Știri
Știri din categoria Știință
Roscosmos a primit din 2026 dreptul de a vinde publicitate pe obiecte spațiale, iar o rachetă Soiuz lansată recent către Stația Spațială Internațională a fost inscripționată cu reclame la o băutură energizantă, potrivit Antena 3. Miza este una economică: Moscova încearcă să atragă investiții private și să reducă presiunea pe bugetul de stat într-un sector afectat de ruperea unor parteneriate internaționale după 2022.
Lansarea a avut loc marți, 14 iulie, de la Cosmodromul Baikonur din Kazahstan (administrat de Rusia), pentru misiunea Soiuz MS-29 către ISS. Racheta a fost văzută cu inscripții pentru Lit Energy (menționată și ca „Limonadă”), iar reclamele apar în imagini de la prezentarea rachetei din 11 iulie, notează Space.com, citat de publicație.
Antena 3 arată că Roscosmos își decorează frecvent rachetele cu grafică și logo-uri care nu implică neapărat o plată, însă contextul actual indică o formalizare a publicității ca sursă de venit. Publicația Ars Technica (citată în material) susține că dificultățile economice din Rusia au dus la modificări recente ale legislației privind publicitatea spațială, ceea ce ar putea deschide calea pentru mai multe inițiative de acest tip.
Într-un mesaj menționat ca fiind publicat pe contul de Telegram al Roscosmos în octombrie 2025, agenția ar fi explicat că, în urma amendamentelor, Roscosmos a primit dreptul — începând cu 1 ianuarie 2026 — de a plasa reclame pe obiecte spațiale aflate atât în proprietatea corporației de stat, cât și în proprietate federală. Scopul declarat: atragerea investițiilor private și reducerea poverii asupra bugetului de stat.
Materialul trece în revistă câteva exemple istorice de publicitate în spațiu asociate Rusiei și URSS:
În paralel, Roscosmos și NASA continuă colaborarea în cadrul ISS, deși sancțiunile impuse după invadarea Ucrainei au afectat multe parteneriate internaționale, mai notează Antena 3. Lansarea din 14 iulie a fost prezentată și ca un moment relevant în această relație: administratorul NASA, Jared Isaacman, a asistat la o lansare Soiuz, fiind primul oficial cu acest titlu prezent la un astfel de eveniment în ultimii opt ani.
SpaceNews (citat de publicație) consemnează că Isaacman și directorul general al Roscosmos, Dmitri Bakanov, au avut prima întâlnire față în față între șefii celor două agenții de la ultima vizită similară, din octombrie 2018. Ulterior, Rusia a anunțat prelungirea cu doi ani a angajamentului față de ISS, până în 2030, și un acord de principiu pentru continuarea schimbului de locuri între Soiuz și vehicule comerciale americane.
În lipsa unor detalii financiare despre cazul Lit Energy, rămâne neclar dacă inscripționarea rachetei a fost o reclamă plătită sau doar o grafică fără contract comercial, practică pe care Roscosmos o folosește uneori, potrivit materialului.
Recomandate
Rusia a reluat lansările cu echipaj de pe o rampă modernizată de la Baikonur , trimițând spre Stația Spațială Internațională (ISS) doi cosmonauți ruși și un astronaut american, într-un semnal de continuitate operațională pentru programul ISS, potrivit G4Media , care citează Reuters. Misiunea a decolat marți de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, la bordul capsulei Soiuz MS-29 . Echipajul este format din astronautul american Anil Menon și cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina, iar misiunea este programată să dureze aproximativ opt luni. Lansarea a avut loc la ora 14:47 GMT, iar capsula a fost plasată cu succes pe orbită la circa zece minute după decolare. Echipajul urma să ajungă la ISS după o călătorie orbitală de aproximativ trei ore, iar andocarea era programată pentru ora 13:56 EDT, ceea ce ar marca începutul celei de-a 75-a misiuni rotative cu echipaj pe avanpostul orbital. De ce contează: infrastructura de la Baikonur revine în circuit Potrivit informațiilor citate, lansarea marchează reluarea zborurilor cu echipaj uman de pe o rampă de la Baikonur care a fost recent modernizată și reparată. Baikonur este descris ca unul dintre cele mai importante centre spațiale din lume, iar revenirea în operare a unei rampe modernizate are relevanță directă pentru capacitatea de lansare și pentru calendarul rotațiilor de echipaj către ISS. Cooperarea NASA–Roscosmos continuă, în pofida tensiunilor La lansare au asistat directorul Roscosmos, Dmitri Bakanov, și administratorul NASA, Jared Isaacman. Prezența lui Isaacman este prezentată ca una simbolică, fiind primul administrator NASA care vizitează Baikonur după 2018. Materialul notează că, deși războiul din Ucraina a afectat relațiile dintre Rusia și Occident, colaborarea NASA–Roscosmos în cadrul programului ISS continuă, iar misiunea Soiuz MS-29 este unul dintre proiectele comune care mențin această cooperare. [...]
Lansarea Soyuz MS-29 duce pe ISS un astronaut NASA și doi cosmonauți, menținând rotația mixtă a echipajelor SUA–Rusia , un aranjament operațional care continuă să funcționeze în pofida tensiunilor geopolitice, potrivit Space . Misiunea îi are la bord pe astronautul NASA Anil Menon și pe cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anna Kikina. Lansarea este programată pentru marți, 14 iulie, la ora 10:47 a.m. EDT, adică 17:47 ora României, de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, cu o rachetă Soyuz. După decolare, capsula Soyuz MS-29 ar urma să ajungă la Stația Spațială Internațională (ISS) după doar două orbite, cu andocare estimată la 1:56 p.m. EDT (20:56 ora României). Publicația indică și ferestrele de transmisie: acoperirea lansării începe la 9:45 a.m. EDT (16:45 ora României), iar pentru întâlnirea și andocarea cu ISS transmisiunea începe la 1:10 p.m. EDT (20:10 ora României). După andocare, acoperirea se reia la 3:30 p.m. EDT (22:30 ora României), înainte de deschiderea trapei, așteptată în jurul orei 3:55 p.m. EDT (22:55 ora României). Transmisia este disponibilă pe YouTube, prin acest link . Ce înseamnă operațional pentru ISS Cei trei se vor alătura celor șapte astronauți deja aflați pe stație: Jessica Meir, Jack Hathaway și Chris Williams (NASA), Sophie Adenot (Agenția Spațială Europeană) și Sergey Kud-Sverchkov, Sergei Mikaev, Andrey Fedyaev (Roscosmos). Echipajul MS-29 va petrece aproximativ opt luni pe laboratorul orbital. Pentru NASA, zborul este primul al lui Anil Menon, selectat ca astronaut candidat în decembrie 2021 (Group 23). Pentru Dubrov și Kikina, misiunea este a doua: Dubrov a stat pe ISS între aprilie 2021 și martie 2022, iar Kikina a petrecut cinci luni pe stație între octombrie 2022 și martie 2023. Context: schimbul de locuri și precedentul Kikina Anna Kikina este singura femeie din corpul activ de astronauți al Rusiei, iar în 2022 a zburat către și de la ISS cu misiunea SpaceX Crew-5 — un moment notabil, fiind prima rusoaică ce a zburat pe o navă spațială privată americană și primul cosmonaut pe un vehicul spațial american după decembrie 2002, când Valeri Korzun și Serghei Treșciov s-au întors de pe ISS cu naveta Endeavour. Ce va face Menon pe stație: experimente cu miză tehnologică și medicală Potrivit unui comunicat NASA citat de publicație, Menon va lucra la experimente care vizează: rafinarea producției în spațiu a cristalelor semiconductoare, cu scopul de a permite fabricarea la scară mare a componentelor necesare pentru computere de înaltă performanță, inteligență artificială și dispozitive medicale îmbunătățite; utilizarea ecografiei cu metode de realitate augmentată și inteligență artificială, care ar putea reduce sau elimina nevoia de suport medical de la sol în misiuni spațiale viitoare. În ansamblu, lansarea Soyuz MS-29 este relevantă mai ales prin continuitatea practică a cooperării operaționale pe ISS: rotația echipajelor rămâne dependentă de un mix de vehicule și agenții, iar menținerea acestui mecanism reduce riscul ca stația să rămână fără personal sau cu capacitate limitată de operare. [...]
Sonda New Horizons își prelungește viața operațională prin hibernare și poate ajunge la marginea heliosferei , într-o etapă care ar putea furniza date relevante despre mediul cosmic și riscurile pentru viitoare misiuni umane, potrivit Mediafax . Nava NASA a ieșit din hibernare pe 23 iunie, după ce intrase în acest mod pe 7 august 2025, iar echipa de la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory a confirmat că funcționează în parametri. La aproximativ 9,5 miliarde de kilometri de Pământ, operarea sondei este constrânsă de întârzierile de comunicație: chiar și un semnal radio care se propagă cu viteza luminii are nevoie de aproape nouă ore pentru a ajunge la sol. Următorul pas este transmiterea către Pământ a datelor științifice colectate în lunile de hibernare. De ce contează: hibernarea ține misiunea „în viață” până cel puțin în 2029 Hibernarea repetată este prezentată ca element-cheie pentru longevitatea sondei: în acest mod, consumul de resurse scade, computerul de bord continuă să monitorizeze sistemele, iar New Horizons trimite periodic semnale de „stare” către Pământ. Din 2007, sonda a intrat în hibernare de peste 20 de ori. Etapa extinsă a misiunii este programată să continue până în 2029. Dacă starea tehnică rămâne bună și datele rămân valoroase, misiunea ar putea fi prelungită, pe o traiectorie care o conduce spre exteriorul heliosferei (bula creată de vântul solar în jurul Sistemului Solar). Ce date urmărește New Horizons acum, dincolo de Pluto După survolul istoric al lui Pluto din 2015 și întâlnirea cu Arrokoth în 2019, sonda traversează regiunile îndepărtate asociate Centurii Kuiper, populate de corpuri înghețate rămase din formarea Sistemului Solar. Printre observațiile cu potențial impact științific se află măsurători ale particulelor de praf: echipa se aștepta ca densitatea prafului să scadă după depășirea limitelor cunoscute ale Centurii Kuiper, însă sonda detectează în continuare o cantitate neașteptată. O explicație posibilă este că Centura Kuiper s-ar putea întinde mai departe decât estimările anterioare, iar în aceste regiuni ar putea exista sute de planete pitice neexplorate și mii de corpuri mai mici. Sonda studiază și forma, orientarea și rotația obiectelor înghețate întâlnite, inclusiv frecvența aparent ridicată a corpurilor „binare de contact” (două componente unite), similare lui Arrokoth, care ar putea oferi indicii despre formarea planetelor în Sistemul Solar timpuriu. Următorul prag: periferia heliosferei și, eventual, spațiul interstelar New Horizons măsoară mediul de la periferia heliosferei și analizează inclusiv razele cosmice galactice (particule foarte energetice provenite, între altele, din explozii stelare). Acestea sunt descrise ca un risc important pentru viitoare misiuni umane de lungă durată. Dacă misiunea va fi prelungită și traiectoria rămâne neschimbată, sonda ar putea urma, într-un viitor îndepărtat, drumul sondelor Voyager și ar putea pătrunde în spațiul interstelar, dincolo de influența directă a vântului solar. [...]
Noul habitat subacvatic Vanguard scurtează lanțul de lucru al cercetării marine, mutând analiza probelor direct la 17 metri adâncime , ceea ce poate reduce degradarea rapidă produsă de schimbările de presiune, potrivit Mediafax . Instalația, operată de compania DEEP , a devenit funcțională în Florida Keys și va găzdui echipe de „acvanați” (cercetători care trăiesc și lucrează sub apă) pentru misiuni științifice de mai multe zile. De ce contează: probele pot fi analizate aproape imediat, fără urcarea la suprafață Pentru cercetătorii marini, o problemă majoră apare după colectare: odată ajunse la suprafață, probele sunt expuse unor schimbări de presiune care pot afecta rapid celulele și țesuturile, făcând mai dificilă studierea organismelor în starea lor „naturală” de pe fundul oceanului. Conform unui comunicat al DEEP citat în material, Vanguard a fost construit tocmai pentru a limita acest efect: echipele pot colecta și analiza probele aproape imediat, fără transport repetat la suprafață. Unde este amplasat și cine îl operează Vanguard este amplasat la 17 metri adâncime, în zona Tennessee Reef din Florida Keys National Marine Sanctuary . Este primul proiect operațional al companiei de inginerie oceanică DEEP, fondată în 2021, menționează publicația, care citează DailyGalaxy. DEEP colaborează cu Florida Keys National Marine Sanctuary, iar habitatul este gândit să sprijine atât cercetarea științifică, cât și proiecte de restaurare a recifelor. Instalația are și senzori care monitorizează permanent condițiile subacvatice, inclusiv în perioadele fără echipaj la bord. Cum funcționează viața și munca în habitat Viața în Vanguard depinde de controlul presiunii. Echipajul ajunge cu un mini-submarin, iar habitatul este presurizat la nivelul apei din jur. După intrarea tuturor, instalația este sigilată și decompresată lent peste noapte, până când presiunea devine similară celei de la suprafață. La ieșire, procesul se inversează: habitatul este presurizat din nou, astfel încât scafandrii să poată ieși printr-un „moon pool” (o deschidere sub structură, cu acces direct la apă). Vanguard permite scufundări în saturație — adică scafandrii rămân suficient timp sub presiune încât azotul să se acumuleze în organism — ceea ce înseamnă că nu este necesară decompresia după fiecare ieșire în apă. În plus, în locul buteliilor clasice, scafandrii sunt conectați la un sistem de alimentare cu aer direct din habitat, pentru a putea lucra mai multe ore în exterior. Ce urmează: utilizare exclusiv științifică Una dintre primele persoane care ar urma să locuiască în Vanguard este Dawn Kernagis, directorul de cercetare științifică al DEEP, care a participat anterior la misiunea NASA NEEMO 21 și studiază reacțiile corpului uman în medii extreme. În acest moment, Vanguard este utilizat exclusiv pentru cercetare, iar misiunea declarată este dublă: studierea recifului din jur și evaluarea efectelor vieții sub apă asupra oamenilor. [...]
China își testează capacitatea de a aduce pe Pământ probe de pe un asteroid , într-o misiune care ar putea-o plasa în 2027 în clubul restrâns al țărilor care au reușit această performanță, potrivit WinFuture . Sonda Tianwen-2 a ajuns la Kamo'oalewa , un „quasi-satelit” al Pământului, și a transmis primele imagini de la mică distanță, înaintea unei tentative de prelevare de material. Tianwen-2 a atins primul obiectiv după o călătorie de 400 de zile. Sonda a realizat imagini detaliate de la aproximativ 20 km de Kamo'oalewa, un corp ceresc care însoțește Pământul pe orbita sa în jurul Soarelui. Misiunea agenției spațiale chineze (CNSA) urmărește să lămurească din ce este alcătuit obiectul și care este originea sa. De la lansarea de la finalul lunii mai 2025, sonda a parcurs circa un miliard de kilometri. Kamo'oalewa (cunoscut și ca 2016 HO3) are aproximativ 40 de metri în diametru, iar noile imagini îl arată ca pe un bolovan asimetric, cu muchii. Ipotezele mai vechi sugerau că ar putea fi un fragment desprins din Luna Pământului, însă analize mai recente indică o posibilă origine în centura de asteroizi. De ce contează: o probă de pe un asteroid, cu riscuri tehnice mari Planul este ca Tianwen-2 să studieze asteroidul aproape un an, folosind 11 instrumente științifice, după care să încerce prelevarea de probe. Conform agenției chineze Xinhua, citată de Space.com, materialul ar urma să ajungă pe Pământ în 2027. Dacă reușește, China ar deveni a treia națiune, după Japonia și SUA, care aduce roci de pe un asteroid pentru analize de laborator. Miza operațională este ridicată din cauza condițiilor fizice: Kamo'oalewa se rotește rapid, cu o perioadă de aproximativ 28 de minute, iar sonda cântărește circa două tone, un raport de masă nefavorabil în raport cu un corp atât de mic. Inginerii trebuie să calculeze extrem de precis apropierea și contactul, pentru a evita devierea asteroidului de pe traiectoria sa obișnuită. Cum ar putea fi colectate probele Pentru recoltarea materialului sunt luate în calcul mai multe tehnici, inclusiv: ancorarea pe suprafață și utilizarea unui burghiu cu ultrasunete; folosirea unor duze cu gaz pentru a ridica particule, care să fie apoi colectate într-un recipient. Publicația notează că mecanica necesară este complexă și, implicit, mai predispusă la erori, mai ales în condițiile unei execuții automatizate la mare distanță de Pământ. Datele și, eventual, probele ar trebui să ajute la înțelegerea formării Sistemului Solar. În privința întrebării-cheie — dacă Kamo'oalewa este într-adevăr un fragment din Luna Pământului sau provine din regiuni mai îndepărtate — sursa precizează că un răspuns cert ar putea veni abia după analizele de laborator ale probelor, dacă acestea vor fi aduse pe Pământ. [...]
Sonda New Horizons ar putea ieși din heliosferă între 2029 și 2040 , o fereastră largă care complică planificarea măsurătorilor și a transmiterii de date dintr-o zonă-cheie a spațiului profund, potrivit Gizmodo . Estimarea apare în două lucrări științifice publicate în Astrophysical Journal și Advances in Space Research , semnate de cercetători de la Southwest Research Institute (SwRI) . Miza practică este identificarea momentului în care New Horizons va întâlni „termination shock” (șocul de terminare) – primul prag major la părăsirea mediului dominat de vântul solar. De ce e greu de „programat” ieșirea din „bula” Soarelui New Horizons se îndreaptă spre marginea heliosferei, o „bulă” uriașă de plasmă modelată de vântul solar (fluxul de particule încărcate emis constant de Soare). Heliopauza și șocul de terminare nu sunt limite fixe: ele se extind și se contractă în funcție de activitatea solară. Cercetătorii explică variația prin ciclul solar de aproximativ 11 ani: la maximul solar , heliosfera tinde să se extindă ; la minimul solar , heliosfera poate contracta , pe fondul slăbirii vântului solar. Din acest motiv, echipa SwRI estimează că New Horizons ar putea întâlni șocul de terminare „cât de devreme în 2029” sau „cât de târziu în 2040”. În plus, există posibilitatea ca sonda să traverseze limita de mai multe ori, dacă heliosfera continuă să „pulseze”. Implicația operațională: pregătirea măsurătorilor și a descărcării datelor Jonathan Gasser (SwRI), autor principal al uneia dintre lucrări, spune că echipa vrea să știe când va ajunge sonda la șocul de terminare pentru a se pregăti să facă măsurători și să descarce date din regiune. „Vrem să înțelegem când va ajunge nava spațială [New Horizons] la șocul de terminare, pentru a ne pregăti să facem măsurători și să descărcăm date despre această regiune.” În practică, o fereastră de 11 ani (2029–2040) înseamnă că planificarea operațională trebuie să rămână flexibilă: instrumentele, ferestrele de observație și strategiile de transmitere a datelor trebuie ajustate pe măsură ce apar indicii noi despre poziția efectivă a graniței. Context: unde este New Horizons acum și ce a făcut până aici La final de iunie, New Horizons s-a trezit dintr-o perioadă de aproape un an de „hibernare” la circa 5,9 miliarde de mile (aprox. 9,5 miliarde km) de Pământ. Sonda intră periodic în moduri planificate de hibernare în timpul „croazierelor” lungi, pentru a conserva resurse. Lansată pe 19 ianuarie 2006, New Horizons a fost prima sondă care a vizitat Pluto (survol în iulie 2015), iar în 2019 a trecut pe lângă Arrokoth, un obiect din centura Kuiper. Ce urmează Pe măsură ce New Horizons înaintează în centura Kuiper spre spațiul interstelar, cercetătorii folosesc modele și observații pentru a rafina poziția șocului de terminare și a altor limite ale heliosferei. Heather Elliott (SwRI), coautoare, descrie studiul heliosferei ca pe un „puzzle cosmic”, cu relevanță directă pentru înțelegerea graniței dintre Sistemul Solar și mediul interstelar. [...]
