Escaladarea tensiunilor sectare în Irak, Siria și Liban riscă să destabilizeze securitatea regională și să genereze noi valuri de refugiați spre Europa, pe fondul unor decizii și mesaje ale administrației Trump care apasă pe falii interconfesionale vechi, potrivit Digi24, care citează o analiză Foreign Policy.

Materialul descrie cum, la Washington, violențele etnice și religioase declanșate după invazia SUA în Irak și amplificate ulterior de ascensiunea Statului Islamic (ISIS) au ajuns să fie tratate ca un capitol închis, deși în regiune rămân o realitate „vie”. În acest context, promovarea ideii ca forțele conduse de președintele Siriei, Ahmed al-Sharaa, să „se ocupe de Hezbollah”, combinată cu presiunea pentru dezarmarea milițiilor șiite din Irak, este prezentată ca un pariu cu potențial „catastrofal”.

Irak: dezarmarea milițiilor șiite, între impas și risc de colaps al securității

În Irak, noul prim-ministru Ali al-Zaidi, susținut de Donald Trump, a promis dezarmarea forțelor formate în timpul ultimei runde de violențe interconfesionale. Termenul limită inițial a fost 30 septembrie, dar militanții pro-iranieni au refuzat, iar Zaidi a mutat ulterior termenul în iunie 2027, insistând că dezarmarea „nu este negociabilă”.

Analiza indică un impas cu două direcții posibile: fie dezarmarea milițiilor apropiate de Teheran, fie consolidarea controlului statului asupra securității sub autoritatea guvernului condus de al-Zaidi.

Un punct sensibil este rolul Forțelor de Mobilizare Populară (PMF), care includ zeci de miliții șiite. Purtătorul de cuvânt al PMF, Mouhanad al-Oqabi, avertizează că securitatea Irakului „s-ar prăbuși într-o clipă” dacă PMF ar abandona pozițiile pe care le ocupă în țară.

Liban: Hezbollah și riscul extinderii conflictului

În Liban, unde puterea politică este împărțită oficial între 18 comunități religioase recunoscute, situația este descrisă drept „și mai explozivă”. Liderul Hezbollah, Naim Qassem, a reiterat că soarta armelor grupării nu poate fi decisă de Washington sau Israel.

„Nimeni din afara Libanului nu are nimic de-a face cu armele.”

Hezbollah ar fi transmis că ar accepta discuții despre integrarea arsenalului său cu cel al forțelor de apărare națională, dar numai în condițiile unei înțelegeri care să protejeze sudul țării de noi incursiuni ale armatei israeliene – un scenariu considerat improbabil „prea curând”.

În paralel, facțiunile șiite din Irak aliate cu Iranul au avertizat că un atac al forțelor siriene loiale lui al-Sharaa asupra Hezbollah sau împotriva mișcărilor șiite din Liban ar fi tratat ca o „declarație de război”, cu riscul unui răspuns militar din partea Irakului. Intervenția Siriei în Liban ar putea, în acest tablou, să mobilizeze comunități sunnite de partea Damascului și să atragă în luptă grupări șiite din Irak.

Semnele „haosului”: strămutări masive și risc de noi valuri spre Europa

Digi24 notează că primele semne ale unei posibile degradări rapide a situației sunt deja vizibile: în jur de un milion de oameni au fost strămutați în Liban, iar peste 200.000 au trecut granița spre Siria doar în luna martie, potrivit datelor ONU.

Analiza avertizează că o nouă rundă de violențe în Irak, Siria și Liban ar putea:

• alimenta din nou ascensiunea extremiștilor, inclusiv a Statului Islamic;
• produce noi victime și „gropi comune”;
• declanșa un nou val de refugiați care ar ajunge în Iordania și Turcia, iar ulterior în Europa.

În plus, consecințele ar lovi în primul rând civilii și comunitățile cu cel mai mic control asupra situației: șiiții ar putea fi tratați drept agenți ai Iranului, sunniții drept jihadiști sau aliați ai statelor din Golf, iar alawiții drept urmașii unui regim eșuat; comunități mai mici, precum yazidiții, creștinii și druzii, ar rămâne prinse între tabere mai puternice.