Știri
Știri din categoria Externe
Refuzul președintelui Croației de a valida noul ambasador al Israelului deschide un nou front instituțional în politica externă a Zagrebului, într-un moment în care guvernul conservator are o poziție mai pro-israeliană, potrivit G4Media.
Președintele Zoran Milanovic a anunțat că nu va aproba numirea lui Nissan Amdur ca ambasador al Israelului în Croația, invocând politica guvernului israelian privind Gaza. Într-un comunicat, Milanovic susține că Amdur „nu a primit și nu va primi” agrementul (acordul formal al statului gazdă pentru numirea unui ambasador).
Deși refuzul blochează numirea la nivel de ambasador, Amdur ar urma să ajungă la finalul lunii mai la Zagreb ca „însărcinat cu afaceri”, o funcție diplomatică ce nu necesită aprobarea președintelui, potrivit publicației online Times of Israel, citată în material.
Milanovic, politician de stânga și critic al operațiunilor militare israeliene din Gaza, se află în dezacord cu guvernul conservator, care a adoptat o poziție mai favorabilă Israelului și a condamnat ferm atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Chiar dacă atribuțiile sale sunt limitate, președintele are rolul formal de a da undă verde numirii noilor ambasadori.
În același context, Milanovic a invocat și o chestiune de procedură diplomatică, acuzând Israelul că a „încălcat regula nescrisă” prin publicarea numelui candidatului înainte de obținerea agrementului.
Știrea apare pe fondul escaladării acuzațiilor internaționale privind situația din teritoriile palestiniene. ONU a cerut ca Israelul să ia toate măsurile posibile pentru a preveni acte de „genocid” în Gaza și a denunțat semne de „epurare etnică” în Gaza și Cisiordania.
Potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, condusă de Hamas, campania militară israeliană a făcut peste 72.700 de morți, statistici pe care ONU le consideră fiabile. În pofida unui armistițiu fragil încheiat în octombrie, violențele au continuat: ministerul din Gaza afirmă că cel puțin 871 de palestinieni au fost uciși de la începutul armistițiului, iar armata israeliană raportează cinci soldați uciși în aceeași perioadă.
Recomandate
Israelul le-a transmis SUA că programul-pilot din sudul Libanului „a eșuat”, acuzând armata libaneză că nu acționează împotriva infrastructurii Hezbollah , potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost trimis pe canale de securitate, iar miza imediată este blocarea extinderii programului către alte zone-pilot, pe fondul nemulțumirii Israelului față de modul în care Beirutul își aplică angajamentele. Publicația notează că programul a început să fie implementat după semnarea unui memorandum de înțelegere între Beirut și Ierusalim, însă Israelul a furnizat Washingtonului informații despre activitățile armatei libaneze și a susținut că operațiunile acesteia împotriva infrastructurii și operativilor Hezbollah sunt insuficiente. Ce reproșează Israelul armatei libaneze Potrivit unor oficiali de securitate citați, armata libaneză nu ar distruge infrastructura „teroristă” pe baza coordonatelor furnizate de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), deși ar cere în continuare coordonate suplimentare. În evaluările prezentate, șeful Statului Major al armatei libaneze, Rudolf Haykal, ar continua să coopereze cu Hezbollah, ar evita confruntarea cu comandanții organizației în sudul Libanului și ar fi ineficient în percheziții, identificarea infrastructurii și găsirea armelor. De ce contează: extinderea programului, pusă în așteptare Un oficial de securitate citat de publicație afirmă că „nu există fricțiune reală” între armata libaneză și Hezbollah și că organizația nu ar permite colectarea armelor sau distrugerea infrastructurii sale. În același registru, oficialul susține că armata libaneză ar fi „mai concentrată pe coordonare” decât pe aplicarea efectivă a măsurilor, ceea ce explică, în această versiune, de ce Israelul „nu se grăbește” să accepte noi zone-pilot. Context regional invocat în evaluări În același material se menționează o evaluare potrivit căreia Iranul, care ar fi oferit anterior sprijin semnificativ Hezbollah, este în prezent concentrat pe „propriile lupte pentru supraviețuire” și nu se grăbește să vină în ajutorul organizației. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre baza acestei evaluări. În lipsa unor rezultate considerate credibile de partea israeliană, semnalul transmis SUA indică faptul că următorul pas — extinderea programului-pilot — rămâne incert și condiționat de schimbări operaționale în teren. [...]
Întâlnirea Putin–Lukașenko de la Kremlin reaprinde riscul unei escaladări militare cu efect direct asupra securității NATO , pe fondul discuțiilor despre noi mobilizări și al pregătirii de luptă a armatelor, potrivit Antena 3 . Vladimir Putin îl primește sâmbătă la Kremlin pe Aleksandr Lukașenko pentru discuții „pe teme de securitate”, în timp ce cei doi ar inspecta pregătirea de luptă a armatelor și ar pregăti noi mobilizări. Înaintea plecării în Rusia, Lukașenko a spus că deplasarea sa are ca obiect „subiecte de maximă importanță”, care depășesc competența unor delegații la nivel inferior. Contextul imediat este o inspecție generală a capacității de luptă a forțelor armate, ordonată de Lukașenko în această săptămână. Presa internațională, notează publicația, leagă această mișcare de speculațiile tot mai intense privind o mobilizare generală pe care Putin ar urma să o decreteze, fie pentru a înclina balanța pe frontul din Ucraina, fie pentru a deschide un nou front, inclusiv împotriva unei țări NATO. Mobilizări invocate de Kiev și calendarul așteptat Serviciile secrete ucrainene au declarat că Moscova ar fi decis deja să cheme sub arme 300.000 de recruți în acest an și alți 300.000 în 2027, invocând pierderi masive și scăderea recrutării voluntare. Potrivit sursei, Kievul se așteaptă ca anunțul să vină după alegerile din septembrie. Semnale din Belarus: „inspecție” și o brigadă nouă lângă graniță Lukașenko a ordonat armatei Belarusului o „inspecție” a capacității de luptă, după vizita la Moscova a directorului CIA, John Ratcliffe, potrivit The Moscow Times, citat de Antena 3. Secretarul de stat al Consiliului de Securitate al Belarusului, Aleksandr Volfovici, a anunțat că una dintre brigăzi își va părăsi baza permanentă și va primi o serie de misiuni. La începutul lunii august, comandantul forțelor pentru operațiuni speciale ale armatei bieloruse, Aleksandr Illiukevici, a anunțat că Belarusul a început formarea unei noi brigăzi de asalt aerian în apropierea graniței cu Ucraina, unitate care urma să fie amplasată în zona Gomel. De ce contează pentru NATO: scenariul folosirii Belarusului în operațiuni The Wall Street Journal (WSJ), citând surse familiarizate cu situația, a scris anterior că Putin i-ar fi cerut lui Lukașenko să deschidă un nou front împotriva Ucrainei. Potrivit aceleiași publicații, Rusia ar fi vrut să folosească Belarusul și pentru operațiuni împotriva statelor NATO vecine, inclusiv pentru lansarea de drone. În acest context, Emmanuel Macron l-a sunat pe Lukașenko și l-a avertizat să nu implice Belarusul în război, iar Volodimir Zelenski a atras atenția asupra construirii de infrastructură militară de-a lungul frontierei cu Ucraina, care ar putea fi folosită într-o eventuală agresiune. Informațiile despre mobilizări și despre intențiile Moscovei rămân, în parte, la nivel de evaluări și relatări ale unor surse citate; următorul reper indicat în material este momentul de după alegerile din septembrie, când Kievul anticipează un posibil anunț privind mobilizarea. [...]
La șase luni de la loviturile SUA și Israel asupra Iranului, diviziunile din diaspora iraniană din Statele Unite se traduc într-o presiune publică neuniformă asupra Washingtonului privind „ce urmează” – de la susținerea unor sancțiuni mai dure până la teama că escaladarea militară adâncește costul uman și instabilitatea regională, potrivit CNN . Comunitatea iraniană din SUA, formată din mai multe valuri de emigrație (de la plecările de după Revoluția din 1979 până la sosiri mai recente, pe fondul represiunii și protestelor), are reacții puternic diferite la conflict. O parte dintre activiștii anti-regim au salutat loviturile americane și israeliene, văzându-le ca pe o posibilă cale spre înlăturarea Republicii Islamice. Alții au avertizat că suferința civililor și riscurile de destabilizare ar putea depăși orice câștig politic. De la speranța „schimbării de regim” la frustrare La începutul războiului, Arezo Rashidian – activistă monarhistă, asociată cu prințul moștenitor Reza Pahlavi – spunea că își dorește atacuri „țintite” asupra bazelor pentru a „dărâma regimul”. La șase luni distanță, ea afirmă că optimismul multor activiști anti-regim s-a transformat, în mare parte, în dezamăgire. „Ne-am dorit cu adevărat schimbare de regim… au trecut șase luni și nu s-a ajuns acolo.” Rashidian mai spune că membri ai familiei și contacte din Iran descriu un climat reînnoit de teamă: oamenii ar evita discuțiile politice sau referirile la protestele din ianuarie, de frica supravegherii și represaliilor. Ea susține că, pe măsură ce luptele s-au mai domolit, „poliția secretă” s-ar remobiliza. Tot ea descrie arestări, execuții și o înăsprire a măsurilor de securitate – afirmații pe care CNN precizează că nu le poate verifica independent. În paralel, publicația amintește că a relatat despre intensificarea aplicării legilor privind hijabul obligatoriu, inclusiv prin avertizări publice adresate femeilor și verificări ale unor afaceri pentru presupuse încălcări ale codului vestimentar. Sancțiuni: așteptări mari, rezultate considerate limitate În acest context, Rashidian spune că susține în continuare sancțiuni mai dure împotriva Teheranului, în speranța că acestea vor „strânge lațul” în jurul regimului. Săptămâna aceasta, Washingtonul a amenințat cu măsuri suplimentare, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent , indicând că ținta ar fi o rețea complexă folosită de Iran pentru a evita sancțiunile existente. Totuși, anunțul așteptat al măsurilor descrise drept „economic D-Day” a lăsat „mulți” dezamăgiți, după ce Washingtonul a decis să amâne impunerea unor măsuri majore noi, concentrându-se în schimb pe extinderea și întărirea aplicării sancțiunilor deja în vigoare. Iranul, la rândul său, a avertizat că poate răspunde prin lovituri extinse asupra unor producători regionali de petrol și asupra unor țări europene și a sugerat inclusiv „militarizarea” programului său nuclear, notează CNN. Rupturi sociale în comunitate și costuri personale Pentru Aria Rostami, un american de origine iraniană în vârstă de 38 de ani, profesionist în domeniul muzeal la New York, conflictul a schimbat fundamental felul în care se raportează la alți iraniano-americani, mai ales după ce a văzut cât de entuziast au susținut unii intervenția militară. „Am fost cu adevărat descurajat de comunitate când erau pe străzi, aclamând războiul.” El spune că diviziunile l-au făcut să privească cu suspiciune sau incertitudine oameni față de care, înainte, simțea o apropiere automată, pentru că nu mai știe „care le sunt politicile” și „ce cred”. Rostami respinge ideea că „Iranul e diferit” și pune sub semnul întrebării logica implicării SUA, invocând experiențele ultimelor două decenii în Irak, Afganistan și Libia. Deși recunoaște că mulți susținători ai războiului sunt acum dezamăgiți, el consideră că au fost alimentate așteptări nerealiste despre ce poate obține intervenția militară. De ce contează Materialul surprinde o realitate cu impact direct asupra modului în care se coagulează sprijinul public pentru următoarele decizii ale Washingtonului: diaspora iraniană din SUA nu transmite un mesaj unitar nici despre obiective (schimbare de regim vs. limitarea escaladării), nici despre instrumente (sancțiuni mai dure vs. prudență față de costurile umane). În lipsa unei convergențe, presiunea politică din comunitate rămâne fragmentată, iar dezbaterea se mută tot mai mult de la „ce s-a obținut” la „ce riscuri mai pot fi acceptate” în etapa următoare. [...]
Lovitura Ucrainei asupra unui bombardier strategic rus la Engels-2 arată că atacurile la distanță lungă încep să creeze probleme operaționale și bugetare Moscovei , potrivit evaluării Institute for the Study of War publicate de Kyiv Post pentru 28 august 2026. În „key takeaways”, ISW notează că forțele ucrainene au lovit un bombardier strategic rus la baza aeriană Engels-2 din regiunea Saratov, un obiectiv din „spatele” Rusiei și considerat puternic apărat. Mesajul principal al analizei este că Ucraina își menține capacitatea de a atinge ținte de valoare ridicată în adâncimea teritoriului rus, ceea ce obligă Moscova să aloce resurse suplimentare pentru apărare și protecția infrastructurii militare. Pe fondul acestor lovituri și al costurilor războiului, ISW indică faptul că dificultățile bugetare ale Rusiei – alimentate de efortul militar, campania ucraineană de lovituri la distanță lungă, sancțiunile internaționale și „managementul economic defectuos” – se traduc în „probleme operaționale concrete”. Publicația nu detaliază în extrasul prezentat natura exactă a acestor probleme, dar le leagă direct de presiunea combinată financiară și militară. Semnale de control intern și escaladare informațională ISW mai apreciază că Ministerul rus al Apărării ar urma să își extindă accesul la date personale și medicale ale cetățenilor, în perspectiva unor mobilizări forțate din rezervă, vehiculate după alegerile pentru Duma de Stat programate pe 20 septembrie. Evaluarea este formulată ca probabilitate („likely”) și se referă la „rumored involuntary reserve call-ups”, fără alte detalii în textul disponibil. În paralel, analiza consemnează un test de lansare a unei rachete balistice intercontinentale (ICBM), descris ca parte a „zăngănitului nuclear” folosit de Kremlin pentru a proiecta forță militară. Un alt element cu miză operațională este războiul electronic: Rusia își promovează sistemul de bruiaj anti- Starlink ca pe o „capacitate revoluționară”, într-un efort de influențare („cognitive warfare”) menit să descurajeze SUA să permită Ucrainei acces la Starlink deasupra teritoriului rus, potrivit ISW. Situația din teren: avansuri limitate și presiune pe rafinării Pe front, ISW consemnează avansuri tactice limitate ale Ucrainei în direcția Kostiantînivka. Totodată, forțele ucrainene ar continua loviturile repetate asupra rafinăriilor rusești pentru a le menține scoase din funcțiune. În același interval, Rusia a lansat peste noapte 164 de drone asupra Ucrainei, potrivit evaluării citate. [...]
Aripa de tineret a AfD încearcă să tempereze riscul unui „Dexit” din zona euro și Schengen, într-o mișcare care poate conta pentru predictibilitatea economică și pentru mesajul partidului către mediul de afaceri, potrivit Mediafax . Organizația de tineret Generation Deutschland (GD) se distanțează de linia oficială a formațiunii de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) privind ieșirea Germaniei din zona euro. Liderul GD, Jean-Pascal Hohm, a declarat pentru Bild că organizația nu vrea ieșirea din zona euro, ci „rezolvarea problemelor structurale” ale sistemului euro. GD urmează să își stabilească oficial poziția sâmbătă, la un congres federal la Magdeburg. Un proiect de declarație citat în material susține că euro a consolidat piața unică europeană, dar are „probleme structurale”, iar soluția propusă este un pachet de reforme pentru creșterea stabilității, fără renunțarea la unitatea economică a Europei. Diferența de linie față de conducerea AfD: euro și Schengen Poziția GD intră în contradicție cu mesajul reafirmat de co-lidera AfD, Alice Weidel , care a spus că partidul va încerca să scoată Germania atât din zona euro, cât și din spațiul Schengen dacă ajunge la guvernare. Weidel a susținut că Germania „o ducea mult mai bine înainte de introducerea monedei euro” și că moneda comună a afectat economia țării și averea gospodăriilor. Hohm, care este și membru al conducerii federale AfD, are o poziție diferită și pe Schengen: în timp ce Weidel cere retragerea Germaniei din spațiul de liberă circulație, el susține că țara ar trebui să rămână în Schengen. AfD a fost fondat în 2013 ca partid eurosceptic și, potrivit materialului, a cerut în programul electoral din 2025 ieșirea Germaniei din sistemul euro și revenirea la o monedă națională. Context politic: presiuni pentru interzicerea unor filiale AfD În paralel, presiunile politice asupra AfD cresc. Doi lideri politici germani, Boris Pistorius (SPD) și Cem Özdemir (Verzii), au cerut interzicerea filialelor AfD considerate „etno-naționaliste”, cu o săptămână înaintea alegerilor din Saxonia-Anhalt, unde partidul ar putea ajunge pentru prima dată la putere într-un land. Într-un articol comun publicat în ediția de duminică a Frankfurter Allgemeine Zeitung, cei doi au cerut inițierea procedurilor de interzicere, cu accent pe filialele AfD din Turingia, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Brandenburg, descrise ca având „în mod clar o orientare etno-naționalistă”. Filialele din aceste landuri sunt clasificate de serviciile germane de informații drept mișcări de extremă dreapta „confirmate”, din cauza unor poziții considerate anticonstituționale. [...]
Negocierile de pace rămân blocate de condițiile Moscovei , iar discuțiile „foarte curând” anunțate de Kirilo Budanov par să se limiteze, cel puțin inițial, la aspecte tehnice, fără perspective de acord rapid, potrivit HotNews . Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații al apărării din Ucraina și reprezentant al Kievului în negocieri, a spus într-un interviu pentru proiectul de pe YouTube „Moseichuk+” că „toată lumea va vedea că negocierile vor începe foarte curând”, dar că acestea vor viza „în principal aspectele tehnice și pregătirile” pentru un pas ulterior mai important. În același timp, Budanov a indicat că un final al războiului nu este realist pe termen scurt. Întrebat dacă luptele se vor prelungi pe tot parcursul iernii, el a răspuns că este „nerealist” să ne așteptăm ca războiul să se încheie acum. Miza reală: condițiile Rusiei și refuzul Ucrainei de a ceda teritorii Budanov a susținut că un progres ar necesita ca Ucraina și Rusia „să facă simultan un pas una către cealaltă”, adăugând că Kievul este deschis la această idee. Totuși, el a descris poziția Moscovei ca fiind una de blocaj: „Iar în acest moment, Federația Rusă — și vă spun acest lucru ca persoană profund implicată în acest proces — o spune clar: «Poate că am vrea, dar nu».” Potrivit informațiilor prezentate, principala cerere a Rusiei rămâne retragerea Ucrainei din Donbas , zonă pe care trupele ruse nu au reușit să o ocupe integral în timpul invaziei la scară largă. Kievul afirmă că nu va ceda teritoriul pe care îl controlează încă. Context operațional: presiune pe infrastructură înainte de iarnă În paralel cu discuțiile despre negocieri, ambele părți și-au intensificat atacurile asupra infrastructurii logistice, portuare și energetice. În material se menționează și așteptarea ca Rusia să își reia campania împotriva rețelei electrice a Ucrainei pe măsură ce se apropie iarna, ceea ce poate crește presiunea asupra capacității de funcționare a economiei și a serviciilor publice. Discuțiile de pace susținute de SUA nu au produs până acum rezultate concrete, iar ultima rundă de negocieri trilaterale a avut loc în februarie, conform aceleiași surse. [...]
