Opinii09 aug. 2026
Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran împinge Europa spre un nou șoc energetic - analiza avertizează asupra efectelor în lanț: prețuri mai mari și presiune pe costul vieții
Închiderea Strâmtorii Ormuz împinge Europa spre un nou șoc al costurilor , cu efecte în lanț asupra energiei, alimentelor și dobânzilor, într-un context în care regulile internaționale par tot mai puțin funcționale, potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar . Textul susține că războiul din Iran nu ar trebui citit doar ca o nouă „dezordine” (încălcarea deliberată a unor reguli care, totuși, sunt recunoscute), ci ca „destrămarea ordinii”, adică o etapă în care nu mai există o înțelegere comună asupra normelor și nici mecanisme credibile de constrângere. În această cheie, șocul economic devine mai greu de gestionat: nu e doar volatilitate, ci incertitudine structurală. Un punct central al argumentației este că, după atacurile americane și israeliene, Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz , ceea ce a dus la creșterea prețurilor globale la energie, îngrășăminte și alimente. Chiar și în scenariul redeschiderii strâmtorii și al ridicării blocadei americane asupra porturilor iraniene, analiza avertizează că efectele pot rămâne vizibile pe termen mai lung în bugetele statelor asiatice, în ratele dobânzilor din Europa și în modul în care sunt administrate rezervele strategice de energie. De ce contează pentru economie: inflație, dobânzi și presiune politică Miza pentru Europa este dublă: expunerea la volatilitatea energiei și riscul ca scumpirile să se transmită rapid în costul vieții. În cazul în care armistițiul fragil se prăbușește și prețurile continuă să urce, presiunile asupra costului vieții ar putea alimenta mișcări populiste în Europa înainte de alegeri regionale importante în Germania și de alegerile prezidențiale din Franța de anul viitor, potrivit textului. În același timp, analiza plasează conflictul într-o „policriză” – o suprapunere de crize care se amplifică reciproc – și enumeră cinci dimensiuni care se derulează în succesiune rapidă: șoc pe partea de aprovizionare cu energie; amenințarea proliferării nucleare; prăbușirea securității regionale; perturbare economică globală; ruptură transatlantică. Europa, între „arhitecți” și „artizani”: ce ar trebui să se schimbe Autorul ( Mark Leonard , directorul Consiliului European pentru Relații Externe; articol distribuit de Project Syndicate) argumentează că Europa a gândit mult timp ca un „arhitect” al ordinii bazate pe reguli, mizând pe instituții și cadre generale. În schimb, într-o lume a „destrămării ordinii”, ar avea avantaj actorii care se comportă ca „artizani”: se adaptează rapid, repară și recombină instrumente existente, fără a aștepta un design instituțional complet. Pentru factorii de decizie europeni, textul indică trei direcții de acțiune, prezentate ca priorități: acceptarea realității și renunțarea la căutarea unei aparențe de stabilitate, în favoarea unor obiective concrete (precum neproliferarea nucleară și prevenirea șocurilor economice sistemice); regândirea interdependenței, după lecțiile Ormuz, pandemie și Ucraina, prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare și o disponibilitate mai mare de a folosi pârghii de presiune; asumarea responsabilității pentru propria securitate, inclusiv prin creșterea cheltuielilor de apărare și extinderea industriei interne de armament, astfel încât Europa să poată acționa și fără SUA, dacă este necesar. Concluzia analizei este că războiul din Iran nu este un episod izolat, ci „primul dintre multe teste”, iar riscul major pentru Europa este să rămână blocată într-un manual de strategie învechit, într-un moment în care șocurile economice pot fi declanșate rapid de crize regionale și propagate prin puncte de blocaj precum Strâmtoarea Ormuz. [...]
