SOL$73.73-0.04%COST$944.66-0.53%

NASA transmite că nu poate justifica un rover lunar „reciclat” la preț de până la 1,33 miliarde de dolari, iar proiectul PROMISE riscă să nu mai zboare dacă estimările rămân la acest nivel, potrivit TechRadar.

Miza este una bugetară și de prioritizare: agenția vrea să trimită pe Lună un rover robotic – Polar Rover for Observation, Mapping, and In-Situ Exploration (PROMISE) – folosind modele inginerești existente din programele roverelor marțiene Curiosity și Perseverance, însă „reutilizarea” nu elimină costurile mari de inginerie, integrare și certificare pentru zbor.

Cât ar costa PROMISE și de unde vin estimările

Estimarea totală pentru misiune ar fi între 723 milioane și 1,33 miliarde de dolari (aprox. 3,3–6,1 miliarde lei), conform unei analize realizate de Casey Dreier, șeful politicilor spațiale la Planetary Society, după ce a revizuit propunerea NASA. În această sumă intră și costuri de lansare și aselenizare de 234–320 milioane de dolari (aprox. 1,1–1,5 miliarde lei), plus cheltuieli de inginerie.

NASA nu a publicat, însă, propriul deviz detaliat, astfel că viabilitatea financiară a proiectului rămâne neclară în lipsa unei estimări oficiale complete.

De ce „hardware reciclat” nu înseamnă automat ieftin

Conceptul PROMISE se bazează pe combinarea a două modele inginerești – MAGGIE și OPTIMISM – construite pentru testare la sol înaintea misiunilor către Marte. TechRadar notează că aceste vehicule au fost folosite pentru verificarea performanței hardware, a funcțiilor software și a activităților de deplasare în condiții controlate, înainte ca vehiculele operaționale să părăsească Pământul.

Problema este că echipamentele destinate testelor la sol nu sunt automat apte pentru zbor și operare pe Lună. Ar fi necesare, între altele:

• certificarea pentru lansare (cerințe de rezistență și fiabilitate diferite față de testarea terestră);
• adaptarea echipamentelor de comunicații;
• integrarea sistemului de alimentare cu plutoniu (radioizotopic) disponibil la NASA în vehiculul reproiectat.

În plus, modelele inginerești sunt deja folosite în activități curente, iar scoaterea lor din aceste roluri ar putea afecta testarea asociată altor programe.

Poziția conducerii NASA: prag de cost „de neacceptat”

Administratorul NASA, Jared Isaacman, nu contestă toate cifrele din estimare, dar argumentează că cheltuielile de lansare și aselenizare ar exista oricum pentru orice misiune lunară. În același timp, el susține că ar fi „nebunesc” să nu fie folosit hardware în care contribuabilii au investit deja „sute de milioane de dolari”.

Totuși, mesajul central este unul de disciplină bugetară. Isaacman concluzionează:

„Dacă PROMISE costă măcar 20% din estimarea ta de la capătul inferior, pur și simplu nu îl vom lansa.”

Ce urmează

Viitorul PROMISE depinde de două condiții, potrivit informațiilor din articol: reducerea costurilor și rezolvarea dificultăților tehnice de conversie a hardware-ului de test în vehicul apt de zbor. TechRadar indică drept sursă secundară The Register, care a relatat despre reacția conducerii NASA la nivelul estimărilor.