Știri
Știri din categoria Externe
China cere menținerea deschisă a Strâmtorii Ormuz, un semnal cu miză directă pentru fluxurile de petrol și stabilitatea transportului maritim: președintele Xi Jinping i-a transmis acest mesaj prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman, într-o convorbire telefonică, relatează HotNews, citând televiziunea chineză CCTV.
Poziția Beijingului vine pe fondul unei noi escaladări a tensiunilor dintre Iran și Statele Unite, după ce Teheranul a oscilat în privința regimului de navigație prin strâmtoare. Potrivit informațiilor citate, Iranul a anunțat vineri deschiderea Strâmtorii Ormuz, dar s-a răzgândit sâmbătă, invocând menținerea „blocadei americane” asupra porturilor iraniene drept motiv pentru reluarea „controlului strict” asupra strâmtorii.
Miza economică este explicită: China este una dintre principalele destinații pentru petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, notează Agerpres. În acest context, Xi Jinping a formulat interesul ca unul comun, atât regional, cât și internațional.
„Strâmtoarea Ormuz trebuie să rămână deschisă pentru navigația normală. Este în interesul comun al țărilor din regiune și al comunității internaționale.”
În paralel, incertitudinea persistă asupra unei posibile noi runde de negocieri între SUA și Iran, care ar urma să aibă loc în Pakistan. Teheranul nu și-a confirmat, „în această etapă”, participarea, iar tensiunile au fost amplificate de confiscarea duminică a unui cargou iranian de către SUA în Golful Omanului, potrivit informațiilor din material.
Xi a mai spus că Beijingul „pledează pentru un armistițiu imediat și global”, susține eforturile de restabilire a păcii și rămâne angajat în soluționarea disputelor pe cale politică și diplomatică.
AFP, citată în articol, notează că declarațiile publice ale liderului chinez despre războiul din Orientul Mijlociu sunt rare după declanșarea conflictului, pe 28 februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului.
Recomandate
Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman i-a cerut lui Donald Trump să prioritizeze dialogul cu Iranul pentru a reduce tensiunile din Orientul Mijlociu, potrivit The Jerusalem Post , care citează agenția de presă de stat a Arabiei Saudite și un raport Axios. Demersul vine pe fondul discuțiilor despre posibile lovituri militare americane de amploare asupra Iranului. Axios a relatat că, într-o convorbire telefonică de sâmbătă, bin Salman i-ar fi cerut lui Trump să reconsidere astfel de atacuri, invocând riscul unei escaladări regionale fără precedent. Publicația americană citează doi oficiali ai SUA, dintre care unul a spus că „saudiții și-au exprimat îngrijorarea și au cerut clarificări privind planul de acțiune”. Potrivit sursei, Axios a contactat Ambasada Arabiei Saudite la Washington și Casa Albă, însă ambele au refuzat să comenteze. Presiune regională pentru evitarea escaladării În același registru, și alte state din regiune ar fi cerut Washingtonului să evite o escaladare, inclusiv Qatar, Emiratele Arabe Unite, Turcia și Pakistan, conform raportului citat. Context operațional: nivel de alertă ridicat în Israel Materialul apare în condițiile în care două surse israeliene au declarat pentru The Jerusalem Post că Israelul și-a ridicat nivelul de alertă și pregătire, pe fondul posibilității reluării unor lovituri americane de amploare asupra Iranului. Separat, Axios mai notează că discuțiile indirecte de sâmbătă dintre SUA și Iran ar fi înregistrat „unele progrese”, fără ca părțile să ajungă la un acord. [...]
Cererile Iranului privind Strâmtoarea Hormuz riscă să prelungească tensiunile și să mențină presiunea pe prețurile energiei , într-un moment în care administrația Trump caută o ieșire rapidă din conflict, dar spune că nu poate accepta un aranjament care ar „consacra” controlul Teheranului asupra unei rute maritime-cheie, potrivit Politico . Miza imediată este libertatea de navigație prin Strâmtoarea Hormuz, pe unde tranzitează zilnic milioane de barili de petrol. Cinci foști oficiali din prima administrație Trump au declarat publicației că, în condițiile actuale, Casa Albă are „puține opțiuni bune”: fie acceptă o concesie politică greu de vândut intern, fie riscă o escaladare militară care ar putea împinge în sus costurile energiei și ar extinde conflictul în regiune. De ce Hormuz devine o problemă economică și de sancțiuni Iranul ar condiționa încetarea ostilităților de recunoașterea controlului asupra strâmtorii, inclusiv posibilitatea de a încasa taxe de trecere, susține un fost oficial citat de Politico. În interiorul administrației, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio , există avertismente că un astfel de aranjament ar afecta capacitatea SUA de a aplica sancțiuni: dacă mai multe state ar trebui să obțină derogări pentru a plăti eventuale taxe, presiunea internațională asupra Teheranului s-ar dilua. Un oficial al administrației, citat sub protecția anonimatului, a argumentat însă că volumul mare de trafic arată că Iranul „nu controlează” efectiv calea navigabilă și a subliniat că solicitarea ori primirea de garanții de trecere sigură de la Iran este interzisă pentru cetățeni și entități americane, iar pentru actorii străini implică riscuri de sancțiuni. Opțiunile lui Trump: concesie, escaladare sau „război de uzură” Donald Trump a alternat, în ultimele săptămâni, amenințări cu promisiuni de rezolvare. Sâmbătă seară, el a scris pe Truth Social că a renunțat la un atac asupra Iranului, condiționând decizia de posibilitatea de a ajunge rapid la un acord care să „deschidă” strâmtoarea și să pună capăt „amenințării nucleare” iraniene. Politico notează că Iranul nu a confirmat existența unui acord și nici nu a răspuns anunțului lui Trump. În același timp, au existat relatări de presă potrivit cărora Trump ar fi pregătit lovituri mai intense, inclusiv asupra infrastructurii energetice iraniene — un scenariu care, potrivit materialului, ar putea escalada conflictul. Elliott Abrams, fost reprezentant special al SUA pentru Iran în primul mandat Trump, a descris pentru Politico trei direcții posibile: acceptarea ca Iranul să „administreze” și să monetizeze Strâmtoarea Hormuz; intensificarea loviturilor până la un compromis; câștigarea de timp prin continuarea blocadei porturilor iraniene și a schimburilor de lovituri. Presiunea pe prețuri și calendarul politic din SUA Impulsul economic este deja vizibil în prețurile la pompă: benzina în SUA este, în medie, la 4,10 dolari/galon (aprox. 1,08 dolari/litru; circa 4,9 lei/litru), de la 3,85 dolari/galon (aprox. 0,10 dolari/litru; circa 0,45 lei/litru mai puțin) cu o lună înainte, potrivit datelor AAA citate de Politico. În contextul în care mai sunt trei luni până la alegerile de la mijloc de mandat, republicanii ar vrea să închidă rapid subiectul războiului și să se concentreze pe agenda economică internă, mai arată publicația. Totuși, riscurile operaționale rămân ridicate: Politico menționează atacuri recente asupra unei baze americane din Kuweit și asupra infrastructurii energetice din Arabia Saudită, precum și suspiciuni că Iranul ar fi în spatele unui atac cibernetic asupra sistemelor municipale de apă din Minnesota. În paralel, navele continuă să tranziteze strâmtoarea, ceea ce a contribuit la menținerea prețului petrolului sub 100 de dolari/baril, potrivit articolului. Ce urmează Mai mulți foști oficiali și experți citați de Politico indică faptul că o „ieșire” convenabilă înainte de alegerile din noiembrie este improbabilă, iar un acord diplomatic ar putea presupune, într-o formă sau alta, acceptarea unei influențe iraniene asupra Strâmtorii Hormuz — un precedent pe care Washingtonul îl consideră periculos, inclusiv prin comparație cu alte puncte sensibile de navigație, precum apele din jurul Taiwanului. În lipsa unui compromis, alternativa rămâne o escaladare cu efect direct asupra pieței energiei și, implicit, asupra costului vieții. [...]
Donald Trump spune că a anulat atacuri planificate asupra Iranului, condiționând decizia de un acord „rapid” care să includă redeschiderea Strâmtorii Hormuz , potrivit Al Jazeera . Miza imediată este una operațională și economică: orice blocaj sau redeschidere a acestui culoar maritim-cheie influențează direct fluxurile de energie și transportul maritim din Golf. În actualizarea publicată pe 2 august 2026, președintele SUA afirmă că a „anulat” lovituri planificate asupra Iranului „sub rezerva” posibilității de a ajunge rapid la o înțelegere. Trump susține că Iranul și alte țări din Orientul Mijlociu i-ar fi cerut să amâne orice atac. Potrivit aceleiași surse, Trump afirmă că „parametrii” unui acord ar fi fost deja agreați și că acesta ar include și redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un punct de tranzit strategic pentru transporturile de petrol și gaze. Contextul declarațiilor este escaladarea tensiunilor, după ce șeful diplomației iraniene a avertizat asupra unui răspuns „decisiv” la orice „agresiune” americano-israeliană, notează Al Jazeera . Publicația nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii verificabile despre conținutul exact al „acordului” invocat sau despre calendarul unei eventuale implementări. [...]
Folosirea unei bombe Mark-84 de 900 kg într-o zonă locuită ridică semne de întrebare privind ținta și riscul pentru civili , după ce o casă a unei familii de pe insula Qeshm din Iran a fost lovită joi, potrivit Mediafax , care citează o analiză realizată de experți în armament și de The New York Times. Atacul ar fi ucis un soț și o soție, precum și fiul lor în vârstă de 2 ani, potrivit oficialilor iranieni. Ceilalți doi copii ai cuplului au fost scoși vii din dărâmături. Ce indică analiza despre muniția folosită Analiza imaginilor video, a fotografiilor și a imaginilor din satelit sugerează că arma folosită a fost o bombă aeriană convențională Mark-84 (Mk-84) de 900 kg, una dintre cele mai mari bombe convenționale utilizate de armata SUA. Dimensiunea craterului și fragmentele de muniție sunt elementele invocate pentru această concluzie. Mark-84 este cea mai mare bombă din seria Mark 80 și a intrat în serviciu în timpul Războiului din Vietnam. Jurnaliștii care au analizat materialele disponibile spun că dovezile ridică întrebări despre ce anume ar fi vizat SUA și de ce a fost folosită o muniție de asemenea dimensiuni. Impactul în teren: crater de cel puțin 9 metri și gospodării strămutate Lovitura a afectat un cartier dens populat de pe insula Qeshm, în Strâmtoarea Ormuz, în sudul Iranului. The New York Times arată că a identificat locația impactului în cartierul Chah-Tangu din orașul Qeshm și a estimat că a rămas un crater cu o lățime de cel puțin 9 metri, după ce au fost coroborate imagini de la martori și din știri cu imagini din satelit. Oficialii iranieni au declarat că aproximativ 20 de gospodării au fost strămutate. Imaginile analizate arată resturi și vehicule avariate la peste 60 de metri distanță. În același val de atacuri, alte lovituri ar fi distrus și două depozite în afara orașului, potrivit analizei vizuale citate. Ținta rămâne neclară, iar CENTCOM spune că verifică victimele civile Analiștii nu au găsit indicii privind existența unui amplasament militar în apropierea casei și nici informații despre victime militare, în condițiile în care autoritățile iraniene anunță de obicei astfel de cazuri, potrivit materialului citat. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis că investighează rapoartele privind victimele civile, fără să răspundă întrebărilor despre ținta vizată, muniția utilizată sau măsurile de precauție pentru protejarea civililor. „Suntem la curent cu rapoartele și le investigăm. Armata americană nu vizează niciodată civilii.” În același timp, sursa arată că arme de această dimensiune sunt folosite, în mod obișnuit, împotriva unor obiective precum clădiri, depozite de căi ferate și linii de comunicații, iar experții avertizează că pot provoca vătămări grave civililor când sunt utilizate în zone dens populate. Cei doi copii supraviețuitori ai familiei Jafari au rămas internați în spital, în stare stabilă, potrivit oficialilor iranieni. [...]
Blocarea Strâmtorii Hormuz și extinderea atacurilor asupra rutelor maritime mută presiunea pe costurile energiei și ale transportului , într-un moment în care Occidentul operează cu resurse militare limitate pe două teatre majore, potrivit unei analize din Adevărul . În Orientul Mijlociu, confruntarea dintre Iran și Statele Unite depășește „loviturile punctuale” și riscă să se transforme într-un conflict regional, cu efecte directe asupra securității și economiilor statelor din Golf. Atacurile asupra infrastructurii energetice și asupra rutelor maritime au început să afecteze interesele guvernelor din regiune, pe fondul incertitudinii privind un acord durabil cu Iranul și al unei politici americane descrise ca greu de anticipat. Hormuz, punctul critic pentru piețele energetice Strâmtoarea Hormuz rămâne centrul confruntării Washington–Teheran și, înaintea conflictului, prin acest coridor maritim tranzita aproximativ 20% din exporturile mondiale de petrol, notează analiza. În prezent, ruta este „practic blocată”, iar vulnerabilitatea este amplificată de incidente navale raportate în apropiere: o navă comercială avariată după ce a fost lovită de un proiectil și o altă ambarcațiune care a semnalat o explozie în proximitate. Publicația citează organizația britanică UK Maritime Trade Operations (UKMTO), care indică faptul că una dintre cele mai importante rute maritime și energetice ale lumii rămâne expusă, indiferent de evoluția negocierilor diplomatice. „Pauza” anunțată de Trump nu oprește escaladarea din teren Donald Trump a anunțat suspendarea unei operațiuni militare americane pregătite împotriva Iranului, după ce ar fi existat „linii generale” ale unui acord ce ar putea permite redeschiderea Hormuz pentru navigația comercială și reluarea negocierilor privind programul nuclear iranian. Mesajul a fost publicat pe Truth Social și a funcționat ca o frână temporară într-o criză care părea să se îndrepte spre o nouă rundă de bombardamente. Totuși, în aceeași zi, Iranul a lansat un atac cu drone asupra Kuweitului, aliat-cheie al SUA în Golf; autoritățile kuweitiene au spus că aparatele au fost interceptate. În paralel, ambasadele americane din Orientul Mijlociu le-au recomandat cetățenilor SUA să ia în calcul părăsirea regiunii, iar mai multe companii aeriene și-au prelungit suspendarea curselor către statele din Golf, pe fondul avertismentelor privind posibile închideri de spații aeriene. Conflictul se lărgește: Egipt, Marea Roșie, Irak Analiza descrie o extindere a confruntării dincolo de actorii principali, prin episoade și decizii care lovesc direct logistica energetică și comercială: în Egipt, două nave de transport de gaz natural lichefiat au luat foc în portul Damietta după ce una ar fi fost lovită de o dronă; nu există, până în prezent, un actor care să-și fi asumat atacul; rebelii Houthi, sprijiniți de Iran, au anunțat blocarea transporturilor petroliere saudite prin Marea Roșie; Arabia Saudită a acuzat miliții irakiene susținute de Teheran că au atacat instalații petroliere saudite și a răspuns cu lovituri aeriene asupra unor obiective din Irak, în coordonare cu Statele Unite. O alianță maritimă „pe hârtie”, cu mize comerciale Pe fondul atacurilor din Marea Roșie, Arabia Saudită încearcă să construiască o structură regională de securitate – Multinational Maritime Defense Alliance – pentru protejarea rutelor comerciale. Paisprezece state (inclusiv Turcia, Pakistan, Kuweit, Bahrain, Qatar, Iordania și Egipt) au semnat o declarație comună de sprijin, însă documentul are, deocamdată, valoare politică, fără obligații militare concrete. Textul punctează că prudența semnatarilor reflectă reticența de a împărți costurile și riscurile unei alianțe permanente, în timp ce absența Omanului și a Emiratelor Arabe Unite sugerează lipsa unei poziții comune chiar în interiorul Golfului privind gestionarea confruntării cu Iranul și cu Houthi. Contextul european: presiune pe resursele occidentale și vulnerabilități în Ucraina În paralel, războiul din Ucraina intră într-o fază în care lipsa interceptoarelor antiaeriene devine critică. La 1 august 2026, Rusia a lansat un atac major asupra Kievului, cu rachete balistice și drone, soldat cu cel puțin nouă morți și peste treizeci de răniți, potrivit autorităților ucrainene. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina a rămas fără interceptori pentru apărarea antiaeriană: „A fost interceptată o singură rachetă balistică, pur și simplu pentru că nu mai există interceptori.” În acest context, Zelenski i-a propus lui Donald Trump un schimb de capabilități: continuarea sprijinului american pentru apărarea antiaeriană, în schimbul accesului la experiența și tehnologiile dezvoltate de Ucraina în războiul cu drone. De ce contează pentru economie Mesajul central al analizei este că cele două crize – Orientul Mijlociu și Ucraina – se leagă prin aceeași constrângere: resurse militare limitate și presiune asupra aliaților occidentali, în timp ce rutele energetice și comerciale rămân vulnerabile. În practică, blocaje precum Hormuz și perturbările din Marea Roșie cresc riscul de costuri mai mari pentru transport și energie, chiar și în scenariul unor „pauze” diplomatice temporare. Pentru context suplimentar, Adevărul trimite la analizele anterioare despre „ecuația” celor două războaie și despre schimbarea de abordare a Riadului: Adevărul , respectiv Adevărul . [...]
Decizia lui Donald Trump de a amâna un nou atac asupra Iranului reduce riscul unei escaladări care ar putea lovi piețele energetice , potrivit Antena 3 . Președintele SUA spune că a renunțat la lovituri la cererea aliaților din Orientul Mijlociu, invocând existența „unui acord de principiu” și condiționând anularea de posibilitatea de a ajunge rapid la un acord. Într-o postare de sâmbătă seară pe rețelele de socializare, Trump a afirmat că SUA rămân „pregătite” să atace Iranul, dar că a decis să anuleze un atac „cu condiția de a putea ajunge rapid la un ACORD”. Informația este atribuită de Antena 3 publicației Financial Times. Contextul imediat este că, în zilele anterioare, Trump avertizase că va lovi Iranul „foarte dur”, iar analiștii anticipau noi runde de atacuri menite să forțeze Teheranul să revină la masa negocierilor. Avertismente pentru cetățeni și pregătiri militare În paralel, ambasadele SUA din mai multe capitale din Orientul Mijlociu și-au avertizat sâmbătă cetățenii să fie pregătiți pentru o posibilă „escaladare neprevăzută” a conflictului și să ia în calcul plecarea, conform articolului. Lista include Bahrain , Egipt, Irak, Israel, Iordania, Kuweit, Liban, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Totodată, Comandamentul Central al SUA ar fi pregătit opțiuni și și-ar fi pregătit forțele pentru extinderea războiului, inclusiv un bombardament intens de două săptămâni asupra siturilor de rachete ale Iranului, mai notează materialul. Miza economică: infrastructura energetică și riscul de șoc pe piețe Un element-cheie ține de energia globală: administrația Trump s-a arătat reticentă față de atacuri asupra infrastructurii energetice a Iranului, din îngrijorarea că Teheranul ar putea riposta împotriva infrastructurii din Golf și ar putea „șoca piețele energetice globale”, deja sub presiune din cauza războiului. Din informațiile prezentate nu rezultă detalii despre conținutul „acordului de principiu” sau un calendar al negocierilor; rămâne de văzut dacă discuțiile invocate de Trump se concretizează într-un acord care să mențină amânarea loviturilor. [...]
