval al anului trecut. CNN notează că aceste îngrijorări influențează modul în care comandanții militari de rang înalt planifică eventuale conflicte viitoare, inclusiv o posibilă escaladare a Rusiei împotriva NATO sau un război cu China în Pacific. Președintele SUA, Donald Trump, a contestat public relatările despre diminuarea stocurilor, afirmând pe Truth Social că SUA au „cantități masive” de muniții și că se produc și se livrează suplimentar, după necesități. Ce urmează În absența unor indicii publice despre „cum” și „când” ar putea avea loc o escaladare, semnalul principal al evaluărilor rămâne unul de planificare: NATO și statele membre sunt împinse să trateze mai serios scenariile de atac limitat sau hibrid, unde miza nu este doar răspunsul militar, ci și viteza deciziei politice și menținerea unității alianței. CNN precizează că a solicitat un punct de vedere Kremlinului atât pe evaluarea privind Putin, cât și pe cea legată de drona din Germania. [...]
Serviciile de informații ale SUA își ajustează evaluarea de risc și iau în calcul că Rusia ar putea testa unitatea NATO chiar din această toamnă , prin acțiuni hibride (atacuri cibernetice, sabotaje) sau, cu probabilitate încă redusă, printr-o incursiune militară limitată pe flancul estic, potrivit Biziday , care citează un raport prezentat de The Wall Street Journal . Unghiul principal al acestei evaluări este unul operațional: scenariile descrise nu vizează o invazie de amploare, ci acțiuni „greu de încadrat” care să pună la încercare viteza și coeziunea decizională a Alianței, fără a forța imediat un răspuns colectiv. Ce ar urmări Moscova și de ce contează pentru NATO Potrivit raportului citat de The Wall Street Journal , obiectivul ar fi să observe dacă NATO reacționează unitar și rapid sau dacă apar diviziuni politice între statele membre. Intervalul în care un astfel de scenariu ar putea deveni posibil este „din această toamnă și până în 2029”, deși, în acest moment, probabilitatea unei incursiuni militare rămâne redusă. Evaluarea Washingtonului s-ar fi schimbat în cursul acestui an. Până recent, concluzia era că Rusia nu va provoca direct NATO cât timp este implicată în războiul din Ucraina, însă oficialii americani invocă acum dificultățile Rusiei pe front și presiunile interne asupra lui Vladimir Putin de a obține un rezultat care să poată fi prezentat drept victorie. Scenariile luate în calcul: „zona gri” dintre pace și război În locul unei invazii clasice — care ar declanșa aproape sigur Articolul 5 — evaluările americane descriu acțiuni menite să testeze reacția Alianței fără a provoca automat un răspuns colectiv. Printre scenariile analizate se numără: atacuri cibernetice asupra infrastructurii unui stat membru; operațiuni hibride cu grupuri armate fără însemne oficiale; sabotaje; o incursiune militară limitată într-o zonă de frontieră de pe flancul estic al NATO. Context regional: incidente care au ridicat întrebări și avertismente europene Oficiali occidentali afirmă că ar exista deja semne ale unor astfel de „teste”, inclusiv episoade în care rachete rusești au ajuns pe teritoriul Poloniei și situații în care drone rusești au pătruns și s-au prăbușit în România, incidente care au alimentat discuțiile despre răspunsul NATO la provocări limitate sau ambigue. În paralel, Biziday notează că au existat și avertismente din Europa: șeful armatei germane, generalul Christian Freuding, a declarat în iunie că Rusia ar putea dobândi capacitatea de a ataca state NATO în următorii trei ani, iar ministrul lituanian al Apărării a avertizat asupra unor posibile atacuri „sub steag fals”, menite să creeze confuzie privind responsabilitatea. Presiune pe stocuri și pe sprijinul pentru Ucraina Noua evaluare apare și pe fondul preocupărilor Washingtonului privind diminuarea stocurilor unor muniții și sisteme de apărare considerate esențiale într-un conflict major. Potrivit presei americane, livrările către Ucraina și operațiunile împotriva Iranului ar fi redus rezervele unor sisteme precum Patriot, THAAD, Stinger și ATACMS, deși Administrația Trump respinge aceste informații. În același timp, Ucraina avertizează că livrările occidentale de rachete pentru apărarea antiaeriană au scăzut semnificativ în acest an, în timp ce Rusia și-a intensificat atacurile cu rachete balistice și drone asupra orașelor ucrainene. În acest context, temerea oficialilor americani este că Kremlinul ar putea încerca să obțină un avantaj politic și strategic printr-o provocare limitată la adresa NATO, mizând pe ezitări în cazul unor atacuri hibride sau de mică amploare. [...]
Forțele Aeriene ale SUA mizează pe un calendar accelerat pentru F-47, cu primul zbor așteptat în 2028, susținut de finanțări de ordinul miliardelor de dolari , într-un program care ar trebui să înlocuiască flota F-22 și să fixeze următorul standard de superioritate aeriană, potrivit TechRadar . Programul Boeing F-47, parte din inițiativa Next Generation Air Dominance (NGAD) , a intrat în faza de „engineering and manufacturing development” (dezvoltare inginerească și de fabricație), iar oficiali ai Forțelor Aeriene spun că proiectul este suficient de avansat încât aeronava „va zbura în această administrație”. În același timp, ținta de calendar comunicată rămâne primul zbor în 2028. Ce înseamnă faza actuală și ce urmează operațional Faza de dezvoltare și fabricație vizează integrarea sistemelor de la bord, rafinarea performanțelor și producerea unui număr limitat de aeronave de test pentru activități de evaluare. Oficialii nu au precizat câte aparate vor fi construite pentru testare, dar etapa include și opțiuni care susțin „low-rate initial production” (producție inițială în ritm redus), adică prime loturi mici înainte de producția la scară. Generalul Dale White, Director of Critical Major Weapon Systems, a spus că programul a beneficiat de „extreme teaming” cu parteneri industriali și că a intrat în această etapă cu o „maturitate fără precedent”, sugerând că o parte importantă din munca de inginerie era deja avansată înainte ca activitățile de fabricație să se extindă. „F-47 va zbura în această administrație”, a declarat White, potrivit materialului. Miza bugetară: cel puțin 185 de aeronave și finanțare în creștere Forțele Aeriene intenționează să cumpere cel puțin 185 de avioane F-47, același număr cu flota de F-22 pe care noua platformă ar urma să o înlocuiască. La nivel de finanțare, programul a primit 3,45 miliarde de dolari (aprox. 15,7 miliarde lei) pentru anul fiscal 2026, iar solicitarea bugetară pentru anul fiscal 2027 depășește 5 miliarde de dolari (aprox. 22,8 miliarde lei). NGAD ca „familie de sisteme”, nu doar un avion F-47 este prezentat ca un element dintr-o strategie mai largă de superioritate aeriană, în care aeronava cu pilot ar opera împreună cu „Collaborative Combat Aircraft” (aeronave de luptă colaborative), într-o arhitectură descrisă ca „family of systems” – un set de platforme și capabilități care funcționează integrat în medii contestate, în locul dependenței de un singur tip de avion. În acest cadru, F-47 ar urma să aibă un design modular, pentru a putea integra tehnologii viitoare, și să susțină capabilități de lovire la distanță mai mare, pe măsură ce cerințele operaționale evoluează. Riscuri: istoric de întârzieri și costuri la programe avansate Deși Forțele Aeriene și guvernul SUA își mențin încrederea că programul va atinge jaloanele planificate, TechRadar notează că programele de aeronave de luptă avansate au întâmpinat istoric dificultăți tehnice, financiare și de producție înainte de intrarea efectivă în serviciu operațional. Materialul este bazat pe informații „via Defense News”, cu trimitere la Defense News . [...]
Arabia Saudită își ridică nivelul de alertă pentru infrastructura economică după ce un oficial saudit a declarat pentru CNN că există indicii privind „atacuri multiple coordonate” pregătite de facțiuni ale milițiilor irakiene, în cooperare cu houthi susținuți de Iran, pe fondul riscului de extindere a conflictului regional. Potrivit oficialului, „mai multe rapoarte de informații” din Arabia Saudită, SUA și alte state din regiune ar indica faptul că membri ai unor miliții irakiene, „în coordonare cu houthi”, ar plănui să lovească „în viitorul foarte apropiat”, sub îndrumarea Gardienilor Revoluției din Iran (IRGC) . Informațiile vin la o zi după ce houthi au revendicat un atac asupra unui petrolier saudit în Golful Aden, rută maritimă importantă. În ultimele săptămâni, Arabia Saudită a fost vizată de atacuri cu rachete lansate de houthi din Yemen și de atacuri cu drone atribuite milițiilor irakiene sprijinite de Iran, mai notează publicația. Oficialul saudit a spus că au fost detectate întâlniri care ar implica irakieni, houthi și membri ai IRGC, precum și mișcări de drone și rachete. Ținte potențiale: porturi, aeroporturi și facilități energetice Oficialul a indicat că țintele vizate ar fi „în principal instalații civile și economice”, menționând: facilități energetice, porturi, aeroporturi, fără a oferi detalii suplimentare. Acesta a sugerat că eventualele atacuri ar urmări să deraieză progresele în negocieri și ar putea semnala inclusiv o posibilă luptă de putere în interiorul Iranului. Reacția Riadului și escaladarea de la frontieră În același timp, oficialul a spus că Arabia Saudită va continua eforturile de detensionare și contactele cu autoritățile irakiene, fără să detalieze răspunsul pregătit. Totuși, a avertizat că Riadul va reacționa la orice agresiune. „Arabia Saudită va lua toate măsurile necesare pentru a face față oricărei agresiuni.” La scurt timp după declarațiile oficialului, coaliția condusă de Arabia Saudită a anunțat că 11 civili au fost răniți joi într-un atac houthi în sudul țării, aproape de granița cu Yemen. Dintre răniți, șapte ar fi cetățeni saudiți, inclusiv o femeie și un copil de 4 ani cu arsuri de gradul doi; au mai fost răniți un cetățean yemenit, doi egipteni și un pakistanez. „Miliția teroristă houthi a desfășurat aceste atacuri teroriste folosind bombardamente nediscriminatorii împotriva obiectivelor civile.” Ce urmează: summit la Mecca și posibil acord de apărare Pentru vineri, Arabia Saudită, Turcia și Pakistan sunt așteptate la un summit la Mecca, unde, potrivit unor surse regionale citate de CNN, ar urma să fie anunțat un acord comun de apărare. Contextul rămâne tensionat: Arabia Saudită a condus o coaliție militară care a intervenit în Yemen în 2015 împotriva houthi, fără să reușească să îi înlăture din nordul țării, iar conflictul a alimentat o criză umanitară majoră. [...]
Ucraina spune că este aproape de un scut antirachetă propriu , o mișcare care ar putea reduce pe termen mediu dependența de sistemele occidentale și presiunea asupra stocurilor de interceptoare, potrivit Agerpres , care citează dpa. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina face progrese în dezvoltarea unui sistem de apărare împotriva rachetelor balistice, în condițiile în care țara se confruntă cu atacuri aeriene zilnice din partea Rusiei. Mesajul a fost publicat pe Telegram după o întâlnire cu experți din domeniul apărării și securității. „Pot să confirm că producătorii noștri de arme au ajuns deja la standardele cerute.” Zelenski a indicat că autoritățile de la Kiev se așteaptă la „rezultatele dorite” în intervalul 2026–2027. Alternativă la Patriot, dar vulnerabilitate pe termen scurt Kievul urmărește ca sistemul emergent FREYJA să devină o alternativă „eficientă din punctul de vedere al costurilor” și cu „performanțe ridicate” la sistemul american Patriot, livrat Ucrainei de SUA și de alte state NATO după invazia rusă din 2022. Totuși, Ucraina rămâne „foarte vulnerabilă” din cauza unei crize de interceptoare, iar Zelenski le-a cerut în mod repetat aliaților să trimită rachete interceptoare din propriile stocuri până când sistemul ucrainean va fi operațional. [...]
Planul administrației Trump de a construi 15 cuirasate nucleare ar putea ajunge la 275 de miliarde de dolari (aprox. 1.265 miliarde lei) , iar șantierele navale americane s-ar putea să nu aibă capacitatea necesară pentru un asemenea volum, potrivit unui raport al Biroului pentru Buget al Congresului (CBO), relatat de HotNews . Costul total estimat vizează 15 nave de luptă de suprafață cu propulsie nucleară, cu un preț „în jur de” 18 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) pe unitate, ceea ce le plasează în aceeași categorie de cost cu portavioanele din „clasa Ford”, cele mai scumpe nave militare construite până acum. Cât ar costa, concret, programul și cum se compară cu alte nave În planul de construcții navale pentru 2027, publicat în mai, Marina SUA a indicat că intenționează să achiziționeze 15 cuirasate cu un deplasament de 35.000 de tone în perioada 2028–2056. CBO estimează că prima navă ar costa 23,4 miliarde de dolari (aprox. 108 miliarde lei), iar cele construite ulterior aproximativ 18 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) fiecare. Raportul notează că aceste valori sunt peste estimările anterioare: 15,1 miliarde de dolari pentru prima unitate și 10,2 miliarde de dolari pentru a doua și a treia. Diferența este pusă, în raport, pe faptul că estimarea inițială viza o navă cu propulsie convențională, nu una cu propulsie nucleară. Ca repere de comparație, CBO indică: portavionul „USS Gerald R. Ford”, intrat în serviciu în 2017, a costat 13,3 miliarde de dolari (aprox. 61 miliarde lei), iar versiunile mai noi din „clasa Ford” sunt estimate la circa 22 de miliarde de dolari (aprox. 101 miliarde lei) fiecare; viitoarele submarine purtătoare de rachete balistice din „clasa Columbia” sunt estimate la aproximativ 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) bucata. Capacitatea industrială, a doua constrângere majoră Dincolo de finanțare, CBO avertizează că șantierele navale din SUA ar putea să nu poată susține volumul de muncă necesar. Noile cuirasate ar urma să fie de peste trei ori și jumătate mai mari decât distrugătoarele cu rachete ghidate din „clasa Arleigh Burke”, care domină în prezent construcția navelor de luptă de suprafață pentru Marina SUA. „Până în 2035, planul Marinei (…) ar urma să crească mai mult decât dublu volumul total, exprimat în tonaj, al navelor mari de luptă de suprafață pe care constructorii navali ar trebui să le producă (…). Adaptarea la o asemenea creștere semnificativă a producției de nave mari de luptă de suprafață ar putea reprezenta o provocare pentru industria construcțiilor navale”, se arată în raportul CBO. Raportul plasează această problemă într-un context mai larg al industriei, descrisă ca fiind afectată frecvent de întârzieri și depășiri de costuri. În acest sens, este citată o declarație din anul precedent a fostului secretar al Marinei, John Phelan, potrivit căreia cel mai performant program de construcții navale avea o întârziere de șase luni și depășise bugetul cu 57%. „Toate programele noastre sunt un dezastru”, a declarat el în fața Congresului. Context: ce ar urma să includă noile cuirasate Administrația de la Washington a anunțat proiectul în decembrie anul trecut, președintele SUA afirmând că navele vor fi echipate cu „tunuri și rachete la cel mai înalt nivel”, arme hipersonice, tunuri electromagnetice, rachete de croazieră și „cele mai sofisticate lasere din lume”. Ulterior, Marina SUA a precizat că aceste cuirasate vor transporta rachete de croazieră cu focoase nucleare, ceea ce le-ar transforma în cele mai puternice nave din arsenalul american, după submarinele cu rachete balistice. [...]
