Franţa intră într-o „dublă lovitură” asupra veniturilor populaţiei, cu salarii reale în scădere şi şomaj în creştere, un mix care apasă pe consum şi începe să frâneze investiţiile – un context care alimentează tensiunile sociale şi complică agenda economică a guvernului, potrivit Ziarul Financiar.

Din 2019, salariile reale (ajustate cu inflaţia) sunt în scădere în Franţa – un fenomen rar –, iar o perioadă efectul a fost compensat de transferuri sociale şi venituri din active. În 2025 şi 2026, acest echilibru „s-a rupt”, iar puterea de cumpărare scade de doi ani, o situaţie pe care ţara a mai întâlnit-o doar de două ori după 1960.

Potrivit calculelor Institutului Francez pentru Economie, scăderea puterii de cumpărare începând din 2024 echivalează cu o pierdere de 1.200 de euro (aprox. 6.000 lei) în termeni reali pentru o familie cu doi adulţi şi doi copii. Pentru un adult, pierderea este de 600 de euro (aprox. 3.000 lei). În paralel, din 2019 preţurile au crescut cu 21,3%, în timp ce salariile s-au majorat cu 18,7%.

Consumul stagnează, investiţiile încep să scadă

Erodarea veniturilor reale se vede în economie: consumul stagnează, iar investiţiile companiilor „au început, din nou, să se diminueze”. Textul subliniază că scăderea investiţiilor este un semnal mai grav decât încetinirea consumului, pentru că reduce capacitatea de producţie viitoare într-un moment în care Franţa are de finanţat reconstrucţia industrială şi adaptarea la schimbările climatice (fabrici, infrastructură, energie, tehnologie digitală, apărare).

În acelaşi timp, prognoza de creştere economică a fost revizuită în jos de trei ori în câteva luni. Pe 11 septembrie, guvernul a redus estimarea de creştere pentru anul în curs la 0,5%, de la 1% la începutul anului. Cu o zi înainte, institutul naţional de statistică INSEE prognozase o creştere a PIB de 0,4%, menţionată ca fiind sub nivelul altor economii majore din zona euro.

„Dublul impact”: salarii reale mai slabe şi mai puţini angajaţi

Pe lângă inflaţie, piaţa muncii începe să se deterioreze. Şomajul, care coborâse la un minim de 7,2% la începutul lui 2023, este „din nou în creştere” şi trece de 8%. Consecinţa economică imediată este reducerea puterii de negociere a angajaţilor, ceea ce face ca salariile să crească mai lent decât inflaţia.

Nicolas Doze, editorialist economic la TF1, explică legătura dintre şomaj şi salarii:

„Atunci când şomajul creşte, capacitatea de a negocia majorări salariale devine practic inexistentă. Prin urmare, salariile cresc mai lent decât inflaţia, iar puterea de cumpărare se erodează.”

În 2025, puterea de cumpărare pe „unitate de consum” (indicator apropiat de gospodărie, ajustat după mărimea familiei) a scăzut cu 0,7%, iar pentru acest an este anticipată o nouă scădere, tot de 0,7%. În septembrie, inflaţia a fost de 3%, iar energia s-a scumpit cu 21% în 12 luni.

Miza politică: tensiuni sociale şi alegeri

Pe fondul a doi ani consecutivi de contracţie a puterii de cumpărare, 77% dintre francezi spun că au constatat scăderea puterii de cumpărare în ultimele luni, potrivit Observatorului Consumatorilor realizat de Que Choisir; 31% indică o diminuare severă.

Acest tablou economic intră direct în logica electorală: primul tur al alegerilor prezidenţiale este programat pentru 18 aprilie, iar articolul notează că urmează dezbateri bugetare şi negocieri salariale, într-o societate descrisă ca „polarizată”. În plan economic, presiunea rămâne pe aceeaşi ecuaţie dificilă: nevoia de investiţii mai mari pentru relansarea creşterii, în paralel cu reducerea deficitului public, care limitează spaţiul de manevră al statului.