ISRG$464.71+2.21%

Dosarul „Barocamera” riscă să se prescrie după aproape nouă ani de judecată, în timp ce, în paralel, firma fiicei unuia dintre inculpați a ajuns să câștige contracte mari cu spitale de stat, potrivit HotNews.ro, care preia o investigație publicată de Snoop.

În centrul componentei juridice se află omul de afaceri Cătălin Aurel Galea, descris ca prieten al lui Sorin Oprescu, fost primar al Capitalei. Galea este judecat „de aproape nouă ani” în dosarul Barocamerei nefuncționale de la Colectiv. La „aproape nouă ani” de la trimiterea în judecată și după „84 de termene”, cauza este încă fără decizie în primă instanță, iar procurorii susțin un prejudiciu de „aproape 2 milioane de euro”. Miza prescripției este directă: dacă intervine, dosarul se poate închide fără o soluție pe fond, ceea ce ar bloca stabilirea răspunderii penale în această speță.

În același timp, investigația arată că Laura Galea, fiica inculpatului, a ajuns să livreze echipamente medicale către stat printr-o firmă care și-a schimbat profilul. Compania a fost înființată la finalul lui 2020 sub numele Celestial Records, cu obiect de activitate în zona înregistrărilor audio și editării muzicale, apoi și-a schimbat numele în Medical Innovation Solutions și a trecut la comerț cu ridicata al produselor farmaceutice. În 2025, firma a vândut trei roboți chirurgicali Versius către Spitalul Militar Central „Carol Davila”, prin două contracte subsecvente în valoare totală de 53,7 milioane de lei cu TVA (circa 10,6 milioane de euro), sumă din SEAP confirmată de spital într-un răspuns către Snoop.

Elementele-cheie care leagă discuția despre prescripția dosarului Barocamera de interesul public mai larg, așa cum reies din material, sunt:

• durata neobișnuit de mare a procesului (aproape nouă ani și 84 de termene) fără o decizie în primă instanță, pe fondul unui prejudiciu invocat de procurori de aproape 2 milioane de euro;
• apariția, în perioada în care dosarul trenează, a unor contracte publice semnificative câștigate de firma fiicei inculpatului;
• nivelul de preț rezultat din achiziție, de circa 3,5 milioane de euro per robot Versius, comparat în material cu prețuri asociate, în mod obișnuit, sistemelor Da Vinci;
• existența unei tranzacții anterioare menționate în articol, în care „cu 16 luni înainte” un robot identic ar fi fost vândut la Spitalul Sf. Maria din București cu 2,5 milioane de euro.

„La aproape nouă ani după ce au fost trimiși în judecată și după 84 de termene, dosarul barocamerei e încă fără decizie în primă instanță.”

Pe componenta de piață, articolul notează și comparații de preț și poziționare între Versius și Da Vinci, inclusiv referințe la publicații internaționale și opinii din piață, însă firul principal rămâne contrastul dintre un dosar penal care se apropie de prescripție și evoluția în paralel a unor contracte publice consistente în zona medicală.

În lipsa unei hotărâri în primă instanță, riscul de prescripție devine, în acest context, un punct critic: poate închide definitiv un dosar vechi, în timp ce actorii conectați la cauză continuă să opereze în relație cu instituții ale statului.