Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump urmează să se întâlnească în mai cu Xi Jinping în China, într-o vizită urmărită atent, la un an după ce Washingtonul a introdus tarife globale ample, potrivit Reuters. Va fi prima deplasare a lui Trump în China în ultimii opt ani, într-un moment în care relația comercială dintre cele mai mari două economii ale lumii rămâne tensionată.
Reuters notează că disputa a evoluat de la un schimb de tarife „ochi pentru ochi” la o etapă de gestionare a tensiunilor, după mai multe runde de negocieri, convorbiri telefonice și o întâlnire între cei doi lideri în 2025. Summitul din mai este văzut ca un test pentru stabilitatea armistițiilor comerciale convenite anterior și pentru capacitatea celor două părți de a limita escaladările.
În 2026, administrația americană a deschis în martie noi investigații de tip „Section 301” (procedură americană privind practicile comerciale considerate neloiale) vizând industrii chineze, iar China a răspuns cu investigații reciproce, consemnează Reuters. Tot în martie, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, și reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer, s-au întâlnit la Paris cu vicepremierul chinez He Lifeng și cu negociatorul Li Chenggang, într-o a șasea rundă de discuții pe care ambele părți au descris-o drept „constructivă”.
În februarie, Curtea Supremă a SUA a respins regimul global de tarife al lui Trump, însă președintele a indicat că va continua să folosească tarifele, transmite Reuters. În ianuarie, China a încheiat 2025 cu un excedent comercial record, pe fondul redirecționării comerțului către Asia de Sud-Est, Africa și America Latină, în timp ce scăderea exporturilor către SUA s-a accelerat.
În 2025, tensiunile au atins un vârf în aprilie, când Trump a revenit la Casa Albă cu un tarif punitiv de 10% pe bunurile chineze și a anunțat la începutul lunii tarife extinse pentru toate importurile, măsură care a deteriorat suplimentar relațiile cu Beijingul, potrivit Reuters. China a ripostat, iar cele două țări au majorat pe rând taxele până la niveluri care au depășit 100%; Beijingul a început și restricționarea exporturilor pentru unele pământuri rare.
În mai 2025, la prima rundă de discuții comerciale de la Geneva, cele două părți au convenit un armistițiu de 90 de zile care a permis reducerea tarifelor ridicate, însă ulterior Washingtonul a acuzat Beijingul că a încălcat înțelegerea, iar China a susținut că SUA au introdus măsuri „restrictive discriminatorii”, relatează Reuters. În octombrie, China a extins controalele la export pentru mai multe elemente de pământuri rare și a intensificat verificările asupra utilizatorilor de semiconductori, în timp ce SUA au adăugat o taxă de încă 100% pe importurile din China și au introdus controale la export pentru software critic; în același timp, ambele țări și-au vizat reciproc industria de transport maritim. Tot atunci, Trump și Xi s-au întâlnit la Busan și au convenit un nou armistițiu comercial, cu angajamente privind reducerea tarifelor, combaterea traficului ilegal de fentanil, reluarea achizițiilor chineze de soia din SUA și o pauză a restricțiilor la export pentru pământuri rare.
Recomandate
Declarațiile lui Donald Trump despre strâmtoarea Ormuz riscă să tensioneze relațiile cu un aliat-cheie și să amplifice incertitudinea pe una dintre cele mai sensibile rute energetice globale , după ce președintele SUA a amenințat că va „pulveriza” Omanul , într-o intervenție în care pare să fi confundat sultanatul cu Iranul, potrivit Agerpres . Trump a făcut afirmația în timpul unei ședințe de guvern la Casa Albă, transmisă la televiziune, când a fost întrebat despre un eventual control viitor al strâmtorii strategice Ormuz de către Oman și Iran — scenariu pe care l-a respins. „Omanul se va comporta ca ceilalți, altfel va trebui să îi pulverizăm”, a spus el. În aceeași intervenție, Trump a promis că strâmtoarea Ormuz va rămâne „deschisă pentru toată lumea”, insistând că este vorba despre „ape internaționale” și că SUA o vor supraveghea, dar „nimeni nu o va controla”. Tot în cadrul ședinței, președintele american a amestecat din nou referințe la Iran și Venezuela, afirmând că economia SUA rămâne înfloritoare „în ciuda conflictului cu Venezuela, care nu mai are Marină, care nu mai are aviație militară” — o descriere pe care, de regulă, o folosește pentru Iran, notează AFP, citată de Agerpres. AFP amintește că nu este prima dată când Trump confundă numele unor țări, dând ca exemple Albania în loc de Armenia sau Islanda în loc de Groenlanda. [...]
Uniunea Europeană își recalibrează relația cu China sub presiunea riscului de taxe americane și a dependențelor industriale , într-un context în care Bruxelles-ul încearcă să evite atât represalii comerciale de la Beijing, cât și o deteriorare suplimentară a relației transatlantice, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe evaluarea politologului Sergiu Mișcoiu. UE se află, în această lectură, într-o zonă „nici complet aliat, nici total inamic” față de China: sancționează Beijingul pentru sprijinul „mascat” acordat Rusiei și pentru presiunea pusă pe piețele europene prin mașini electrice ieftine, dar mizează simultan pe menținerea fluxurilor comerciale, de teamă că o escaladare ar putea bloca industrii europene. De ce contează: comerțul și lanțurile de aprovizionare devin instrumente geopolitice Punctul sensibil este unul economic și operațional: UE încearcă să-și „calculeze fiecare mișcare” între retorica protecționistă și nevoia de materii prime din Asia, în timp ce Washingtonul, pe fondul unei linii mai dure asociate lui Donald Trump, este descris ca sursă de presiune prin critici și amenințări cu taxe ridicate. În același timp, administrația Trump ar fi împins europenii spre un front comun împotriva Chinei, inclusiv pentru a limita dependența de metalele rare chinezești — o categorie de resurse cu rol critic în industrii precum tehnologia și tranziția energetică. Beijingul, curtat de lideri europeni, dar cu rezerve la Bruxelles Analiza notează că mai mulți lideri europeni au vizitat recent Beijingul și au arătat disponibilitate pentru întărirea relațiilor: Emmanuel Macron , Friedrich Merz și Pedro Sánchez. Mișcoiu leagă această apropiere de răcirea relațiilor cu SUA și de căutarea unor „afaceri cât mai bune” cu China, într-un moment în care europenii se simt tot mai puțin acoperiți de garanțiile tradiționale. „SUA amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune Sergiu Mișcoiu. UE „mai aproape de China” decât de SUA? Expertul vede șanse reduse Deși unii analiști iau în calcul scenariul unei Europe mai apropiate de China decât de Statele Unite, Mișcoiu spune că nu îi acordă prea multe șanse. În schimb, el anticipează continuarea tensiunilor transatlantice și „anumite câștiguri” pentru Beijing, pe fondul unei Europe care încearcă să se emancipeze strategic. În această cheie, sunt menționate și acordurile de liber schimb pe care UE le negociază în afara spațiului transatlantic (precum cele cu Mercosur și India), care ar putea produce, „de facto”, o apropiere mai mare de China, pe măsură ce UE se afirmă ca actor geopolitic mai autonom. Contextul de securitate: Taiwan ul și calculul concesiilor Textul introduce și dimensiunea Asia-Pacific, prin Taiwan. Mișcoiu susține că SUA nu își permit să abandoneze Taiwanul, iar China ar încerca o „absorbție de facto” mai degrabă decât o invazie militară, pentru a evita un conflict direct. În acest cadru, expertul afirmă că Beijingul ar putea oferi concesii Washingtonului, inclusiv pe zona mineralelor și a pământurilor rare. Materialul este trunchiat în extrasul furnizat, astfel că nu reiese concluzia completă a autorului despre limitele decizionale ale lui Donald Trump și despre pașii următori probabili; însă direcția generală indicată este că UE va continua să navigheze între presiunea americană și riscurile economice ale unei rupturi cu China. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre un posibil acord cu Iranul mențin riscul de tensiuni în zona Strâmtorii Ormuz , un punct critic pentru fluxurile globale de petrol, într-un moment în care Teheranul ar căuta reluarea transportului maritim comercial, potrivit Digi24 . Într-o ședință a cabinetului la Casa Albă, președintele SUA a spus că Iranul „își dorește foarte mult” să încheie un acord, însă Washingtonul „nu este încă mulțumit” de forma actuală, relatează Reuters, citată de Digi24. „Fie vom ajunge la un acord, fie va trebui pur și simplu să ducem treaba la bun sfârșit”, a declarat Trump reporterilor. De ce contează: Ormuz, un nod pentru petrolul mondial Informația apare pe fondul prezentării, de către presa iraniană, a unui acord potrivit căruia Strâmtoarea Ormuz ar urma să se redeschidă în termen de o lună. În cadrul descris ca „neoficial”, Iranul ar urma să restabilească transportul maritim comercial prin strâmtoare – o rută care, potrivit materialului, a fost cândva cale de tranzit pentru 20% din petrolul mondial – în timp ce SUA ar urma să ridice blocada navală. Ce ar urma, potrivit cadrului prezentat în Iran Televiziunea de stat iraniană a adăugat că documentul menționează și o posibilă etapă de formalizare: orice acord final la care s-ar ajunge în termen de 60 de zile ar putea fi aprobat ca obligatoriu de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. În acest context, mesajul de la Washington indică faptul că negocierile nu sunt, deocamdată, într-un punct acceptabil pentru SUA, ceea ce menține incertitudinea privind calendarul și condițiile unei eventuale normalizări a traficului maritim prin Ormuz. [...]
Ucraina avertizează că riscă să rămână fără apărare antiaeriană , pe fondul epuizării muniției pentru sistemele occidentale, iar președintele Volodimir Zelenski i-a trimis o scrisoare lui Donald Trump pentru a cere ajutor urgent, potrivit Mediafax . Miza este una operațională: fără rachete pentru Patriot și alte sisteme, capacitatea Ucrainei de a respinge atacuri aeriene în valuri ar putea scădea rapid. Semnalul de alarmă vine dintr-o relatare a publicației ucrainene Kyiv Independent, care susține că Zelenski a scris către Casa Albă pentru a descrie situația și a solicita sprijin. În textul consultat de jurnaliștii ucraineni, dependența de SUA pentru apărarea împotriva rachetelor balistice este descrisă ca fiind aproape totală. „Când vine vorba de apărarea împotriva rachetelor balistice, suntem aproape complet dependenți de Statele Unite.” De ce contează: riscul unui „gol” de protecție a spațiului aerian Oficialii de la Kiev se tem că rezervele limitate de rachete pentru Patriot și alte sisteme occidentale ar putea să nu fie suficiente pentru a face față unor atacuri intensificate. În scenariul cel mai pesimist menționat, cerul Ucrainei ar putea rămâne neprotejat. Context: atacuri recente și amenințări de escaladare Potrivit informațiilor citate, Kievul s-a confruntat recent cu unul dintre cele mai mari atacuri aeriene de la începutul războiului. Rusia ar fi amenințat că va intensifica loviturile și că va viza inclusiv sedii ale unor instituții importante din capitală; totodată, diplomaților străini li s-ar fi cerut să părăsească orașul pentru a reduce riscul de a deveni victime ale atacurilor. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre un răspuns al părții americane, rămâne neclar dacă solicitarea transmisă de Zelenski va produce rapid o decizie de sprijin sau o reconfigurare a livrărilor de muniție. [...]
Banca Centrală Europeană avertizează că războiul cu Iranul și imprevizibilitatea tarifelor SUA pot amplifica riscul unei crize financiare globale , potrivit Daily Mail , care citează un text semnat de vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, în raportul bianual de stabilitate financiară al instituției. În evaluarea BCE, conflictul din Orientul Mijlociu „pune la încercare” reziliența sistemului financiar, iar efectele asupra economiei globale și stabilității financiare „devin mai grave cu cât durează mai mult”, deși impactul complet este, deocamdată, neclar. Instituția indică drept consecințe deja vizibile presiuni inflaționiste și deteriorarea creșterii economice. De ce contează pentru piețe: energie, inflație și șocuri de politică comercială Un punct sensibil rămâne Strâmtoarea Hormuz , după ce Iranul ar fi decis să o închidă efectiv pentru navele care transportă petrol, gaze naturale și alte livrări critice, ceea ce a alimentat îngrijorări globale și costuri economice. În paralel, BCE pune o parte din volatilitatea mediului economic pe seama schimbărilor bruște în politica comercială a SUA. Banca notează că anunțurile de tarife, pauzele și revenirea asupra deciziilor au devenit o „caracteristică structurală” a mediului global, ceea ce crește incertitudinea pentru companii și investitori și poate transmite șocuri în lanț prin comerț, prețuri și finanțare. Riscul de fragmentare: cooperare multilaterală mai slabă, reguli mai divergente Un alt element de risc, în lectura BCE, este semnalul că Washingtonul s-ar retrage din rolul tradițional de lider global. Instituția avertizează că incertitudinea privind angajamentul administrației americane față de cooperarea multilaterală poate crește probabilitatea ca șocurile de politică să perturbe ordinea internațională și să accelereze „fragmentarea geoeconomică și de reglementare” la nivel global. Contextul diplomatic și militar invocat în raportare Avertismentul BCE vine după ce Donald Trump a declarat săptămâna trecută că un acord cu Iranul, inclusiv redeschiderea Strâmtorii Hormuz, ar fi „în mare parte negociat”, iar „aspectele finale” ar urma să fie anunțate în curând. El a mai spus că a discutat cu lideri din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain și separat cu Israel, descriind înțelegerea ca un „memorandum de înțelegere privind pacea”. Potrivit relatării, au trecut 12 săptămâni de la atacurile SUA și Israel asupra Iranului din 28 februarie, iar un armistițiu este în vigoare din 7 aprilie, deși a fost pus sub presiune după ce armata americană a anunțat luni lovituri „în legitimă apărare” în sudul Iranului, inclusiv asupra unor amplasamente de lansare de rachete și ambarcațiuni care ar fi plasat mine. [...]
Fondul creat pentru reconstrucția Gazei, sub umbrela Consiliului pentru Pace al lui Donald Trump, nu a primit încă bani în mecanismul oficial al Băncii Mondiale , ceea ce ridică probleme de guvernanță și transparență pentru un proiect care ar urma să gestioneze miliarde de dolari, potrivit G4Media , care citează Financial Times. La patru luni de la înființare, fondul financiar al consiliului, creat de Banca Mondială, nu a primit „niciun ban de la donatori”, au declarat pentru Financial Times patru persoane familiarizate cu situația. În paralel, organizația ar fi primit donații direct într-un cont deschis la JPMorgan , potrivit purtătorului de cuvânt al Consiliului pentru Pace și unei alte persoane familiarizate cu aranjamentele. Miza: bani promiși, dar control financiar neclar În arhitectura descrisă de Financial Times, diferența majoră este de supraveghere: pentru fondul administrat de Banca Mondială există obligații de raportare către contribuabili și către membrii consiliului, în timp ce pentru contul de la JPMorgan „nu există cerințe independente de transparență”, conform materialului. Un oficial al Consiliului pentru Pace a spus pentru FT că au fost create „mai multe opțiuni pentru primirea finanțării”, inclusiv mecanismul Băncii Mondiale, însă „în acest moment, contributorii au ales să folosească alte opțiuni”. Același oficial a adăugat că organizația își va raporta situația financiară propriului consiliu executiv „la un moment considerat potrivit”. Ce sume sunt în joc și ce s-a întâmplat până acum Donald Trump le-ar fi cerut liderilor mondiali taxe de „membru pe viață” de 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Statele membre ar fi promis 7 miliarde de dolari (aprox. 32,2 miliarde lei) pentru un „pachet de ajutor” destinat Gazei, iar Trump ar fi promis alte 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) din fonduri americane, potrivit articolului. În practică, Financial Times notează câteva contribuții punctuale și blocaje operaționale: contribuțiile Marocului, de aproximativ 20 de milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei), ar fi fost folosite pentru finanțarea biroului lui Nickolay Mladenov, „înaltul reprezentant” pentru Gaza, și pentru plata salariilor comitetului tehnocratic palestinian creat pentru administrarea enclavei; Emiratele Arabe Unite ar fi oferit recent 100 de milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei) pentru instruirea unei noi forțe de poliție în Gaza, însă programul nu a început, iar fondurile sunt blocate, potrivit a două surse citate de FT. Rolul Departamentului de Stat și condițiile Congresului Departamentul de Stat al SUA ar intenționa să redirecționeze aproximativ 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei) din fonduri de ajutor către proiecte legate de agenda consiliului, însă banii „nu ar urma să ajungă direct” la Consiliul pentru Pace și „nu au fost încă cheltuiți”, conform materialului. În plus, Departamentul de Stat ar vrea să ofere aproximativ 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei) direct consiliului pentru finanțarea operațiunilor, dar nici acești bani nu au fost distribuiți. Oficialii ar fi dat asigurări Congresului că organizația nu va putea folosi fondurile până când nu vor fi puse în aplicare controale financiare. De ce întârzie proiectele Consiliul a început proceduri pentru atribuirea unor contracte de securitate și reconstrucție în Gaza, dar „niciun contract nu a fost acordat” până acum, potrivit purtătorului de cuvânt. Acesta a invocat drept motiv principal faptul că organizația nu operează încă în Gaza, deoarece Hamas nu s-a dezarmat. Financial Times mai arată că nu s-a înregistrat progres nici în privința dezarmării, nici a retragerii forțelor israeliene, nici a reconstrucției, iar două persoane familiarizate cu planificarea pentru Gaza postbelică au spus că „niciun dolar american” nu a fost folosit pentru reconstrucția enclavei. [...]
