Energia nucleară de nouă generație capătă un impuls decisiv prin alianțe tech - relevanță în tranziția energetică actuală

Meta mizează pe reactoare nucleare avansate pentru a susține expansiunea accelerată a AI, într-un context în care cererea uriașă de electricitate a centrelor de date împinge industria nucleară americană într-o nouă fază de creștere , potrivit Fortune . După decenii de stagnare, pe fondul temerilor de siguranță și al costurilor mari, energia nucleară revine în discuție ca soluție pentru consumul constant și ridicat al infrastructurii de inteligență artificială. Articolul amintește cazul centralei Vogtle din Georgia, un proiect care a ajuns la 35 de miliarde de dolari și a durat 15 ani, devenind un exemplu de ce investițiile în nuclear au fost evitate. Un element-cheie al „renașterii” este trecerea de la proiecte mari, lente și scumpe la reactoare modulare mici (SMR), care ar putea fi construite în circa trei ani, față de aproximativ zece ani pentru centralele tradiționale. În paralel, presiunea vine din partea „hyperscalerilor” (giganți care operează centre de date la scară foarte mare), care au nevoie de energie disponibilă permanent, nu doar atunci când bate vântul sau este soare. „Acesta a fost primul semnal de alarmă”, afirmă Dan Ives, analist la Wedbush Securities, despre acordurile semnate de Meta, anticipând mișcări similare din partea altor companii tehnologice. În ianuarie, Meta a semnat acorduri cu TerraPower (compania fondată de Bill Gates) și cu Oklo (startup susținut de Sam Altman) pentru dezvoltarea unor proiecte de aproximativ 4 gigawați, destinate să alimenteze viitorul mega-campus AI „Prometheus” din Ohio, notează Fortune. În detaliu, TerraPower are în plan punerea în funcțiune a două reactoare în 2032, cu opțiunea de a ajunge la opt unități (2,8 gigawați), iar Oklo vizează 1,2 gigawați până în 2034, cu lucrări care ar urma să înceapă în 2026 în Ohio. Din text reies câteva motive pentru care AI-ul împinge nuclearul în prim-plan, dincolo de argumentul climatic: consumul centrelor de date este mare și continuu, iar rețeaua are nevoie de producție stabilă (așa-numita „energie de bază”); gazele naturale domină în SUA, dar prețurile și întârzierile de livrare împing companiile spre alternative; eolianul și solarul au devenit mai scumpe în contextul opririi subvențiilor și al noilor tarife; SMR-urile permit extinderea treptată a capacității, pe măsură ce crește cererea de calcul pentru AI. Pe partea tehnologică, TerraPower și Oklo mizează pe reactoare răcite cu sodiu , diferite de reactoarele clasice cu apă ușoară. Sodiul transferă mai bine căldura și permite funcționarea la presiune scăzută, ceea ce ar reduce nevoia de structuri masive din beton și oțel. În plus, TerraPower menționează stocarea energiei în sare topită, ca „baterie termică” pentru vârfurile de consum, iar Oklo pune accent pe reciclarea combustibilului nuclear, într-un context în care Rusia domină aproape jumătate din capacitatea de îmbogățire a uraniului. Totuși, accelerarea vine la pachet cu o dispută de reglementare. Fortune arată că obiectivul Casei Albe este creșterea capacității nucleare americane de la 100 la 400 de gigawați până în 2050, iar pentru a grăbi proiectele administrația Trump propune revizuirea normelor de siguranță și transferul unor competențe către Departamentul Energiei (DOE). Criticii, inclusiv Uniunea Oamenilor de Știință Preocupați (UCS), avertizează că viteza impusă de „cursa AI” poate împinge în plan secund cerințele de siguranță și transparență, ceea ce riscă să devină un punct sensibil al acestei renașteri nucleare. [...]