Știri
Știri din categoria Externe
Pactul de apărare semnat la Mecca de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan poate accelera reconfigurarea alianțelor din Orientul Mijlociu, cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a cooperării regionale în care Israelul miza, până recent, pe o apropiere de state din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post.
Acordul, semnat pe 7 august, este prezentat ca prima formalizare a apariției lente a unui bloc sunnit conservator, gândit ca o contrapondere strategică atât față de Israel, cât și față de Iran. Publicația notează că miza nu este doar simbolică: nucleul acestui demers se sprijină pe relații bilaterale în creștere în comerț, economie și cooperare militară.
Textul comun al acordului promite întărirea „descurajării colective” și introduce o formulare de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, evocând Articolul 5 din NATO. Totuși, analiza avertizează că puțini cred că documentul ar obliga automat statele semnatare să intre în război în scenarii concrete (de exemplu, Turcia într-un conflict India–Pakistan sau Pakistan într-o confruntare directă cu Iranul).
În plus, pactul ar fi fost deja „testat” indirect: după atacuri ulterioare ale houthiților asupra Arabiei Saudite, nu ar fi existat un răspuns din partea noilor parteneri ai Riadului din pact, ceea ce sugerează limite operaționale ale angajamentului.
Elementul central al noii arhitecturi este relația bilaterală Turcia–Pakistan, consolidată în ultimul deceniu prin proiecte și achiziții militare. Analiza indică drept reper un contract din 2018, în valoare de 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei), prin care marina pakistaneză a cumpărat patru nave MILGEM din Turcia – descris ca cel mai mare export de apărare al Ankarei la acel moment.
În același cadru, cele două țări cooperează la dezvoltarea dronelor, iar Turcia a contribuit la modernizarea flotei pakistaneze de avioane F-16. Turcia este, potrivit articolului, al patrulea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului (principalul fiind China).
Pentru Arabia Saudită, participarea este descrisă ca mai complicată. Înainte de războiul început în regiune „acum trei ani”, prințul moștenitor Mohammed bin Salman era asociat cu o orientare a unor lideri din Golf (inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain) spre dezvoltare economică și tehnologică și spre o apropiere de Israel, în linia Acordurilor Abraham din 2020.
Analiza susține că Riadul nu ar fi abandonat neapărat această direcție, dar că în „noua” ordine regională, apărarea și simbolurile religioase revin în prim-plan. În acest context, Arabia Saudită ar fi luat act de ceea ce percepe drept incapacitatea SUA de a-și atinge obiectivele împotriva Iranului sau de a apăra suficient statele din Golf de atacuri iraniene, pe fondul unei tendințe mai largi a Washingtonului de a reduce angajamentele majore în Orientul Mijlociu.
Concluzia: Riadul „se asigură” (hedging) pentru a semnala SUA și aliaților regionali că are alternative și parteneri potențiali, chiar dacă aceștia pot oferi, în practică, garanții limitate în fața Iranului și a rețelei sale de actori afiliați.
Pactul nu include toți actorii pe care analiza îi vede ca parte a axei emergente. Qatar și regimul islamist sunnit aflat în formare în Siria sunt descrise ca „componente” ale blocului, iar Qatar este indicat drept al treilea membru-cheie al grupului alături de Turcia și Pakistan.
Din perspectiva Israelului, articolul punctează că această alianță (Turcia–Pakistan–Qatar) este, la nivel retoric, „extrem de anti-Israel”, iar retorica ar fi susținută de acțiuni: Turcia și Qatar sunt menționate drept susținători practici majori ai Hamas, alături de Iran.
Analiza adaugă și un element operațional în Siria: Turcia ar fi implicată în construirea unei noi armate siriene de 200.000 de oameni, controlată și încadrată de comandanți islamiști suniți, în timp ce Turcia și Qatar sunt descrise ca principalii aliați ai noului regim de la Damasc.
În final, este citat un reportaj al postului israelian Channel 11 (fără a numi țările) despre un sfat transmis între două state din Orientul Mijlociu: încheierea unui acord cu Israel pentru a câștiga timp, a construi forță, apoi a rupe acordul și a porni război. Analiza sugerează că logica strategică regională ar indica Siria drept statul „sfătuit”, iar Turcia sau Qatar drept statul „sfătuitor” – o interpretare care rămâne însă inferență, în lipsa numelor.
Pentru mediul de afaceri și investitori, semnalul principal este că regiunea intră într-o fază de aliniamente mai dure, în care cooperarea economică și cea de securitate se amestecă, iar riscul geopolitic poate crește inclusiv în jurul rutelor comerciale, al energiei și al proiectelor transfrontaliere.
Recomandate
Refuzul Moscovei de a accepta un moratoriu în Marea Neagră menține presiunea pe transportul maritim și pe prețurile cerealelor , într-un moment în care atacurile asupra navelor comerciale s-au intensificat, potrivit Agerpres , care citează Reuters. În ultimele săptămâni, atât Rusia, cât și Ucraina și-au amplificat loviturile împotriva navelor comerciale din Marea Neagră, iar această escaladare a dus la o creștere a prețului cerealelor la nivel mondial. Pe acest fond, Rusia a respins vineri ideea unei încetări a focului în zonă, argumentând că nu vede motive pentru „jumătăți de măsură” care ar oferi un răgaz Kievului. Poziția a fost transmisă într-un comunicat al Ministerului de Externe rus, prin purtătoarea de cuvânt Maria Zaharova , care a acuzat Ucraina de „acte nerușinate de terorism” împotriva navelor, fără să menționeze atacurile comise de Rusia. „Considerăm aceste atacuri (comise de Ucraina) drept o politică deliberată menită să destabilizeze transportul maritim civil în regiunea Mării Negre pentru a escalada și mai mult tensiunile și a prelungi conflictul, totul cu consimțământul flagrant al vecinilor regionali.” „Nu vedem niciun semn de îmbunătățire a situației și, în consecință, niciun motiv pentru jumătăți de măsură care doar oferă un respiro regimului de la Kiev.” Propunerea Turciei și canalul „țării terțe” Zaharova a spus că se referă la o declarație a ministrului de externe turc Hakan Fidan , potrivit căreia Ankara a prezentat Rusiei și Ucrainei propuneri pentru un moratoriu asupra operațiunilor militare în Marea Neagră. Separat, Reuters a relatat joi că Ucraina i-a transmis Rusiei, prin intermediul unei țări terțe, o ofertă de a opri atacurile asupra țintelor civile în Marea Neagră. De ce nu revine acordul cerealelor din 2022–2023 Reprezentanta diplomației ruse a mai afirmat că nu este fezabilă o revenire la inițiativa din 2022–2023, mediată de Turcia, privind cerealele transportate pe Marea Neagră, care a permis continuarea livrărilor către piața mondială. Acordul s-a blocat după ce Rusia a acuzat Ucraina și Occidentul că nu și-au respectat partea de înțelegere. Pentru piață, mesajul principal rămâne că riscurile de securitate din coridorul Mării Negre persistă, iar volatilitatea prețurilor la cereale poate continua atât timp cât nu există un aranjament acceptat de ambele părți pentru limitarea atacurilor asupra transportului civil. [...]
Rusia își securizează logistica militară cu Iranul prin Marea Caspică , reducând expunerea la presiunea SUA asupra rutelor maritime din Golful Persic, potrivit Focus . Noua rută, descrisă de presa britanică drept „Caspian Express”, ar funcționa ca „coloană vertebrală” pentru sprijinul Moscovei către Teheran și ar permite ambelor state să ocolească „gâturile de sticlă” controlate de Occident pe rutele maritime. Coridorul traversează Marea Caspică – un bazin închis, fără acces direct la oceanele lumii – ceea ce îl face dificil de atins pentru SUA ca putere navală. Publicația britanică The Telegraph susține că zona devine un „bastion” în afara razei occidentale, iar Moscova ar replica, în alt teatru, un model logistic folosit anterior în Siria. De la „Syrien-Express” la „Caspian Express” În războiul din Siria, Rusia a menținut ani la rând regimul lui Bashar al-Assad printr-o legătură maritimă între Crimeea ocupată și portul sirian Tartus, rută cunoscută drept „Syrien-Express”. După ce Turcia a închis Bosforul pentru navele de război în 2022, traseul a fost afectat, iar odată cu căderea regimului Assad în 2024, s-a prăbușit, notează articolul. Acum, Moscova ar muta principiul pe Marea Caspică, folosind avantajul geografic al unei rute mai greu de blocat sau monitorizat de către SUA. Ce transportă coridorul și de ce contează economic și operațional Pe acest culoar, Rusia ar livra către Iran arme și echipamente, iar Iranul ar importa bunuri esențiale precum grâu, furaje și petrol, conform aceleiași surse. În paralel, Moscova urmărește și consolidarea unui coridor Nord–Sud care leagă Rusia de Iran prin Azerbaidjan și mai departe de India, ocolind punctele maritime sensibile controlate de Occident. Dimensiunea financiară a cooperării militare este semnificativă, potrivit datelor citate în material: Iran ar fi sprijinit Rusia din 2022 cu rachete și sisteme de apărare antiaeriană în valoare de 2,7 miliarde dolari (aprox. 12,2 miliarde lei ), inclusiv sute de rachete cu rază scurtă Fath-360 și 200 de rachete sol-aer. Rusia ar fi cheltuit dinspre finalul lui 2021 peste 4 miliarde dolari (aprox. 18,1 miliarde lei ) pentru bunuri militare iraniene. Un punct central îl reprezintă dronele: Iranul ar furniza componente și tehnologie pentru flota rusă de drone Shahed, iar în zona economică specială Alabuga Rusia ar fi construit, cu ajutor iranian, capacități de producție de până la 6.000 de drone pe an , potrivit The Telegraph. Portul rus Olya, în nordul Mării Caspice, este descris drept principal hub de transbordare pentru componente de drone și muniție. Reacția SUA și escaladarea riscurilor în jurul Mării Caspice Washingtonul ar privi cu îngrijorare apropierea Moscova–Teheran. Oficialii americani citați de New York Times susțin că Rusia ar fi ajutat Iranul să-și refacă stocurile după ce ar fi pierdut 60% din arsenalul de drone într-un război. În același timp, tensiunile din regiune s-au amplificat: Israel ar fi lovit din aer baza navală iraniană Bandar-e Anzali de la Marea Caspică, distrugând infrastructură portuară și mai multe ambarcațiuni – prima operațiune aeriană israeliană raportată în această zonă. La final de iulie, o dronă ucraineană ar fi lovit o navă comercială iraniană pe Marea Caspică, incident soldat cu moartea unui marinar; în replică, Teheranul ar lua în calcul atacuri asupra portului ucrainean Odesa, potrivit relatării din articol. Pentru companii și state, miza imediată este una operațională: o rută logistică mai puțin vulnerabilă la blocade poate susține fluxuri de armament și bunuri critice pe termen lung, dar crește și riscul de incidente și lovituri asupra infrastructurii portuare din jurul Mării Caspice. [...]
Loviturile ucrainene în adâncul Rusiei vizează direct capacitatea Moscovei de a lansa atacuri cu rachete Kinjal , după ce au fost raportate explozii la baza aeriană militară Savasleika, unde sunt staționate avioane MiG-31K, potrivit HotNews . Atacul ar fi avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, la baza din regiunea Nijni Novgorod, situată la circa 660 km de granița cu Ucraina. Informația este relatată de Kyiv Independent, citat de publicația română, iar în urma exploziilor ar fi fost observate incendii în zona aerodromului, conform canalului de monitorizare Exilenova Plus de pe Telegram. Explozii raportate și la Samara, cu ținte industriale Separat, au fost semnalate mai multe explozii și în orașul rus Samara. Același canal a susținut că rachete de croazieră ucrainene FP-5 „Flamingo” ar fi lovit o unitate importantă de proiectare și producție aerospațială. Guvernatorul regiunii Samara, Viaceslav Fedorișcev, a confirmat că rachete au lovit o „instalație industrială” din regiune, fără să indice locația exactă. Context: atacuri repetate asupra infrastructurii militare ruse Samara se află la aproximativ 800 km de granița Rusiei cu Ucraina, iar baza Savasleika la aproximativ 660 km. În acest context, Ucraina atacă în mod regulat infrastructura militară din interiorul Rusiei și din teritoriile ocupate, cu obiectivul de a reduce capacitatea Moscovei de a continua războiul, potrivit informațiilor citate de HotNews. [...]
Ucraina susține că a lovit cu rachete obiective strategice ale industriei aerospațiale și ale aviației militare ruse : centrul spațial și de rachete al agenției Roscosmos din regiunea Samara și o bază aeriană din Nijni Novgorod, potrivit Agerpres , care citează o declarație a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski . Atacul ar fi vizat centrul Roscosmos din regiunea Samara, la circa 900 de kilometri de granița Ucrainei, și o bază aeriană din Nijni Novgorod, oraș aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță de Ucraina, conform aceleiași relatări. De ce contează: presiune operațională asupra infrastructurii ruse Țintele indicate de Zelenski sunt legate de capacități cu relevanță directă pentru efortul militar și tehnologic al Rusiei: un centru asociat cu rachete și spațiu ( Roskosmos ) și o bază aeriană. Dacă informațiile se confirmă, loviturile sugerează o extindere a razei operaționale a Ucrainei asupra unor obiective aflate la sute de kilometri în interiorul teritoriului rus. Agerpres notează că informația este atribuită declarației lui Zelenski și că relatarea este preluată de la EFE; articolul integral este disponibil doar abonaților, astfel că detalii suplimentare despre efecte sau pagube nu sunt disponibile în textul accesibil. [...]
Marocul spune că a blocat o nouă tentativă de trecere în masă spre Ceuta , semn că presiunea migrației rămâne un risc operațional și de securitate la granița UE , potrivit Economica . Surse din domeniul securității marocane au declarat pentru EFE că incidentul a avut loc într-o zonă muntoasă de la periferia orașului Castillejos , la sud-vest de Ceuta. Rabatul a mobilizat „mii de forțe de ordine” într-un dispozitiv de securitate menit să prevină o trecere în masă în exclava spaniolă, indicând o intensificare a măsurilor pe teren în contextul apelurilor apărute online. Mesaje postate pe rețelele de socializare îi îndemnau pe oameni să încerce să treacă sâmbătă în Ceuta, pe fondul tensiunilor recente de la finalul lunii iulie. Publicația notează că, după incidentele din 30 și 31 iulie, „zeci de mii de oameni” au pornit pe jos și înot către exclavă, iar demersul s-a soldat cu „cel puțin 141 de morți”, potrivit organizațiilor umanitare. Pentru UE și Spania, episodul sugerează că riscul unor noi valuri bruște de migrație rămâne ridicat, cu implicații directe asupra costurilor de control la frontieră și asupra capacității operaționale de gestionare a situațiilor de criză. Informațiile prezentate provin din declarații ale surselor de securitate marocane către EFE, iar detalii suplimentare despre amploarea exactă a tentativei sau numărul persoanelor oprite nu sunt precizate în material. [...]
Seulul încearcă să redeschidă canalul diplomatic cu Phenianul prin propunerea unor negocieri care să înlocuiască armistițiul din 1953 cu un regim de pace, potrivit news.ro . Miza este una de securitate și stabilitate regională, într-un context în care relațiile intercoreene rămân blocate, iar riscul de escaladare militară persistă. Într-un discurs susținut sâmbătă, la aniversarea eliberării Coreei de sub dominația colonială japoneză, președintele sud-coreean Lee Jae Myung a cerut reluarea dialogului cu Coreea de Nord pentru „coexistență pașnică” și pentru crearea unor mecanisme care să prevină izbucnirea unui nou conflict. Informațiile sunt atribuite de news.ro agenției Reuters. De ce contează: armistițiul nu a încheiat formal războiul Războiul Coreean (1950–1953) s-a încheiat printr-un armistițiu, nu printr-un tratat de pace, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere formal, conflictul nu a fost închis printr-un acord definitiv. În acest cadru, Lee a cerut negocieri între Coreea de Nord și „celelalte părți implicate” pentru depășirea situației. Potrivit declarațiilor sale, discuțiile ar putea include și măsuri „eficiente” pentru limitarea capacităților nucleare ale Phenianului. Președintele a mai spus că Seulul va lua măsuri susținute pentru reducerea tensiunilor și va construi „mai multe niveluri de protecție” împotriva unei escaladări militare. Obstacolul major: relațiile intercoreene rămân înghețate Inițiativa vine într-un moment în care relațiile dintre cele două Corei sunt descrise ca fiind „extrem de tensionate”. Liderul nord-coreean Kim Jong Un a abandonat politica de reunificare, a desemnat Coreea de Sud drept „statul cel mai ostil” și a ordonat întărirea apărării la frontieră. În plus, Phenianul a respins până acum ofertele de dialog ale lui Lee și a criticat planurile Coreei de Sud privind submarinele cu propulsie nucleară, precum și exercițiile militare comune ale Seulului cu Washingtonul, pe care le consideră provocări. Context regional: mesaj și către Japonia În același discurs, Lee a abordat și relațiile cu Japonia, afirmând că cele două țări trebuie să confrunte problemele trecutului, dar să păstreze deschisă perspectiva viitorului. El și-a exprimat speranța într-o nouă perioadă de 60 de ani de pace și prosperitate alături de Japonia, pe care a descris-o drept „un vecin apropiat”. [...]
