Apărare07 iul. 2026
Aliații NATO își calibrează summitul de la Ankara pentru a evita o criză cu Donald Trump - miza: bani, contracte de armament și poziționarea pe Iran
Aliații NATO intră la summitul de la Ankara cu o strategie de „gestionare Trump”, mizând pe bani și contracte de apărare pentru a evita o criză politică în interiorul alianței , potrivit Politico . Miza imediată este menținerea unității într-un moment în care președintele SUA rămâne imprevizibil, iar tensiunile legate de cheltuielile militare, accesul la baze și războiul din Iran pot deraia agenda. NATO se reunește marți în Turcia, după un an descris de publicație drept unul de „infighting, crises and recriminations”, în care Trump a presat repetat aliații pe tema contribuțiilor la apărare și a criticat lipsa de sprijin pentru efortul militar al Washingtonului în Iran. În acest context, diplomați și oficiali europeni spun că abordarea este una pragmatică: diplomație, evitarea confruntării și accent pe angajamente măsurabile. „Nu există alternativă în abordarea lui decât să fim diplomați și să nu-l ofensăm extrem, spunând că ne intensificăm eforturile”, a declarat ministrul belgian al Apărării, Theo Francken. „Banii” și industria, puse în centrul summitului Potrivit articolului, prima piesă a planului este să fie prezentat summitul în termenii care contează pentru Trump: „money”, cum a rezumat un diplomat NATO. Secretarul general Mark Rutte încearcă să argumenteze că aliații au intrat într-o nouă etapă de finanțare a apărării, după angajamentul de a ajunge la 3,5% din PIB până în 2035. Rutte i-a prezentat lui Trump, la Washington, un grafic cu titlul „The Trump trillion”, susținând că din 2025 aliații au cheltuit suplimentar 139 miliarde de dolari (aprox. 640 miliarde lei) pentru apărare, notează Politico. În paralel, la un eveniment dedicat industriei, aliații ar urma să promită „zeci de miliarde” (formulare din sursă: „double digit” billions) în acorduri de achiziții, iar Turcia își promovează summitul ca pe cel mai mare forum de industrie de apărare de până acum, „în termeni de proiecte” anunțate. Iranul intră în declarația finală, ca „ramură de măslin” pentru Washington Deși războiul din Iran este „mult în afara” misiunii de bază a NATO, aliații au acceptat să facă referire la el în declarația summitului, potrivit detaliilor unui draft menționat de Politico. Textul ar urma să ceară menținerea deschisă a Strâmtorii Hormuz și să reafirme că Teheranul nu trebuie să obțină arme nucleare — o concesie menită să reducă fricțiunile interne, în condițiile diviziunilor din alianță privind războiul SUA-Israel cu Iranul. Un oficial de rang înalt de la Casa Albă a descris starea de spirit a lui Trump înaintea summitului ca fiind „o combinație de optimism” și un nivel de iritare legat de Iran. Riscul de escaladare: trupe, baze și noi cereri financiare Chiar și cu o agendă „îmblânzită”, aliații se tem că Trump poate declanșa un conflict politic. Politico notează mai multe potențiale declanșatoare: noi critici privind cheltuielile de apărare, după ce Trump a numit „ridicol” ca SUA să continue pe o „cale unilaterală”; revizuirea pe șase luni anunțată de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, privind desfășurările de trupe în țările care „subperformează” la cheltuieli de apărare; articolul menționează și relatări potrivit cărora ar fi fost luată în calcul o reducere imediată a forțelor; tensiuni privind accesul SUA la baze europene, după ce mai multe state au restricționat utilizarea bazelor în campania din Iran; temeri la Berlin că Trump ar putea cere Europei contribuții la un presupus fond de reconstrucție pentru Iran de 300 miliarde euro (aprox. 1.500 miliarde lei), potrivit a doi oficiali germani citați de Politico. În plus, tema „protecționismului” în achizițiile de apărare rămâne un punct sensibil: SUA critică inițiative europene care ar putea exclude aliați non-UE, în timp ce Franța cere ca industria europeană să fie „luată în considerare” la Ankara, inclusiv în contextul promovării industriei turce. Dincolo de summit: Europa vrea mai multă autonomie, dar fără ruptură Articolul descrie și o schimbare de fond: pe măsură ce cheltuielile non-SUA cresc, crește și încrederea aliaților europeni și a Canadei. Totuși, Politico subliniază că Europa și Canada reprezintă încă 41% din cheltuielile totale de apărare ale NATO, iar SUA păstrează avantaje critice (capabilități de informații și supraveghere, realimentare aeriană, umbrela nucleară). În acest cadru, o coaliție condusă de Marea Britanie, de circa o duzină de țări, ar urma să anunțe la Ankara o inițiativă pentru dezvoltarea capabilităților de lovituri de precizie la distanță mare, în pofida scepticismului unor oficiali americani care avertizează că rachetele cu rază lungă pot crește riscul de escaladare cu Rusia. Pentru moment, însă, strategia dominantă rămâne una de control al riscului politic: să fie livrate suficiente semnale despre bani, producție și împărțirea poverii, astfel încât summitul să nu fie deturnat de o confruntare cu președintele SUA. [...]