COST$1,027.94-6.05%

Un strat „spray-on” de absorbție radar pentru drone ar putea reduce semnificativ detectarea pe radar, dar performanțele anunțate au nevoie de validare independentă, potrivit Tom's Hardware. Miza este una operațională: dacă rezultatele se confirmă, apărarea antidrone bazată pe radare ar putea deveni mai puțin eficientă împotriva unor UAV-uri ieftine, fără ca operatorii să schimbe designul platformelor.

Materialul este descris ca un „radar absorbent material” (RAM) – un strat care absoarbe o parte din energia undelor radar și o transformă în căldură, reducând semnalul reflectat către receptor. Cercetătorul turc Yunus İnce și o mică firmă de cercetare în domeniul apărării ar fi lucrat peste șapte ani la produsul numit „Kürșat 3.0”, iar testele prezentate ar indica o atenuare a semnalului de până la 43 dB. Prin comparație, publicația notează că acoperiri „broadband” testate de cercetători academici în condiții standardizate ar fi obținut reduceri de 20–30 dB.

De ce contează: o soluție „aplicabilă” pe drone mici, fără redesign

În războiul cu drone, avantajul major al UAV-urilor este combinația dintre dimensiune mică și cost redus, ceea ce face adesea neeconomică proiectarea unor forme specializate pentru „deflecția” undelor radar (adică geometrie care să trimită reflexia în altă direcție). Un strat aplicabil prin pulverizare ar putea, în teorie, să adauge un nivel de „discreție” radar fără modificări structurale majore, ceea ce ar crește dificultatea detectării și a „blocării” țintei (lock-on) cu radare convenționale.

Tom's Hardware plasează această evoluție în contextul accelerării războiului cu drone, evidențiată de invazia Rusiei în Ucraina începută în 2022, și al eforturilor de contracarare prin mijloace precum lasere, microunde sau metode cinetice.

Ce știm despre compoziție și limitele tehnologice

Potrivit informațiilor prezentate, RAM-ul ar folosi structuri de bazalt vulcanic și piatră ponce. Argumentul tehnic este că porozitatea microscopică a acestor materiale ar putea fi „inginerită” astfel încât să capteze semnale electromagnetice, reducând probabilitatea de detecție.

Publicația subliniază însă două limite importante:

• performanțele sunt, deocamdată, afirmații ale dezvoltatorului și „trebuie validate de un expert terț” pentru a demonstra că funcționează și că face UAV-urile mai greu de detectat;
• acoperirea nu înlocuiește geometria de tip stealth: multe drone sunt proiectate pentru eficiență și viteză, nu pentru semnătură radar redusă, iar la quadcoptere elicele expuse ar reflecta ușor undele radar. Chiar și așa, pentru drone deja greu de detectat la distanță din cauza dimensiunii, un astfel de strat ar putea crește „supraviețuirea” în fața apărării.

În forma actuală, „Kürșat 3.0” rămâne o promisiune tehnică cu potențial operațional, dar relevanța ei practică depinde de confirmarea independentă a rezultatelor și de modul în care se comportă în condiții reale, nu doar în demonstrații prezentate de producător.