Știri
Știri din categoria Inteligență artificială
Wikipedia a interzis folosirea inteligenței artificiale pentru generarea sau rescrierea conținutului în enciclopedia sa online, potrivit The Guardian. Decizia vizează în special utilizarea modelelor lingvistice de mari dimensiuni (LLM, sisteme de tip ChatGPT) și se aplică versiunii în limba engleză, care are peste 7,1 milioane de articole.
Schimbarea de politică vine după dezbateri în comunitatea de editori voluntari, unde subiectul folosirii AI a fost disputat. Publicația notează că un vot al editorilor a susținut interdicția, conform 404 Media.
Wikipedia motivează măsura prin faptul că utilizarea LLM „încalcă adesea” principiile de bază ale proiectului. Totuși, politica introduce două excepții: AI poate fi folosită pentru traduceri și pentru corecturi minore de stil, cu condiția ca un om să verifice rezultatul și ca instrumentul să nu adauge informații noi.
„Editorilor li se permite să folosească LLM-uri pentru a sugera corecturi de bază ale propriilor texte și să includă unele dintre ele după o revizuire umană, cu condiția ca LLM-ul să nu introducă conținut propriu”, se arată în noua politică.
În același document, Wikipedia avertizează că astfel de modele pot modifica sensul unui text dincolo de cerința inițială și pot ajunge la formulări care nu sunt susținute de sursele citate. Contextul mai larg este creșterea utilizării instrumentelor de AI pentru informare, The Guardian menționând că ChatGPT ar fi depășit Wikipedia la numărul de vizite lunare anul trecut.
Articolul amintește și poziții anterioare ale lui Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia, care a descris rezultatele înșelătoare sau „halucinate” ale AI drept „un dezastru” și a spus că, deși AI ar putea ajuta în anumite zone, nu ar trebui folosită pentru redactarea articolelor „cel puțin deocamdată”.
Recomandate
Folosirea repetitivă a formulei „nu doar X, ci Y” devine un indiciu operațional pentru textele generate de AI , pe măsură ce această structură apare de circa trei ori mai des în conținutul produs de chatbot-uri decât în textele scrise de oameni, potrivit Mediafax , care citează o analiză a companiei Pangram . Formulări de tipul „nu este doar o rețetă, ci un simbol” sau „nu este doar orașul iubirii, ci…” au devenit suficient de frecvente în răspunsurile chatbot-urilor încât sunt descrise ca un „tic de limbaj”, notează publicația italiană Il Post , citată de Mediafax. De ce contează: un tipar util, dar imperfect, pentru detectarea conținutului AI Pangram, companie care dezvoltă instrumente de detectare a textelor generate de inteligența artificială, susține că structurile „nu doar X, ci Y” sunt de aproximativ trei ori mai frecvente în textele produse de AI decât în cele redactate de oameni. În practică, asta înseamnă că repetiția acestei construcții poate funcționa ca semnal de verificare în procese editoriale, în evaluarea conținutului din mediul online sau în controlul calității textelor „asistate” de AI. Totuși, prezența unei singure astfel de formulări nu este o dovadă că un text a fost generat de un chatbot, pentru că structura există de secole în limbajul uman. De unde vine „ticul”: retorică clasică, date de antrenare și evaluări umane Construcția „nu este X, ci Y” ține de retorica clasică și este asociată cu epanortoza – o figură de stil prin care o afirmație este corectată sau intensificată pentru a obține un efect mai puternic. Potrivit lingvistei Beatrice Cristalli, citată în material, formula atrage atenția și creează impresia unei explicații mai elaborate sau mai surprinzătoare, ceea ce o face eficientă într-un mediu online cu atenție limitată. Cercetătorii indicați în articol avansează mai multe explicații pentru frecvența ridicată la chatbot-uri: modelele lingvistice mari (LLM), precum cele din spatele ChatGPT, Gemini sau Copilot, au fost antrenate pe volume mari de texte de pe internet, unde această construcție este deja răspândită; în etapa de rafinare a modelelor, numită „ reinforcement learning from human feedback ” (învățare prin feedback uman), evaluatorii tind să favorizeze răspunsurile care par mai nuanțate și mai bine argumentate; expertul Tuhin Chakrabarty, citat de The Atlantic, sugerează că acest tipar ar fi putut primi constant evaluări mai bune, încurajând utilizarea lui. Efect de contagiune în comunicarea companiilor și riscul unui cerc vicios Materialul semnalează și o posibilă amplificare în zona corporativă: revista Barron’s a observat că, între 2023 și 2025, utilizarea structurii în comunicările companiilor s-a multiplicat de peste patru ori, pe fondul creșterii redactării cu ajutorul inteligenței artificiale. Specialiștii mai avertizează asupra unui risc pe termen mediu: pe măsură ce internetul se umple de texte generate de AI, acestea pot ajunge să fie folosite la antrenarea noilor modele, ceea ce ar crea un „cerc vicios” în care chatbot-urile învață din conținut produs de alte chatbot-uri și repetă tot mai des aceleași clișee. Cum ar trebui folosit indiciul Lingviștii citați în articol subliniază că problema nu este existența figurilor de stil, ci transformarea lor în automatism. Ca urmare, „nu doar X, ci Y” poate fi cel mult un indiciu, mai relevant atunci când apare excesiv și alături de alte tipare repetitive, nu un criteriu unic de identificare a textelor generate sau asistate de AI. [...]
Automatizarea sarcinilor de bază împinge IT-ul spre specializări „grele”, iar piața va plăti mai ales arhitecții de sisteme , pe măsură ce agenții de inteligență artificială preiau tot mai mult din munca tehnică repetitivă, potrivit Ziarul Financiar . Mesajul central: avantajul nu mai este intrarea rapidă în domeniu, ci expertiza profundă, capabilă să proiecteze și să controleze sisteme complexe. Iulian Stanciu , antreprenor și fost CEO eMAG , spune că „IT-ul ușor” – ideea că poți învăța doi-trei ani și apoi găsești relativ repede un job bine plătit – se apropie de final, tocmai pentru că AI-ul poate executa o parte tot mai mare din sarcinile tehnice de bază. „IT-ul aşa cum a fost până acuma va fi disruptive, în sensul în care nu mai înveţi doi-3 ani şi pe urmă gata, ţi-ai găsit job uşor. IT-ul va fi ca specializarea la neurochirurgie în medicină în care se studiază 9 ani.” De ce se schimbă „valoarea” unui programator În contextul integrării accelerate a AI în dezvoltarea software, publicația arată că valoarea unui specialist nu mai stă în capacitatea de a scrie cod, ci în abilitatea de a înțelege arhitectura sistemelor (inclusiv a celor bazate pe AI) și de a supraveghea rezultatele livrate de tehnologie. Logica este una operațională: dacă AI produce cod și soluții, cineva trebuie să știe suficient de bine „meseria” ca să poată cere corect ce are nevoie, să verifice dacă rezultatul este bun și să intervină când apar erori sau derapaje. Cum se împarte piața muncii: execuție automatizată vs. arhitectură și control Materialul descrie o piață care se conturează pe două paliere: sarcini de bază , tot mai automatizate și cu valoare adăugată mai redusă; arhitectură de sisteme și supraveghere , unde rămâne necesară expertiza umană profundă. În această a doua zonă, Stanciu anticipează că cererea va rămâne ridicată, iar remunerațiile bune vor fi susținute de raritatea competențelor. „Nevoia de arhitecţi şi de oameni în zona asta va fi în continuare mare şi acei oameni sunt cei care vor reuşi să câştige bine şi să aibă succes pe urmă.” Ce urmează pentru cei care vor să intre în IT Concluzia practică a discuției este că accesul „facil” în domeniu devine mai puțin probabil, iar diferența o va face investiția de timp în învățare și înțelegerea în profunzime a arhitecturilor de sistem. Cu alte cuvinte, pentru a rămâne relevant, un viitor programator va trebui să poată lucra cu AI ca instrument, dar și să-i valideze munca la nivel de proiectare și funcționare, nu doar la nivel de execuție. [...]
Google introduce etichete pentru reclamele create sau editate cu IA, o schimbare care mută presiunea de transparență către advertiseri. Potrivit The Verge , utilizatorii vor putea vedea dacă o reclamă de pe Google Search, Google Discover și YouTube a fost realizată sau modificată cu ajutorul inteligenței artificiale, printr-o nouă secțiune din „ My Ad Center ”. Eticheta „created or edited with AI” („creată sau editată cu IA”) apare în fila „how this ad was made” („cum a fost făcută această reclamă”). Utilizatorii ajung la panou apăsând pe cele trei puncte sau pe butonul de informații din dreptul anunțului, acolo unde pot și bloca sau raporta reclame. Ce se schimbă pentru companii și agenții Google spune că va aplica automat eticheta pentru reclamele realizate cu propriile instrumente de publicitate bazate pe IA generativă (modele care pot genera conținut nou, precum text sau imagini). În schimb, pentru reclamele create cu instrumente IA din afara ecosistemului Google, eticheta va trebui adăugată manual. În unele regiuni, etichetele „pot apărea direct pe reclamă”, fie automat, fie atunci când advertiserul declară manual că anunțul a fost făcut cu IA, mai notează publicația. Context: o direcție de piață, nu un caz izolat Măsura vine într-un context în care și alte platforme au introdus mecanisme similare. Meta are o etichetă „AI info” în panoul „About this ad” („despre această reclamă”) pentru reclamele de pe platformele sale. Google mai introdusese anterior, în 2024, o dezvăluire pentru „conținut sintetic sau alterat digital” în reclamele politice. Iar „mai devreme anul acesta”, compania a extins accesul la etichetele de conținut SynthID și C2PA, folosite pentru identificarea conținutului de tip deepfake (material falsificat realist cu ajutorul IA). [...]
OpenAI riscă sancțiuni care i-ar putea slăbi decisiv apărarea de „utilizare echitabilă” în procesul de drepturi de autor cu organizații de presă , după ce reclamanții susțin că firma a ascuns și a gestionat defectuos jurnale (loguri) din ChatGPT relevante pentru a verifica dacă utilizatorii au obținut articole integrale prin ocolirea paywall-urilor, potrivit Ars Technica . Miza este una de reglementare și de precedent: dacă instanța acceptă că OpenAI a obstrucționat „descoperirea” (etapa în care părțile schimbă probe) și a încălcat ordine de păstrare a datelor, sancțiunile cerute de reclamanți ar putea influența direct modul în care juriul va evalua existența „prejudiciului de piață” (market harm) – element central în disputele privind „utilizarea echitabilă” a conținutului protejat. Ce acuză organizațiile de presă: ascunderea capacității de căutare și a unor eșantioane mari de loguri Într-o cerere de sancționare depusă joi, organizațiile de presă care dau în judecată OpenAI – conduse de The New York Times – susțin că OpenAI ar fi indus în eroare instanța timp de doi ani în legătură cu costurile și dificultatea de a căuta în logurile ChatGPT. Potrivit documentului, aceste afirmații ar fi fost contrazise după ce un inginer de confidențialitate al OpenAI, Vincent Monaco , a fost re-audiat, iar în depoziția din aprilie ar fi rezultat că OpenAI putea, de fapt, să facă astfel de căutări. Reclamanții afirmă că OpenAI ar fi pretins încă din fazele inițiale ale litigiului că nu are capacitatea tehnică de a căuta în eșantioane mari anonimizate, deși ar fi efectuat căutări similare înainte de începerea procesului. Potrivit cererii (puternic redactată), Monaco ar fi indicat existența a două eșantioane mari, de 10 milioane și 78 de milioane de loguri, deja „de-identificate” (date din care au fost eliminate elemente de identificare), care ar fi putut fi puse la dispoziția reclamanților mai devreme. Reclamanții susțin că OpenAI nu ar fi dezvăluit existența acestor eșantioane timp de doi ani și că le-ar fi folosit intern pentru a căuta conținut NYT în contextul cercetărilor privind un filtru care să blocheze „regurgitarea” (reproducerea) conținutului protejat. Eșantionul de 20 de milioane de loguri: 19 miliarde de redactări și un set „inutilizabil” În locul unor eșantioane mai mari, reclamanții spun că au fost nevoiți să lucreze opt luni într-un „sandbox” (mediu controlat de analiză) cu un eșantion de 20 de milioane de loguri, mult sub cele 120 de milioane cerute inițial. Ei susțin că limitarea ar fi rezultat din „reprezentări false” privind capacitatea OpenAI de a căuta în seturi mai mari. Acest eșantion de 20 de milioane ar fi fost „denaturat” prin folosirea inteligenței artificiale pentru a realiza 19 miliarde de redactări, într-o măsură care a determinat instanța să considere setul „inutilizabil”. Deși OpenAI ar fi eliminat ulterior o parte dintre redactări, reclamanții afirmă că au rămas numeroase mascări, inclusiv ale domeniilor și numelor reclamanților, ceea ce le-ar fi îngreunat căutările. Acuzații de ștergere și neconformare cu ordinul de păstrare a datelor Pe lângă disputa privind accesul la loguri, reclamanții acuză OpenAI că ar fi șters aleatoriu părți din eșantionul limitat de 20 de milioane și că ar fi șters sau comprimat „miliarde” de loguri care ar fi trebuit păstrate. Conform acuzațiilor, martorul OpenAI ar fi declarat că firma a „decis” să nu se conformeze ordinului amplu de păstrare a tuturor conversațiilor, considerând că ar fi dificil. Reclamanții susțin că această conduită ar fi fost intenționată și că nu există o scuză pentru neconformare. Ce sancțiuni cer reclamanții și de ce contează pentru apărarea OpenAI Organizațiile de presă cer instanței „sancțiuni serioase”, inclusiv: interzicerea folosirii de către OpenAI a eșantionului de 20 de milioane de loguri pentru apărare; constatarea că logurile reținute ar include „substanțială” regurgitare a materialelor protejate ale reclamanților și blocarea OpenAI de a susține contrariul; instrucțiuni către juriu că OpenAI a șters miliarde de loguri. Dacă instanța acceptă că abaterea a fost „gravă”, consecința practică ar putea fi slăbirea majoră a apărării OpenAI în privința lipsei de „prejudiciu de piață” – un punct cheie pentru a susține că antrenarea și utilizarea conținutului ar fi „utilizare echitabilă”. Pozițiile părților: confidențialitate vs. probarea încălcării Un purtător de cuvânt al OpenAI a descris cererea de sancționare drept o încercare târzie de a obține acces la mai multe loguri, cu impact asupra confidențialității utilizatorilor, și a susținut că renunțarea recentă de către NYT la unele capete de cerere ar indica slăbirea cazului reclamanților. De cealaltă parte, un purtător de cuvânt al NYT a contestat anterior ideea că renunțarea la unele pretenții ar slăbi procesul, afirmând că acțiunea a fost „simplificată” și „întărită” prin adăugarea unor pretenții împotriva Microsoft. Avocatul principal al NYT, Ian Crosby, a susținut că OpenAI ar fi mințit timp de peste doi ani și că, dacă ar fi crezut cu adevărat că folosirea jurnalismului reclamanților este legală, nu ar fi ascuns faptul că a efectuat deja căutări în loguri. Ce urmează depinde de decizia instanței asupra sancțiunilor: dacă eșantionul masiv redactat este respins și dacă juriul primește instrucțiuni nefavorabile OpenAI, disputa privind „utilizarea echitabilă” ar putea fi reconfigurată în defavoarea companiei, într-un proces urmărit îndeaproape de industria media și de sectorul inteligenței artificiale. [...]
Google DeepMind a reconstruit cu IA un moment sportiv fără filmare, folosind o „conductă” hibridă de producție video – un exemplu de cum modelele generative pot fi integrate în fluxuri de post-producție fără a renunța la verificarea pe bază de arhive și efecte vizuale tradiționale, potrivit Google Blog . Proiectul vizează „ Gol da Rua Javari ”, un gol atribuit lui Pelé, marcat la 2 august 1959, descris ca o fază cu trei „sombrero” consecutive peste apărători și portar, fără ca mingea să atingă pământul. Momentul nu a fost surprins pe peliculă, iar reconstrucția a fost realizată în colaborare cu familia lui Pelé, istorici, jurnaliști sportivi și legende ale fotbalului, în parteneriat cu Pelé Brand (administratorii oficiali ai patrimoniului Pelé, păstrat de NR Sports). Miza operațională: cum arată un flux „IA + VFX” pentru reconstrucție istorică Materialul final este prezentat ca un mini-documentar, construit pe o combinație de filmare practică și generare asistată de modele de inteligență artificială. Echipa a filmat mai întâi secvențe live-action pe gazonul stadionului Rua Javari, folosind mingi grele din piele și echipamente „de epocă”, iar apoi a folosit aceste imagini ca bază pentru transformarea digitală. În articol sunt menționate explicit trei direcții tehnice principale: înlocuirea personajului : maparea asemănării lui Pelé și a echipamentului clasic cu numărul 10 pe un cascador modern; restilizarea mediului : transformarea stadionului modern pentru a corespunde arhitecturii și condițiilor meteo din ziua respectivă; generarea ambianței : redarea modului în care fanii au trăit momentul, atât pe stadion, cât și acasă, la radio. Pentru reconstrucție au fost folosite „cele mai avansate modele” ale companiei, enumerate ca Veo, Gemini Omni și Nano Banana Pro, alături de instrumente interne. „Performance Control”: controlul mișcării, nu doar fotorealism Publicația susține că o dificultate majoră a fost coregrafia atletică extremă asociată cu un jucător precum Pelé, unde fotorealismul generativ nu este suficient dacă mișcarea nu rămâne credibilă. Soluția descrisă este „Performance Control”, o abordare bazată pe Veo 3 care extrage geometrie 3D și mișcare din filmarea unui cascador, pentru a ghida generarea video. Fluxul de lucru descris include separarea scenei în straturi editabile (sportivi, fundal), extragerea mișcării 3D și generarea unui fundal „curat”, astfel încât jucătorii și mediul să poată fi modificați independent. Verificare prin arhive și finisare tradițională Pentru acuratețe istorică, istoricul brazilian Anita Lucchesi și echipa sa au adunat aproape 2.000 de înregistrări istorice (de la planuri la albume de familie) și peste 3.600 de imagini istorice. Au fost intervievați martori, jurnaliști și membri ai comunității Mooca, folosind inclusiv o machetă la scară a stadionului, fotografii de arhivă și diagrame pentru a reconstrui faza din memorie. În post-producție, echipa a folosit o „conductă” hibridă: rafinare cu ajutorul modelelor (Gemini Omni și Nano Banana Pro) și apoi efecte vizuale tradiționale pentru compoziția mingii, integrarea granulației și echilibrarea culorilor. Pentru a obține un aspect cât mai apropiat de cinema-ul anilor 1950, ieșirea digitală a fost trecută printr-o mașină de „filmout” (transfer pe film pentru a reproduce caracteristici vizuale specifice peliculei). Unde ajunge proiectul Reconstrucția este expusă la Muzeul Pelé din Santos (Brazilia), iar mini-documentarul include interviuri cu istorici, jurnaliști, familia lui Pelé, martori și legende ale fotbalului implicate în proiect. „Ar fi atât de mândru să vadă toate acestea. Spunea mereu că e păcat că golul nu a fost niciodată înregistrat. Așa că posibilitatea de a-l retrăi, cu toată această tehnologie, este uimitoare.” — Flávia Kurtz, fiica lui Pelé [...]
Peste 200 de economiști și cercetători, inclusiv 16 laureați Nobel, cer guvernelor să intervină rapid pentru a limita șocul pe piața muncii produs de AI , potrivit HotNews , care citează o scrisoare deschisă coordonată de laboratorul pentru economie digitală al Universității Stanford . Scrisoarea avertizează că inteligența artificială „ar putea deveni radical mai puternică în următorii 10 ani” și că efectele economice ar putea depăși ca amploare Revoluția Industrială, dar într-un interval mult mai scurt. Semnatarii indică explicit riscul „pierderii pe scară largă a locurilor de muncă”, alături de potențiale beneficii precum creșteri semnificative ale nivelului de trai. Ce li se cere concret guvernelor Documentul are trei puncte și pune accent pe intervenția publică pentru a orienta dezvoltarea AI către complementaritate cu munca umană, nu înlocuirea ei. În esență, semnatarii cer liderilor să creeze: stimulente care să direcționeze dezvoltarea și utilizarea AI în interes public; mecanisme de protecție pentru a reduce riscurile sociale și economice; instituții capabile să gestioneze tranziția și efectele asupra economiei. Cine semnează și de ce contează Potrivit aceleiași surse, scrisoarea a fost semnată de peste 200 de economiști și cercetători în AI, inclusiv 16 laureați ai Premiului Nobel, alături de informaticieni și directori din companii de tehnologie, inclusiv Anthropic, Google și OpenAI. Printre semnatari sunt menționați Yoshua Bengio, Yann LeCun, Eric Schmidt, Niall Ferguson, Daron Acemoglu, Christopher A. Pissarides, Paul Krugman, Joseph Stiglitz, Jason Furman și Max Tegmark. Bengio avertizează, într-un comunicat separat citat în articol, că este „foarte plauzibil” ca AI să transforme radical economiile și susține că deciziile ar trebui luate „colectiv, democratic”, nu lăsate exclusiv „forțelor pieței”, pentru a evita ca o parte mare a populației să fie „lăsată în urmă”. Miza economică: o tranziție accelerată, cu risc de polarizare Mesajul central al scrisorii este că viteza schimbării poate depăși capacitatea pieței muncii și a instituțiilor de a se adapta. De aici și presiunea pentru acțiune „acum”: dacă AI avansează rapid, costurile sociale ale ajustării (șomaj, inegalitate, tensiuni în sectoarele expuse automatizării) pot crește înainte ca politicile publice să fie pregătite. Scrisoarea nu propune măsuri detaliate, dar fixează o direcție: guvernele sunt chemate să construiască din timp cadrul de stimulente și protecții care să facă din AI o tehnologie ce completează capacitățile oamenilor și distribuie mai larg beneficiile economice. [...]
