CAT$952.11+4.28%

Povestea despre un dispozitiv CIA care ar detecta bătăile inimii de la 64 km ridică semne serioase de întrebare privind fezabilitatea tehnologică, iar asta contează pentru că arată cât de ușor pot fi împinse în spațiul public narațiuni despre „tehnologii secrete” care, la o verificare minimă, intră în conflict cu limitele cunoscute ale fizicii, potrivit adevarul.ro.

În material este descris cazul unui membru al echipajului unui avion F-15E Strike Eagle doborât de o rachetă iraniană, care ar fi fost localizat și salvat după două zile, în timp ce încerca să se ascundă de echipele de căutare inamice. Pilotul rănit ar fi fost găsit într-o crăpătură îngustă pe o creastă montană de aproximativ 2.100 de metri, iar tehnologia invocată poartă numele „Ghost Murmur”.

Ce susține povestea: „Ghost Murmur” și localizarea de la distanță

Dispozitivul ar fi identificat bătăile inimii colonelului dispărut de la o distanță de aproximativ 64 de kilometri. În timpul operațiunii, identificarea ar fi fost complicată de prezența Gărzilor Revoluționare Iraniene, aflate în număr mare în zonă, care ar fi generat „mai multe semnale similare”.

În același context, președintele SUA, Donald Trump, este citat cu o declarație care sugerează că ar fi confirmat existența unor astfel de capabilități:

„A fost foarte important, CIA a fost fantastică. Nimeni nu știe ce este. Nimeni nu a mai auzit de așa ceva. Avem echipamente cum nimeni nici măcar nu și-a imaginat vreodată”, a declarat el.

De ce contestă experții: limita fizică a semnalului cardiac

Articolul indică faptul că un astfel de sistem „pare să sfideze legile cunoscute ale fizicii” și citează poziții critice din zona științifică. Scientific American este menționat cu ideea că „Ghost Murmur” nu ar fi susținut de cercetări evaluate de experți, „nici măcar cu ajutorul inteligenței artificiale”.

În plus, sunt invocate magnetometrele cuantice (instrumente extrem de sensibile pentru măsurarea câmpurilor magnetice), despre care se arată că există și pot detecta aritmii cardiace prin câmpurile magnetice produse de mușchiul cardiac, însă semnalul este foarte slab. John Wikswo, profesor la Universitatea Vanderbilt, este citat astfel:

„La suprafața pieptului, la aproximativ zece centimetri de sursă, câmpul magnetic abia poate fi detectat”

Concluzia logică din aceste observații este că, pe măsură ce distanța crește, semnalul devine rapid prea slab, iar detectarea de la circa 64 km apare ca improbabilă științific.

Ce ar fi contat operațional în salvare, dincolo de „dispozitiv”

Chiar și cu aceste îndoieli, materialul susține că indiciile obținute ar fi fost suficiente pentru a ghida o echipă de elită a marinei americane către zona unde se afla pilotul. Salvarea ar fi fost realizată cu elicoptere ușoare de intervenție, iar în paralel ar fi existat o operațiune de dezinformare menită să inducă în eroare forțele iraniene, inclusiv prin compromiterea unor telefoane și răspândirea de informații false.

Pentru cititor, miza rămâne separarea dintre capabilități plauzibile (supraveghere, interceptări, dezinformare, coordonare aeriană) și afirmații extraordinare despre senzori „care aud inima” la zeci de kilometri, pe care chiar sursa le prezintă ca fiind contestate de experți.