Știri
Știri din categoria Tehnologie

Performanța de viteză a robotului umanoid H1 de la Unitree ridică ștacheta pentru testele de mobilitate autonomă, după ce a parcurs fără intervenție umană un traseu de 1,9 km cu multe curbe în 4 minute și 13 secunde, într-o probă de calificare a „maratonului” pentru roboți umanoizi din Beijing, potrivit IT之家. Publicația notează că, „prin calcul proporțional”, timpul ar depăși recordul mondial uman la 1.500 m.
Evenimentul are loc în cadrul ediției 2026 a semimaratonului Beijing Yizhuang (21,0975 km), care a pornit pe 19 aprilie, cu startul lângă lacul Tongming din zona de inovație a Beijingului și sosirea în parcul Nanhaizi. În paralel cu cursa principală, a fost organizată și competiția dedicată roboților umanoizi, unde Unitree a înscris modelul H1.
Un element relevant pentru industrie este că, dincolo de echipa Unitree, „numeroase echipe independente” au participat cu dezvoltări proprii construite pe baza produselor companiei, ceea ce sugerează un ecosistem de integrare și personalizare în jurul platformei H1, nu doar o demonstrație izolată.
Conform informațiilor transmise de companie, robotul Unitree H1 (versiunea 2023, „revizuită”, cu ajustări fine) a rulat autonom traseul de 1,9 km în 4:13, pe un parcurs descris ca având „multe curbe”. IT之家 precizează că depășirea recordului uman la 1.500 m este o concluzie obținută „prin proporționalitate”, adică prin raportarea timpului la distanță, nu printr-o cursă directă pe 1.500 m în condiții standardizate de atletism.
În același timp, publicația amintește că, în testele interne ale Unitree, cel mai bun rezultat pentru semimaraton al acestui H1 a fost „peste 50 de minute”, compania descriind obiectivul drept „provocarea limitelor propriului model clasic”.
IT之家 reia și o informație publicată anterior: Unitree ar fi obținut un nou record la testele de viteză pe distanță scurtă pentru roboți umanoizi, cu un vârf măsurat de 10 m/s. Ca reper, publicația compară cu viteza de vârf asociată recordului lui Usain Bolt la 100 m (9,58 secunde), menționând 10,44 m/s.
Pentru companii și dezvoltatori, miza acestor rezultate nu este „recordul” în sine, ci faptul că viteza și stabilitatea pe trasee cu viraje sunt indicatori operaționali pentru mobilitate autonomă (control, echilibru, reacție), esențiali în aplicații unde un robot trebuie să se deplaseze rapid și repetabil în medii reale.
Recomandate

Beijing a scos pentru prima dată în stradă un robot „polițist” de circulație, un pas cu impact operațional pentru managementul traficului , după ce dispozitivul a fost folosit pe 19 aprilie, pe traseul semimaratonului din zona Yizhuang , pentru a dirija participanții, potrivit ITmedia . Autoritățile anunță că urmează un program-pilot în intersecții, cu extinderea treptată a funcțiilor. Robotul a apărut oficial în timpul Beijing Yizhuang Half Marathon , unde a avut rol de dirijare pe traseu. Conform informațiilor citate de publicație din CCTV News, acesta este primul moment în care un „robot al poliției rutiere” din Beijing este prezentat în mod formal în spațiul public, în context de operare. Ce poate face acum și ce urmează să fie adăugat În forma actuală, robotul are deja funcții orientate spre interacțiunea directă cu participanții și pietonii: dirijare prin gesturi specifice poliției rutiere; informare și promovare a siguranței rutiere; ghidare pentru deplasare și orientare în trafic. În etapa următoare, după intrarea în regim de test în intersecții, planul este ca robotul să fie „iterat” (îmbunătățit incremental) pentru scenarii mai complexe, inclusiv: întrebări și răspunsuri pe teme de specialitate (cunoștințe de trafic); identificarea încălcărilor regulilor de circulație; patrulare/inspecție a infrastructurii și facilităților de trafic. Context: semimaratonul roboților umanoizi, folosit ca vitrină de test Apariția robotului a avut loc în cadrul unui eveniment pe care ITmedia îl descrie drept „primul brand de maraton pentru roboți umanoizi” la nivel global: „2026 Beijing Yizhuang Humanoid Robot Half Marathon”. În aceeași competiție, publicația notează că robotul „Lightning” al echipei „Qi Tian Da Sheng” a câștigat cu 50 min 26 sec (timp net), sub recordul mondial uman la semimaraton menționat în articol, de 56 min 42 sec. Pentru administrația locală, folosirea unui eveniment cu traseu controlat și fluxuri mari de participanți oferă un cadru practic de validare înainte de extinderea în intersecții, unde cerințele de siguranță și fiabilitate sunt mai ridicate. [...]

Victoria robotului „Fulger” al Honor într-un semimaraton dedicat roboților umanoizi indică o maturizare rapidă a lanțului de producție , cu furnizori din zona electronicelor de consum care își transferă procesele industriale către robotică, potrivit IT之家 . La competiția „2026 Human Robot Half Marathon”, organizată pe 19 aprilie la Beijing Yizhuang, trei roboți ai echipei Honor au ocupat primele trei locuri. În cursă, roboții Honor au înregistrat timpi net de 50 min 26 sec, 50 min 56 sec și 53 min 01 sec. Conform materialului, toate cele trei echipe participante au folosit roboți cu navigație autonomă. Ce contează pentru industrie: trecerea de la prototip la producție După competiție, Lanshi Technology (蓝思科技) a transmis că a furnizat „corpul de oțel” care a susținut performanța roboților: 132 de componente metalice structurale esențiale , care acoperă unități de mișcare precum capul, brațele, șoldurile și picioarele. Compania spune că a transferat către proiectul Honor practici din electronicele de consum, în special controlul strict al calității și modelul de livrare rapidă. Materiale și fabricație: accent pe durabilitate și precizie La nivel de materiale, proiectul ar folosi oțel de înaltă rezistență, tratat termic în vid, cu duritate de 60 HRC și rezistență la tracțiune de peste 2400 MPa, pentru a combina reducerea greutății cu o durabilitate mai mare a structurii, astfel încât robotul să poată susține efort intens pe durate lungi. Pe partea de proces, Lanshi Technology afirmă că a configurat un „cluster” de echipamente dedicate și a obținut mai multe progrese de inginerie în prelucrare de precizie și tratament termic, inclusiv: un sistem de scule specializat pentru prelucrări în cavități adânci; prelucrare pe cinci axe cu prindere unică pentru suprafețe complexe; tehnologie combinată strunjire-frezare pentru control al preciziei la nivel de microni, cu scopul de a asigura potrivirea corectă a articulațiilor și funcționarea fluentă. Ce urmează: producție în serie mică în 2026 În modelul de colaborare, Lanshi Technology descrie relația cu Honor ca fiind într-o etapă de „dezvoltare comună și validare sincronă”, cu obiectivul de a rezolva dificultăți precum structurile de articulații cu multe grade de libertate. Compania mai spune că, pe măsură ce Honor avansează cu planul de producție în serie mică în 2026 , a finalizat în paralel pregătirea capacităților de producție la standarde ridicate, pentru a susține accelerarea industrializării. Separat, robotul Honor „Yuanqi Zai” (元气仔) a primit și premiul pentru „cel mai frumos mers”. [...]

DJI mută diferențierea Osmo Pocket 4 spre sunet, nu doar spre imagine , mizând pe funcții precum „Audio Zoom” și „Audio Spațial”, care pot schimba modul în care creatorii de conținut filmează în medii aglomerate, potrivit Notebookcheck . Publicația notează că, deși senzorul de 1 inch și 37 MP cu filmare 4K la 240 fps rămâne elementul central, upgrade-ul de audio este unul substanțial și orientat către utilizare „pro”. DJI a prezentat oficial Osmo Pocket 4 pe 16 aprilie, iar Notebookcheck descrie noile capabilități audio ca o abordare „în stil iPhone”, în sensul în care sunetul este redat mai imersiv și cu o senzație de spațialitate atunci când materialul este ascultat la căști. Ce aduce „Audio Spațial” în utilizarea de zi cu zi Funcția de „Audio Spațial” este gândită să redea mai realist mediul înregistrat, astfel încât, la redare în căști, sunetele să pară că vin din puncte distincte din spațiu, nu „din interiorul” căștilor. Exemplul dat de publicație: un vehicul care se apropie ar trebui să fie perceput ca devenind mai puternic și mai „aproape” pe măsură ce se apropie de ansamblul de microfoane interne al camerei. Notebookcheck menționează că efectul poate fi obținut fie cu microfoanele integrate, fie cu DJI Mic 3 , inclus în pachetul Creator Combo. Cum funcționează „Audio Zoom” și de ce contează Pe lângă componenta spațială, DJI a introdus „Audio Zoom”, o funcție care urmărește să facă sunetul mai „direcțional” pe măsură ce utilizatorul mărește imaginea (zoom) către subiect. Publicația descrie mecanismul în doi pași: La înregistrare: când utilizatorul face zoom pe subiect (de exemplu, un artist stradal), microfoanele își „îngustează” digital focalizarea pentru a capta mai bine sunetul relevant și a reduce zgomotul de fundal. La redare: sunetul rezultat este mai concentrat, iar volumul și claritatea subiectului cresc natural pe măsură ce acesta „se apropie” în cadru; pentru a percepe efectele de „Audio Spațial” și „Audio Zoom” este nevoie de căști. Din perspectivă operațională, aceste funcții pot reduce dependența de microfoane externe în filmări rapide, în special în spații publice, unde separarea subiectului de fundal este, de regulă, o problemă. Context: presiune competitivă în interiorul și în afara DJI Notebookcheck mai arată că Osmo Pocket 4 se va confrunta cu competiție atât din interiorul portofoliului DJI, cât și din piață. Publicația amintește de zvonurile privind un viitor Pocket 4P (Pro), despre care „cele mai recente informații” ar indica o cameră cu zoom 3x și o telecomandă. În paralel, ar urma să apară și Insta360 Luna Ultra , programată pentru o lansare la mijlocul lunii mai, despre care Notebookcheck scrie că este „zvonită” cu design modular și un interval de zoom 6–12x. Separat, publicația notează că DJI ar urma să lanseze „cel puțin un” model nou DJI Mic Mini 2, posibil chiar pe 28 aprilie. [...]

Garmin a corectat în versiunea beta 22.24 o problemă care împiedica pornirea automată a LiveTrack în anumite antrenamente , o funcție de partajare a locației introdusă recent, potrivit Notebookcheck . Remedierea contează operațional pentru utilizatorii care se bazează pe LiveTrack pentru monitorizare în timp real, mai ales în activități multisport. Actualizarea beta 22.24 este disponibilă pentru mai multe modele din zona premium: Fenix 8 AMOLED , Fenix 8 Solar, Fenix 8 Pro, Enduro 3, Fenix E, Tactix 8 AMOLED și Tactix 8 Solar. Ea vine la câteva zile după beta 22.23, care a adăugat posibilitatea de a activa automat LiveTrack în funcție de tipul de activitate. Ce bug a fost remediat și de ce contează Problema viza scenarii multisport care începeau cu înot în piscină: LiveTrack nu pornea automat, deși funcția fusese setată să se activeze în mod automat. În beta 22.24, Garmin spune că a rezolvat acest comportament, ceea ce reduce riscul ca partajarea locației să nu fie activă exact în momentele în care utilizatorul se așteaptă să funcționeze fără intervenție manuală. Alte corecții incluse în beta 22.24 Pe lângă LiveTrack, actualizarea mai include remedieri pentru: apeluri Bluetooth: un bug care împiedica acceptarea unui apel după o alertă de ritm cardiac anormal; setarea de „mute” (dezactivare sunet) pentru apeluri telefonice; pagina de numărătoare inversă pentru funcția SOS. Cum se instalează și ce limitări are versiunea beta Testerii beta pot descărca actualizarea din ceas, urmând traseul: Main Menu > System > Software Update > Check For Updates. Ca în mod obișnuit la versiunile beta, anumite funcții sunt dezactivate: ECG (electrocardiogramă) și funcțiile de scufundare. Publicația notează că nu este încă limpede când va ajunge o versiune stabilă a acestei actualizări la toți utilizatorii compatibili. [...]

Artemis II a demonstrat că poate coborî pe Pământ volume de date imposibil de gestionat cu radio clasic , folosind comunicații laser care au atins ritmuri de transfer cu ordine de mărime peste sistemele istorice, potrivit TechRadar . Miza este una operațională: misiunile lunare moderne generează atât de multe imagini și telemetrie încât vechile legături radio devin un blocaj, iar deciziile în timp real și siguranța echipajului pot depinde de cât de repede ajung datele la sol. De ce nu mai ajunge „radio-ul” pentru misiunile moderne Artemis II era așteptată să producă, până la final, între 300 GB și peste 400 GB de imagini de înaltă rezoluție și telemetrie. Prin comparație, Apollo 13 a operat cu o capacitate mult mai mică, diferența fiind descrisă ca o schimbare fundamentală în felul în care navele spațiale comunică cu Pământul, nu doar o îmbunătățire incrementală. Ce a schimbat laserul: mai multă informație pe aceeași „viteză” a luminii Inginerii au trecut de la frecvențe radio la comunicații laser, care folosesc lumină infraroșie invizibilă. Deși infraroșul se propagă cu aceeași viteză ca undele radio, frecvența mai mare permite „împachetarea” unei cantități mai mari de informație în fiecare transmisie. Sistemul Orion Artemis II Optical Communications System (O2O) a demonstrat că poate transmite către sol peste 100 GB de date. TechRadar notează și un reper de viteză: aproximativ 36 GB într-o singură oră, față de sistemele radio tradiționale din banda S, care ar fi putut gestiona doar circa 7 GB pe zi. NASA a sintetizat potențialul astfel: „Mai multe date înseamnă mai multe descoperiri.” Publicația precizează însă că beneficiile practice pentru siguranța echipajului și pentru deciziile în timp real „rămân de demonstrat pe deplin”. Limitări la sol și semne de întrebare privind adoptarea Tehnologia vine cu constrângeri „pământești”: vremea poate întrerupe fluxul de informații, iar telescoapele stațiilor de sol trebuie să opereze în zone înalte și uscate, cu cât mai puțini nori, pentru a menține legătura laser. În acest caz, sunt menționate complexul NASA White Sands din New Mexico și Table Mountain Facility din California. Terminalul O2O (un telescop de 4 inch, două sisteme de orientare pe două axe – „gimbals”, un modem și un controler) a trecut evaluări de pregătire pe parcursul mai multor zile. Un oficial NASA a numit rezultatul „un salt impresionant”, dar TechRadar notează că sistemul nu a fost folosit pe Artemis III, ceea ce ridică întrebări despre ritmul real de adoptare. Comparația „de 100.000 de ori” și testul care contează Deși îmbunătățirea de 100.000 de ori față de Apollo 13 sună spectaculos, TechRadar atrage atenția că Apollo 13 folosea sisteme proiectate în anii 1960, iar și tehnologia radio modernă a evoluat semnificativ între timp. Testul decisiv rămâne fiabilitatea comunicațiilor laser pe distanțe mari, în spațiul îndepărtat, fără intervenții frecvente ale stațiilor de la sol. În plus, Australian National University a încercat să recepționeze legăturile laser O2O folosind componente comerciale accesibile, o demonstrație care ar putea confirma sau infirma cât de ușor poate fi scalată tehnologia. [...]

Conceptul unei nave de croazieră 100% electrice mută presiunea pe infrastructura portuară , care ar trebui să poată livra la încărcare un consum comparabil cu cel al „unui orășel mediu”, dacă proiectul ajunge în exploatare, potrivit PiataAuto . Nava este proiectată de șantierul german Meyer Werft și ar urma să funcționeze exclusiv pe baterii, fără motoare cu combustie sau generatoare la bord. Miza operațională și economică nu este doar greutatea bateriilor, ci și energia masivă cerută de o navă de croazieră, unde consumul include atât propulsia, cât și „funcția de hotel” (camere, restaurante, zone de agrement, inclusiv jacuzzi). În acest context, încărcarea în port devine o condiție critică pentru fezabilitate, nu un detaliu tehnic. Ce se știe despre proiect și calendar Meyer Werft are circa 100 de ani de experiență în proiectarea și construcția de nave și spune că poate accepta comenzi pentru noul concept, cu definitivarea parametrilor împreună cu cumpărătorul. Conform informațiilor disponibile, cine comandă nava în 2026 ar urma să o primească în 2031. Proiectul este prezentat ca „conceput”, iar nu ca produs cu specificații finale publice, ceea ce înseamnă că o parte din date rămân încă deschise. Dimensiuni și profil de utilizare: rute europene, încărcare în porturi Nava ar avea 275 metri lungime și o capacitate de 1.856 pasageri. Scenariul de operare indicat este unul cu escale și încărcări în porturi europene, inclusiv pe distanțe de ordinul sutelor de kilometri. Exemplul dat este ruta Barcelona–Civitavecchia, de circa 432 mile nautice (aprox. 800 km). Bateriile: furnizorul e cunoscut, capacitatea nu Capacitatea totală a bateriilor nu este anunțată. PiataAuto notează însă că furnizorul ar urma să fie Corvus Energy din Norvegia, companie specializată în sisteme de baterii pentru nave, configurate în „camere de baterii” cu conexiuni, management și protecții adaptate mediului salin. În material sunt menționate repere de densitate energetică (energia stocată raportată la masă), relevante pentru a înțelege de ce încărcarea în port devine un punct sensibil: la nivel de „cameră de baterii”, densitatea ar fi în jur de 115 Wh/kg; ca reper, feribotul China Zorrilla (menționat ca cea mai mare navă electrică actuală) are 250 tone de baterii pentru 40 MWh, ceea ce ar însemna 160 Wh/kg, cu observația că această densitate ar putea să nu includă echipamentele auxiliare. De ce porturile devin veriga critică Pentru o autonomie de circa 800 km, PiataAuto estimează un consum total între 650 MWh și 900 MWh, întrucât nava trebuie să acopere și consumul specific de croazieră (servicii la bord), nu doar propulsia. În funcție de densitatea energetică, rezultă un ordin de mărime al maselor de baterii de la câteva mii de tone până la peste 7.000 de tone, ceea ce implică: spațiu dedicat bateriilor și distribuție echilibrată a greutății; sacrificii de sarcină utilă și spațiu disponibil pentru alte funcțiuni; necesitatea unor încărcări consistente în porturi, cu impact direct asupra cererii de putere din rețelele locale. Inginerii invocă și un argument de compensare: eliminarea completă a motoarelor navale, a axelor cardanice, a generatoarelor asociate, a coșului de evacuare și a sistemelor de tratare a emisiilor. Acestea nu ar compensa integral masa bateriilor, dar ar face configurația „mai posibilă”, în logica proiectului. Context: de ce e un pariu după „retrogradarea” China Zorrilla Materialul amintește că feribotul China Zorrilla, proiectat inițial pentru o rută de 200 km între Buenos Aires și Montevideo, a fost „retrogradat” la o rută mai scurtă înainte de lansare, pe fondul temerilor că autonomia reală ar fi fost prea la limită în condiții meteo variabile. Episodul a afectat percepția asupra propulsiei electrice în maritim, iar noul concept german încearcă să demonstreze că o navă mai mare, cu încărcări în porturi, poate face trecerea la operare exclusiv pe baterii. Pentru piață, următorul test va fi dacă proiectul atrage comenzi ferme și, mai ales, dacă porturile vizate pot susține, în practică, încărcări de ordinul sutelor de MWh fără blocaje operaționale sau investiții majore în rețele și echipamente. [...]